2r-398/22 — recunoașterea și încuviințarea executării silite

2r-398/22 — recunoașterea și încuviințarea executării silite (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2r-398/2022

2-21156372-01-2r-28072022

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun)

D E C I Z I E

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Just-Us

AIR” și EFS European Financial Services AG, reprezentate de avocatul Radu

Jigău,

în cauza civilă, la cererea depusă de SRL „Just-Us AIR” SRL și EFS

European Financial Services AG, reprezentați de avocatul Jigău Radu, privind

recunoașterea și încuviințarea executării hotărârii arbitrale din data de 02

decembrie 2020, pronunțată în litigiul arbitral, organizat potrivit Regulilor de

Arbitraj ale Curții de Arbitraj Internațional de la Londra nr. 194518, între SRL

„Just-Us AIR” și Compania Aeriană „AIR Moldova” Societate cu Răspundere

Limitată,

împotriva încheierii din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 21 octombrie 2021, creditorii SRL „Just-Us AIR” și EFS European

Financial Services AG, reprezentați de avocatul Jigău Radu, au depus cerere către

debitorul CA „AIR Moldova” SRL cu privire la recunoașterea și încuviințarea

executării hotărârii arbitrale din data de 02 decembrie 2020, pronunțată în litigiul

arbitral organizat potrivit Regulilor de Arbitraj ale Curții de Arbitraj Internațional

de la Londra nr. 194518, prin care s-a admis cererea SRL „Just-Us AIR” și s-a

respins cererea reconvențională formulată de CA „AIR Moldova” SRL.

În motivarea cererii a indicat că prin hotărârea arbitrală din 02 decembrie

2020, pronunțată în litigiul arbitral organizat potrivit Regulilor de Arbitraj ale

Curții de arbitraj Internațional de la Londra nr. 194518, s-a admis cererea SRL

„Just-Us AIR” și s-a respins cererea reconvențională formulată de CA „AIR

Moldova” SRL. La fel, a fost obligată CA „AIR Moldova” SRL la plata unei

despăgubiri în cuantumul stabilit de 3 919 200 de Euro și la plata dobânzii legale

asupra sumei principale, în cuantum de 6 % pe an, calculat de la 04 noiembrie

2019 până la plata integrală a sume principale. Hotărârea arbitrală din 02

decembrie 2020 a fost comunicată părților la data de 03 decembrie 2020.

Au menționat că nefiind de acord cu soluția adoptată de arbitru, CA „AIR

Moldova” SRL, la data de 30 decembrie 2020 a formulat la Curtea de Apel

1

București acțiune în anulare în contradictoriu cu SRL „Just-Us AIR” și EFS

European Financial Services AG, împotriva hotărârii arbitrale din data de 02

decembrie 2020, pronunțate în litigiul arbitral organizat potrivit Regulilor de

Arbitraj ale Curții de arbitraj Internațional de la Londra nr. 194518 de către

Arbitrul unic, Csaba Kovacs.

La 14 mai 2021, CA „AIR Moldova” SRL a depus la dosar, în temeiul art. 39

alin. (2) Cod de procedură civilă al României, cerere de introducere în cauză a

cesionarului EFS European Financial Services AG, motivând că între momentul

introducerii acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale din 02 decembrie 2020 (LCIA) -

nr. 194518 și momentul fixării primului termen de judecată au intervenit

modificări în partea creditorului, și anume în temeiul contractului de cesiune, noul

creditor este EFS European Financial Services AG.

Astfel, la data de 31 mai 2021, Curtea de Apel București a dispus

introducerea în cauză a companiei EFS European Financial Services AG alături de

SRL „Just-Us AIR”, în temeiul art. 39 din Cod de procedură civilă al României.

Iar, la data de 30 iunie 2021, Curtea de Apel București a pronunțat hotărârea

pe cauză, prin care a respins cererea în anulare formulată de CA „AIR Moldova”

SRL în contradictoriu cu SRL „Just-Us AIR” și EFS European Financial Services

AG împotriva hotărârii arbitrale din data de 02 decembrie 2020, pronunțate în

litigiul arbitral organizat potrivit Regulilor de Arbitraj ale Curții de arbitraj

Internațional de la Londra nr. 194518 de către Arbitrul Unic Csaba Kovacs, ca

nefondată.

