2ra-407/19 — Cu privire la încasarea pensiei de întretinere a copilului minor

Dosarul nr. 2ra-407/19

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud: V. Olărescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Andrei

Poiată, reprezentat de avocatul Marcel Popescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cristina Balan împotriva

lui Andrei Poiată cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor,

împotriva deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Andrei Poiată, reprezentat de avocatul Marcel Popescu și a fost

menținută hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

c o n s t a t ă:

La data de 17 august 2017 reclamanta Cristina Balan a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Andrei Poiată cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea

copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, din relația de concubinaj cu pîrîtul, s-a

născut copilul Irina Poiată, care se află exclusiv la educația și întreținerea sa.

A susținut că, pârâtul nu se interesează de soarta copilului și se eschivează de la

exercitarea obligațiilor părintești. De altfel, de când locuiesc separat (cinci luni), pîrîtul nu

contribuie sub nici un fel la întreținerea și educarea copilului minor.

A subliniat că, solicitările sale repetate legate de acordarea ajutorului material pentru

întreținerea copilului, nu s-au soldat cu nici un rezultat.

A notat că, din cauză că pîrîtul nu contribuie la întreținerea și educația copilului,

întimpină dificultăți să-i asigure acestuia o dezvoltare fizică, intelectuală și spirituală

corespunzătoare, precum și un trai decent.

A solicitat încasarea de la Andrei Poiată a pensiei de întreținere a copilului minor

Irina Poiată, născută la data de 27 iulie 2014, în mărime de 1200 de lei/lunar, începând cu

data depunerii acțiunii și până la atingerea majoratului copilului.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, a fost

1

admisă parțial acțiunea depusă de Cristina Balan și a fost încasat de la Andrei Poiată în

beneficiul Cristinei Balan pensia pentru întreținerea copilului minor Irina Poiată, născută la

data de xxxxx, în sumă bănească fixă plătită lunar în mărime de 1000 de lei, începând cu

data de 17 august 2017 și până la atingerea majoratului copilului minor. Totodată, a fost

încasat de la Andrei Poiată în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 150 de lei.

Prin decizia din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Andrei Poiată, reprezentat de avocatul Marcel Popescu și a fost menținută

hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că, prima instanță just a conchis că

acțiunea reclamantei Cristina Balan cu privire la încasarea pensiei de întreținere pentru

copilul minor urmează a fi admisă parțial, urmând a fi încasată pensia de întreținere de la

pârât într-o sumă bănească fixă în mărime de 1000 de lei, pentru a asigura existența decentă

a copilului minor.

De altfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău a apreciat critic alegațiile apelantului referitor la faptul că s-a încadrat în câmpul

muncii cu un salariu de 1500 de lei, or ținând cont de prevederile art. 75 Codul familiei,

suma ce îi revine copilului minor din salariul apelantului nu-i îi poate asigura acestuia

minimul de existență.

În concluzie, instanța de apel a menționat că, din extrasul de pe pagina web a Biroului

Național de Statistică, se confirmă faptul că valoarea minimului de existență pentru copiii

în vârstă de 1-6 ani în medie constituie 1485 de lei 30 bani și nu 1396 de lei 40 bani cum a

fost invocat în cererea de apel, deci suma de 700 de lei pe care apelantul este dispus să o

achite pentru întreținerea copilului minor, nu este suficientă pentru acoperirea minimului

de existență a copilului minor, respectiv suma încasată de instanța de fond pentru

întreținerea copilului minor în mărime de 1000 de lei este necesară și echitabilă în raport cu

celălalt părinte.

La data de 09 ianuarie 2019 Andrei Poiată, reprezentat de avocatul Marcel Popescu

a declarat recurs împotriva deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe în partea ce ține de stabilirea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor,

micșorând cuantumului acesteia până la suma de 700 de lei/lunar.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să

fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a apreciat în mod arbitrar

probele.

A afirmat că, subzistă la limita sărăciei și nu are posibilitate să achite pensia de

întreținere în mărime de 1000 de lei/lunar, deoarece are un salariu în mărime de 1500 de lei.

A susținut că, ar fi trebuit să achite ¼ din suma de 1500 de lei, cu titlul de pensie

pentru întreținerea copilului minor, însă este de acord să achite sumă bănească în mărime

fixă de 700 de lei/lunar.

A notat că, instanța de apel urma să aplice art. 76 din Codul familie, deoarece are un

salariu stabil. Mai mult ca atât, chiar și dacă se va stabili încasarea pensiei pentru întreținerea

copilului minor în sumă bănească fixă, atunci cuantumului acesteia nu poate fi mai mare de

700 de lei/lunar.

A menționat că, instanța de apel a luat în considerația minimul de existență pentru

copiii în vârstă de 1-6 ani în oraș și nu sate. La caz, reclamanta domiciliază în satul Cărbuna,

2

rl. Ialoveni, fapt confirmat prin buletinul de identitate al acesteia, anexat la materialele

cauzei.

A precizat că, cu toate că instanța de apel a considerat că reclamanta locuiește în oraș,

atunci cuantumul pensiei pentru întreținerea copilului minor nu poate fi mai mare de 742 de

lei 65 bani, având în vedere că la întreținerea copilului trebuie să participe ambii părinți în

egală măsură, iar jumătate din suma de 1485 de lei 30 bani este 742 de lei 65 bani.

La data de 18 februarie 2018 Cristina Balan a depus referință la cererea de recurs,

prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 17 octombrie 2018.

Recurentul a recepționat decizia contestată la data de 06 noiembrie 2018 (f.d. 86), iar

zilele de 7-8 ianuarie 2019, au fost declarate zile nelucrătoare.

Astfel, recursul, declarat la data de 09 ianuarie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Andrei Poiată, reprezentat de avocatul

Marcel Popescu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să

fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai

și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Andrei Poiată,

reprezentat de avocatul Marcel Popescu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Andrei Poiată, reprezentat de avocatul Marcel Popescu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Andrei Poiată, reprezentat de avocatul Marcel Popescu, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4