3ra-531/22 — anularea actelor administrative; act de control, decizie de sanctionare

3ra-531/22 — anularea actelor administrative; act de control, decizie de sanctionare (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-531/22

2-20101647-01-3ra-11052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

06 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu răspundere limitată

,,Taxi-Service Plus”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu răspundere limitată ,,Taxi-Service Plus” împotriva Serviciului Fiscal de

Stat cu privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile,

împotriva deciziei din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Societatea cu răspundere limitată ,,Taxi-Service Plus” și a

fost menținută hotărârea din 05 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 12 august 2020, Societatea cu răspundere limitată ,,Taxi-Service Plus”(în

continuare - SRL ,,Taxi-Service Plus”), a înaintat acțiune împotriva Serviciului Fiscal

de Stat, cu privire la anularea deciziei nr. 159 din 16 iulie 2020, deciziei nr. 128/634

din 28 mai 2020, precum și a actului de control nr. 1-855156 din 27 februarie 2020.

În motivarea acțiunii reclamanta a relatat că, la 27 februarie 2020, una din

unitățile de transport utilizată în prestarea serviciilor pe rutele regulate deservite de

reclamantă, a fost supusă unui control fiscal. În rezultatul controlului, la 27 februarie

2020, a fost întocmit actul de control nr. 1-855156 prin care se pretinde că

transportatorul nu a eliberat bilet de călătorie la doi călători.

Totodată, reclamanta a indicat că, ulterior la 28 mai 2020, a fost adoptată decizia

nr. 128/634, prin care SRL ,,Taxi-Service Plus” a fost amendată cu suma de 5 000 lei,

pentru încălcarea art. 8 alin. (2) lit. c) Cod fiscal, pct. 14 lit. m) și pct. 15 lit. b) al

Regulamentului transporturilor auto de călători și bagaje aprobat prin hotărârea

Guvernului nr. 854/2006.

Nefiind de acord cu actul nominalizat, la data de 24 iunie 2020, a depus

contestație, iar drept rezultat Serviciul Fiscal de Stat, prin decizia nr.159 din 16 iulie

2020 a respins contestația depusă și a menținut decizia nr. 128/634 din 28 mai 2020.

1

Reclamanta și-a exprimat dezacordul cu decizia sus menționată a organului fiscal,

apreciind-o ca fiind ilegală și neîntemeiată. Întrucât, la emiterea acesteia, Direcția

generală administrare fiscală Chișinău, a încălcat normele de drept material și anume

pct. 14 lit. g) și lit. m); pct. 15 lit. b) al Regulamentului transporturilor auto de călători

și bagaje, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 854/2006. Deoarece din conținutul

normelor juridice menționate, ar rezulta că subiect al raporturilor juridice reglementate

este echipajul unității de transport și nu agentul economic. Iar astfel, SRL ,,Taxi-

Service Plus” nu este subiect al raporturilor juridice reglementate de normele juridice

la care inspectorii fiscali au făcut referință în actul de control. Or, organul fiscal nu a

aplicat corect norma care trebuia să fie aplicată la caz și anume pct. 16 al aceluiași

Regulament care prevede că, agentul transportator este obligat: a) să se conducă de

prezentul Regulament; b) să asigure prezența la bordul unității de transport a

documentelor pe baza cărora este permisă desfășurarea activității, în funcție de tipul de

transport.

Făcând trimitere la art. 129 din Codul fiscal, a invocat că SRL ,,Taxi-Service

Plus” a avut obligația de a pune la dispoziția șoferului toate actele necesare pentru

desfășurarea transportului, inclusiv pentru eliberarea biletelor, iar potrivit Actului de

control nr. 1-855156 din 27 februarie 2020, inspectorii care au efectuat controlul,

Vitalie Rusu și Sergiu Moroi au constatat prezența foii de parcurs xxx din 27 februarie

2020, a Borderoului de evidență a biletelor Seria MU xxx din 27 februarie 2020.

