2ra-1384/22 — determinarea domiciliului copilului minor, incasarea pensiei de intretinere a copilului minor

2ra-1384/22 — determinarea domiciliului copilului minor, incasarea pensiei de intretinere a copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1384/2022

2-21086852-01-2ra-29092022

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Leova (S. Gurițanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (D. Fujenco, L. Caraianu, A. Mironov)

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Tatiana Vlasă, reprezentat

de avocatul Igor Șcheau,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Vlasă

împotriva lui Piotr Leon, intervenienți accesorii Direcția Asistență Socială și Protecție

a Familiei Leova, Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Cantemir privind

determinarea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreținere a copilului

minor,

împotriva deciziei din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă :

La 09 iunie 2021, Tatiana Vlasă a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Piotr Leon, intervenienți accesorii Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei

Leova, Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Cantemir privind determinarea

domiciliului copilului minor Xxxx cu mama, încasarea pensiei de întreținere a copilului

minor în cuantum de 1500 lei din momentul depunerii cererii de chemare în judecată

până la atingerea vârstei majoratului, compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Tatiana Vlasă a menționat că din relația de concubinaj cu

Piotr Leon, la 04 februarie 2011 s-a născut copilul comun Xxxx.

Reclamanta a relatat că în rezultatul neînțelegerilor cu pîrîtul de opt ani nu mai

locuiesc împreună. În prezent, locuiește împreună cu copilul minor în casa individuală

situată în or. Xxxx.

După încetarea relațiilor de concubinaj există litigiu cu privire la stabilirea locului

de trai a copilului minor comun și plata pensiei de întreținere.

Reclamanta a menționat că de la naștere copilul s-a aflat permanent cu dînsa, fiind

puternic atașat de ea. De una singură participă la procesul educațional, asigură

1

controalele medicale periodice ale minorului, suportă cheltuielile legate de întreținerea

copilului minor. În prezent, necesitățile materiale de întreținere ale copilului minor nu

sunt determinate doar de cheltuielile pentru alimentație, vestimentație, acestea includ

și cheltuieli legate de școlarizarea copilului, tratamentul acestuia în caz de necesitate,

ce implică alte cheltuieli suplimentare suportate exclusiv de reclamantă.

Reclamanta susține că nu dispune de informații privind veniturile pârâtului,

respectiv urmează a fi încasată pensia de întreținere a copilului minor, în mărime

bănească fixă, a câte 1500 lei lunar, așa cum potrivit Biroului Național de Statistică,

valoarea minimului de existență pentru un copil cu vârsta de la 7 la 17 ani, care locuiește

în orașe, în anul 2020 este de 2277,40 lei, lunar.

Prin hotărârea din 15 decembrie 2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Tatiana Vlasă.

S-a determinat domiciliul copilului minor Xxxx, cu mama Vlasă Tatiana.

S-a încasat de la Leon Piotr, în beneficiul Tatianei Vlasă, pensia pentru întreținerea

copilului minor Xxxx, în sumă bănească fixă de 1152,20 lei, lunar, începând cu 09 iunie

2021 și până la atingerea majoratului de către copil.

S-a încasat de la Leon Piotr în beneficiul Tatianei Vlasă cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 3000 lei, cheltuielile poștale în sumă de 7,50 lei, cheltuielile de

judecată legate de achitarea taxei de stat în sumă de 100 lei și cheltuielile de judecare a

cauzei legate de citarea publică în sumă de 496 lei, în total suma de 3603,50 lei.

S-a încasat de la Leon Piotr în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 414,79lei.

În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 17 decembrie 2021, Tatiana

Vlasă, reprezentat de avocatul Igor Șcheau, a depus apel nemotivat, iar la 12 ianuarie

2022, în interiorul termenului acordat de instanța de apel, a depus apel motivat,

solicitând casarea hotărârii instanței de fond în partea respingerii acțiunii, cu emiterea

unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat a fost admis apelul declarat

de Tatiana Vlasă, reprezentat de avocatul Igor Șcheau.

S-a casat parțial hotărârea din 15 decembrie 2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul

Leova, în partea încasării pensiei de întreținere a copilului minor precum și a taxei de

stat, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care s-a încasat de la Leon

Piotr, în beneficiul Tatianei Vlasă, pensia pentru întreținerea copilului minor Xxxx, în

sumă bănească fixă de 1224,10 lei, lunar, începând cu 09 iunie 2021 și până la atingerea

majoratului de către copil.

S-a încasat de la Leon Piotr în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 440,67lei.

În rest, hotărârea fost menținută.

S-a încasat din contul lui Leon Piotr, în beneficiul Tatianei Vlasă, cheltuielile

judiciare sub formă de asistență juridică în sumă de 2000 lei, precum și cheltuielile

pentru citarea publică a pârâtului în instanță de apel în sumă de 558 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că criteriul de bază în toate litigiile

de familie în care sunt implicați copii minori îl reprezintă principiul asigurării și

promovării cu prioritate a interesului superior al copilului. Respectiv, la încasarea

pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă, instanța de judecată urma să țină cont

de starea materială și familială a părților și de alte circumstanțe importante, cum ar fi

2

informația eliberată de Biroul Național de Statistică cu privire la valoarea minimului de

existență pentru un copil. La fel, urmează să țină cont de dispozițiile art. 58 alin. (1),

art. 74 alin. (1) din Codul familiei și de prevederile art. 18 alin. (1) din Legea privind

drepturile copilului nr. 338 din 15 decembrie 1994.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată concluzia instanței de judecată

privind încasarea de la Leon Piotr a pensiei de întreținere în sumă bănească fixă, în

interesul superior al copilului minor deoarece achitarea pensiei de întreținere necesare

nu poate fi pusă doar în sarcina numai unuia dintre părinți întrucât conform legislației,

ambii părinți au datoria de a compensa cheltuielile pentru întreținerea copilului minor.

