2ra-27/19 — stabilirea domiciliului copilului minor si incasarea pensiei pentru intretinerea copilului minor.

2ra-27/19 — stabilirea domiciliului copilului minor si incasarea pensiei pentru intretinerea copilului minor. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-27/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (N. Șova)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Rusu Igor,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Carabinevici

Elena împotriva lui Igor Rusu, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sect. Botanica, mun. Chișinău cu privire la stabilirea domiciliului

copilului minor și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor,

împotriva deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins

apelul declarat de către Igor Rusu și s-a menținut hotărârea din 09 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central

c o n s t a t ă:

La data de 22 mai 2017, Carabinevici Elena a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Igor Rusu, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor

Copilului sect. Botanica, mun. Chișinău cu privire la stabilirea domiciliului copilului

minor și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că s-a aflat cu pârâtul Igor Rusu în relații

de concubinaj, iar la XXXXX s-a născut fiica comună XXXXX.

A susținut că conviețuind cu pârâtul, care este foarte violent, împreună cu fiica nu se

simt în siguranță, deoarece ultimul aplică permanent și în mod repetat față de ele atât

violența fizică, cât și cea psihică, din care cauză a depus mai multe plângeri la

Inspectoratul de Poliție sect. Botanica, mun. Chișinău, unde pe faptul dat în privința lui

Rusu Igor a fost intentat dosar penal cu privire la violența în familie, iar la 22 mai 2017 a

depus în instanța de judecată cerere privind eliberarea ordonanței de protecție.

A mai notat reclamanta că este angajată în câmpul muncii, activând în funcție de

vânzător la ÎI „Grivenco”, având astfel o sursă permanentă de venit pentru ai asigura

fiicei minore un nivel de trai corespunzător pentru creșterea, educarea și dezvoltarea

acesteia.

Reieșind din circumstanțele expuse supra, a considerat reclamanta că unica soluție

este ca domiciliul copilului minor XXXXX, a.n. XXXXX, să fie stabilit împreună cu

dânsa.

1

La fel, a menționat că potrivit legislației în vigoare ambii părinți în egala măsură

poartă răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a copilului,

ținându-se cont de interesele acestuia, or, părinților le revine în primul rând

responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor lor financiare,

condiții de viață necesare dezvoltării copilului.

A declarat că nu cunoaște veniturile lunare ale pârâtului și frecvența încasărilor

acestora, iar potrivit informației Biroului Național de Statistică, minimul de existență

pentru un copil în vârstă de 7- 17 ani este de 1.942,20 de lei.

În contextul expus, cu trimitere la prevederile art. 63, 64, 74 și 76 din Codul familiei

și art. 18 din Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15 decembrie 1994, a cerut

Carabinevici Elena stabilirea domiciliului copilului minor XXXXX, a.n. XXXXX,

împreună cu ea și încasarea din contul pârâtului Rusu Igor în beneficiul său a pensiei de

întreținere a copilului minor XXXXX în sumă bănească fixă în mărime de 2.000 de lei

lunar, începând cu data depunerii acțiunii până la atingerea majoratului acesteia, precum

și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea a fost admisă în parte, fiind stabilit domiciliul copilului minor XXXXX, a.n.

XXXXX, împreună cu mama Carabinevici Elena, și s-a încasat din contul lui Rusu Igor

în beneficiul Elenei Carabinevici pensia de întreținere a copilului minor XXXXX în sumă

bănească fixă în mărime de 1.500 de lei lunar, începând cu data de 22 mai 2017 până la

atingerea majoratului copilului, în rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a

încasat din contul lui Rusu Igor în beneficiul Elenei Carabinevici suma de 3.100 de lei

cheltuieli de judecată și în bugetul de stat 150 de lei taxa de stat.

Prin decizia din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat

de către Igor Rusu și s-a menținut hotărârea din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central.

Ambele instanțe de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluția prin faptul că

reclamanta Carabinevici Elena a locuit în concubinaj cu pârâtul Rusu Igor, din relațiile

cărora la XXXXX s-a născut fiica XXXXX.