Totodată, menționând în act că s-a efectuat transportarea a doi pasageri, fără eliberarea

biletelor de călătorie și fără efectuarea înscrierilor respective în borderoul de evidență

biletelor. Iar astfel, reclamanta a pretins existența unor neclarități privind mențiunea

din decizia nr. 159 din 16.07.2020, privind necesitatea anexării, dacă dispune de aceste

înscrisuri, presupunând că acestea fac probe a dosarului administrativ.

De altfel, a precizat că SRL „Taxi Service Plus” a asigurat borderoul de evidență

a biletelor, foaia de parcurs și bilete de strictă evidență echipajul. Acest fapt se

confirmă prin semnătura conducătorului auto în registrele respective. Prezența

Borderoului de evidență a biletelor nr. xxx din 27 februarie 2020 se atestă și prin

semnătura inspectorului Vitalie Rusu, cu mențiunea „verificat Rusu Vitalie, inspector

principal semnătura, data 27 februarie 2020”. În borderoul de evidență a biletelor sunt

indicate nr. de ordine al biletelor la începutul orelor de muncă xxx. Respectiv, la

dispoziția inspectorilor s-au pus toate documentele care trebuiau să fie la bordul

unității, care și demonstrează faptul că SRL „Taxi Service Plus” nu a încălcat

prevederile legale imputate ei. Însă, la examinarea cazului de încălcare fiscală, aceste

împrejurări nu au fost elucidate.

Suplimentar a menționat și încălcarea normelor de procedură și anume, art. art.

129 lit. 5), 181, 244, 129/1, 239, 247 ale Codului fiscal, explicând că orice act al

organului fiscal urma să fie comunicat contribuabilului prin metodele indicate în art.

129/1. Comunicarea se consideră executată când este adusă la cunoștință

reprezentanților contribuabilului indicați în normele citate. Din cauza că nu a cunoscut

despre existența actului de control, SRL „Taxi Service Plus” nu a avut posibilitatea să

înainteze dezacord la actul de control. Organul fiscal, fiind conștient că unica metodă

2

de a aduce la cunoștință întreprinderii despre actul fiscal este prezentarea acestuia

conducerii întreprinderii, și asigurarea dreptului întreprinderii la depunerea unui

dezacord, a omis executarea acestei obligații și a lipsit întreprinderea de acest drept.

Consideră, de asemenea că examinarea cazului de încălcare fiscală a fost

efectuată cu încălcarea prevederilor articolelor 239, 247 ale Codului fiscal, din

conținutul cărora rezultă expres că, în cadrul procedurii de examinare a încălcării

fiscale, funcționarii fiscali abilitați cu funcții de adoptare a deciziilor sunt obligați să

examineze sub toate aspectele pentru a clarifica dacă încălcarea a fost săvârșită și dacă

persoana citată este vinovată de comiterea încălcării.

A mai menționat că la examinarea cazului dat nu s-a urmărit scopul de a clarifica

cine este subiectul stabilit prin norma legală responsabil de eliberarea tichetelor, de

asemenea nu s-a stabilit care erau obligațiunile SRL „Taxi Service Plus”, în acest caz

și în ce măsură au fost executate. Precum și nu a fost stabilit setul de documente care

era prezent la bordul unității de transport. De asemenea, nu s-a dat apreciere prin ce

acțiuni sau inacțiuni ale societății s-a comis pretinsa încălcare fiscală.

O altă pretinsă încălcare ține de omisiunea atribuirii punctajului de risc în temeiul

articolul 51 alin. (1) coroborat cu articolul 19 al Legii 131/2012, care stabilește că

controlul se inițiază doar în urma analizei și evaluării riscurilor. Efortul și timpul

alocat controlului, precum și metoda de control aplicată trebuie să fie proporționale

nivelului de risc stabilit. Controlul se desfășoară doar în baza și în limitele listei de

verificare aplicabile pentru domeniul, tipul și obiectul de control în cauză. Lista de

verificare poate fi aplicată doar în cazul în care este aprobată, conform rigorilor

stabilite de Guvern și prezenta lege, prin actul normativ al autorității publice centrale

cu competențe în domeniul de control, la propunerea organului de control

corespunzător și în urma consultărilor publice. Lista de verificare aprobată este

publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și pe pagina electronică a

organului de control. Astfel, urmare a nomelor legale, Serviciul Fiscal de Stat nu și-a

motivat nici într-un fel necesitatea inițierii controlului la SRL „Taxi Service Plus”.

