2ra-792/22 — decăderea din drepturile asupra mărcii, constatarea nulității actului juridic și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-792/22 — decăderea din drepturile asupra mărcii, constatarea nulității actului juridic și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-792/2022

2-18181190-01-2ra-07062022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: S. Dimitriu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Malîi, V. Cotorobai, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

14 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Drukker Yuri, reprezentat de

avocatul Rașcov Serghei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Expur” Societate pe Acțiuni (România) împotriva lui Drukker Yuri și

Yurchenko Olga, intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală cu privire la decăderea din drepturile asupra mărcii, constatarea

nulității actului juridic și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 august 2018, SC „Expur” SA (România) a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Drukker Yuri și Yurchenko Olga, intervenient accesoriu

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la decăderea din

drepturile asupra mărcii, constatarea nulității actului juridic și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, concretizată ulterior, a indicat că SC „Expur” SA

(România) este una din cele mai mari companii de procesare a oleaginoaselor din

România cu interese în domeniul produselor alimentare, fondată în anul 1991.

Totodată a indicat că, produsele reclamantei sunt comercializate atât pe piața

internă a României, cât și pe piețele externe. Planurile de business ale Reclamantei

includ extinderea comercializării uleiului și a altor produse din clasa 29 sub

brandul Bunica și în Republica Moldova în viitorul foarte apropiat. Ponderea și

recunoașterea cea mai mare printre produsele Reclamantei o au produsele sub

marca „UNTDELEMN DE LA BUNICA GĂTEȘTE CU ÎNCREDERE”, (inițial

comercializate sub marca „BUNICA”). „BUNICA” este o marcă plină de

personalitate, care a ieșit de la bun început din tipare, având un nume sincer, care

transmitea ce vei găsi în interiorul ambalajului: un ingredient cum numai bunica

știe să facă, cum numai în cămara ei mai putem descoperi.

A menționat că, marca „BUNICA” a fost înregistrată pentru prima dată de

către reclamantă în România pentru produsele uleiuri vegetale comestibile din

clasa 29 conform CIPS (Clasificarea de la Nisa), la 19 iunie 2000, având protecție

1

pe teritoriul României începând cu 26 august 1998 (data de depozit). În perioada

ulterioară, reclamanta a continuat să asigure protecție mărcii „BUNICA” și a

variațiilor acesteia „UNTDELEMN DE LA BUNICA” sau „UNTDELEMN DE

LA BUNICA GĂTEȘTE CU ÎNCREDERE” prin înregistrare în jurisdicțiile de

interes pentru reclamantă. Informația consolidată privind cererile de înregistrare a

mărcii „BUNICA” și a variațiilor acesteia, depuse de reclamantă, este prezentată în

extrasul din aplicația TM View (https://www.tmdn.org/tmview/welcome), ce

permite accesarea bazei armonizate de date în privința mărcilor înregistrate de 59

de oficii naționale, precum și de EUIPO (Oficiul de Proprietate Intelectuală al UE)

și OMPI.

A relevat că, a încercat în câteva rânduri să obțină protecție pentru brandul

Bunica (respectiv pentru variațiile mărcii „BUNICA”), și anume pentru marca

„UNTDELEMN DE LA BUNICA” și’ marca „UNTDELEMN DE LA BUNICA

GĂTEȘTE CU ÎNCREDERE” în Republica Moldova pentru produsele uleiuri

vegetale comestibile (îmbuteliate și/sau vrac) din clasa 29 conform CIPS

(Clasificarea de la Nisa). Informația consolidată este prezentată în Extrasul din

aplicația TM View (Anexa 3 la prezenta Cerere de chemare în judecată). Astfel, în

2006 Reclamanta a solicitat prin intermediul Biroului Internațional al OMPI

înregistrarea, inclusiv pentru Republica Moldova, a mărcii figurative

„UNTDELEMN DE LA BUNICA” (nr. înregistrare 910114). În 2013, de

asemenea, prin intermediul Biroului Internațional al OMPI, Reclamanta a solicitat

înregistrarea, inclusiv pentru Republica Moldova, a mărcii figurative

„UNTDELEMN DE LA BUNICA” (nr. înregistrare 1187055) și „UNTDELEMN

DE LA BUNICA GĂTEȘTE CU ÎNCREDERE” (nr. înregistrare 1186666), iar la

21 aprilie 2017 a depus la AGEPI cererea de înregistrare a mărcii combinate

„UNTDELEMN DE LA BUNICA GĂTEȘTE CU ÎNCREDERE” (nr. de depozit

040530).

