3ra-703/22 — contestarea actului administrativ

3ra-703/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-703/22

2-19092876-01-3ra-15072022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (A. Paniș)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, G. Dașchevici, G. Mîra)

Î N C H E I E R E

10 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Sergiu Stici, reprezentat de

avocații Alexandru Moloman și Vitalie Iordachi,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Sergiu Stici împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul depus de Sergiu Stici și s-a menținut hotărârea din

16 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 24 aprilie 2019 Sergiu Stici a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că, prin

Actul de control fiscal întocmit în privința sa de către Serviciului Fiscal de Stat,

Direcția generală administrare contribuabili mari nr. 5-688841 din 25 octombrie

2018 s-a constatat:

- Contribuabilul a avut obligația de a declara și de a achita veniturile obținute

în anii 2014- 2016;

- Contribuabilul Sergiu Stici s-a eschivat de la calculul și achitarea

impozitului pe venit în anul 2014 în sumă de 585443 de lei;

- Contribuabilul Sergiu Stici a diminuat venitul declarat pentru anul 2015 cu

suma de 2187295 de lei și impozitul pe venit cu 387435 de lei;

- Contribuabilul Sergiu Stici a diminuat venitul declarat pentru anul 2016 cu

suma de 1036331 lei și impozitul pe venit cu 181319 lei.

În temeiul Actului de control menționat, a fost emisă decizia Serviciului

Fiscal de Stat nr. 347 din 21 decembrie 2018 „asupra cazului de încălcare fiscală

comisă de către Sergiu Stici”, prin care i-a fost calculat spre plată la buget

impozitul pe venit în sumă de 1154205 lei, majorare de întârziere în sumă de

549565 de lei și amendă în sumă de 672889 de lei.

1

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 04 martie 2019 a înaintat

Serviciului Fiscal de Stat contestația (cererea prealabilă) împotriva acesteia, care

însă a fost respinsă prin decizia nr. 88 din 28 martie 2019 „ pe marginea

contestației împotriva Deciziei nr. 347 din 21 decembrie 2018, emisă de către

Serviciul Fiscal de Stat”.

Reclamantul a susținut că decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 88 din

28 martie 2019 „ pe marginea contestației împotriva Deciziei nr. 347 din

21 decembrie 2018, emisă de către Serviciul Fiscal de Stat” i-a fost notificată la

02 aprilie 2019, prin intermediul oficiului poștal.

În opinia reclamantului, la examinarea cazului de încălcare fiscală, organul

fiscal a dat apreciere eronată legislației fiscale, interpretând prevederile legale în

defavoarea sa, contrar art. 11 alin. (1) al Codului fiscal.

Subsecvent, Sergiu Stici a enunțat că, în pct. 24 și 33 ale Actului de control

fiscal nr. 5-688841 din 25 octombrie 2018, s-a constatat că Stanislav Gozun a luat

de la el cu împrumut suma de 198820 de Euro, respectiv a recunoscut că-i

datorează suma de 300000 de Euro, sumă pe care contribuabilul nu a declarat-o.

La acest capitol, invocând dispozițiile art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 62

din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară, art. 2267 alin. (3) din Codul

fiscal, Sergiu Stici a menționat că din anul 2007 activează peste hotarele Republicii

Moldova, fapt confirmat prin pașaportul prezentat în cadrul controlului fiscal.

Astfel, veniturile obținute în străinătate, nu erau necesare a fi declarate, în

condițiile în care legislația stabilește dreptul persoanei de a declara organelor

vamale mijloacele bănești pe care le deține la trecerea frontierei de stat.

Altfel spus, potrivit art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 62 din 21 martie 2008

privind reglementarea valutară, nu era obligat să declare mijloacele bănești

introduse pe teritoriul Republicii Moldova, în sumă de până la 10000 de Euro,

drept de care a beneficiat în repetate rânduri. Totodată, nefiind rezident pe perioada

muncii lui peste hotare, nici nu avea obligația să declare aceste mijloace bănești ca

fiind venit obținut în Republica Moldova. Însă, aceste circumstanțe legale

contradictoriu au fost interpretate de către autoritatea fiscală în defavoarea sa.

Reclamantul a relevat că potrivit art. 2266 alin. (4) din Codul fiscal, la

determinarea venitului impozabil estimat se va ține cont de mijloacele bănești

declarate conform art. 2267, de veniturile neimpozabile conform art. 20 obținute

după 1 ianuarie 2012 și de veniturile ce au fost impozitate final la sursa de plată.

La determinarea venitului impozabil estimat, veniturile obținute de persoanele

fizice în afara Republicii Moldova, inclusiv cele ce sânt transmise rudelor și

afinilor de până la gradul III, se vor considera ca neimpozabile dacă:

sânt confirmate documentar prin declarațiile vamale, documentele ce confirmă

transferul bancar, documentele ce autentifică intrarea lor legală în țară după

1 ianuarie 2012; sânt prezentate documente ce confirmă gradul de rudenie sau de

afinitate.

Astfel, în consecință, condițiile de aplicare a art. 2266 al. (4) din Codul fiscal

și anume confirmarea documentară prin declarațiile vamale, limitează acțiunea

prevederilor art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 62 din 21 martie 2008 privind

reglementarea valutară, despre neobligativitatea declarării mijloacelor bănești, la

estimarea venitului impozabil. În acest sens, prevederile art. 33 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 62 din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară sunt interpretate în

defavoarea contribuabilului, ceea ce este inadmisibil.

2

Or, veniturile obținute peste hotarele Republicii Moldova până în 2011, în

sumă ce nu depășesc 10000 de Euro, se consideră obținute în temeiul art. 2267

alin. (3) din Codul fiscal, potrivit căruia, sumele declarate conform alin. (1) se

consideră neimpozabile și se vor lua în considerare la determinarea venitului

impozabil estimat în urma controlului fiscal, obținut în perioada de după 1 ianuarie

alin. (1), mijloacele bănești respective vor fi considerate ca fiind obținute după

1 ianuarie 2012.

Astfel, mijloacele bănești nedeclarate la situația din 01 ianuarie 2012,

conform art. 2267 alin. (3) din Codul fiscal se consideră obținute după

01 ianuarie 2012 și nu constituie obiect al declarației la situația din

01 ianuarie 2012, sau pentru perioadele fiscale ulterioare, după 01 ianuarie 2012.

Așadar, reclamantul a punctat că cheltuielile sale pentru perioadele începând

cu 01 ianuarie 2012, din mijloacele bănești nedeclarate se consideră obținute după

01 ianuarie 2012, cheltuielile respective fiind achizițiile imobilelor.