Au mai menționat că soluția Curții de Apel București a fost pusă la dispoziția

părților prin intermediul Grefei la data 30 iunie 2021. Iar, în conformitate cu

prevederile art. 606 Cod de procedură civilă al României, hotărârea arbitrală

comunicată părților este definitivă și obligatorie.

Totodată a indicat că, reieșind din norma citată, hotărârea arbitrală din 02

decembrie 2020, pronunțată în litigiul de arbitraj, organizat potrivit Regulilor de

Arbitraj ale Curții de arbitraj Internațional de la Londra nr. 194518 este definitivă

și obligatorie, deoarece aceasta a fost comunicată părților, iar CA „AIR Moldova”

SRL a făcut uz de drepturile sale procedurale de contestare a actului arbitral,

condiție în care CA „AIR Moldova” SRL urmează să o execute.

Au relatat că la data de 11 februarie 2021, CA „AIR Moldova” SRL în

temeiul hotărârii arbitrale din 02 decembrie 2020 a efectuat prima plată a sumei

datorate în mărime de 210 211,00 Euro.

SRL „Just-Us AIR” SRL și EFS European Financial Services AG,

reprezentați de avocatul Jigău Radu, au solicitat recunoașterea și încuviințarea

executării hotărârii arbitrale din 02 decembrie 2020, pronunțată în litigiul arbitral

organizat potrivit Regulilor de Arbitraj ale Curții de arbitraj Internațional de la

Londra nr. 194518, prin care s-a admis cererea SRL „Just-Us AIR” și s-a respins

cererea reconvențională formulată de CA „AIR Moldova” SRL și a fost obligată

CA „AIR Moldova” SRL la plata unei despăgubiri în cuantumul stabilit de 3 919

200 de Euro și la plata dobânzii legale asupra sumei principale, în cuantum de 6 %

pe an, calculat de la 04 noiembrie 2019 până la plata integrală a sumei principale.

Prin încheierea din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea depusă de SRL „Just-Us AIR” și EFS European Financial Services AG,

reprezentați de avocatul Radu Jigău, împotriva CA „AIR Moldova” SRL cu privire

la recunoașterea și încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a

2

hotărârii arbitrale din 02 decembrie 2020, pronunțată în litigiul arbitral organizat

potrivit Regulilor de Arbitraj ale Curții de Arbitraj Internațional de la Londra nr.

194518, între SRL „Just-Us AIR” și CA „AIR Moldova” SRL.

La 24 iunie 2022, SRL „Just-Us AIR” și EFS European Financial Services

AG, reprezentate de avocatul Radu Jigău, au declarat recurs, prin care au solicitat

casarea încheierii din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău cu emiterea unei noi

încheieri de recunoaștere și încuviințare a executării hotărârii din 02 decembrie

2020 pronunțată în litigiul arbitral organizat potrivit Regulilor de Arbitraj ale

Curții de Arbitraj Internațional de la Londra nr. 194518, între SRL „Just-Us AIR”

și CA „AIR Moldova” SRL.

În motivarea recursului s-a indicat că consideră că încheierea a fost emisă cu

aplicarea greșită a normele de drept material și procesual, deoarece Curtea de Apel

Chișinău la adoptarea soluției nu a reținut argumentul debitorului.

Totodată, a învederat că examinând temeiul de refuz prevăzut la lit. a) alin.

(1) art. 476 Cod de procedură civilă, se reține că prin lipsa capacității depline de

exercițiu, se va avea în vedere situația în care se pune problema lipsei acesteia, la

momentul încheierii convenției arbitrale, adică dacă cel care a acționat în numele

persoanei juridice a avut sau nu împuternicirile necesare, expres prevăzute în

procură sau mandat, pentru a încheia convenția arbitrală. Convenția arbitrală

trebuie să fie valabilă, potrivit legii căreia părțile au subordonat-o, iar în lipsa

stabilirii acesteia, potrivit legii țării în care a fost pronunțată hotărârea.