A relatat că, la cererile internaționale enumerate la pct. 4 supra, reclamanta a

primit refuz definitiv din partea AGEPI, iar pentru cererea depusă pe cale națională

la AGEPI la 21 aprilie 2017 - Aviz provizoriu de respingere a înregistrării mărcii

din 8 decembrie 2017. În toate cazurile refuzul era întemeiat pe coliziunea mărcii

Reclamantei cu marca națională „BUNICA” (nr. R 12004), înregistrată pentru

întreaga clasă de produse 29 conform CIPS (Clasificarea de la Nisa) pe numele

pârâtei.

A specificat că, dorind să obțină protecție în Republica Moldova pentru marca

sa, a încercat, după emiterea Avizului provizoriu de respingere din 8 decembrie

2017, să obțină consimțământul de la titulara mărcii naționale opuse „BUNICA”

(nr. R 12004), Olga Yurchenko, pentru înregistrarea în Republica Moldova a

mărcii „UNTDELEMN DE LA BUNICA GĂTEȘTE CU ÎNCREDERE” (nr. de

depozit 040530).

În acest sens, a comunicat că l-a contactat pe Iurii Gomeniuc, mandatarul

autorizat al pârâtei, pentru a-i solicita asistența la contactarea pârâtei și obținerea

consimțământului acesteia.

La 14 mai 2018, reclamanta, a transmis pârâtei și lui Iurii Gomeniuc,

solicitarea prin care a făcut apel la disponibilitatea acesteia de a-i oferi

consimțământul la înregistrarea mărcii sau de a examina posibilitatea unei cesiuni a

mărcii nr. R 12004 în favoarea reclamantei.

Astfel, deși există confirmări ale recepționării adresei de către destinatari, SC

„Expur” SA (România) și reprezentanții săi nu au fost contactați de lui Drukker

2

Yuri sau mandatarul său autorizat Yurchenko Olga. Marca națională verbală

„BUNICA” (nr. R 12004) a fost înregistrată la AGEPI la 14 martie 2005 (data de

depozit 13 iunie 2003), la mai mult de 5 ani de la înregistrarea de către Reclamantă

în România a mărcii „BUNICA”, care, în acest răstimp, reușise să obțină

popularitate și încrederea consumatorului pe piața românească și nu numai (printre

altele că printr-o decizie dată în anul 2018, într-o procedură în care Reclamanta s-a

opus la înregistrarea unei mărci europene, argumentând notorietatea brandului

Bunica (promovat de mărcile Bunica/Untdelemn de la Bunica/Untdelemn de la

Bunica gătește cu încredere, aparținând Expur SA), EUIPO a confirmat în mod

expres notorietatea brandului la nivel european - Decizia EUIPO din data de 17

iulie 2018 în dosarul de opoziție nr. B 2 925 652). Marca națională nr. R 12004 a

fost înregistrată pentru toate produsele din clasa 29 - carne, pește, păsări și vânat;

extracte din carne; fructe și legume conservate, uscate și fierte; jeleuri, dulcețuri,

compoturi; ouă, lapte și produse lactate; uleiuri și grăsimi comestibile. Titularul

inițial al mărcii naționale „BUNICA” (nr. R 12004) a fost compania Ancom

Trading Limited (Bahamas) care a cesionat în 2010 marca către WJ Ventures

Limited (Cipru).

A apreciat că, este indiscutabil că scopul real al înregistrării mărcii naționale

„BUNICA” (nr. R 12004) a fost acela de a bloca intrarea pe piața Republicii

Moldova a produselor SC „Expur” SA (România) sub marca „BUNICA” și a

variațiilor acesteia „UNTDELEMN DE LA BUNICA” și „UNTDELEMN DE LA

BUNICA GĂTEȘTE CU ÎNCREDERE”, și nu cel legal de a identifica careva

produse ale titularului său/ terțului căruia titularul i-ar fi permis utilizarea. Având

în vedere cele arătate mai sus, consideră vădită reaua-credință a solicitantului

înregistrării mărcii naționale „BUNICA” (nr. R 12004), precum și a WJ Ventures

Limited (Cipru) și a actualei titulare a mărcii naționale „BUNICA” (nr. R 12004).

