2ra-1022/22 — cu privire la decăderea din drepturile păintești, încasarea pensiei de întreținere a copilului minor

Dosarul nr. 2ra-1022/22

2-14017495-01-2ra-26072022

Instanța de fond: Judecătoria Cantemir – T. Berdilă

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul – R. Petrov, N. Bondarenco. S. Pilipienco

ÎNCHEIERE

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Aliona Rusu,

reprezentată de avocatul Liuba Josu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Aliona Rusu împotriva lui Valentin Elisei cu privire la decăderea din drepturile

părintești și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor,

împotriva deciziei din data de 28 februarie 2022 a Curții de Apel Cahul, prin

care s-a admis apelul declarat de către Valentin Elisei, s-a casat parțial hotărârea din

data de 19 septembrie 2016 a Judecătoriei Cantemir, cu emiterea în partea casată a

unei noi hotărâri,

constată:

La 27 octombrie 2014 Aliona Rusu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Valentin Elisei, prin care a solicitat decăderea lui Valentin Elisei din

drepturile părintești față de copilul minor xxxxx, născut la xxxxx, încasarea pensiei

pentru întreținerea copilului minor în sumă bănească fixă de 1 200 lei lunar până la

majoratul copilului.

În motivarea cererii de chemare în judecată Aliona Rusu a indicat că în perioada

anilor 2009-2014 a trăit în concubinaj cu Valentin Elisei pe teritoriul Italiei. La xxxxx

s-a născut fiul comun xxxxx. Cu pârâtul nu trăiește din luna aprilie, când a fost

nevoită să se întoarcă în Republica Moldova.

Reclamanta a susținut că Valentin Elisei în tot acest timp nu a venit să vadă

copilul, nu-i acordă ajutor material și nici nu era de acord să-i dea declarația să poată

pleca cu copilul peste hotare prin ce acționează în detrimentul copilului. Aliona Rusu

a menționat că este invalidă de gr. II din copilărie, iar pârâtul, având posibilitate să

viziteze copilul, nu o face. Prin faptul că este tatăl copilului nu-i permite să scoată

copilul din țară, îi creează impedimente pentru a oferi copilului o viață mai bună și un

viitor mai frumos.

Copilul se află la întreținerea și domiciliul său și în ultimul timp Aliona Rusu tot

mai des se întâlnește cu unele probleme ce se referă la starea civilă a copilului, dar nu

1

le poate hotărî fără Valentin Elisei.

Reclamanta a susținut că Valentin Elisei nu s-a prezentat niciodată să vadă

copilul și nu s-a ocupat de educația lui, se eschivează total de la exercitarea

obligațiilor, astfel, consideră rațională și întemeiată încasarea forțată a pensiei de

întreținere și decăderea acestuia din drepturile părintești.

Prin hotărârea din data de 19 septembrie 2016 a Judecătoriei Cantemir, Valentin

Elisei a fost decăzut din drepturile părintești asupra copilului minor xxxxx, născut la

xxxxx, s-a încasat de la Valentin Elisei în beneficiul Alionei Rusu pensia pentru

întreținerea copilului minor xxxxx, în sumă bănească fixă de 800 (opt sute) lei, plătită

lunar începând cu 27 octombrie 2014, până la atingerea majoratului de către copil. (

f.d. 84, 91-95, vol.I)

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de fond a menționat că sancțiunea

decăderii din drepturile părintești reprezintă cea mai severă măsură din dreptul

familiei și este o sancțiune care poate fi aplicată față de părinți, care din culpă gravă

nu-și îndeplinesc obligațiile față de copii, fac abuz de drepturile părintești sau pentru

greșita exercitare a drepturilor și îndatoririlor de părinte.

Astfel, în temeiul art. 67, alin. (1) din Codul familiei instanța de fond a

concluzionat că pretenția Alionei Rusu cu privire la decăderea lui Valentin Elisei din

drepturile părintești este întemeiată, relatând că eschivarea de la exercitarea

obligațiunilor de părinte include acțiunile sau inacțiunile sistematice ale părintelui

care pun în pericol sănătatea fizică și psihică a copilului, dezvoltarea lui morală,

asigurarea condițiilor de trai și materiale.

Totodată, în temeiul art. 74, art. 75, alin. (1) din Codul familiei instanța de fond

a concluzionat că și pretenția cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea

copilului minor este întemeiată, deoarece s-a constatat că Valentin Elisei nu

contribuie la educarea și creșterea copilului minor.