Cu referire la procedura de efectuare a controlului, a invocat că nu a fost

înregistrat în modul stabilit, întrucât, contrar art. 8 alin. (1) lit. a) și lit. b) , alin. (2) lit.

b) și alin. (3), art. 9 alin. (1)-(2), (4) al Legii nr. 131 din 08.06.2012, controlul efectuat

la SRL „Taxi Service Plus”, nu a fost înregistrat, de aceea nu putea fi început. Iar

astfel, conform art. 31 alin. (1)-(3) al Legii nr. 131/2012, rezultatele controlului se

consideră nule și nu pot servi drept temei pentru executarea prescripției privind

înlăturarea încălcărilor și/sau pentru aplicarea sancțiunilor respective.

Prin hotărârea din 05 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost respinsă cererea de chemare în judecată în contenciosul administrativ depusă de

SRL „Taxi Service Plus” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea

actelor administrative, ca neîntemeiată.

La 05 februarie 2021, SRL ,,Taxi-Service Plus” a depus apel nemotivat, iar la 15

aprilie 2021, cererea de apel motivată împotriva hotărârii din 05 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi

decizii privind admiterea acțiunii.

3

Prin decizia din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de SRL ,,Taxi-Service Plus” și a fost menținută hotărârea din 05 februarie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În consolidarea soluției s-a reținut că raționamentele primei instanțe, expuse în

hotărâre, corespund circumstanțelor de fapt.

Reținând prevederile art.8 alin.(2) lit. c), art. 134 alin.(1) pct. 1)-2), art. 214 alin.

(1) - (3), art. 216 alin. (1)-(5), art. 222, art. 224, 2541 alin. (2) din Codul fiscal, art. 64

alin. (1) și alin. (2) din Codul transporturilor rutiere, pct. 9, 14 lit. g) și m) din

Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții de Apel Chișinău a atestat că instanța de fond, corect a ajuns la

concluzia privind respingerea acțiunii, ca neîntemeiate, nefiind stabilite careva motive

privind anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 159 din 16 iulie 2020, deciziei

nr. 128/634 din 28 mai 2020, precum și actului de control nr. 1-855156 din 27

februarie 2020. Întrucât, din conținutul actului de control nr. 1-855156 din 27 februarie

2020, se desprinde concluzia că agentul economic SRL ,,Taxi Service Plus” nu a

respectat prevederile pct. 14 lit. g) și m), pct. 15 lit. b) din Regulamentul

transportatorilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854

din 28.07.2006, precum și prevederile art. 8 alin. (2) lit. c), și art. 232 lit. a) Cod Fiscal,

prin transportarea a 22 pasageri, fără eliberarea biletelor de călătorie la 2 pasageri și

fără efectuarea înscrierilor respective în borderoul de evidență a biletelor la 2 pasageri.

Instanța de apel s-a aliniat poziției instanței de fond privind netemeinicia

argumentului reclamantei precum că, în conformitate cu normele legale indicate în

decizia nr. 128/634 din 28 mai 2020, trebuia să fie sancționat echipajul (șoferul) și nu

agentul economic, SRL ,,Taxi Service Plus”, întrucât, potrivit art.232 lit. a) din Codul

fiscal, este tras la răspundere pentru încălcare fiscală, contribuabilul persoană juridică

a cărui persoană cu funcție de răspundere a săvârșit o încălcare fiscală. Întrucât în

cadrul controlului fiscal efectuat prin metoda verificării operative, s-a constatat că la

transportarea contra cost a călătorilor, conducătorul mijlocului de transport - Xxx

Funieru, nu a eliberat bilete de călătorie și nu a efectuat înscrieri în borderoul de

evidență a biletelor pentru doi pasageri, urmează a se reține că, sancțiunea se aplică

față de contribuabil și nu față de echipaj - șofer angajat în cadrul companiei.