Prin urmare, la aplicarea temeiului de refuz prevăzut la lit. a) alin. (1) art. 476

Cod de procedură civilă, în viziunea recurenților, instanța urma să aplice

prevederile Codului civil român.

Luând în considerare teoria mandatului aparent, Codul civil român stipulează

la art. 1309 alin. (2) că dacă însă, prin comportamentul său, reprezentatul l-a

determinat pe terțul contractant să creadă în mod rezonabil că reprezentantul are

puterea de a-l reprezenta și că acționează în limitele puterilor conferite,

reprezentatul nu se poate prevala față de terțul contractant de lipsa puterii de a

reprezenta.

Din textul de lege mai sus evocat rezultă că în cazul în care terțul care

contractează cu mandatarul aflându-se în eroare cu privire la puterile pe care i le-a

încredințat mandantul, iar eroarea nu îi este lui imputabilă, ci mandantului prin

modul în care s-a comportat, acesta din urmă nu se poate prevala față de terț de

dispozițiile art. 1309 alin. (1) Cod civil, adică de ineficacitatea față de el a actului

încheiat în aceste condiții.

Corespondentul prevederilor sus precitate se regăsește în art. 370 alin. (1) și

alin. (2) din Codul civil al Republicii Moldova (redacția nouă), precum și în 249

Cod civil al Republicii Moldova (în vechia redacție).

Tot cu referire la capacitatea de exercițiu urmează de reținut că cadrul legal

RM stabilește că societatea este reprezentată de către administratorul acesteia, doar

administratorul este autorizat să ia decizii privind modul de activitate a companiei.

Cum rezultă din materialele cauzei Contractul nr. 0285/17.05.2018 a fost semnat

de către administratorul companiei Debitoare care era înscris în Registrul de stat al

persoanelor juridice.

Lipsa autorizării contractului din partea fondatorului Lipsa capacității depline

de exercițiu a debitorului (CA „AIR Moldova” SRL) la semnarea convenției

3

arbitrale, cauzate de necesitatea obținerii acordului fondatorului și a consiliul de

administrare așa cum o cerere statutul societății, nu este justificată.

Motivul de refuz prevăzut la lit. a) alin. (1) art. 476 Cod de procedură civilă,

nu prezintă sub nici o formă o poartă deschisă pentru examinarea temeiniciei

hotărârii arbitrale, pentru o reexaminare în fond a litigiului. Se subliniază acest

aspect pentru că Ministerul Justiției critică hotărârea arbitrală sub aspecte care

vizează fondul cauzei, respectiv concluzia la care s-a ajuns în interpretarea

contractului și aplicarea/ executarea acestuia conform cadrului normativ a țării

căreia părțile au subordonat raportul juridic.

În al doilea rând, debitorul personal, fondatorul și/ sau Consiliul de

administrare a debitorului, nu a contestat Contractul nr. 0285/17.05.2018, nu a

solicitat anularea acestuia în instanța de judecată, contractul fiind valabil și

producând efecte juridice.

De asemenea, recurenții au specificat că debitorul a beneficiat de serviciile

contractuale efectuând zboruri conform programului prestabilit și a achitat parțial

plățile de locațiune pe perioada derulării contractului, prin urmare debitorul are

obligația legală de a achita creditorului costul serviciilor de care a beneficiat.

Principiul conform căruia nimeni nu trebuie să se îmbogățească pe seama

altuia este consfințit expres în prevederile art. 1979 din Codul civil RM.

Refuzul statului de a autoriza executarea unei hotărâri irevocabile și

executorii, iar prin consecință consfințirea refuzului debitorului de achitare a

plăților restante/ datorate, constituie indubitabil, o încălcare al art. 1 din Protocolul

nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De altfel, prin practica sa constantă, CEDO a stabilit că prin conceptul de

„bunuri” din prima parte a art. 1 din Protocolul nr. 1 este unul autonom, care

include atât „bunurile actuale”, cât și activele, inclusiv creanțele, despre care

reclamantul poate susține că are cel puțin o „așteptare legitimă”.

