2ra-905/22 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-905/22 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-905/22

2-18007310-01-2ra-29062022

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Central (jud. D. Cherdivara)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. D. Fujenco, A. Mironov, S. Gubenco)

ÎNCHEIERE

10 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Anatolie Romanciuc și Penitenciarul nr. 3 – Leova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Romanciuc

împotriva lui Valeriu Babenco, Vitalie Gaju, Alexandru Starciuc, Roman Muntean,

Anatol Revenco, Veaceslav Stoiu, Alexandru Crăciun, Ministerului Justiției,

Penitenciarului nr. 3 – Leova, Administrației Naționale a Penitenciarelor și a Mariei

Stoiu cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Comrat, prin care a fost

admis apelul declarat de Anatolie Romanciuc și a fost casată hotărârea din 21 decembrie

2020 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, fiind emisă o hotărâre nouă, prin care

acțiunea a fost admisă parțial,

constată:

La data de 28 iunie 2016, Anatolie Romanciuc a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Valeriu Babenco – procuror în Procuratura raionului Leova,

Vitalie Gaju – șeful Penitenciarului nr. 3 – Leova, Veaceslav Stoiu – șeful-adjunct al

Penitenciarului nr. 3 – Leova, Alexandru Starciuc – șeful sectorului operativ al

Penitenciarului nr. 3 – Leova, Roman Muntean – șeful departamentului de regim al

Penitenciarului nr. 3 – Leova, Anatol Revenco – inspectorul sectorului de regim al

Penitenciarului nr. 3 – Leova, Veaceslav Stoiu – șeful departamentului nr. 4 al

Penitenciarului nr. 3 – Leova și Alexandru Crăciun – juristul Penitenciarului nr. 3 –

Leova, solicitând repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a fost ținut 20 de zile ilegal în

carceră și anume, în perioada 20 noiembrie 2015- 10 decembrie 2015. Prin încheierea

din 21 iunie 2016 a Judecătoriei Leova a fost anulată decizia din 20 noiembrie 2015 a

1

șefului Penitenciarului nr. 3 – Leova, Vitalie Gaju, prin care i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară sub formă de izolare disciplinară pe un termen de 20 de zile.

Reclamantul consideră că prin acțiunile pârâților i-au fost cauzate vătămarea

integrității corporale și prejudiciu moral.

Astfel, reclamantul a solicitat încasarea de la fiecare pârât, cu titlu de prejudiciu

material și moral, câte 50 000 de lei.

Prin încheierea din 21 septembrie 2020 a instanței de fond, a fost înlocuit pârâtul

Veaceslav Stoiu cu succesorul în drepturi Maria Stoiu.

Prin hotărârea din 09 februarie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova,

acțiunea depusă de Anatolie Romanciuc a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Comrat, a fost admis apelul

declarat de Anatolie Romanciuc și a fost casată hotărârea din 09 februarie 2018 a

Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

fond, în alt complet de judecată.

La 03 iulie 2019, prin încheierea Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, au fost

atrași în proces în calitate de copârâți Ministerul Justiției, Penitenciarul nr. 3 – Leova și

Administrația Națională a Penitenciarelor.

Prin încheierea din 09 august 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, a fost

încetat procesul civil la acțiunea depusă de Anatolie Romanciuc, în conformitate cu art.

265 lit. a) din Codul de procedură civilă, fiindu-i explicat reclamantului că este în drept

să înainteze cerere judecătorului de instrucție în temeiul art. 4732-4734 din Codul de

procedură penală privind repararea prejudiciului cauzat în locurile de detenție.

La 21 aprilie 2020, prin decizia Curții de Apel Comrat a fost admis recursul

declarat de Anatolie Romanciuc și a fost casată încheierea din 09 august 2019 a

Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, cu restituirea cauzei spre rejudecare în aceeași

instanță, în același complet de judecată.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central,

acțiunea depusă de Anatolie Romanciuc a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La data de 08 februarie 2021 Anatolie Romanciuc a declarat apel împotriva

hotărârii din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, solicitând

repunerea în termen, admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea

unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin încheierea din 27 iulie 2021 a Curții de Apel Comrat, a fost admisă cererea

de repunere în termen a apelului și a fost repus în termen apelul declarat de Anatolie

Romanciuc.

Prin decizia din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Comrat, a fost admis apelul

declarat de Anatolie Romanciuc și a fost casată hotărârea din 21 decembrie 2020 a

Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, fiind emisă o hotărâre nouă, prin care acțiunea a

fost admisă parțial. S-a încasat de la Penitenciarul nr. 3 – Leova în beneficiul lui

Anatolie Romanciuc suma de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea

a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin sentința din 11 august

2014 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, Anatolie Romanciuc a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. f) și g), art. 172

alin. (2) lit. g), art. 206 alin. (2) lit. a) și c) și art. 220 alin. (2) lit. a) din Codul penal,

2

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă închisoare pe un termen de 21 de ani, în penitenciar

de tip închis. La 20 noiembrie 2015, prin decizia șefului Penitenciarului nr. 3 – Leova,

lui Anatolie Romanciuc i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub forma de izolare

disciplinară pe un termen de 20 de zile, pentru încălcarea regimului executării pedepsei.