Au stabilit instanțele de judecată că pârâtul are un comportament violent față de

reclamantă Carabinevici Elena și fiica comună XXXXX, manifestat prin violență fizică și

psihică, fapt ce rezultă din ordonanța Inspectoratului de Poliție sect. Botanica, mun.

Chișinău de recunoaștere a persoanei în calitate de parte vătămată din 10 mai 2017, prin

care Carabinevici Elena a fost recunoscută în calitate de parte vătămată în cadrul

procesului penal nr. 2017420765, precum și prin ordonanțele Judecătoriei Chișinău,

sediul Central din 23 mai 2017 și 23 iunie 2017, prin care au fost admise cererile Elenei

Carabinevici privind aplicarea măsurilor de protecție a victimelor violenței în familie,

Carabinevici Elena și copilului minor XXXXX, a.n. XXXXX, împotriva acțiunilor

agresorului Rusu Igor, și s-a obligat ultimul să părăsească locuința comună apartamentul

nr. XXXXX, din str. XXXXX, și să nu se apropie la o distanță mai mică de 200 de m de

locuința victimelor Carabinevici Elena și XXXXX, fără a decide asupra modului de

proprietate. S-a obligat Rusu Igor să nu se apropie de locul de aflare a Elenei

Carabinevici și XXXXX la o distanță mai mică de 100 de m. S-a interzis lui Rusu Igor

orice contact cu Elena Carabinevici și XXXXX, inclusiv telefonic, prin corespondență

sau în orice alt mod. S-a limitat dispunerea de către Rusu Igor unilaterală de bunurile

comune. S-a dispus că Rusu Igor are dreptul să-și ia din apartament bunurile personale și

2

alte bunuri necesare pentru o perioadă de 30 de zile, în prezența polițistului de sector. S-a

obligat Rusu Igor să restituie cheile de la apartament inspectorului de sector.

Au constatat instanțele de judecată că din Avizul – concluzie nr. 302/17 din 28 iunie

2017 a Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica, mun. Chișinău,

minora XXXXX, a.n. XXXXX, locuiește împreună cu mama Carabinevici Elena în

apartamentul nr. XXXXX, din str. XXXXX, dotat cu condiții necesare pentru creșterea și

dezvoltarea normală a copilului minor.

La fel, din Avizul respectiv și certificatul din 19 mai 2017, rezultă că reclamanta

Carabinevici Elena este angajată în câmpul muncii la ÎI „Grivenco”, în funcție de

vânzător, cu un salariu lunar de 2.560 de lei.

Totodată, din Raportul de evaluare psihologică a copilului XXXXX, a.n. XXXXX,

nr. 073 din 21 iunie 2017 întocmit de către AO „Institutul pentru Familie și Inițiative

Sociale”, rezultă că atitudinea copilului minor XXXXX față de mama sa Carabinevici

Elena este în limitele normei, percepând-o ca figura principală de atașament și siguranță

în caz de pericol. Atitudinea față de tatăl Rusu Igor este una ambiguă pe de o parte este o

persoană care o bate pe mama și a vrut să-i facă rău mătușii sale, iar pe de altă parte

manifestă sentimente de apartenențe și atașament că îi este milă de el. Concomitent,

atitudinea față de ambii părinți în calitate de cuplu este una negativă. Percepe situația

când ambii părinți sunt împreună drept una nefavorabilă, deoarece în acel moment ea se

simte amenințată și neajutorată.

În circumstanțele expuse supra, au concluzionat instanțele de judecată că, reieșind

din interesul superior și vârsta fragedă a copilului, cel mai oportun ca domiciliul minorei

XXXXX, a.n. XXXXX, să fie stabilit împreună cu mama Carabinevici Elena, care

manifestă un atașament profund și dragoste deosebită față de fiica sa.

Au notat instanțele de judecată că potrivit legislației în vigoare ambii părinți în egala

măsură poartă răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a

copilului, ținându-se cont de interesele acestuia, or, părinților le revine în primul rând

responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor lor financiare,

condiții de viață necesare dezvoltării copilului.