Subsecvent, reclamantul a menționat că în pct. 33) al Actului de control fiscal,

dar și în deciziile contestate, autoritatea fiscală a concluzionat contrar prevederilor

art. 2261 pct. 2) al Codului fiscal: Sursă indirectă de informație - orice sursă

pasibilă să furnizeze documente, informații, explicații și/sau alte probe referitoare

la persoana fizică supusă verificării și/sau referitoare la situații similare produse în

condiții similare relevante pentru estimarea venitului impozabil prin metode

indirecte, dar și a art. 2266 alin. (7) din Codul fiscal, obligația de a prezenta dovezi

privind caracterul impozabil al venitului estimat se pune pe seama Serviciului

Fiscal de Stat.

În context, invocând dispozițiile art. 2266 alin. (4), art. 2261 pct. 6) ale

Codului fiscal, reclamantul a relevat că mijloacele bănești împrumutate altor

persoane se atribuie la excepțiile ce nu urmează a fi incluse în categoria

mijloacelor bănești care se iau în calcul la estimarea venitului impozabil.

Făcând trimitere la prevederile art. 2266 alin. (7), art. 2266 alin. (10) lit. d) din

Codul fiscal, Sergiu Stici a indicat că, deși Serviciul Fiscal de Stat a stabilit că

persoana împrumutatului este Stanislav Gozun, aceasta nu a fost antrenată la

stabilirea veridicității și valabilității tranzacției de împrumut.

Aici, reclamantul a menționat că Stanislav Gozun a decedat la data de

28 septembrie 2016, fapt confirmat prin certificatul de deces. Însă, Serviciul Fiscal

de Stat nu a solicitat explicații, documente de la succesorii de drept ai acestuia, în

vederea determinării integrale a circumstanțelor cu privire la împrumuturile

acordate, fapt ce constituie o omisiune gravă, în circumstanțele în care autoritatea

fiscală are obligația de a dovedi caracterul impozabil al venitului estimat.

Complementar, reclamantul a susținut că conform art. 2266 alin. (2) din Codul

fiscal, selectarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil se face în

funcție de situația constatată, de sursele de informații și de înscrisurile identificate

și/sau documentele obținute.

Imposibilitatea aplicării metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil

este determinată de faptul că conținutul recipisei din 19 septembrie 2014 și a

contractului de împrumut din 10 martie 2015 nu constituie obiect de probațiune și

sursă a unei situații fiscale analogice, așa cum prevede art. 2261 pct. 3) al Codului

fiscal, deoarece nu prezintă o totalitate de caracteristici cantitative, calitative și/sau

3

valorice ale elementelor enumerate la art. 6 alin. (9) și a relațiilor cu bugetul public

național.

De altfel, reclamantul a relevat că pe cale de consecință, recipisa și contractul

invocat, nu pot constitui situație fiscală, conform art. 6 alin. (9) din Codul fiscal,

respectiv sunt inaplicabile prevederile art. 2261 pct. 3) al Codului fiscal.

Prin urmare, reieșind din lipsa probelor suficiente, care ar demonstra faptele

ce se conțin în actele juridice, luate de autoritatea fiscală drept bază la stabilirea

mărimii venitului impozabil, valabilitatea tranzacțiilor de împrumut, finalitatea

procedurilor judiciare, care vizează aceste tranzacții, Sergiu Stici a opinat că

mențiunile expuse în actul de control și în deciziile contestate sunt neprobate.

Or, pentru а determina caracterul veridic și suficient al probei, urmează de a

examina prevederile art. 2261 pct. 2) din Codul fiscal, în coroborare cu dispozițiile

art. 117 alin. (1) al Codului de procedură civilă. Iar, din actul de control fiscal

rezultă nerespectarea prevederilor legale enunțate.

Astfel, în opinia reclamantului, în cadrul controlului nu a fost respectată

procedura de verificare a persoanei fizice cu aplicarea metodelor indirecte de

estimare și nu s-a efectuat verificarea fiscală prealabilă, fiind încălcate astfel

dispozițiile art. 22614 și 22615 din Codul fiscal.

În final, reclamantul a relevat că, prin contestația și dezacordul înaintat, a

invocat un șir de argumente, inclusiv cele ce țin de interpretarea eronată a

prevederilor legale, lipsa probelor suficiente pentru a conchide asupra unor fapte

fiscale, interpretarea unilaterală a unor acte juridice în privința cărora urma a se

expune instanța de judecată și nicidecum autoritatea fiscală.

Întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 11, 269 din Codul fiscal, art. 16, 24

din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, art. 211, 212,

258 alin. (3) din Codul administrativ, Sergiu Stici a solicitat anularea Actului de

control al Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală administrare contribuabili

mari nr. 5-688841 din 25 octombrie 2018, a deciziei Serviciului Fiscal de Stat

nr. 347 din 21 decembrie 2018 „asupra cazului de încălcare fiscală comisă de către

Sergiu Stici” și a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 88 din 28 martie 2019 „ pe

marginea contestației împotriva Deciziei nr. 347 din 21 decembrie 2018, emisă de

către Serviciul Fiscal de Stat”.

Prin încheierea din 02 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a

respins ca neîntemeiată cererea înaintată de Sergiu Stici cu privire la suspendarea

executării actului administrativ contestat (f.d. 177-179, vol. II).

Prin hotărârea din 16 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

respins ca neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ, intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Sergiu Stici împotriva Serviciului Fiscal de Stat

privind anularea Actului de control al Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare contribuabili mari nr. 5-688841 din 25 octombrie 2018, a deciziei

Serviciului Fiscal de Stat nr. 347 din 21 decembrie 2018 „asupra cazului de

încălcare fiscală comisă de către Sergiu Stici” și a deciziei Serviciului Fiscal de

Stat nr. 88 din 28 martie 2019 „ pe marginea contestației împotriva Deciziei

nr. 347 din 21 decembrie 2018, emisă de către Serviciul Fiscal de Stat”

(f.d.203, Vol.II).

La 26 martie 2020, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 Cod

administrativ, Sergiu Stici, reprezentat de avocatul Alexandru Moloman a depus

apel împotriva hotărârii din 16 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

4

Râșcani, solicitând casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi

decizii de admitere a acțiunii (f.d.210-212, Vol.II).

Tot la 26 martie 2020 Sergiu Stici, reprezentat de avocatul Alexandru

Moloman a depus recurs împotriva încheierii protocolare a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani nr. 3-2352/2019 privind respingerea cererii lui Sergiu Stici cu

privire la suspendarea executării actului administrativ contestat, solicitând anularea

acesteia și soluționarea în fond a problemei cu dispunerea suspendării executării

Actului de control al Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală administrare

contribuabili mari nr. 5-688841 din 25 octombrie 2018, a deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr. 347 din 21 decembrie 2018 „asupra cazului de încălcare fiscală

comisă de către Sergiu Stici” și a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 88 din

28 martie 2019 „ pe marginea contestației împotriva Deciziei nr. 347 din

21 decembrie 2018, emisă de către Serviciul Fiscal de Stat”, până la examinarea în

fond a cauzei (213-215, Vol.II).

