3ra-660/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual

Dosarul nr. 3ra-660/22

2-20099560-01-3ra-30062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

17 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Grigore Moisei,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Grigore Moisei împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Ministerului Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual,

împotriva deciziei din 2 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 17 august 2020, Grigore Moisei a depus cerere de chemare în judecată, care

ulterior la 26 octombrie 2020, a fost concretizată împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale și Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu privire la contestarea

actelor administrative și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a stabili

cuantumul pensiei de dizabilitate din indemnizația de întreținere mărită pentru lucru în

zona de înstrăinare echivalent recalculată din ruble a fostei URSS în lei în prezent, în

baza certificatului nr.16 din 6 mai 2001.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, este cetățean al Republicii Moldova,

participant la lichidarea avariei de la CAE Cernobîl și consecințelor ei din anul 1986, cu

dizabilitate de gradul II (nedefinit) cu pierderea capacității de muncă de 70% în urma

infirmității de muncă, legate de îndeplinirea acestor lucrări.

Iar astfel, cetățenia și actele de care dispune îi permit de a beneficia de pensie de

dizabilitate, calculată din indemnizația de întreținere mărită pentru lucru în zona de

înstrăinare conform art.15, art.18 alin.(3) și 4 din Legea protecției sociale a cetățenilor,

1

care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl nr. 909-XII din 30 ianuarie

1992.

Or, conform certificatului nr. 16 din 6 mai 2001, se atestă că Grigore Moisei a lucrat

în zona de înstrăinare și a primit indemnizație de întreținere mărită în ruble a fostei

URSS în perioadele: 29 aprilie 1986 – 18 mai 1986 a primit 1779 ruble 79 copeici, 17

iulie 1986 - 5 august1986 a primit 1773 ruble 88 copeici, în total 3553 ruble 67 copeici.

La 23 ianuarie 2019, a înaintat cerere către Casa Teritorială de Asigurări Sociale din

sect. Botanica mun. Chișinău, prin care a solicitat efectuarea calculului prealabil a

pensiei de dizabilitate din indemnizația de întreținere mărită pentru lucru în zona de

înstrăinare în baza certificatului nr.16 din 6 ianuarie 2001, eliberat de unitatea militară

nr. 3004, la condițiile prevăzute de art.15, art.18 alin. (3) și (4) din Legea protecției

sociale a cetățenilor.

Prin răspunsul din 21 februarie 2019 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale,

cererea a fost respinsă.

În opinia recurentului, refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale i-a îngrădit

dreptul de a înainta cerere de stabilire a pensiei, deoarece pensia va fi calculată din 606,8

lei și mărită până la 895,16 lei în baza actelor normative anulate.

Reclamantul a solicitat anularea răspunsului nr. M-1420/20 din 29 iulie 2020 a Casei

Naționale de Asigurări Sociale și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să

stabilească cuantumul pensiei de dizabilitate din indemnizația de întreținere mărită

pentru lucru în zona de înstrăinare echivalent recalculată din ruble a fostei URSS în lei

în prezent, în baza certificatului nr.16 din 6 mai 2001.

Prin hotărârea din 27 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a respins

acțiunea ca neîntemeiată.

La 24 iunie 2021, Grigore Moisei a depus apel nemotivat, care ulterior, la 28 iulie

2021, a fost completat cu motivare împotriva hotărârii din 27 mai 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei hotărâri prin care

cererea de chemare în judecată să fie admisă.

Prin decizia din 2 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus de

Grigore Moisei și s-a menținut hotărârea din 27 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că Grigore Moisei, la 29 aprilie

2010, a fost încadrat în grad de dizabilitate accentuat, fără termen de reexpertizare,

afecțiune cauzată de schilodire de muncă în legătură cu avaria de la CAE Cernobîl,

beneficiind de pensie în Ucraina. Iar, în cazul în care cetățeanului i s-a stabilit pensia pe

teritoriul unuia dintre state în temeiurile prevăzute de legislația celuilalt stat, pensia

continuă să fie plătită de acel stat.

Curtea de Apel Chișinău a reținut ca întemeiat argumentul instanței de fond, care a

stabilit că în cazul în care Grigore Moisei beneficiază de pensie în Ucraina, stabilirea

unei pensiei de dizabilitate în condițiile Legii nr. 909-XII din 30 ianuarie 1992 privind

protecția socială a cetățenilor care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl

2

și în Republica Moldova nu este posibilă. Or, Grigore Moisei, ca persoană cu dizabilitate

a cărei dizabilitate e în legătură cauzală cu catastrofa de la CAE Cernobîl, beneficiază

în baza Hotărârii Guvernului nr. 1189 din 22 octombrie 2008 pentru aprobarea

Regulamentului privind modul de stabilire și plată a compensației bănești lunare în

schimbul asigurării cu produse alimentare și suplimente alimentare, începând cu 26

martie 2009 de compensație bănească lunară în schimbul asigurării cu produse

alimentare și suplimente alimentare, care începând cu 1 aprilie 2020 constituie - 795,68

lei lunar.

La 3 martie 2022, Grigore Moisei a depus recurs nemotivat, care ulterior la 2 iunie

2022, a fost completat cu motivare împotriva deciziei din 2 martie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea actelor judecătorești emise de instanțele ierarhic inferioare,

cu emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată (vol. I, 213,

vol. II, f.d.1-3).

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de fapt și de drept

recurentul a invocat că nu este de acord cu actele judecătorești contestate, deoarece

instanțele ierarhic inferioare la adoptarea acestora nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, au aplicat eronat normele

de drept material și procedural.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 2 martie 2022, dispozitivul

deciziei fiind notificat recurentului la 17 martie 2022, fapt confirmat prin avizul de

recepție. Decizia motivată din 2 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

lui Grigore Moisei, la 20 iunie 2022, fapt confirmat prin avizul poștal (vol. I, f.d.214,

217).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul nemotivat, cât și motivarea acestuia sunt depuse

în termen, or, dispozitivul, cât și decizia recurată, ce constituie obiectul prezentului

recurs, au fost notificate recurentului ulterior depunerii recursurilor.

La 1 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimaților a fost

expediată copia recursului depus de Grigore Moisei, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței.

Până la examinarea admisibilității cererii de recurs, intimații nu și-au valorificat

drepturile sale procedurale și nu au depus referință.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

3

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs reține că

pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

4

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Grigore Moisei.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Grigore Moisei se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Iurie Bejenaru

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

5