Au reiterat că Tribunalul Arbitral a constatat existența prejudiciului

contractual manifestat prin restanțe de plăți, precum și existența legăturii de

cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și existența culpei debitorului CA „AIR

Moldova” SRL, ca debitor contractual. Creditorul având tot temeiul legal de a

solicita de la debitor achitarea plăților cuvenite pentru serviciile prestate de primul

cu bună credință și la timpul convenit de părți.

În conformitate cu prevederile art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la data de 14 iunie

2022, astfel, recursul declarat la 24 iunie 2022, este în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL

„Just-Us AIR” și EFS European Financial Services AG, reprezentate de avocatul

Radu Jigău, urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

După cum denotă actele cauzei, la 21 octombrie 2021, creditorii SRL „Just-

Us AIR” și EFS European Financial Services AG, reprezentați de avocatul Jigău

4

Radu, au depus cerere către debitorul CA „AIR Moldova” SRL cu privire la

recunoașterea și încuviințarea executării hotărârii arbitrale din data de 02

decembrie 2020, pronunțată în litigiul arbitral organizat potrivit Regulilor de

Arbitraj ale Curții de Arbitraj Internațional de la Londra nr. 194518, prin care s-a

admis cererea SRL „Just-Us AIR” și s-a respins cererea reconvențională formulată

de CA „AIR Moldova” SRL.

Așadar, în conformitate cu prevederile art. 475 alin. (1) Cod de procedură

civilă, în sensul prezentului capitol, o hotărâre arbitrală este considerată ca fiind

străină dacă: a) este pronunțată pe teritoriul unui stat străin; sau b) este emisă pe

teritoriul Republicii Moldova, dar legea aplicată procedurii arbitrale este a unui stat

străin.

Art. 4751 Cod de procedură civilă, statuează că, cererea de recunoaștere și

executare a hotărârii arbitrale străine se prezintă curții de apel în a cărei

circumscripție se află domiciliul/ reședința sau sediul părții împotriva căreia este

invocată hotărârea arbitrală străină, iar în cazul în care aceasta nu are domiciliul/

reședința sau sediul în Republica Moldova ori domiciliul/ reședința sau sediul

acesteia nu sunt cunoscute – curții de apel în a cărei circumscripție sunt situate

bunurile acesteia. În cererea de recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale

străine se indică: a) numele sau denumirea solicitantului ori a reprezentantului său,

dacă cererea este depusă de către acesta, domiciliul/ reședința sau sediul, după caz;

b) numele sau denumirea părții împotriva căreia este invocată hotărârea arbitrală

străină, domiciliul/ reședința sau sediul, după caz; c) data la care hotărârea arbitrală

străină a devenit executorie pentru părți, dacă aceasta nu rezultă din textul

hotărârii. Cererea poate conține și alte informații, inclusiv numerele de telefon și

fax, adrese ale poștei electronice, dacă acestea sunt necesare pentru examinarea

corectă și la timp a cauzei. La cererea de recunoaștere și executare a hotărârii

arbitrale străine se anexează: a) originalul hotărârii arbitrale sau o copie de pe

aceasta legalizată în modul stabilit; b) originalul convenției arbitrale sau o copie de

pe aceasta legalizată în modul stabilit; c) adițional, în caz de necesitate, se va

prezenta o declarație pe propria răspundere privind faptul dacă și în ce măsură

hotărârea arbitrală a fost executată. Cererea de recunoaștere și executare a hotărârii

arbitrale străine pe teritoriul Republicii Moldova poate fi înaintată în termen de 3

ani de la data, la care hotărârea arbitrală străină a devenit obligatorie în

conformitate cu legea statului unde a avut loc arbitrajul. Repunerea în termen, în

cazul în care acesta a fost omis din motive întemeiate, este reglementată de art.116.

În sensul art. 4753 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, după ascultarea

explicațiilor părților și examinarea probelor prezentate de acestea, instanța

judecătorească emite o încheiere integrală cu privire la recunoașterea și

încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine sau cu privire la refuzul de

a încuviința executarea silită a hotărârii arbitrale străine.