Au reținut instanțele de judecată că la actele cauzei nu se atestă date privind

veniturile lunare ale pârâtului Rusu Igor și frecvența încasării acestora, iar potrivit

informației Biroului Național de Statistică, valoarea minimului de existență, calculat în

conformitate cu Ghidul metodologic cu privire la modul de calculare a acestuia, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 285 din 30 aprilie 2013, în semestrul I al anul 2017, în

orașe mari, în medie pe lună pentru un copil în vârstă de 7 – 17 ani a constituit 2.190 de

lei.

Iar, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 879 din 23 decembrie 2015

privind aprobarea salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru anul 2016 –

acesta a constituit 5.050 de lei, iar potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1233 din 09

noiembrie 2017 privind aprobarea salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru

anul 2017 – acesta a constituit 5.600 de lei.

Au menționat instanțele de judecată ierarhic inferioare că suma bănească fixă în

mărime de 1.500 de lei încasată lunar din contul lui Rusu Igor în beneficiul Elenei

Carabinevici cu titlu de pensie pentru întreținerea fiicei minore XXXXX, a.n. XXXXX,

începând cu data de 22 mai 2017 până la atingerea majoratului acesteia, este una

rezonabilă și echitabilă, și nu o constituie excesivă pentru pârât chiar și în situația

confruntării persoanei cu unele deficiențe materiale, or, acesta este obligat să asigure

3

copilului său minor o întreținere decentă pentru o creștere, educare și dezvoltare strict-

necesară.

Referitor la argumentul lui Rusu Igor precum că fiica XXXXX și-a exprimat

acordul de a locui împreună cu el, scriind o declarație în acest sens, instanța de apel l-a

considerat declarativ, ce vine în contradicție cu suportul probatoriu prezent la materialele

dosarului.

La data de 26 septembrie 2018, Rusu Igor a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 29 mai 2018 a Curții

de Apel Chișinău și a hotărârii din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

În susținerea recursului Rusu Igor a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta

speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

La data de 19 octombrie 2018, în adresa Elenei Carabinevici și Direcției pentru

Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica, mun. Chișinău au fost expediate copiile

recursului declarat de către Rusu Igor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referințelor.

La data de 20 noiembrie 2018, Elena Carabinevici a depus referință, solicitând să fie

considerat inadmisibil recursul declarat de către Rusu Igor, cu menținerea deciziei din 29

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central, pe care le consideră legale și întemeiate, invocând că instanțele

de judecată ierarhic inferioare au verificat minuțios toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a prezentei spețe, dând o apreciere corectă suportului

probatoriu al cauzei.

Alte referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

din referința depusă, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Rusu Igor este inadmisibil, din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2), că asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

4

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Instanța de recurs reține că din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 29

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa lui Rusu Igor la 09 iulie

2018 (f.d. 126), însă nu se atestă date când a fost recepționată de către aceasta.

Totodată, din textul cererii de recurs rezultă că decizia contestată i-a fost comunicată

recurentului la 25 iulie 2018.

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 26 septembrie

2018.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de Rusu Igor, completul de

admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență, sunt similare

alegațiilor inserate în cererea de apel și explicațiilor date de către reprezentantul

apelantului-pârât Rusu Igor – avocatul Victoria Burduja în cadrul ședinței instanței de

apel, asupra cărora Curtea de Apel Chișinău s-a pronunțat deja în modul corespunzător

(f.d. 86-90, 105-107).

5

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurentul nu a evidențiat în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar

la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Rusu Igor nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării

ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de către Rusu Igor nu s-

a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să

ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Rusu Igor a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o

instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

6

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie

1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De

fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Rusu Igor împotriva deciziei din 29

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Rusu Igor împotriva deciziei din

29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Carabinevici Elena împotriva lui Igor Rusu, intervenient accesoriu

Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica, mun. Chișinău cu privire la

stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului

minor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

7