Astfel, instanța de apel a stabilit că instanța de fond nejustificat a încasat de la

Leon Piotr în folosul lui Tatianei Vlasă pensie de întreținere a copilului minor în

mărime fixă, în cuantum lunar de 1152,20 lei întrucât conform informației Biroului

Național de Statistică (statistica.md) minimul de existență lunar pentru un copil cu

vârsta între 7-17 ani pentru semestrul II anul 2021, care locuiește în orașe mici,

constituie suma de 2448, 20 lei.

Prin urmare, a considerat oportun de a încasa pensia de întreținere în sumă

bănească fixă, în mărime de 1224,10 lei, începând cu 09 iunie 2021 și până la atingerea

majoratului de către copil.

Totodată, reieșind din faptul că reclamanta a fost scutită de plata taxei de stat la

depunerea cererii de chemare în judecată, iar cerința privind încasarea pensiei de

întreținere a fost admisă parțial, în temeiul art. 94, art. 85 alin. (1) lit. a), art. 98 al.(1)

din Codul de procedură civilă, instanța de apel a dispus încasarea de la Leon Piotr în

beneficiul statului a taxei de stat în mărime de 440,64 lei, ținând cont de cuantumul

pensiei de întreținere încasate.

De asemenea, instanța de apel a dispus încasarea din contul lui Piotr Leon a

cheltuielilor de asistență juridică suportate de către Tatiana Vlasă în sumă de 2000 lei

confirmate prin ordinului de plată cu nr. 125084 din 16 martie 2022, cît și a cheltuielilor

privind citarea publică a intimatului Leon Piotr, în sumă de 558 lei.

La 04 august 2022, prin intermediul oficiului poștal, Tatiana Vlasă, reprezentat de

avocatul Igor Șcheau, a declarat recurs împotriva deciziei din 30 iunie 2022 a Curții de

Apel Comrat, solicitând casarea integrală a deciziei contestate și a hotărârii primei

instanței, cu emiterea unei decizii noi de admitere integrală a acțiunii, încasarea tuturor

cheltuielilor de judecată suportate.

În motivarea recursului Tatiana Vlasă, reprezentat de avocatul Igor Șcheau, și-a

manifestat dezacordul cu soluția instanțelor de judecată, reiterând în acest sens

circumstanțele de fapt și de drept din cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

Suplimentar, recurenta a invocat că instanțele de judecată nu au aplicat în mod

corect normele materiale care reglementează atât încasarea pensiei de întreținere cât și

valoarea minimă de existența (art. 1 al Legii privind statistica oficială nr. 412- XV din

09.12.2004; art. art. 2, 4 alin. (1) și (2) și 5 alin. (3) din Legea privind minimum de

existență nr. 152 din 05.07.2012; art. 76 alin. (1) și (2) din Codul familiei), ceea ce a

dus într-un final la admiterea doar parțială a apelului depus de Vlasă Tatiana, deși

pretenția privind încasarea pensiei de întreținere urma a fi admisă integral de instanța

de apel.

Recurenta a menționat că la judecarea cauzei a pledat că normele de drept material

3

privind stabilirea minimului de existență au un caracter de orientare pentru instanțele

de judecată și nicidecum nu obligă instanța de a încasa pensia de întreținere a copiilor

minori în cuantum egal fix din valoarea minimul de existență pentru copiii de vârstă

vizată. Încasarea pensiei de întreținere într-un astfel de minim urmează să fie motivat

de instanța de judecată, prin prisma stării materiale a debitorului întreținerii, care din

diverse motive nu poate acoperi sarcina unei pensii de întreținere mai mari decât acest

minim.

Totodată factorul de bază la nivel de principiu de care urmează să se ghideze

instanța de judecată este anume interesul superior al copilului minor, care implică o

aplicare corespunzătoare a normelor de drept material în materia determinării concrete

a cuantumului întrețineri copilului minor.

Recurenta susține că încasând pensia de întreținere în mărimea menționată, prima

instanță practic a pus în seama mamei (reclamantei) o sarcină economică împovărătoare

or, acesta pe lângă faptul că a fost nevoită și până la pronunțarea hotărârii apelate să

suporte de una singură întreținerea unui copil minor în condițiile de viață deloc ușoare

din Republica Moldova, va fi nevoită să conformeze și cu pensia de întreținere mizeră

încasată de instanța de fond, în timp ce tatăl copilului va beneficia de o diminuare

esențială a obligațiilor de întreținere a fiicei minore.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Comrat a pronunțat dispozitivul deciziei la 30 iunie 2022. Decizia

motivată a fost expediată participanților la proces la data de 27 iulie 2022, fiind

recepționată de către Tatiana Vlasă la 08 august 2022, iar de către avocatul Igor Șceanu

la 01 august 2022 (f.d. 166-167).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Tatiana Vlasă, reprezentat de avocatul Igor

Șcheau, s-a conformat prevederilor legale, declarând recurs la 04 august 2022 împotriva

deciziei 30 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat, în conformitate cu art. 434 din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

La 30 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs depusă de către Tatiana Vlasă, reprezentat de avocatul Igor

Șcheau cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

5

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Tatiana Vlasă,

reprezentat de avocatul Igor Șcheau, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Tatiana Vlasă, reprezentat de

avocatul Igor Șcheau.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

6