La 29 octombrie 2021 Valentin Elisei a depus cerere de apel împotriva hotărârii

din data de 19 septembrie 2016 a Judecătoriei Cantemir, prin care a solicitat

repunerea apelului în termen, motivând faptul că nu a cunoscut până la data de 13

octombrie 2021 despre cauza civilă și despre hotărârea adoptată, casarea hotărârii în

partea admiterii pretenției cu privire la decăderea din drepturile părintești cu emiterea

în această parte a unei noi hotărâri privind respingerea pretenției. (101-111, vol.I)

Prin încheierea din data de 20 decembrie 2021 a Curții de Apel Cahul s-a admis

cererea lui Valentin Elisei cu privire la repunerea în termen, s-a repus Valentin Elisei

în termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii din data de 19 septembrie 2016

a Judecătoriei Cantemir. (f.d.158-160, vol. I)

Curtea de Apel Cahul prin decizia din data de 28 februarie 2022 a admis apelul

declarat de către Valentin Elisei, a casat hotărârea din data de 19 septembrie 2016 a

Judecătoriei Cantemir în partea decăderii lui Valentin Elisei din drepturile părintești

cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri privind respingerea pretenției

Alionei Rusu cu privire la decăderea lui Valentin Elisei din drepturile părintești ca

neîntemeiată, în rest a menținut hotărârea instanței de fond. ( f.d. 192,193-206, vol.I)

Instanța de apel a supus examinării legalitatea hotărârii instanței de fond doar în

partea contestată privind decăderea lui Valentin Elisei din drepturile părintești.

Astfel, instanța de apel în temeiul art. 58, alin. (1), art. 60, alin. (1)-(3), art. 67 și art.

68 din Codul familiei a concluzionat că pretenția Alionei Rusu cu privire la decăderea

lui Valentin Elisei din drepturile părintești este neîntemeiată, deoarece argumentele

2

invocate în susținerea acestei pretenții sunt insuficiente pentru a demonstra

eschivarea lui Valentin Elisei cu rea-credință de la exercitarea obligațiilor părintești.

Instanța de apel a menționat că sancțiunea decăderii din drepturi părintești se aplică

exclusiv în interesul suprem al copilului, implicit urmând a fi stabilită în cazul

existenței riscului sau interesului lezat al copilului de către părintele, care ar exercita

sau s-ar eschiva de la exercitarea drepturilor părintești.

La caz, din actele cauzei instanța de apel nu a dedus niciun risc în care s-ar afla

copilul minor, nici interesul suprem al acestuia în decăderea tatălui din drepturile

părintești, nici eschivarea cu rea-intenție a lui Valentin Elisei de la exercitarea

drepturilor părintești.

Totodată, instanța de apel a relatat că neexercitarea corespunzătoare a

drepturilor părintești trebuie să aibă o anumită gravitate pentru a atrage sancțiunea

decăderii, astfel că nu orice atitudine sau comportament necorespunzător al părinților

conduce la decăderea din drepturile părintești, iar comportamentul lui Valentin Elisei

nu a atins gradul de gravitate pentru a fi temei de decădere a acestuia din drepturile

de tată.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Aliona Rusu, reprezentată

de avocatul Liuba Josu, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond. ( f.d. 2-3, vol. II)

În motivarea recursului Aliona Rusu, reprezentată de avocatul Liuba Josu, a

menționat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a

interpretat eronat art. 67 din Codul familiei, mai mult nu a acționat în interesul

superior al copilului.

Recurenta a menționat că Valentin Elisei a refuzat să-i dea acordul la

prelungirea pașaportului român care a expirat, astfel a fost nevoită să se adreseze cu

cerere în instanțele din România pentru a recunoaște hotărârea din data de 19

septembrie 2016 a Judecătoriei Cantemir.

A mai indicat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că copilul are 9 ani și

putea fi audiat în instanța, deoarece este destul de dezvoltat și trebuia să se țină cont

și de vârsta acestuia.

Valentin Elisei la 13 septembrie 2022 a depus referință la recursul înaintat de

către Aliona Rusu, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil,

tardiv, neîntemeiat și nefondat.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 28

februarie 2022, expediată recurentei prin intermediul oficiului poștal la data de 28

martie 2022. Confirmare privind recepționarea acesteia la materialele dosarului

lipsește.

Totodată din înscrisul de pe cererea anexată la fila dosarului 210, vol.I rezultă că

avocatul Liuba Josu a recepționat copia deciziei instanței de apel la data de 17 iunie

2022.

În aceste circumstanțe recursul depus de către Aliona Rusu, reprezentată de

avocatul Liuba Josu, la data de 11 iulie 2022 se consideră a fi depus în termen.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

3

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de către Aliona Rusu,

reprezentată de avocatul Liuba Josu, este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă

că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțata de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul de admisibilitate reține că recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Aliona Rusu asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Colegiul reține că argumentele invocate de către recurentă nu

pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept

procesual, așa cum formal invocă Aliona Rusu, și, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Aliona Rusu, reprezentată de avocatul Liuba

4

Josu, ca fiind inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Aliona Rusu, reprezentată de

avocatul Liuba Josu, împotriva deciziei din data de 28 februarie 2022 a Curții de

Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

5