2ra-1542/18 — decăderea din drepturile părintesti

Dosarul nr. 2ra-1542/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: D. Bălăbău)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

5 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Elena

Moscovici, reprezentată de avocatul Sergiu Russ,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Moscovici

împotriva lui Andrei Antohi, intervenienți accesorii Direcția pentru protecția

drepturilor copilului sectorul Botanica, mun. Chișinău și Direcția pentru protecția

drepturilor copilului Ialoveni cu privire la decăderea din drepturile părintești,

împotriva deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Elena Moscovici, reprezentată de avocatul Sergiu Russ și a

fost menținută hotărârea din 01 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 16 ianuarie 2017 reclamanta Elena Moscovici, reprezentată de

avocatul Sergiu Russ a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei

Antohi cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, din relațiile de concubinaj cu

pîrîtul, s-a născut copilul xxxxx, la data de xxxxx.

A specificat că, pîrîtul a recunoscut paternitatea și a fost înscris ca tată în

certificatul de naștere a copilului.

A subliniat că, având în vedere că conviețuirea cu pârâtul s-a dovedit a fi una

nefericită și problematică, în scurt timp aceasta a încetat.

A notat că, după ce s-au despărțit în anul 2006, pîrîtul nu și-a văzut copilul, nu

manifestă absolut nici un interes față de acesta și refuză să participe la întreținerea

copilului, fapt care o pune într-o situație materială foarte grea, deoarece copilul este

1

doar la întreținerea sa.

A solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a pensiei de întreținere

pentru copilul minor Vladislav Antohi, în mărime de ¼ din toate veniturile realizate

lunar.

La data de 26 aprilie 2017 reclamanta Elena Moscovici, reprezentată de avocatul

Sergiu Russ a depus cerere de majorare a cerințelor, indicând în calitate de intervenient

accesoriu Direcției pentru protecția drepturilor copilului sectorul Botanica, totodată,

solicitând și decăderea din drepturile părintești a pîrîtului Andrei Antohi asupra

copilului minor Vladislav Antohi, născut la 06 martie 2005.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că, după despărțirea de pârât în anul

2006, acesta nu s-a interesat de soarta copilului său, nu l-a vizitat niciodată, nu știe cum

arată copilul, care sunt succesele acestuia, condițiile de viață și starea lui de sănătate.

A menționat că, copilul nu a fost plecat în străinătate și s-a aflat tot acest timp în

Republica Moldova, iar pârâtul nu a avut nici un impediment să comunice cu copilul.

A relevat că, copilul fiind părăsit de pârât de nou născut, nu știe cum arată tatăl

său biologic. Deci, atitudinea pârâtul față de fiul său a fost și este una absolut

dezinteresată și indiferentă, cu atât mai mult că, acesta nu participă cu nimic la

întreținerea copilului.

Prin încheierea protocolară din 08 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Direcția pentru

protecția drepturilor copilului Ialoveni.

La data de 29 august 2017 reclamanta Elena Moscovici, reprezentată de avocatul

Sergiu Russ a depus cerere, prin care a renunțat la cerința cu privire la încasarea pensiei

de întreținere a copilului minor.

Prin hotărârea din 01 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea depusă de Elena Moscovici, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Elena Moscovici, reprezentată de avocatul Sergiu Russ și a fost menținută

hotărârea din 01 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanța a determinat

corect raportul juridic dedus judecății. Circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei au fost stabilite și elucidate deplin, iar probelor prezentate s-a dat o apreciere

completă, obiectivă și sub toate aspectele. Respectiv, hotărârea adoptată în pricină este

legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a

participanților la proces.

De altfel, instanța de apel a menționat că decăderea din drepturile părintești

constituie o sancțiune care poate fi aplicată de către instanța de judecată față de părinții,

care din culpa gravă nu-și îndeplinesc obligațiunile față de copil sau fac abuz de

drepturile lor părintești. Acest temei include atât acțiunile sau inacțiunile care pun în

primejdie sănătatea psihică și fizică a copilului, dezvoltarea lui morală, asigurarea

condițiilor de trai material, învățătura și instruirea copilului, cât și neplata pensiei de

întreținere.

Totodată, instanța de apel a invocat că dispozițiile art. 67 din Codul familiei, nu

2

pot fi aplicate în mod automat, ci numai în urma unei examinări multiaspectuale și

complexe, pentru a stabili: dacă au fost săvârșite abateri grave de către părinte în

privința persoanei copilului și dacă este în interesul superior al copilului aplicarea unei

astfel de măsuri.

În concluzie, instanța de apel a relevat că materialele cauzei nu confirmă careva

temeiuri de decădere a lui Antohi Andrei din drepturile părintești asupra copilului

minor xxxxx, născut la xxxxx, iar Elena Moscovici prematur a decis de a sesiza instanța

de judecată cu o asemenea acțiune.

La data de 28 mai 2018, prin intermediul oficiului poștal, Elena Moscovici,

reprezentată de avocatul Sergiu Russ a declarat recurs împotriva deciziei din 27 martie

2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a interpretat eronat

temeiurile de decădere din drepturile părintești, prevăzute de art. 67 din Codul familiei,

precum și jurisprudența CEDO în această problemă.

A menționat că, instanțele inferioare au ignorant faptul că indiferența absolută a

intimatului Antohi Andrei în privința copilului său minor se încadrează în dispoziția

art. 67 lit. a) din Codul familiei, pe motiv că ultimul se eschivează de la exercitarea

obligațiilor sale părintești, precum și faptul că părintele în conformitate cu prevederile

art. 60 alin. (1) din același Cod, este obligat să participe la educația copilului și poartă

răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală a copilului său.

A susținut că, instanțele inferioare ajungând la concluzia că legătura între copil

și tatăl său biologic urmează a fi păstrată, au ignorat declarațiile intimatului Antohi

Andrei care a comunicat în cadrul examinării cauzei în instanța de fond că într-adevăr

nu a văzut niciodată copilul de la naștere și că pe parcursul a peste 10 ani nu a dorit să-

l viziteze și să comunice cu copilul. Mai mult ca atât, pîrîtul a declarat în instanța de

fond că are dubii în privința paternității sale asupra acestui copil.

A invocat că, fiind audiat de instanța de judecată, pîrîtul a declarat că este de

acord cu decăderea sa din drepturile părintești. Deci, atitudinea absolut dezinteresată și

indiferentă a pîrîtului față de fiul său a fost confirmată fără echivoc în instanță, precum

și faptul că nu a participat la întreținerea copilului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 27 martie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 28 mai 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

3

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Elena Moscovici, reprezentată

de avocatul Sergiu Russ nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

4

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

Elena Moscovici, reprezentată de avocatul Sergiu Russ, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Elenei Moscovici, reprezentată de avocatul Sergiu Russ ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Elena Moscovici, reprezentată de avocatul Sergiu Russ se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

5