3ra-567/22 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-567/22 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-567/22

2-20035926-01-3ra-18052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. Gr. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, Gh. Mîra, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

3 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Svetlana Colesnic, reprezentată de

avocatul Marin Postu,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea în contestare și obligare înaintată de

Svetlana Colesnic împotriva Inspectoratului General al Poliției, persoană terță Diana

Mutruc, privind contestarea actului administrativ individual defavorabil și obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 11 martie 2020, Svetlana Colesnic împotriva Inspectoratului General al Polițieicu

privire la anularea ordinului de încetare a raporturilor de serviciu nr. 708 ef din 19

decembrie 2019, obligarea emiterii actului administrativ individual cu privire la

prelungirea raporturilor de serviciu, recalcularea și corectarea erorii achitării pensiei.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, la 17 iunie 2016, a fost reîncadrată în

serviciu la Inspectoratul de Poliție Bălți în calitate de șef al Secției „Resurse Umane”. Iar,

prin ordinul nr. 708 ef din 19 decembrie 2019 ”cu privire la încetarea raportorului de

serviciu al comisarului-șef Svetlana Colesnic”, au fost revocate (încetate) raporturile de

muncă (de serviciu) dintre angajator și Svetlana Colesnic. A menționat că anterior, la data

de 29 actombrie 2019, a depus cerere cu privire la prelungirea raportului de serviciu.

În luna ianuarie 2015, angajatorul a calculat greșit suma lunară a pensiei, aceasta fiind

mai mică decât cea cuvenită, în viziunea reclamantei, motiv pentru care a formulat cerere

prealabilă, cerere ce a fost direcționată la Casa Națională de Asigurării Sociale.

A susținut că, nu a primit răspuns la cererea de prelungire a raportului de serviciu, fapt

prin care au fost încălcate de către angajator prevederile art. 9 alin. (11) și (2) și art. 68 lit.

h) din Codul administrativ.

În opinia sa, angajatorul trebuia să negocieze cu angajatul încetarea raporturilor de

serviciu/muncă sau prelungirea acestora până la limitele de vârstă/vechime muncă

1

prevăzute de lege și Codul muncii. Or, managementul carierei funcționarului public cu

statut special nu ține exclusiv de competența Inspectoratului General al Poliției, ci

dimpotrivă, pârâtul trebuie doar să aplice legea. În speță, Inspectoratul General al Poliției

trebuie să asigure evoluția funcționarului, care poate prelungi raportul de serviciu până la

vârsta de 55 ani, iar dacă obține gradul superior, atunci poate prelungi serviciul până la

vârsta de 60 ani.

În ceea ce privește retroactivitatea legii, a menționat reclamanta că prevederile legii

civile nu au putere retroactivă. Deci, trebuie să se țină cont de momentul pensionării sale

(30 decembrie 2014) și momentul reîncadrării în serviciu (17 iunie 2016).

Suma pensiei lunare a fost calculată greșit, fiindcă nu s-a ținut cont de prevederile art.

14, art. 15, art. 18, art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1544-XIl din 23 iunie 1993 a

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne.

Ordinul nr. 708 ef. din 19 decembrie 2019 de încetare a raportului de serviciu este ilegal

și nul, fiindcă se întemeiază pe prevederile legii neincidente la caz, fiind încălcate

dispozițiile Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut

special și Codul muncii. În plus, este emis cu încălcarea prevederilor legale ale Codului

administrativ.

Reclamanta a solicitat anularea ordinului nr.708 ef. din 19 decembrie 2019 de încetare

a raportului de serviciu ca fiind ilegal și nul, cu repunerea părților în situația inițială, de

până la emiterea actului administrativ individual, obligarea Inspectoratului General al

Poliției privind emiterea actului administrativ de răspuns la cererea reclamantului cu privire

la prelungirea raportului de serviciu și inițierea de negocieri privind prelungirea sau

încetarea raporturilor de serviciu, recalcularea pensiei și corectarea erorii de sumă lunară,

precum și informarea petiționarului privind acțiunile întreprinse și modalitățile de calcul a

soldului.