Cu privire la argumentul apelantei precum că, actul de control nu a fost adus la

cunoștința SRL ,,Taxi Service Plus”, Completul judiciar a conchis că instanța de fond

just a reținut că, actul de control a fost înmânat sub semnătură șoferului rutei – Xxx

Funieru (f.d. 15). Respectiv, în caz de absență a conducătorului întreprinderii,

obligațiile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. f) și g) din Codul fiscal sunt îndeplinite de

alte persoane cu funcții de răspundere, gestionare ale subiectului impunerii, în limitele

competenței lor.

Instanța de apel a stabilit netemeinicia argumentului apelante cu privire la faptul

că examinarea cazului de încălcare fiscală a fost efectuată cu încălcarea prevederilor

art. 239 și 247 din Codul fiscal, întrucât, potrivit art.239 Cod fiscal, scopul procedurii

4

de examinare a cazului de încălcare fiscală constă în: clarificarea promptă,

multilaterală, exhaustivă și obiectivă a circumstanțelor în care s-a produs, soluționarea

lui în strictă conformitate cu legislația, asigurarea îndeplinirii deciziei, precum și

stabilirea cauzelor și condițiilor care au contribuit la comiterea încălcării fiscale,

prevenirea încălcărilor, educarea în spiritul respectării legilor și consolidarea

legalității.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că încălcarea legislației fiscale a fost clar

constatată prin actul de control nr. 1-855156 din 27 februarie 2020, prin expunerea

detaliată a faptei în raport cu norma legală încălcată și obligația legală ignorată de către

SRL ,,Taxi Service Plus”. Or, actul de control a fost întocmit în prezența persoanei

care a săvârșit fapta și care este angajat în cadrul entității, aceasta semnând actul și

oferind explicații (f.d. administrativ 3-3 verso), în raport cu încălcarea constatată.

De către instanța ierarhic inferioară nu a fost reținută alegația apelantei precum

că, SRL ,,Taxi Service Plus”, nu a fost citată pentru examinarea cazului de încălcare a

legislației. Or, prin citațiile seria C nr. 132714 din 28.02.2020 (f.d. administrativ 6) și

seria C 133051 din 18.03.2020 (f.d. administrativ 8), reprezentantul contribuabilului

SRL ,,Taxi Serice Plus”, Ion Vomovițchi, a fost invitat la 18.03.2020 și ulterior, pentru

15.04.2020, la organul fiscal în scopul examinării cazului de încălcare a legislației,

citațiile fiind comunicate prin intermediul poștei electronice (f.d. administrativ 7, 9).

Prin citația seria C nr. 133065 din 21.05.2020, comunicată la fel prin intermediul

poștei electronice, contribuabilul a fost invitat pentru data de 28.05.2020, la organul

fiscal, pentru a participa la examinarea cazului de încălcare a legislației, însă acesta nu

s-a prezentat (f.d. administrativ 10-11). Or, reieșind din dreptul contribuabilului de a

depune dezacord la actul de control emis de pârât, deși acest drept i-a fost comunicat

contribuabilului inclusiv prin actul de control, nu s-a înregistrat nici în termenul de 15

zile, nici după expirarea acestuia, un dezacord la act.

Referitor la obiecțiile apelantei precum că, la inițierea controlului fiscal nu au fost

respectate prevederile art.19 și 51 al Legii nr.131 din 08.06.2012 privind controlul de

stat asupra activității de întreprinzător, iar de către pârât nu a fost motivat nici într-un

fel necesitatea inițierii controlului la entitatea respectivă, or, instanța a constată că

motivarea efectuării unui control fiscal la o anumită entitate nu este o obligație

prevăzută de legislația fiscală, iar determinarea entităților care vor fi supuse controlului

se realizează doar printr-o procedură internă etapizată.