Conform art. 2 alin. (1) din Convenția cu privire la recunoașterea și

executarea sentințelor arbitrale străine din 10 iunie 1958, încheiată la New York,

SUA, ratificată de Republica Moldova la 17 decembrie 1998, fiecare dintre Statele

contractante recunoaște convenția scrisă, prin care părțile se obligă să supună unui

arbitraj toate diferendele sau anumite diferende care s-au ivit sau ar putea să se

ivească între ele privind un raport de drept determinat, contractual sau

necontractual, referitor la o problemă susceptibilă de a fi reglementată pe calea

arbitrajului.

5

Totodată, încuviințarea și executarea hotărârilor arbitrale străine pe teritoriul

Republicii Moldova se efectuează în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă, cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte,

precum și pe principiul reciprocității (art. 16 alin. (4) Cod de procedură civilă).

Conform art. 8 din Constituția Republicii Moldova, precum și a art. 2 alin. (3)

Cod de procedură civilă, instanțele urmează să țină cont de principiul aplicării cu

prioritate a prevederilor tratatelor internaționale, la care RM este parte, dacă din

acestea nu rezultă că, pentru aplicarea lor, este necesară adoptarea unei legi

naționale.

Eficacitatea internațională a hotărârilor judecătorești străine sau hotărârilor

arbitrale străine se bazează pe un șir de principii de drept internațional public și

privat cum ar fi: principiul suveranității statului, principiul colaborării dintre state,

principiul egalității în drepturi a statelor, principiul aplicării regimului național

cetățenilor străini.

Convenția pentru recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale străine,

fiind o convenție internațională, nu neagă principiile enunțate, indicând în articolul

VII, că dispozițiile prezentei convenții nu aduc atingere validității acordurilor

multilaterale sau bilaterale încheiate de statele contractante în materie de

recunoaștere și executare a hotărârilor arbitrale și nu privează nici o parte

interesată de dreptul, pe care l-ar putea avea de a se prevala de o hotărâre arbitrală

în modul și în măsura admisă de legislația sau tratatele țării, în care hotărârea este

invocată.

În conformitate cu prevederile art. 3 din Convenția cu privire la recunoașterea

și executarea sentințelor arbitrale străine din 10 iunie 1958, încheiată la New York,

SUA, ratificată de Republica Moldova la 17 decembrie 1998, fiecare dintre Statele

contractante va recunoaște autoritatea unei hotărâri arbitrale și va acorda

executarea acestei hotărâri conform regulilor de procedură în vigoare pe teritoriul

unde hotărârea este invocată în condițiile stabilite de articolele următoare (se are în

vedere art. IV și V ).

Pentru recunoașterea sau executarea hotărârilor arbitrale, cărora li se aplică

prezenta Convenție nu vor fi impuse condiții mai riguroase, nici cheltuieli de

judecată mult mai ridicate, decât acelea care sunt impuse pentru recunoașterea sau

executarea hotărârilor arbitrale naționale.

Astfel, pentru ca hotărârea arbitrală străină să fie recunoscută și pusă în

executare pe teritoriul statului ea necesită a fi verificată de către o instanță de

judecată, ceea ce a determinat creditorii SRL „Just-Us AIR” și EFS European

Financial Services AG să se adreseze cu cerere în instanța de judecată.

Prin urmare, recunoașterea unei hotărârii arbitrale străine este o condiție

prealabilă necesară executării silite, semnificând recunoașterea efectelor acesteia,

cu excepția puterii executorii.

Dreptul de a cere executarea silită nu trebuie să fie prescris. Partea

câștigătoare trebuie să manifeste diligență pentru învestirea hotărârii arbitrale

străine cu formula executorie.

Deci, instanța are competență să verifice doar existența sau lipsa temeiurilor

de refuz a recunoașterii și executării hotărârii arbitrale străine.

Astfel, verificarea condițiilor de regularitate a hotărârii arbitrale străine se

realizează în cadrul unui control judiciar limitat care exclude posibilitatea

6

reexaminării în fond a litigiului, atât din punct de vedere al dreptului Republicii

Moldova, cât și din punct de vedere al dreptului străin.