La 9 decembrie 2020, reclamanta Svetlana Colesnic a depus cerere de concretizare a

pretențiilor, prin care a indicat că, la 24 noiembrie 2020, Curtea Constituțională a emis

decizia de inadmisibilitate a sesizărilor nr. 161g /2020 și nr. 179g/2020 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 38 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 288 din 16

decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne.

Prin urmare, reclamanta a concretizat pretenția cu privire la anularea ordinului nr. 708

ef din 19 decembrie 2019 al Inspectoratului General de Poliție „cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu ai comisarului-șef Svetlana Colesnic”, argumentând poziția în

lumina deciziei Curții Constituționale vizate.

Dezvoltând considerentele cererii, reclamanta a explicat că raporturile de serviciu și

raporturile de muncă, în doctrina juridică și legislația Republicii Moldova în vigoare, au

aceleași trăsături esențiale. Atât raportul juridic născut prin încheierea contractului

individual de muncă, cât și raportul de serviciu au o natură contractuală, având la bază un

acord de voință al părților. Prestarea muncii și salariul constituie obiect, respectiv cauză,

atât în cazul contractului individual de muncă, cât și în cazul raportului de serviciu.

Executarea contractului individual de muncă, ca și executarea funcției publice, presupune

o relație de subordonare a persoanei fizice față de angajator, respectiv față de autoritatea

(instituția) publică. Funcționarii publici cu statut special ai Ministerului Afacerilor Interne,

ca și salariații, își desfășoară activitatea în cadrul unui program cu o durată normală a

timpului de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, au salariu, au concediu de odihnă, răspund

2

disciplinar, pot fi delegați, detașați și transferați. Funcționarul public cu statut special al

Ministerului Afacerilor Interne are dreptul de a fi despăgubit de autoritatea (instituția

publică), în situația în care funcționarul a suferit din culpa acesteia un prejudiciu material

în timpul îndeplinirii atribuțiilor etc.

În drept, invocă art. 86 alin. (1), art. 330, art. 329 din Codul muncii, art. 2029 din Codul

civil.

Reclamanta a solicitat, cu titlu de revendicări finale, anularea ordinului nr.708 ef din

19 decembrie 2019 de încetare a raporturilor de serviciu ca fiind ilegal și nul; obligarea

Inspectoratului General al Poliției de a emite actul administrativ de prelungire a raporturilor

de serviciu la cererea reclamantei depusă la 29 octombrie 2019 angajatorului; încasarea de

la angajator în beneficiul reclamantei Svetlana Colesnic a salariului mediu din ultimul an

de angajare pentru perioada forțată de șomaj de la încetarea raporturilor de serviciu până la

data emiterii hotărârii; recalcularea pensiei de către Inspectoratul General de Poliție și

corectarea erorii de sumă lunară, informarea reclamantei privind acțiunile întreprinse și

modalitățile de calcul a soldului, cu remiterea informației Casei Naționale de Asigurări

Sociale (f.d. 214-219, vol. I).

Prin încheierea din 25 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

atrasă în proces în calitate de persoană terță Diana Mutruc (f.d. 51, vol. II).

Prin hotărârea din 14 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acțiunea

înaintată de Svetlana Colesnic a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 96, vol. II).

La 28 iunie 2021, Svetlana Colesnic a contestat cu apel hotărârea instanței de fond,

solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă (f.d.

101, vol. II).

Prin decizia din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus

de Svetlana Colesnic.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei, a

reținut ca fiind întemeiată soluția primei instanțe referitoare la netemeinicia acțiunii, având

în vedere că, la caz, sunt aplicabile prevederile art. 82 lit. f) din Codul muncii, ce

reglementează încetarea contractului individual de muncă în circumstanțe ce nu depind de

voința părților în caz de expirare a termenului contractului individual de muncă pe durată

determinată – de la data prevăzută în contract, cu excepția cazului când raporturile de

muncă continuă de fapt și nici una dintre părți nu a cerut încetarea lor, precum și a cazului

prevăzut la art. 83 alin.(3).