A relevat că, cele supra menționate se confirmă și prin faptul că în rezultatul

cesiunii din 16 martie 2011, titulară a mărcii naționale „BUNICA” (nr. R 12004) a

devenit Olga Yurcenko, care este o persoană fizică și care cu greu ar putea

satisface condiția de utilizare efectivă a mărcii „BUNICA” (nr. R 12004) pentru

toate produsele din clasa 29 conform CIPS (Clasificarea de la Nisa). Mai mult,

informația publică din baza AGEPI denotă că marca „BUNICA” (nr. R 12004) nu

a făcut în ultimii 5 ani obiectul vreunui contract de licență exclusivă sau

neexclusivă, sau a unui alt contract de transmitere a drepturilor asupra mărcii,

înregistrat la AGEPI.

Totodată, a notat că titulara mărcii naționale „BUNICA” (nr. R 12004), deși

are acest drept nu a depus niciodată opoziție la cererile de înregistrare a mărcii

depuse de SC „Expur” SA (România) pentru Republica Moldova care includeau

cuvântul „BUNICA”, nemanifestând interes pentru soarta propriei mărci și

demonstrând încă o dată lipsa reală a interesului titularei de a utiliza efectiv marca.

A menționat că, conservarea de către pârâtă a mărcii „BUNICA” (nr. R

12004) pentru produsele din clasa 29 conform CIPS (Clasificării de la Nisa) și

nefolosirea acesteia, constituie un abuz de drept și o ocupare nejustificată a unui

drept al cărui protecție este subordonată condiției utilizării efective.

Astfel, a rafirmat că, utilizarea mărcii „BUNICA” (nr. R 12004) nu este una

discreționară, iar Yurcenko Olga era obligată la utilizarea efectivă a acesteia în

decursul ultimilor 5 ani. Or, neutilizarea continuă pentru un termen de 5 ani a unei

mărci înregistrate atrage sancțiunea civilă prevăzută de art. 20 din Legea privind

3

protecția mărcilor, ce constă în pierderea dreptului asupra mărcii ca rezultat al

neexecutării acestui drept o anumită perioadă de timp.

A opinat reclamanta că a prezentat suficiente argumente pentru a susține că

marca națională „BUNICA” (nr. R 12004) a fost înregistrată cu rea-credință, în

scopul de blocaj și nu în scopul legal al identificării anumitor produse, în aceste

condiții, ca rezultat al neutilizării efective pe parcursul unui termen neîntrerupt de

5 ani, Yurchenko Olga, urmează a fi decăzută din drepturi asupra mărcii naționale

„BUNICA” (nr. R 12004) înregistrată pentru produsele din clasa 29 CIPS

(Clasificarea de la Nisa).

Totodată a relevat că, pârâta are obligația de a prezenta probe pertinente și

incontestabile care să demonstreze utilizarea efectivă a mărcii „BUNICA” (nr. R

12004) pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 5 ani.

A solicitat decăderea Olgăi Yurchenko din drepturile asupra mărcii verbale

naționale „BUNICA” nr. R 12004 pentru produsele din clasa 29 conform

Clasificării Internaționale a Produselor și Serviciilor de la Nisa (CIPS) și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Suplimentar a indicat că, din referința intervenientului accesoriu Agenția de

Stat pentru Proprietate Intelectuală (AGEPI), a aflat, despre înregistrarea la 20

august 2018 (la 10 zile de la depunerea cererii de chemare în judecată inițiale) a

contractului de cesiune încheiat între Yuri Drukker și Olga Yurchenko și

înregistrarea lui Yuri Drukker în calitate de titular al mărcii „BUNICA” nr. R

12004.

A comunicat că, reieșind din modificările survenite în statutul titularilor

mărcii verbale naționale „BUNICA” nr. R 12004 în urma încheierii de către Yuri

Drukker și Olga Yurcenko, a contractului de cesiune a mărcii „BUNICA” nr. R

12004, SC „Expur” SA (România), este nevoită să modifice și completeze

pretențiile inițiale.

Astfel, a invocat inopozabilitatea contractului de cesiune, or, înregistrarea

Contractul de cesiune și schimbarea titularului mărcii „BUNICA” nr. R 1 avut loc

la 20 august 2018 în baza Deciziei AGEPI nr. 3275, adică la 10 zile după

depunerea cererii de chemare în judecată inițiale.