Subsecvent, în conformitate cu art. 476 alin. (1) și (2) Cod de procedură

civilă, recunoașterea și executarea hotărâri arbitrale străine pot fi refuzate numai la

cererea părții, împotriva căreia sunt invocate dacă această parte prezintă instanței

de judecată probe doveditoare că: a) una dintre părțile convenției arbitrale nu avea

capacitate deplină de exercițiu sau convenția arbitrală nu este valabilă potrivit legii

căreia părțile au subordonat-o ori, în lipsa stabilirii acesteia, potrivit legii țării în

care a fost pronunțată hotărârea; b) partea împotriva căreia este emisă hotărârea nu

a fost informată în modul corespunzător cu privire la desemnarea arbitrului sau cu

privire la procedura arbitrală ori, din alte motive, nu a putut să își prezinte

mijloacele sale de apărare; c) hotărârea a fost pronunțată asupra unui litigiu care nu

este prevăzut de convenția arbitrală sau care nu cade sub incidența condițiilor

convenției arbitrale ori hotărârea conține dispoziții asupra unor chestiuni ce

depășesc limitele convenției arbitrale; d) constituirea tribunalului arbitral sau

procedura arbitrală nu a corespuns convenției părților ori, în lipsa unei asemenea

convenții, nu a fost conform legii țării în care a avut loc arbitrajul; e) hotărârea

arbitrală nu a devenit obligatorie pentru părți sau a fost desființată ori executarea ei

a fost suspendată de instanța judecătorească sau de o autoritate competentă a țării

în care sau conform legii căreia ea a fost pronunțată.

Recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine pot

fi refuzate, de asemenea, dacă instanța judecătorească constată că: a) obiectul

litigiului nu poate fi soluționat prin arbitraj conform legii Republicii Moldova; sau

b) recunoașterea sau încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale contravine

ordinii publice a Republicii Moldova.

La caz, verificând sub aspectul condițiilor prevăzute de lege pentru

recunoașterea hotărârii arbitrale străine, corect instanța a reținut ca întemeiat

argumentul debitorului CA „AIR Moldova” SRL și Ministerului Justiției, că CA

„AIR Moldova” SRL, ca parte a convenției arbitrale în formă de clauză arbitrală

conținută în contractul de wet lease din 17 mai 2018, nu avea capacitate deplină de

exercițiu, convenția arbitrală nefiind valabilă din acest motiv.

În speță se impune a învedera că examinând temeiul de refuz prevăzut la lit.

a) alin. (1) art. 476 Cod de procedură civilă, se vor reține că prin lipsa capacității

depline de exercițiu, se are în vedere situația în care se pune problema lipsei

acesteia, la momentul încheierii convenției, adică dacă cel care a acționat în

numele persoanei juridice a avut sau nu împuternicirile necesare, expres prevăzute

în procură sau mandat, pentru a încheia convenția arbitrală.

La acest aspect, instanța corect a menționat că la data semnării contractului de

wet lease, 17 mai 2018, CA „AIR Moldova” SRL era Întreprindere de Stat, și

încheierea contractelor de acest gen (inclusiv și a convenției arbitrale ca act

juridic), era supusă rigorilor Legii cu privire la întreprinderea de stat și

întreprinderea municipală nr. 246 din 22 noiembrie 2017.

Ori, în conformitate cu art. 7 alin. (2) lit. h) al Legii cu privire la

întreprinderea de stat și întreprinderea municipală nr. 246 din 22 noiembrie 2017,

fondatorul exprimă acordul prealabil la achiziționarea de către întreprinderea de

stat/ municipală a bunurilor a căror valoare de piață constituie peste 25 % din

valoarea activelor nete ale acesteia, conform ultimelor situații financiare anuale,

sau depășesc 400 000 de lei;

7

Art. 8 alin. (7) alin. s) al aceleiași legi stabilește că, Consiliul de administrare

aprobă achiziționarea de către întreprindere a bunurilor și a serviciilor a căror

valoare de piață constituie peste 25 % din valoarea activelor nete ale întreprinderii,

conform ultimei situații financiare, sau depășește 400 000 de lei.