După cum s-a stabilit la etapa cercetării stării de fapt, prin ordinul nr. 613 ef. din 21

decembrie 2018 al șefului Inspectoratului General al Poliție, între părțile litigante - în

calitatea acestora de angajator și salariat - a fost stabilit un raport de muncă pentru o

perioadă determinată de până la 29 decembrie 2019, dar, deoarece angajatorul în mod

expres și-a expus dezacordul în vederea prelungirii raporturilor de serviciu cu reclamanta

la expirarea perioadei menționate, instanța de fond corect a constatat că, de drept, la data

de 29 decembrie 2019 a fost ultima zi de muncă a reclamantei în funcția de comisar-șef,

șef al Secției resurse umane a Inspectoratului de Poliție Bălți al Inspectoratului General al

Poliție.

Raportând cadrul legal citat la circumstanțele speței, instanța de control judiciar a

apreciat ca fiind întemeiate concluziile instanței de fond despre netemeinicia solicitării

reclamantei cu privire la anularea ordinului nr. 708 ef. din 19 decembrie 2019 de încetare

3

a raporturilor de serviciu și a pretențiilor subsecvente cu privire la încasarea salariului

restant.

Pentru aceleași considerente a statuat instanța de apel asupra netemeiniciei pretenției

reclamantei Svetlana Colesnic cu referire la obligarea emiterii actului administrativ

individual cu privire la prelungirea raporturilor de serviciu, dat fiind dezacordul

angajatorului în vederea prelungirii raportului de serviciu cu reclamanta.

La 4 mai 2022, Svetlana Colesnic, reprezentată de avocatul Marin Postu, a depus cerere

de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea integrală a deciziei din 15

februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău ca fiind neîntemeiată reexaminarea cauzei și

adoptarea unei decizii prin care să fie admise solicitările formulate în acțiunea inițială cu

privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil.

În susținerea cererii de recurs, recurenta a supus criticii actul de dispoziție contestat, pe

care îl consideră neîntemeiat și pasibil de a fi casat integral, pe motiv că instanța de apel

nu a constatat și elucidat toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a

cauzei, aplicând și interpretând în mod eronat normele de drept material, inclusiv prin

neelucidarea litigiului prin prisma principiului proporționalității și al motivării actului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 februarie 2022 și a

comunicat decizia (dispozitivul) recurentei și reprezentantului recurentei la 3 martie 2022,

prin intermediul poștei electronice (f.d. 182, 182 verso, vol. II). Decizia integrală din 15

februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost remisă recurentei și reprezentantului

acesteia, de asemenea, prin intermediul poștei electronice, la 4 aprilie 2022 (f.d.183-184,

vol. II).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 18 mai 2022, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimaților a fost expediată

copia recursului depus de Svetlana Colesnic, reprezentată de avocatul Marin Postu, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința din 24 mai 2022, Inspectoratul general al Poliției a menționat că decizia

din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Comrat este întemeiată și legală, prin care instanța

de apel a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, solicitând respingerea

recursului ca fiind inadmisibil.

Până la examinarea admisibilității recursului, Diana Mutruc nu și-a valorificat

drepturile procedurale și nu a depus referință.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele motive.

4

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza

acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se

limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs reține că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile

pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont

de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-

1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

5

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Svetlana Colesnic, reprezentată de avocatul Marin Postu.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul depus de Svetlana Colesnic, reprezentată de avocatul

Marin Postu împotriva deciziei din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

de contencios administrativ la acțiunea în contestare și obligare înaintată de Svetlana

Colesnic împotriva Inspectoratului General al Poliției, persoană terță Diana Mutruc,

privind contestarea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Iurie Bejenaru

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6