La 31 martie 2020 Sergiu Stici, reprezentat de avocatul Alexandru Moloman a

depus cerere de recurs concretizată împotriva încheierii din 02 martie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând anularea acesteia și soluționarea

în fond a problemei cu dispunerea suspendării executării Actului de control al

Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală administrare contribuabili mari

nr. 5-688841 din 25 octombrie 2018, a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 347

din 21 decembrie 2018 „asupra cazului de încălcare fiscală comisă de către Sergiu

Stici” și a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 88 din 28 martie 2019 „ pe

marginea contestației împotriva Deciziei nr. 347 din 21 decembrie 2018, emisă de

către Serviciul Fiscal de Stat”, până la examinarea în fond a cauzei

(216-219, Vol.II).

Iar, la 31 iulie 2020 Sergiu Stici, reprezentat de avocatul Alexandru

Moloman a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din 16 martie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii instanței de fond,

cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a acțiunii (f.d.7-12, Vol.III).

Prin decizia din 08 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins recursul

depus de Sergiu Stici, reprezentat de avocatul Alexandru Moloman împotriva

încheierii din 02 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

(f.d.96-100, Vol.III).

Prin decizia din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Sergiu Stici și s-a menținut hotărârea din 16 martie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani (f.d.126-148, Vol.III).

Analizând circumstanțele de fapt ale cauzei, prin prisma normelor de drept

relevante speței deduse judecății, instanța de apel a conchis că instanța de fond

corect a ajuns la concluzia privind respingerea cerințelor reclamantului.

Curtea de Apel Chișinău coroborând dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. c)-e),

art. 14 alin. (1) lit. c), art. 83 alin. (2) lit. a), 87 alin. (1), art. 134 alin. (1) pct.1),

art. 187 alin. (4), art. 189 alin. (1), (3), art. 214 alin. (1), (3), (4), (5), art. 2266

alin. (1) lit. a)-d), alin. (2) și (3), art. 22611 alin.(1) lit. a)-e), art. 22615 alin. (2) și

(10) ale Codului fiscal cu circumstanțele cauzei, a reținut că, prin controlul fiscal

efectuat prin metoda verificării tematice la Sergiu Stici pentru perioadele fiscale

A/2012-A/2016 cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil,

s-a stabilit încălcarea prevederilor art.8 alin.(2) lit.c), d), e) și art.22615 alin.(2) din

Codul fiscal, prin nerespectarea modului de întocmire și de prezentare a Declarației

5

persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit pentru perioadele fiscale A/2014-

A/2015, prezentarea către Serviciul Fiscal de Stat a dărilor de seamă fiscale cu

informații și date neveridice, ceea ce a condiționat diminuarea impozitului pe venit

pentru perioadele fiscale A/2015-A/2016 și eschivarea de la calculul și plata

impozitului pe venit pentru perioada fiscală A/2014, precum și neprezentarea până

la inițierea controlului fiscal a declarației cu privire la proprietate.

Astfel, pentru încălcările admise, prin decizia Serviciului Fiscal de Stat

nr. 347 din 21 decembrie 2018 „asupra cazului de încălcare fiscală comisă de către

Sergiu Stici” i s-a calculat spre plată la buget impozit pe venit în sumă de 1154205

lei, majorare de întârziere în sumă de 549565 de lei și amendă în mărime de

672889 lei.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, Sergiu Stici nu s-a conformat

prevederilor art.22615 alin.(2) din Codul fiscal și nu a prezentat Declarațiile

persoanei fizice cu privire la proprietate pentru perioadele A/2012-A/2016. Or,

conform informației din Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat,

Sergiu Stici a prezentat Declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit

pentru perioadele fiscale A/2012, A/2015, A/2016, însă nu și pentru perioadele

fiscale A/2013-A/2014.

Drept urmare, în cadrul controlului fiscal efectuat, prin metoda verificării

tematice cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil,

privind corectitudinea calculării, declarării și achitării impozitului pe venit pentru

perioadele fiscale A/2012-A/2016, de către Sergiu Stici, s-a stabilit că, în urma

combinării metodei cheltuielilor, metodei fluxului de mijloace bănești și metodei

proprietății, prevăzute de art.2268, art.2269 și art.22610 din Codul fiscal,

contribuabilul, în perioadele A/2014-A/2016 a înregistrat venit impozabil estimat

nedeclarat în sumă totală de 6521793 de lei (3285369 de lei pentru perioada fiscală

A/2014, 2187472 de lei pentru perioada fiscală A/2015 și 1048956 de lei pentru

perioada fiscală A/2016), sursa de proveniență a cărora nu a fost confirmată

documentar, respectiv, suma nedeclarată și neachitată a impozitului pe venit

estimat constituie 1154205 lei (585443 de lei pentru perioada A/2014, 387443 de

lei pentru perioada A/2015 și 181319 lei pentru perioada A/2016).

La argumentul invocat de Sergiu Stici precum că, contractul de împrumut din

10 martie 2015 și recipisa din 19 septembrie 2014, nu stabilesc condițiile și

perioada acordării împrumuturilor, respectiv acestea nu pot fi considerate ca probe

pentru estimarea venitului impozabil prin metode indirecte și luate în considerare

la determinarea venitului impozabil, Curtea de Apel Chișinău a menționat că

potrivit art. 22611 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, informațiile prezentate de către

organele de drept pot fi utilizate în calitate de surse indirecte în scopul determinării

venitului impozabil estimat.

Subsecvent, invocând dispozițiile art.308, 327 alin. (4) din Codul civil,

instanța de apel a notat că contractul de împrumut din 10 martie 2015 și recipisa

din 19 septembrie 2014, reprezintă în sine manifestări de voință a părților. După

cum rezultă din actul de control, acestea au fost prezentate Serviciului Fiscal de

Stat de către organele de drept (f.d. 138, Vol.I) și au servit drept sursă de

informație pentru stabilirea situației fiscale reale a contribuabilului.

În continuare, făcând trimitere la prevederile art. 1100 alin.(1), art. 1101,

art. 1104 alin.(1), art. 1242 alin.(1) din Codul civil, instanța ierarhic inferioară a

menționat că, conform contractului de împrumut nominalizat, Sergiu Stici, a

6

acordat un împrumut pe o perioadă determinată, până la 30 mai 2015, cu condiția

că, în cazul în care împrumutatul nu-și exercită obligația de restituire a sumei

împrumutate, SRL „Arsorcomp”, administrator al căreia este cet. Stanislav Gozun,

ca garant al executării obligațiilor, va transmite în proprietatea sa, bunul imobil

amplasat în or. XXXXXX str. XXXXXX (teren, construcție). Astfel, se constată

faptul că, contractul respectiv stabilește condițiile și perioada acordării

împrumutului.