Totodată, cu privire la argumentul precum că rezultatele controlului fiscal

efectuat la SRL ,,Taxi Service Plus” sunt nule din motivul înregistrării acestuia în

Registrul de stat al controalelor la o dată ulterioară celei în care s-a efectuat controlul,

instanța a menționat că înregistrarea controlului fiscal efectuat la entitatea SRL ,,Taxi

Service Plus”, a fost raportat Cancelariei de Stat și prin scrisoarea nr.26-10/2-02-3444

din 28.02.2020. Inițierea controlului menționat se regăsește pe site-ul

www.controale.gov.md, în rubrica Alte Controale/Serviciul Fiscal de Stat/Planul

Controalelor/ Anul 2020 (documentul 4503 03.03.2020).

Subsecvent, instanța de apel a relevat că, întrucât de esența controlului operativ

este caracterul inopinat al acestuia, raportarea nu se poate realiza la data inițierii

5

controlului, or scopul efectuării acestui tip de control nu ar mai putea fi atins, iar în

aceste circumstanțe, raportarea se realizează la o dată ulterioară.

Astfel, Completul judiciar a stabilit că procedura administrativă care a fost inițiată

în privința SRL ,,Taxi Service Plus”, s-a realizat în conformitate cu prevederile legale,

asigurându-se transparența decizională, dar și legalitatea sancțiunilor care au fost

aplicate față de contribuabil cu respectarea absolută a drepturilor participantului.

Luând în considerare cele menționate mai sus și având în vedere faptul că prima

instanță a elucidat pe deplin toate circumstanțele cauzei, a apreciat obiectiv și sub toate

aspectele probele administrate la dosar, adoptând o hotărâre legală și întemeiată,

aplicând și interpretând corect normele legale, iar cererea de apel declarată de către

SRL ,,Taxi-Service Plus”, este neîntemeiată, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții de Apel Chișinău a ajuns la concluzia de a respinge apelul

declarat de către SRL ,,Taxi-Service Plus” împotriva hotărârii din 05 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 25 februarie 2022, SRL ,,Taxi-Service Plus” a depus recurs nemotivat, iar la

17 mai 2022, a prezentat motivarea recursului.

În motivarea recursului, a reiterat argumentele de fapt și de drept expuse la

examinarea cauzei în instanța de fond și apel.

Recurenta a indicat că instanța de fond nu a constatat și a elucidat pe deplin

circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei, or instanța însăși a indicat

că, în cadrul controlului fiscal efectuat prin metoda operativă, s-a constatat că la

transportarea contra cost a călătorilor, conducătorul auto - Funieru Xxx nu a eliberat

bilete de călătorie și nu a efectuat înscrieri în borderoul de evidență a biletelor pentru

doi pasageri. Astfel instanța urma să examineze acestea acțiuni prin prisma

prevederilor art.204 din Codul contravențional, în care la alin.(7) este indicat că

„Omiterea eliberării pe traseu a biletelor de călătorie în transportul urban în comun ori

în transportul rutier de persoane prin servicii regulate de către conducătorul mijlocului

de transporta sau de către persoana responsabilă de taxarea călătoriei se sancționează

cu amendă de la 12 la 18 unități convenționale”. Acestea circumstanță importantă nu a

fost elucidată de către instanța de fond și de apel.

A mai invocat că soluția instanțelor nu a fost probată suficient. Serviciul Fiscal de

Stat nu a respectat procedura de comunicare a actului de control, nu a prezentat probe

veridice ce ar confirma că apelanta a recepționat actul de control pentru a-și exercita

drepturile sale legale.

Instanța de apel nu s-a expus asupra faptului nemotivării controlului. Organul de

control fiscal era obligat până la începerea controlului să întocmească nota de motivare

a controlului din care să rezulte punctajul de risc curent al contribuabilului, riscurile

existente la contribuabil și faptul că măsura de control este necesară și proporțională

riscurilor existente.