Astfel, prin prisma art. 7 alin. (2) lit. h) și art. 8 alin. (7) lit. s) al Legii cu

privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală nr. 246 din 22

noiembrie 2017, încheierea contractelor (actelor juridice), la care se raportează și

convenția arbitrală, indiferent de forma pe care o îmbracă, are loc doar cu

aprobarea fondatorului și consiliului de administrare a companiei de stat.

Subsecvent, instanța corect a reținut ca întemeiat argumentul că ÎS CA „AIR

Moldova” SRL nu era în drept să achiziționeze bunuri a căror valoare de piață

constituie peste 25 % din valoarea activelor nete ale întreprinderii, conform

ultimelor situații financiare anuale, sau ce depășesc 400 000 de lei.

La caz, precum denotă actele cauzei, contrar prevederilor legale citate supra și

al statutului Întreprinderii de Stat CA „AIR Moldova” SRL, contractul de locațiune

al aeronavei în sistem wet lease din 17 mai 2018, nu a fost aprobat nici de

fondator, Agenția Proprietății Publice, și nici de Consiliul de administrare al

întreprinderii.

De altfel, în speță se reține că prin ordonanța Procuraturii Anticorupție din 02

martie 2021 a fost începută urmărirea penală pe faptul de depășire a atribuțiilor de

serviciu de către persoanele publice din cadrul Întreprinderii de Stat CA „AIR

Moldova” SRL, cu cauzarea daunelor în proporții considerabile, drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice, conform elementelor

componenței de infracțiune prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal.

În asemenea circumstanțe, instanța întemeiat a considerat întemeiat

argumentul că CA „AIR Moldova” SRL, ca parte a convenției arbitrale, nu avea

capacitate deplină de exercițiu, în consecință și convenția arbitrală nefiind valabilă,

fiind prezent temeiul prevăzut de art. 476 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

de refuz de recunoaștere și executare silită pe teritoriul Republicii Moldova a

hotărâri arbitrale nr. 194518 din 02 decembrie 2020 emisă în litigiul arbitral

privind încasarea sumelor bănești de la CA „AIR Moldova” SRL, organizat

potrivit Regulilor de arbitraj ale Curții de Arbitraj Internațional de la Londra.

Totodată, la caz prezintă relevanță și lipsa declarației pe propria răspundere

privind faptul dacă și în ce măsură hotărârea arbitrală a fost executată, în condițiile

în care, după cum denotă actele cauzei, au fost depuse cereri similare de

recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale nr. 194518 din 02 decembrie 2020,

emisă în litigiul arbitral privind încasarea sumelor bănești de la CA „AIR

Moldova” SRL, organizat potrivit Regulilor de arbitraj ale Curții de Arbitraj

Internațional de la Londra, în Federația Rusă, în Canada și în Irlanda.

În această ordine de idei, în privința celorlalte critici invocate în cererea de

recurs, Colegiul consideră că acestea nu pot fi reținute în vederea admiterii

recursului din motiv că acestea în mod exclusiv vizează fondul hotărârii arbitrale

străine, însă instanța judecătorească a Republicii Moldova nu poate purcede la

reexaminarea fondului hotărârii arbitrale străine și nici la modificarea ei.

Alte argumente invocate de recurenți în susținerea poziției, nu pot fi reținute

de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus și se referă

la circumstanțele, care au fost constatate și elucidate pe deplin de prima instanță,

8

având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate cu

respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că argumentele invocate

în recurs sunt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu

menținerea încheierii instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Just-Us

AIR” și EFS European Financial Services AG, reprezentate de avocatul Radu

Jigău.

Se menține încheierea din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea depusă de SRL „Just-Us AIR” SRL și EFS European Financial

Services AG, reprezentați de avocatul Jigău Radu, privind recunoașterea și

încuviințarea executării hotărârii arbitrale din data de 02 decembrie 2020,

pronunțată în litigiul arbitral, organizat potrivit Regulilor de Arbitraj ale Curții de

Arbitraj Internațional de la Londra nr. 194518, între SRL „Just-Us AIR” și

Compania Aeriană „AIR Moldova” Societate cu Răspundere Limitată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

9