Mai mult, după cum rezultă din materialele cauzei, Sergiu Stici a înaintat la

Judecătoria Orhei, cererea de chemare în judecată, înregistrată cu nr. 10604 la data

de 17 iulie 2015, privind încasarea împrumutului bănesc acordat lui Stanislav

Gozun prin contractul de împrumut f/nr din 10 martie 2015, fapt care încă odată

confirmă acordarea împrumutului (f.d. 142, Vol. II).

Prin urmare, odată ce reclamantul/apelantul în cadrul controlului, nu a

prezentat Serviciului Fiscal documente/înscrisuri, ce ar demonstra că actele

juridice (contractul de împrumut, recipisa) sunt nule, sumele obținute în baza

acestora corect au fost luate în calcul la estimarea venitului impozabil.

Referitor la argumentul apelantului, precum că Serviciul Fiscal de Stat a

interpretat eronat prevederile art.2261 alin.(6) și (9) din Codul fiscal, ținând cont de

prevederile art.867 alin.(1) din Codul civil, din care reiese că, împrumuturile

acordate de acesta, nu pot fi considerate ca venituri obținute, dar ca venituri

pierdute până la momentul restituirii împrumuturilor, instanța de apel a menționat

că, potrivit prevederilor art.2261 alin.(6) din Codul fiscal, mijloace bănești sunt

sume de bani în monedă națională și/sau în valută străină aflate în proprietate, cu

excepția celor împrumutate, deținute în numerar, în conturile din instituțiile

financiare naționale și din străinătate și/sau împrumutate altor persoane, iar în

sensul alin.(9), cheltuieli individuale sunt plăți efectuate pentru procurarea și/sau

schimbul bunurilor, lucrărilor și/sau serviciilor pentru consum curent și/sau pe

termen lung, în scopuri personale sau în alte scopuri.

Subsecvent, având în vedere dispozițiile art.2269 alin.(1) din Codul fiscal,

instanța de apel a enunțat că, determinarea venitului impozabil estimat a

mijloacelor bănești deținute în proprietate de către Sergiu Stici, a fost efectuată

prin compararea ieșirilor de mijloace bănești cu titlu de împrumuturi acordate, cu

sursa de proveniență a acestora, ce nu a fost confirmată documentar.

La argumentul lui Sergiu Stici precum că, mijloacele bănești împrumutate

cet. Stanislav Gozun, au fost obținute în afara Republicii Moldova, iar introducerea

acestora pe teritoriul Republicii Moldova a fost posibilă la fiecare traversare a

frontierei, Curtea de Apel Chișinău a menționat că, în conformitate cu prevederile

art.33 alin.(2) lit. a) din Legea privind reglementarea valutară nr.62 din

21 martie 2008, persoanele fizice rezidente și nerezidente au dreptul să declare în

scris valorile valutare organelor vamale ale Republicii Moldova, la introducerea

în/scoaterea din Republica Moldova a numerarului în monedă națională, precum și

a numerarului și cecurilor de călătorie în valută străină, dacă suma totală a acestora

nu depășește 10000 de Euro (sau echivalentul lor) de persoană/călătorie.

În corespundere cu prevederile art.2266 alin.(4) din Codul fiscal, la

determinarea venitului impozabil estimat, veniturile obținute de persoanele fizice

în afara Republicii Moldova, inclusiv cele ce sînt transmise rudelor și afinilor de

pînă la gradul III, se vor considera ca neimpozabile dacă: sînt confirmate

7

documentar prin declarațiile vamale, documentele ce confirmă transferul bancar,

documentele ce autentifică intrarea lor legală în țară după 1 ianuarie 2012.

Aici, instanța de apel a subliniat că, apelantul în cadrul controlului, în instanța

de fond sau în instanța de apel, nu a prezentat documente/înscrisuri ce ar

demonstra că, mijloacele bănești împrumutate cet. Stanislav Gozun (contractul de

împrumut, recipisa) sunt venituri obținute în afara Republicii Moldova și au fost

introduse legal în țară, sumele obținute în baza acestora au fost luate în calcul la

estimarea venitului impozabil.

În ceea ce privesc invocările apelantului precum că, nu a fot respectată

procedura de verificare a persoanei fizice cu aplicarea metodelor indirecte de

estimare și efectuată verificarea fiscală prealabilă, instanța de apel a relevat că, în

conformitate cu prevederile art.22614 alin.(1) din Codul fiscal, verificarea fiscală

prealabilă constă în reconstituirea situației fiscale prealabile a persoanei fizice

supuse verificării și compararea venitului impozabil estimat ce decurge din situația

fiscală constatată cu venitul impozabil declarat de aceasta. Verificarea fiscală

prealabilă se efectuează la sediul Serviciului Fiscal de Stat în baza informațiilor

deținute de acesta, iar potrivit alin.(3) al articolului menționat, activitatea de

verificare fiscală prealabilă se desfășoară cu înștiințarea persoanei fizice.

Respectiv, Serviciul Fiscal de Stat, prin scrisoarea nr.26-05/5-08/9330 din

26 iulie 2018, expediată cu aviz recomandat, prin intermediul Î.S. „Poșta

Moldovei”, la adresa de domiciliu al apelantului, recepționată la 31 iulie 2018

(f.d. 37, Vol.II), la înștiințat pe Sergiu Stici, despre inițierea verificării fiscale

prealabile cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil,

pentru perioadele fiscale A/2012- A/2016.

Complementar, invocând dispozițiile art.22614 alin.(5) și (6), art.22615 alin.(1),

art.134 alin.(1) pct. 14) din Codul fiscal, Curtea de Apel Chișinău a precizat că la

12 septembrie 2018, în urma examinării raportului de verificare fiscală prealabilă

nr.26-05/5-10/1270, a fost emisă decizia privind inițierea controlului nr.05/5-98

(f.d. 39, Vol.II).

Prin citația seria D nr.183742 din 12 septembrie 2018, expediată prin

intermediul Î.S. „Poșta Moldovei”, la adresa de domiciliu a apelantului,

recepționată la 17 septembrie 2018, persoana fizică Sergiu Stici, a fost invitat la

data de 25 septembrie 2018, pentru a fi înștiințată despre inițierea controlului fiscal

pentru perioada A/2012-A/2016 (f.d. 38, Vol.II).