Prin încheierea din 21 iunie 2016 a Judecătoriei Leova a fost anulată decizia din 20

noiembrie 2015 a șefului Penitenciarului nr. 3 – Leova, Vitalie Gaju.

Instanța de apel a constatat că decizia din 20 noiembrie 2015 a șefului

Penitenciarului nr. 3 – Leova a fost anulată de către instanța de judecată, ca fiind

neîntemeiată, după ce Anatolie Romanciuc a executat sancțiunea disciplinară sub formă

de izolare disciplinară pe un termen de 20 de zile. Astfel, prin acțiunile Penitenciarului

nr. 3 – Leova, instituția în care Anatolie Romanciuc își ispășea pedeapsa, i-a fost cauzat

prejudiciu moral, estimat de către instanța de apel în sumă de 10 000 de lei, ca fiind

rezonabil și echitabil. Cât privește ceilalți pârâți atrași în proces, instanța de apel a

indicat că nu pot purta răspundere civilă în procesul respectiv de judecată.

La data de 07 iunie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Penitenciarul nr. 3 –

Leova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului s-a invocat că judecătorii Curții de Apel Comrat Dmitrii

Fujenco și Andrei Mironov erau obligați să-și declare abținere de la judecarea apelului

depus de Anatolie Romanciuc, deoarece au pronunțat decizia din 21 aprilie 2020, prin

care a fost admis recursul declarat de Anatolie Romanciuc și a fost casată încheierea din

09 august 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, cu restituirea cauzei spre

rejudecare. Prin urmare, la examinarea cauzei au fost încălcate normele de drept

procedural.

Recurentul a menționat că în ședința de judecată a instanței de fond, Anatolie

Romanciuc a declarat că față de Penitenciarul nr. 3 – Leova și Ministerul Justiției nu

are pretenții, susținând că are pretenții doar față de persoanele fizice care dețin calitatea

de pârâți ca angajați ai instituției penitenciare și a Procuraturii raionului Leova. În

asemenea circumstanțe, instanța de apel a depășit limitele acțiunii și neîntemeiat a admis

pretenția față de penitenciar.

A menționat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că prin încheierea din

03 decembrie 2020 a judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei Cahul, sediul

Central, pentru detenție în condiții contrare art. 3 CEDO, condamnatului Anatolie

Romanciuc i-a fost redusă pedeapsa cu 3061 de zile, fiind examinată inclusiv perioada

invocată în prezenta acțiune.

La data de 06 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Anatolie Romanciuc a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

Recurentul a solicitat încasarea din contul intimaților Valeriu Babenco, Vitalie

Gaju, Alexandru Starciuc, Roman Muntean, Anatol Revenco, Veaceslav Stoiu și

Alexandru Crăciun a câte 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, iar din contul

Penitenciarului nr. 3 – Leova, Ministerului Justiției, Administrației Naționale a

Penitenciarelor și al Procuraturii raionului Leova, încasarea a câte 400 000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la data de 10 februarie

2022.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată

în adresa Penitenciarului nr. 3 – Leova la 05 aprilie 2022 și a fost recepționată la 08

aprilie 2022 (f.d. 51, volumul V).

Astfel, recursul, declarat la 07 iunie 2022 de către Penitenciarul nr. 3 – Leova,

este în termen.

Copia recursurilor a fost expediată în adresa participanților la proces, cu

înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 91, volumul V).

Prin referințele depuse la 25 iulie 2022 și 28 iulie 2022, intimații Roman

Munteanu și Veaceslav Stoiu au susținut recursul declarat de Penitenciarul nr. 3 – Leova

și au solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

Alte referințe nu au fost depuse.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Anatolie Romanciuc și Penitenciarul nr. 3 – Leova, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Penitenciarul nr. 3 – Leova nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în acest recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

Penitenciarul nr. 3 – Leova asemenea aspecte nu se regăsesc.

Cu privire la recursul declarat de către Anatolie Romanciuc, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, în

conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În corespundere cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în

judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor

interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu

scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului

judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau

înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin

5

alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii

lui, precum și prin delegație judiciară.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la data de 10 februarie

2022.

Din materialele cauzei rezultă că la data de 05 aprilie 2022, decizia integrală a

instanței de apel a fost expediată în adresa lui Anatolie Romanciuc, deținut în

Penitenciarul nr. 3 – Leova și a fost recepționată la 08 aprilie 2022, conform avizului

de recepție (f.d. 37, 56, volumul V).

Astfel, termenul de declarare a recursului a început să curgă la 09 aprilie 2022 și

a expirat la 09 iunie 2022, pe când Anatolie Romanciuc a declarat recurs abia la 06 iulie

2022, cu omiterea evidentă a termenului de declarare prevăzut la art. 434 din Codul

de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție apreciază cu certitudine că, contestarea

actului judecătoresc cu depășirea intervalului de timp menționat demonstrează

atitudinea neglijentă a recurentului față de drepturile procedurale conferite de

legislația națională.

Pe cale de consecință, examinarea unui recurs depus cu omiterea termenului de

declarare, împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul

securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ar încălca dreptul intimaților la

un proces echitabil.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de către Anatolie Romanciuc și Penitenciarul nr. 3 – Leova, ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a), b) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de către Anatolie Romanciuc și Penitenciarul nr. 3 – Leova

se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

6