În concluzie a menționat că acțiunile de control au fost abuzive fără a respecta

standardul de motivare prevăzut de lege, care protejează contribuabilul de controale și

acțiuni nemotivate ale organelor de control. Astfel, actele (înscrisurile) obținute în

6

urma acestor controale sunt înscrisuri dobândite cu încălcarea normelor imperative din

care motiv nu pot fi admise în calitate de probe.

A mai accentuat că instanța nu s-a expus asupra altei cerințe a reclamantei de a fi

protejată împotriva unei activității administrative arbitrare și discriminatorii. De către

agentul economic s-a indicat asupra faptului că de către organul fiscal, la examinarea

cazurilor similare, au fost emise decizii prin care a constatat că pentru încălcarea

prevederilor legislației răspunderea o poartă șoferul.

Consideră că Serviciul Fiscal de Stat utilizează dreptul discreționar în mod

arbitrar, fără a asigura o practică uniformă a aplicării legislației fiscale și garantarea

dreptului fundamental de egalitate în tratament. Instanța de apel a evitat să dea

apreciere faptelor de activitate administrativă arbitrară efectuată de către Serviciul

Fiscal de Stat și a refuzat să sancționeze această practică discriminatorie.

Un alt argument expus în susținerea poziției sale, rezidă în desfășurarea

controlului fără participarea reprezentantului contribuabilului fiscal. Or din normele

legale se deduce că controlul fiscal se efectuează în prezența contribuabilului, care este

reprezentant de conducătorul întreprinderii și/sau a unui reprezentant care trebuie să

aibă împuterniciri în acest sens. Șoferul, angajat al companiei, nu poate fi reprezentant

al contribuabilului în raport cu organele fiscale, ori, în lipsa unor acte ce împuternicesc

persoanele cu funcție de reprezentare (procură, mandat ș.a.) șoferul unei companii de

transport nu poate reprezenta compania în raporturile sale fiscale.

În concluzie, a invocat că decizia Curții de Apel vine în contradicție cu deciziile

Curții Constituționale și prevederile CEDO.

Astfel solicită admiterea cererii de recurs, anularea deciziei din 16 februarie 2022

a Curții de Apel Chișinău, anularea hotărârea din 05 februarie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care se va admite

acțiunea.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 februarie 2022, în

ședință publică.

Actele cauzei nu atestă faptul când dispozitivul deciziei instanței de apel a fost

notificat participanților al proces.

La 25 februarie 2022, SRL ,,Taxi-Service Plus” a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 213-214).

Decizia motivată din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

recepționată de recurent la 26 aprilie 2022 (f.d.219).

7

Ulterior, la 17 mai 2022, SRL ,,Taxi-Service Plus” a prezentat motivarea

recursului împotriva deciziei din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 224-

235).

În condițiile enunțate, recursul a fost depus în termenul legal prevăzut la art.245

alin.(1) și (2) din Codul administrativ.

La 18 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia

recursului depus de SRL ,,Taxi-Service Plus”, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței.

La 09 iunie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință prin care a învederat

că atât prima instanță, cât și instanța de apel au dat o apreciere corectă și obiectivă

probelor administrate, au constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a cauzei și corect au aplicat normele de drept

material și procedural.

Intimatul a relatat în mod repetat poziția expusă în fața instanțelor ierarhic

inferioare, indicând asupra aplicării și interpretării corecte și ample de către instanța de

fond și de apel a normelor de drept material, având la bază cumulul de probe, care au

fost administrate și apreciate cu respectarea cadrului legal.

Reieșind din caracterul ne devolutiv al recursului, precum și din esența cererii de

recurs care impune o motivare convingătoare și întemeiată cu prezentarea de noi

argumente de natură să răstoarne sau să combată concluziile expuse în deciziile emise

anterior la cauză, consideră că recursul depus de către SRL „Taxi-Service Plus”

urmează a fi declarat inadmisibil.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, și

argumentele menționate în referință, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

8

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de SRL „Taxi-Service Plus”.

9

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea cu răspundere limitată ,,Taxi-Service Plus”, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

10