Dat fiind faptul că, apelantul nu a dat curs citației menționate supra,

neprezentându-se la Serviciul Fiscal de Stat, procesul-verbal de înștiințare nu a

putut fi întocmit, semnat, și înmânat acestuia cu toate anexele prevăzute de

art.22615 alin.(4) din Codul fiscal. Respectiv, Serviciul Fiscal de Stat în

corespundere cu dreptul prevăzut de art.134 alin.(1) pct. 14) din Codul fiscal, a

efectuat controlul fiscal la cet. Sergiu Stici, rezultatele căruia au fost generalizate

în Actul de control nr.5-688841 prelungit pe formularele nr.5-688842 și

nr.5-688843 din 25 octombrie 2018, care a fost expediat prin intermediul

Î.S. „Poșta Moldovei”, la adresa de domiciliu a apelantului și recepționat de către

acesta la 06 noiembrie 2018.

Având în vedere dispozițiile art.216 alin.(8), art.22615alin.(16) din Codul

fiscal, Curtea de Apel Chișinău a reținut că Sergiu Stici a depus dezacordul nr.1

din 14 noiembrie 2018 și suplimentul nr.2 din 19 decembrie 2018, la actul de

8

control specificat supra, însă nu a prezentat documente/înscrisuri ce ar demonstra

cele menționate în dezacord.

Astfel, deoarece apelantul în cadrul controlului, la dezacordul prezentat, în

cadrul examinării cazului de încălcare fiscală, în instanța de fond și în instanța de

apel, nu a prezentat probe elocvente, care ar determina caracterul neimpozabil al

veniturilor obținute în perioadele fiscale A/2014 - A/2016, și nici

documente/înscrisuri ce ar demonstra că mijloacele bănești împrumutate

cet. Stanislav Gozun, sunt venituri obținute în afara Republicii Moldova și au fost

introduse legal în țară, Serviciul Fiscal de Stat întemeiat a determinat valoarea

estimată a obiectului impozabil în baza probelor reale acumulate. Iar, instanța de

fond just a concluzionat că este neîntemeiată pretenția înaintată de Sergiu Stici

privind anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 347 din 21 decembrie 2018

asupra cazului de încălcare fiscală, corectată prin decizia Serviciului Fiscal de Stat

nr. 01 din 12 august 2019.

Referitor la pretenția reclamantului privind anularea deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr. 88 din 28 martie 2019 „ pe marginea contestației împotriva

Deciziei nr. 347 din 21 decembrie 2018, emisă de către Serviciul Fiscal de Stat”,

instanța de apel a catalogat ca fiind juste concluziile instanței de fond, menționând

că odată ce s-a constatat caracterul legal al deciziei Serviciului Fiscal de Stat

nr. 347 din 21 decembrie 2018 „asupra cazului de încălcare fiscală comisă de către

Sergiu Stici”, acest fapt implică subsecvent și legalitatea deciziei Serviciului Fiscal

de Stat nr. 88 din 28 martie 2019 „ pe marginea contestației împotriva Deciziei

nr. 347 din 21 decembrie 2018, emisă de către Serviciul Fiscal de Stat”, dat fiind

faptul că odată ce actul administrativ contestat prin procedura prealabilă este

corespunzător și întrunește condiții de valabilitate a actului administrativ de fond și

de formă, soluția asupra procedurii prealabile nu implică decât menținerea actului

administrativ respectiv.

La fel, instanța de apel a subliniat că, unicul argument al apelantului care se

referă la actul administrativ emis pe marginea contestației, este existența unei erori

constatate de către organul fiscal prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 88 din

28 martie 2019 „ pe marginea contestației împotriva Deciziei nr. 347 din

21 decembrie 2018, emisă de către Serviciul Fiscal de Stat” (pct. III din decizie).

În acest sens, Curtea de Apel Chișinău a menționat că decizia Serviciului

Fiscal de Stat nr. 347 din 21 decembrie 2018 „asupra cazului de încălcare fiscală

comisă de către Sergiu Stici”, a fost corectată prin decizia Serviciului Fiscal de Stat

nr. 01 din 12 august 2019 (f.d. 115 vol. II), care a fost comunicată reclamantului

Sergiu Stici la 18 august 2019, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la

materialele dosarului (f,d, 116 vol. II).

În final, instanța de apel a concluzionat că argumentele expuse de către Sergiu

Stici în cererea de apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar instanța de fond,

reieșind din cumulul probelor administrate, a soluționat cauza sub toate aspectele

de fapt și de drept, în consecință hotărârea emisă fiind legală și întemeiată.

La 15 februarie 2022 Sergiu Stici, reprezentat de avocatul Alexandru

Moloman a depus recurs, iar la 16 iunie 2022 a prezentat motivarea recursului

împotriva deciziei din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a cererii de chemare în

judecată (f.d.150-151; 162-171, Vol.III).

9

În susținerea cererii de recurs, Sergiu Stici, reprezentat de avocatul Alexandru

Moloman a indicat motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării

cauzei în prima instanță și instanța de apel, suplimentar menționând că nu este de

acord cu decizia din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

16 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, pe care le consideră

neîntemeiate și emise contrar normelor legislației în vigoare, întrucât în cadrul

examinării cauzei de către instanțele ierarhic inferioare a fost admisă aprecierea

eronată și subiectivă a circumstanțelor de fapt ale cauzei, în raport cu probele

administrate în proces, iar prima instanță a admis un șir de încălcări procedurale

grave, care nu au fost înlăturate de către instanța de apel.

Subsecvent, recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a expus în privința

argumentelor sale privind încălcările normelor procedurale în cadrul examinării

cauzei în instanța de fond, astfel în mod neîntemeiat a omis cercetarea chestiunii

compatibilității procedurii exercitate de către prima instanță cu garanțiile

fundamentale ale unui proces echitabil, prin urmare nefiindu-i asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

Aici, recurentul a enunțat că prima instanță a examinat cauza superficial,

creând impresia că intenționează cât mai urgent să soluționeze acest litigiu,

concluzii ce rezultă din actele procedurale întocmite și întreprinse de instanța de

fond. Or, de nenumărate ori, cererile sale au fost restituite sau respinse neîntemeiat,

inclusiv cea de amânare a ședinței de judecată, precum și de a relua examinarea în

fond a cauzei cu administrarea probelor pertinente fondului.

Astfel, examinarea extrem de accelerată în fond a litigiului la privat de

posibilitatea prezentării opiniei sale depline și multiaspectuale pe marginea cauzei,

care în condițiile enunțate a fost examinată cu încălcarea principiului supremației

dreptului, dreptului la un proces echitabil, prin oferirea șanselor egale părților de

a-și prezenta și susține poziția în instanța de judecată.

De altfel, recurentul a susținut că concluziile Curții de Apel Chișinău nu

coroborează cu materialele cauzei și argumentele sale invocate în cadrul

examinării cauzei în ordine de apel.