În consecință, a relevat că, contractul de cesiune și transmiterea dreptului de

proprietate industrială asupra mărcii „BUNICA” nr. R 12004 produce efecte

juridice în raport cu SC „Expur” SA (România) și terț: după înregistrarea în

Registrul național al mărcilor.

A considerat imposibilă invocarea încheierii contractului de cesiune dacă

acesta a fost încheiat cu 3 luni înainte de depunerea cererii de decădere, după ce

titularul a aflat că cererea de decădere ar putea fi depusă. Or, în acest caz, după

cum explică în detalii pct. 27 de mai jos, mandatarul ambilor pârâți (Iurii

Gomeniuc) precum și Yurchenko Olga, au cunoscut despre coliziunea mărcii

„BUNICA” nr. R 12004 cu marca combinată „UNTDELEMN DE LA BUNICA

GĂTEȘTE CU ÎNCREDERE” (nr. de depozit 040530) depusă spre înregistrare de

către SC „Expur” SA (România) și au putut prevedea posibilitatea unei acțiuni în

decădere din drepturi.

A relevat că, contractul de cesiune este inopozabil SC „Expur” SA (România)

și că aceasta e îndreptățită să invoce decăderea din drepturi asupra mărcii.

Mai mult, consideră că instanța de judecată urmează în temeiul a 217 (1) Cod

Civil să invoce din oficiu nulitatea absolută a Contractului de cesiune reieșind din

argumentele prezentate.

4

Prin hotărârea din 26 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea s-a admis. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune totală

a drepturilor care decurg din înregistrarea mărcii nr. 1/18 din 18 ianuarie 2018,

încheiat între Drukker Yuri și Yurchenko Olga, înregistrat de Agenția de Stat

pentru Proprietatea Intelectuală prin Decizia nr. 3275 din 20 august 2018, pe motiv

că este fictiv. S-a decăzut titulara Yurcenko Olga din drepturile asupra mărcii

verbale naționale „BUNICA ” nr. R 12004 din 13.06.2003, pentru toate produsele

din clasa 29 conform Clasificării Internaționale a Produselor și Serviciilor de la

NISA (CIPS), pe teritoriul Republicii Moldova, din motivul neutilizării efective în

decursul unei perioade neîntrerupte de 5 ani. S-a încasat în mod solidar din contul

lui Drukker Yuri și Yurchenko Olga în beneficiul statului taxa de stat în sumă de

200 de lei. S-a încasat în mod solidar din contul lui Drukker Yuri și Yurchenko

Olga, în beneficiul SC „Expur” SA (România) suma de 30 000 de lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, la data de 25 iunie

2021, Drukker Yuri, reprezentat de avocatul Rașcov Serghei, a depus apel,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii.

Totodată, apelantul și-a concretizat cerințele solicitând modificarea hotărârii,

în partea încasării cheltuielilor de judecată compuse din cheltuielile de asistență

juridică cu reducerea până la suma de 10 000 de lei.

Prin decizia din 17 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Drukker Yuri, reprezentat de avocatul Rașcov Serghei și s-a menținut

hotărârea din 26 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de SC „EXPUR” SA (România)

împotriva lui Drukker Yuri și Yurchenko Olga, intervenient accesoriu Agenția de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală, cu privire la decăderea din drepturile asupra

mărcii, constatarea nulității actului juridic și încasarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, Colegiul a constatat că, prima instanța a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a

dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și

întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților

la proces.

La 12 mai 2022 și la 20 mai 2022, Drukker Yuri, reprezentat de avocatul

Rașcov Serghei a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de

apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de modificare a hotărârii primei instanțe în

partea încasării cheltuielilor de judecată compuse din cheltuieli de asistență

juridică cu reducerea până la suma de 10 000 de lei.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept

procedural și material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate. Or,

instanțele au apreciat în mod arbitrar probele în partea ce ține de cheltuielile de

judecată ceea ce a dus la soluționarea greșită a sumei încasate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

5

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 07 iunie 2022

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței.

Prin referința din 04 iulie 2022, SC „EXPUR” SA (România) a solicitat

respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

Până la data examinării recursului alte referințe în adresa instanței nu au

parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Drukker Yuri, reprezentat de

avocatul Rașcov Serghei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Drukker Yuri, reprezentat de

avocatul Rașcov Serghei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

6

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Drukker Yuri, reprezentat de avocatul Rașcov

Serghei, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Drukker Yuri, reprezentat de

avocatul Rașcov Serghei, împotriva deciziei din 17 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

7