Astfel, Sergiu Stici, reprezentat de avocatul Alexandru Moloman a catalogat

ca fiind eronate concluziile instanței de apel precum că reclamantul/apelantul

în cadrul controlului, nu a prezentat Serviciului Fiscal de Stat

documente/înscrisuri, ce ar demonstra că actele juridice (contractul de împrumut,

recipisa) sunt nule, respectiv, sumele obținute în baza acestora corect au fost luate

în calcul la estimarea venitului impozabil, fapt ce rezultă din examinarea

superficială și formală a cauzei. Or, instanța de apel nu a pătruns în esența speței și

nici a argumentelor invocate, fiind oferită doar motivarea selectivă în susținerea

deciziei adoptate, prin ignorarea circumstanțelor, care sunt în favoarea sa.

La acest capitol, invocând dispozițiile art. 221 alin. (1) din Codul

administrativ, recurentul a enunțat că odată ce din răspunsul avocatului Vadim

Soltan a devenit cunoscut faptul că acesta a oferit autorității fiscale explicațiile

privind circumstanțele în care a fost întocmită recipisa din 19 septembrie 2014 și

că de fapt mijloacele bănești nu au fost transmise, iar semnătura lui nu a fost pusă

pe recipisă cu scopul omologării acesteia, în mod obiectiv, explicațiile date urmau

a fi prezente în dosarul administrativ prezentat instanței de fond, cu condiția că

pârâtul a prezentat întreg dosarul administrativ. Iar, în cazul în care aceste

explicații nu sunt în dosarul administrativ, apare întrebarea cum este posibil așa

10

ceva și din ce cauză organul fiscal nu a reflectat explicațiile lui Vadim Soltan în

actele emise, circumstanțe care însă au fost ignorate de instanțele ierarhic

inferioare.

Pornind de la cele enunțate, recurentul a opinat că procesului urmau să fie

aplicate principiile și rigorile de resort, printre care principiul prezumției

nevinovăției. Or, la caz, el este învinuit de încălcarea legislației fiscale, cu

atragerea la răspundere prin aplicarea sancțiunii.

La fel, în susținerea cererii de recurs, Sergiu Stici, reprezentat de avocatul

Alexandru Moloman a susținut că instanțele ierarhic inferioare au examinat cauza

în mod superficial, fără a intra în esența litigiului dedus judecății, precum și au

interpretat eronat, în defavoarea sa, legislația fiscală.

În argumentarea concluziei enunțate, recurentul a menționat că, în loc să

supună verificării în ordine de apel hotărârea instanței de fond, prin prisma

alegațiilor și argumentelor apelantului, instanța de apel a însușit funcțiile primei

instanțe și acționând în defavoarea sa, cu omiterea respectării principiului

contradictorialității și egalității armelor în proces, a optat pentru înlăturarea

neajunsurilor hotărârii primei instanțe și în special lipsei motivării acesteia.

Or, în susținerea apelului a indicat că niciun argument al său nu a fost

examinat și nu i-a fost dată apreciere. Prima instanță invocând lipsa suportului

probatoriu a conchis despre temeinicia deciziilor fiscale contestate, fără însă a se

expune cel puțin asupra vreunui argument al său, ceea ce denotă că hotărârea emisă

este lipsită de motivare.

În opinia recurentului, instanța de fond, cu scopul de a se eschiva de la

formularea concluziilor, a indicat în mod formal că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al reclamantului, dar va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (Garcia Ruiz v. Spania [MC],

21 ianuarie 1999.

Astfel, argumentele primei instanțe s-au limitat la invocarea lipsei suportului

probatoriu în speță, deși în esență el a reiterat în special interpretarea eronată a

legislației fiscale, aspect care nu urma a fi probat, ci analizat în principiu.

La fel, recurentul a subliniat că prima instanță nu a analizat și nu s-a expus în

fond asupra circumstanțelor de fapt în coroborare cu circumstanțele de drept,

limitându-se să expună prevederile legale, fără a indica concluzii proprii și a da

apreciere.

Mai mult, prima instanță a preluat necondiționat opinia pârâtului, ceea ce este

inadmisibil, întrucât instanța de contencios administrativ are rolul controlului

judecătoresc asupra activității administrative și sarcina de a verifica legalitatea

actului administrativ contestat.

În final, invocând dispozițiile art. 93 alin. (2) și art. 219 alin. (1) din Codul

administrativ, recurentul a notat că odată cu expunerea argumentelor, instanței de

apel îi revenea obligația de a verifica dacă motivarea hotărârii primei instanțe

corespunde normelor legale și principiilor enunțate, însă Curtea de Apel Chișinău,

fără a se expune la lipsa de motivare a hotărârii instanței de fond, a decis să

prezinte motivarea sa cu referire la chestiunile, care au fost deduse judecății primei

instanțe, astfel susținând că soluția pronunțată este legală și întemeiată.

La 02 martie 2022 Sergiu Stici, reprezentat de avocatul Vitalie Iordachi a

depus recurs, iar la 18 mai 2022 a prezentat motivarea recursului împotriva

deciziei din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

11

recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii de

admitere a acțiunii (f.d.152; 159-161, Vol.III).

În motivarea recursului, Sergiu Stici, reprezentat de avocatul Vitalie Iordachi

a indicat că consideră decizia din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău

ilegală, deoarece instanța de apel a examinat cauza cu încălcarea normelor de drept

procedural, nu a aplicat legea care trebuia a fi aplicată și a interpretat eronat legea.

În argumentarea concluziei enunțate, recurentul a menționat că ședința de

judecată a Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2022 în care s-a pronunțat

decizia contestată, a avut loc în lipsa citării legale a reprezentantului său,

avocatului Vitalie Iordachi.

De asemenea, recurentul a invocat încălcarea de către instanța de apel a

principiului nemijlocirii cercetării probelor de către instanța de judecată, în

particular de membrii completului de judecată a Curții de Apel Chișinău.

În acest sens, a menționat că acțiunea a fost repartizată inițial completului de

judecată compus din magistrații: Angela Bostan, Grigore Dașchevici și Veronica

Negru (judecător raportor). La ședința de judecată din 03 februarie 2021 după

epuizarea etapei cererilor și demersurilor s-a purces la dezbaterile judecătorești,

ajungând la formularea de către părți a întrebărilor. Însă, ședința de judecată din

08 februarie 2022, a avut loc în completul de judecată compus din judecătorii

Angela Bostan, Grigore Dașchevici și Ghenadie Mîra. Astfel, deși a fost modificat

completul de judecată, instanța de apel nu a reluat dezbaterile judecătorești,

încâlcind principiul nemijlocirii garantat de art.25 din Codul de procedură civilă și

art.6 alin.(l) CEDO.

La fel, recurentul a indicat încălcarea de către Curtea de Apel Chișinău a

dreptului său la apărare și a principiului contradictorialității procesului, invocând în

acest sens lipsa la materialele cauzei și în dosarul administrativ a Raportului fiscal

prealabil și a actul de sesizare a Procuraturii pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale de efectuare a controlului fiscal. Or, lipsa

înscrisurilor nominalizate, împiedică verificarea respectării legalității procedurii

administrative și respectiv încalcă dreptul la apărare și contradictorialitatea

procesului, drepturi garantate de art.6 CEDO.

Subsecvent, Sergiu Stici, reprezentat de avocatul Vitalie Iordachi a invocat că

la ședința de judecată din 03 februarie 2021, în cadrul etapei procesuale a

formulării întrebărilor către reprezentanții Serviciului Fiscal de Stat, s-a constatat

cu certitudine că temeiul de efectuare a controlului fiscal este solicitarea

Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale,

constatare făcută de către reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat, fapt probat prin

înregistrarea audio a ședinței de judecată. Astfel, Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale nu doar a pus la dispoziția Serviciului

Fiscal de Stat recipisa din 19 septembrie 2014 și contractul din 10 martie 2015, în

temeiul cărora a fost calculată obligația fiscală după cum este menționat și în

decizia contestată, dar a solicitat și inițierea respectivului control fiscal. Mențiunea

în decizia de inițiere a controlului fiscal nr.05/5-98 din 12 septembrie 2018 că

temeiul controlului sunt prevederile art.22614 alin.(6) și art.22615 din Codul fiscal,

este greșită. Respectiv, actul menționat nu conține temeiul de inițiere a controlului

fiscal, fapt care afectează întreaga procedură administrativă desfășurată până la

emiterea actului administrativ. Urmare a acestui fapt, reprezentantul Serviciului

Fiscal de Stat a fost obligat de către completul de judecată să prezinte la

12

următoarea ședință, scrisoarea sau actul procedural penal, prin care s-a solicitat

controlul fiscal. Însă reieșind din conținutul deciziei din 08 februarie 2022 a Curții

de Apel Chișinău, acest act așa și nu a fost prezentat instanței de judecată.

Totodată, recurentul a subliniat că, în ședința de judecată din data de

03 februarie 2021 a solicitat să fie anexat la materialele cauzei înscrisul din

Registrul de stat al controalelor, prin care se probează că controlul efectuat în

privința sa, nu a fost/este înregistrat în respectivul Registru. Iar, reprezentantul

Serviciului Fiscal de Stat nu a putut răspunde din ce cauză controlul în privința sa

nu este înregistrat în Registrul de stat al controalelor.

În context, Sergiu Stici, reprezentat de avocatul Vitalie Iordachi a relevat că,

conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.464 din 23 mai 2018 pentru

aprobarea Regulamentului privind ținerea Registrului de stat al controalelor,

autoritățile publice centrale de reglementare abilitate cu funcții de control, conform

anexei la Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității

de întreprinzător, printre care și Serviciul Fiscal de Stat, utilizează Registrul de stat

al controalelor la înregistrarea, supravegherea si raportarea controalelor.

Articolul 8 alin.(1) al Legii nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat

asupra activității de întreprinzător, prevede expres că organele de control sunt

obligate să înregistreze în Registrul de stat al controalelor datele indicate în acest

articol, precum denumirea (numele) persoanei, durata și tipul controlului, etc., date

obligatorii atât pentru controalele planificate cât și pentru cele inopinate, indiferent

de natura persoanei fizică sau juridică. Iar, conform art.8 alin.(3) al Legii

nominalizate, la încheierea controlului, organele de control sunt obligate să includă

în Registrul de stat al controalelor informația, nota de motivare a controlului

inopinat.

Astfel, în lipsa temeiurilor de inițiere a controlului fiscal, a lipsei mențiunii

înregistrării controlului fiscal în privința intimatului în Registrul de stat al

controalelor, a mențiunilor obligatorii potrivit legii în Registrul de stat al

controalelor, în lipsa actului ce a servit ca temei de inițiere a controlului (scrisoarea

sau actul procedural penal a Procuraturii pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale), atât în dosarul administrativ prezentat instanței, dar

și în dosarul instanței de judecată, actul administrativ și operațiunile administrative

ce l-au însoțit sunt ilegale, fiind emise contrar prevederilor legii și a procedurii. Iar,

instanța de judecată, urma să aplice în mod direct prevederile Legii nr. 131 din

08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, a

Hotărârii Guvernului nr.464 din 23 mai 2018 pentru aprobarea Regulamentului

privind ținerea Registrului de stat al controalelor, sub aspectul înregistrării,

supravegherii și raportării controalelor precum și a Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Complementar, recurentul a notat că conform actului de control fiscal

nr.5-688841 prelungit pe formularele 5-688842 și 5-688843, prevederile art.20,

alin.(3) din Codul familiei și art.371 alin.(1) din Codul civil nu sunt aplicabile în

cazul acordării împrumutului de mijloace bănești persoanei terțe și procurării cotei

de participație în capitalul social din societatea comercială, deoarece persoana

fizică Sergiu Stici, numele căruia figurează în contractele încheiate, în calitate de

„împrumutător” și „cumpărător”, nu a prezentat probe confirmative privind

efectuarea operațiunilor economico-financiare în cauză, din contul mijloacelor

financiare comune.

13

La acest capitol, Sergiu Stici, reprezentat de avocatul Vitalie Iordachi a

menționat că, conform art.20 din Codul familiei, bunurile dobândite de către soți în

timpul căsătoriei aparțin ambilor cu drept de proprietate în devălmășie. Iar, art.371

alin.(2) din Codul civil, aplicabil speței, prevede că orice bun dobândit de soți în

timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmășie până la proba

contrară. Astfel, inversarea sarcinii probei de către Serviciul Fiscal de Stat,

acceptată de către instanța de judecată, este contrară prevederilor art.371 alin.(2)

din Codul civil, dar și art.6 CEDO.

Suplimentar, recurentul a adăugat că, în ce privește procurarea de părți

sociale/capitalul social al SRL „Arsorcomp”, conform art.150 alin.(1) din Codul

civil, asupra părții sociale a soților în societatea cu răspundere limitată dobândite în

timpul căsătoriei se aplică regimul juridic al proprietății comune în devălmășie.

Norma respectivă confirmă regula că toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei

sunt proprietate comună în devălmășie a soților, iar sarcina probei inverse revine

Serviciului Fiscal de Stat. Aceleași argumente sunt pertinente și pentru

împrumuturile acordate de către unul din soți. Aceasta, deoarece în noțiunea de

„bun dobândit” prevăzută de art.371 alin.(2) Cod civil se includ și creanțele

contractate de oricare dintre soți.

Astfel, în opinia recurentului, este evidentă interpretarea eronată, iar pe

alocuri abuzivă a normelor de drept, iar acest fapt a influențat asupra calcului

corect și legal a obligațiilor fiscale imputate lui Sergiu Stici.

Mai mult, ținând cont de cuantumul obligațiilor imputate, inclusiv mărimea

amenzilor și a penalităților, faptele de care a fost acuzat intimatul, reieșind din

jurisprudența CtEDO, poartă un caracter penal și respectiv, în scopul protejării

contribuabilului, urmează a fi aplicate garanțiile de ordin penal.

Nu în ultimul rând, urmează să se atragă atenția la disproporționalitatea între

sancțiunea aplicată și gravitatea faptei, ținând cont nu doar de obligația de bază, ci

și de cuantumul amenzii și a penalităților aplicate.

La 15 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, Serviciului Fiscal de Stat

i-au fost notificate copiile recursurilor depuse de Sergiu Stici, reprezentat de

avocații Alexandru Moloman și Vitalie Iordachi, cu înștiințarea despre posibilitatea

depuneri referinței.

Prin referința depusă la 02 august 2022 Serviciul Fiscal de Stat a solicitat

respingerea cererilor de recurs depuse de Sergiu Stici, reprezentat de avocații

Alexandru Moloman și Vitalie Iordachi și menținerea în vigoare a deciziei

contestate.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din același Cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 08 februarie 2022.

Din materialele cauzei rezultă că reprezentantului recurentului Sergiu Stici,

avocatului Alexandru Moloman i-a fost expediată copia dispozitivului deciziei din

08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin intermediul poștei electronice la

14

data de 18 martie 2022, iar la 23 mai 2022, acesta a recepționat decizia motivată

din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, fapte confirmate prin extrasul din

poșta electronică și avizul de recepție anexate la materialele prezentei cauze

(f.d.149, 156, Vol. III).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că Sergiu Stici, reprezentat de avocații Alexandru

Moloman și Vitalie Iordachi s-a conformat dispozițiilor art. 245 Cod administrativ

și a depus recursurile și motivarea recursurilor în termen la data de

15 februarie 2022/16 iunie 2022 și respectiv, 02 martie 2022/18 mai 2022.

Examinând temeiurile recursurilor depuse de Sergiu Stici, reprezentat de

avocații Alexandru Moloman și Vitalie Iordachi în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ din

cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate,

cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în

condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de

formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, instanța de recurs accentuează că admisibilitatea recursului

trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești

supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

15

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,

de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Astfel, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că cererile de recurs depuse de Sergiu Stici,

reprezentat de avocații Alexandru Moloman și Vitalie Iordachi, sunt inadmisibile.

Cu titlu subsidiar, la argumentul reprezentantului lui Sergiu Stici, avocatului

Vitalie Iordachi că ședința de judecată a instanței de apel din 08 februarie 2022 a

avut loc în lipsa sa, deoarece nu a fost citat legal pentru ședința respectivă, instanța

de recurs notează că conform art. 218 lit.c) din Codul administrativ, examinarea și

soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ are loc conform

prevederilor Codului de procedură civilă, cu următoarele excepții: participanții la

proces care s-au prezentat cel puțin o dată în ședința de judecată pe parcursul

examinării acțiunii în contencios administrativ sau au efectuat acte de procedură în

contextul examinării acțiunii în contencios administrativ nu pot invoca lipsa citației

pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Din materialele cauzei rezultă că reprezentantul recurentului Sergiu Stici,

avocatul Vitalie Iordachi în cadrul ședinței de judecată din 02 februarie 2021 a fost

notificat despre ședința de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău, stabilită

pentru 02 martie 2021, fapt confirmat prin recipisa semnată de acesta și anexată la

dosar (f.d.44, Vol.III).

Astfel, având în vedere că reprezentantul recurentului Sergiu Stici, avocatul

Vitalie Iordachi în cadrul ședinței de judecată din 02 februarie 2021 la care a

participat, a fost notificat despre ședința de judecată din cadrul Curții de Apel

Chișinău, stabilită pentru 02 martie 2021, fapt confirmat prin recipisa semnată de

acesta și anexată la dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 218 lit.c) din Codul

administrativ, avocatul Vitalie Iordachi nu poate invoca necitarea de către instanța

de apel pentru ședința de judecată din 08 februarie 2022.

De altfel, era obligațiunea recurentului Sergiu Stici și a reprezentantului său,

avocatului Vitalie Iordachi să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă,

interesându-se de soarta și etapa procedurală la care se află prezentul litigiu, întru

asigurarea respectării drepturilor sale la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1

16

CEDO.

Complementar, instanța de recurs menționează că conform procesului-verbal

al ședinței de judecată a Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2022, la ședință a

participat reprezentantul lui Sergiu Stici, avocatul Alexandru Moloman, care a

comunicat că cunoaște materialele cauzei și este pregătit pentru examinarea

apelului, pe care la susținut (f.d.123-125, Vol.III), însă nu a solicitat amânarea

examinării cauzei pe motiv că nu a fost citat legal avocatul Vitalie Iordachi,

circumstanțe ce atestă încă odată că examinarea cauzei în ordine de apel s-a

desfășurat cu respectarea procedurii și garantarea dreptului la un proces echitabil al

părților.

Iar, la argumentul reprezentantului recurentului Sergiu Stici, avocatului

Vitalie Iordachi privind examinarea cauzei de către un alt complet de judecată

decât cel inițial, cu nerespectarea principiului nemijlocirii și oralității în dezbaterile

judiciare, instanța de recurs menționează că, conform fișei de repartizare a

dosarului, prezenta cauză a fost repartizată în mod automat-aleatoriu judecătorului

raportor Grigore Dașchevici la 14 iunie 2021, care făcea parte din completul de

judecători în următoarea componență: Angela Bostan (președintele completului),

Grigore Dașchevici și Veronica Negru (judecători) (f.d.81, Vol.III).

Prin Dispoziția Președintelui interimar al Curții de Apel Chișinău nr. 42 din

30 decembrie 2021 „privind componența colegiilor și constituirea completelor de

judecată în cadrul Curții de Apel Chișinău pentru anul 2022” a fost constituit

pentru anul 2022 completul nr. 8 (specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ) compus din: Angela Bostan (președintele completului),

Grigore Dașchevici și Ghenadie Mîra (judecători) (f.d.116, Vol.III).

Astfel, cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Sergiu Stici împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind

contestarea actului administrativ, corect, cu respectarea tuturor normelor

procedurale, a fost examinată cu pronunțarea deciziei la 08 februarie 2022 de

completul de judecată nr. 8 (specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ) compus din: Angela Bostan (președintele completului), Grigore

Dașchevici și Ghenadie Mîra (judecători), fapt ce rezultă din procesul-verbal al

ședinței de judecată a Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2022, asupra căruia

participanții la proces nu au depus obiecții (f.d.123-125).

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursurile depuse de Sergiu Stici, reprezentat de avocații Alexandru

Moloman și Vitalie Iordachi se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iurie Bejenaru

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

17