3ra-547/22 — contestarea actului administrativ

3ra-547/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-547/22

2-21016145-01-3ra-12052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Mihalache Veaceslav,

reprezentat de avocatul Hlopețchi Igor,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Mihalache Veaceslav împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne, persoană terță Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității cu privire la contestarea actului administrativ

individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

de restabilire în funcție și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Mihalache Veaceslav și menținută hotărârea din 29 iulie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 1 februarie 2021, Mihalache Veaceslav, reprezentat de avocatul Hlopețchi

Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al

Poliției al MAI, persoană terță Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității cu privire la contestarea actului administrativ

individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

de restabilire în funcție și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că începând cu anul 1997

reclamantul este angajat în organele afacerilor interne a Republicii Moldova.

A menționat că la 25 mai 2017 a intrat în vigoare Legea privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din

16 decembrie 2016.

Astfel, potrivit art. 38 alin. (4) din Legea nominalizată, angajații care au

acumulat vechimea în muncă care acordă dreptul de a stabili pensia, urmează să

încheie contracte individuale de muncă pe un an calendaristic până la atingerea

vârstei fixate în art. 19.

1

În contextul dat a relatat că prin ordinul Inspectoratului General al Poliției al

MAI nr. 270 ef. din 22 iunie 2020, raporturile de serviciu au fost prelungite până la

29 decembrie 2020, pentru funcția de locțiitor al comandantului, șef al secției resurse

umane al Brigăzii de Poliție cu Destinație Specială „Fulger” a Inspectoratului

General de Poliție al MAI.

A explicat că la data de 21 noiembrie 2020, a depus cerere înregistrată cu

nr. 14454 prin care a solicitat prelungirea raportului de muncă în condițiile legislației

muncii, iar la data de 21 decembrie 2020 a fost informat despre inițierea procedurii

administrative.

Prin Ordinul nr. 566 ef. din 24 decembrie 2020, a fost modificat textul „de la

30 iunie 2020 până la 29 decembrie 2020” cu textul „de la 30 iunie 2020 până la 2

ianuarie 2021”.

La 27 decembrie 2020, Inspectoratul General de Poliție al MAI a emis ordinul

nr. 567 ef. Cu privire la încetarea raportului de serviciu al comisarului - șef

Mihalache Veaceslav Tudor.

A susținut că în motivarea actului administrativ nominalizat, Inspectoratul

General de Poliție al MAI a menționat că lipsește consimțământul angajatorului de

prelungire a contractului individual de muncă, ceea ce într-un final a servit ca temei

de întrerupere a raporturilor de muncă.

A remarcat că în raport cu angajatorul a respectat procedura prealabilă, prin

care a solicitat suspendarea actului administrativ contestat, anularea pct. 1 al

Ordinului Inspectoratului General de Poliție al MAI nr. 567 ef. din 28 decembrie

2020 „Cu privire la încetarea raportului de serviciu al comisarului - șef Mihalache

Veaceslav Tudor”, în partea ce tine de încetarea raportului de serviciu al

comisarului-șef Mihalache Veaceslav Tudor, emiterea actului administrativ de

repunere a sa în funcția anterior deținută și în toate drepturile ce derivă din fișa de

post, încasarea salariului pentru absența de la serviciu, prejudiciul moral în mărime

de 50 000 lei, și prelungirea raportului în condițiile legislației muncii, care însă s-a

dovedit a fi lipsită de șanse reale de succes și ineficientă, fiind respinsă prin

scrisoarea nr. 34/3-311 din 26 ianuarie 2021.

Este de părere că refuzul Inspectoratului General de Poliție al MAI de a

prelungi contractul individual de muncă este unul vădit ilegal, tendențios și

discriminatoriu.

A subliniat că Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, definește noțiunea

de ,,funcționar public cu statut special” - persoană angajată în cadrul aparatului

central al MAI, în autoritățile administrative sau instituțiile din subordinea acestuia,

care deține grade speciale și exercită sarcini ce țin de competenta entității din care

face parte, în conformitate cu legislația în vigoare.

Totodată a menționat că potrivit pct. 2 din Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului

pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Internenr nr. 460 din 22 iunie 2017, cariera angajaților Ministerului Afacerilor

Interne reprezintă succesiunea posturilor și funcțiilor exercitate pe parcursul

activității profesionale, începând de la data nașterii raportului de serviciu până în

momentul încetării acestuia, în funcție de necesitățile instituției și cunoștințele,

aptitudinile, competențele și motivațiile individuale.

2

A accentuat că potrivit evaluării performatelor profesionale realizate în

perioada 2017-2019 în condițiile Ordinului Inspectoratului General de Poliție al

MAI nr. 558 din 26 decembrie 2020, se atestă următoarele rezultate ale

reclamantului - 4,0. Calificative obținute pe parcursul activității: 2017 - foarte bine,

2018 - foarte bine, 2019 - foarte bine. Pentru perioada activității în cadrul organelor

afacerilor interne reclamantul nu a fost sancționat disciplinar, fiindu-i acordate

distincții de stat și medalii pentru serviciu impecabil, fără să existe careva carențe

sau deficiențe în activitatea sa profesională.

A obiectat că autoritatea pârâtă nu a respectat dreptul său de a fi menținut în

funcție și era obligată să constate în modul prevăzut de lege pretinsa incapacitate de

a exercita funcția publică cu statut special în conformitate cu decizia Comisiei

medicale a Ministerului Afacerilor Interne, sau calificarea profesională insuficientă,

depășind limitele dreptului său discreționar și încălcând dreptul de a fi menținut în

funcție printr-un tratament egal în condiții similare.

Cu referire la dispozițiile art. 19, 38 alin. (1) din Legea privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din

16 decembrie 2016 și Regulamentul cu privire la ocuparea funcțiilor publice cu stat

special din cadrul MAI, aprobat prin Hotărârea Guvernului pentru punerea în

aplicare a prevederilor Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Internenr nr. 460 din

22 iunie 2017, a evidențiat că nu se permite autorității pârâte să desfășoare o

activitate administrativă arbitrară.

A remarcat că prin avizul din 16 ianuarie 2020, Consiliului pentru Prevenirea

și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, a concluzionat că în lipsa unei

justificări obiective și rezonabile, situația creată de legiuitor la art. 38 alin. (1) lit. c)

și art. 38 alin. (4) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie

2016, constituie discriminare directă în câmpul muncii a funcționarilor publici cu

statut special care au acumulat vechimea în muncă ce permite dreptul la pensie.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 4 lit. d), e), 45, 47 alin. (1)

din Codul muncii, art. 31, 118, 206 alin. (1) lit. a) Cod administrativ

A solicitat admiterea acțiunii, anularea ca fiind ilegal pct. 1 din Ordinul

Inspectoratului General al Poliției al MAI nr. 567 ef. din 28 decembrie 2019 „Cu

privire la încetarea raportului de serviciu al comisarului-șef Mihalache Veaceslav

Tudor”, în partea ce ține de încetarea raportului de serviciu al comisarului-sef

Mihalache Veaceslav Tudor, locțiitor al comandantului, șef al Secției Resurse

Umane a Brigăzii de politie cu destinație specială ,,Fulger” a Inspectoratului General

al Poliției”, obligarea Inspectoratului General al Poliției al MAI de a emite actul

administrativ favorabil de restabilire imediată conform art. 256 alin. (2) Codul de

procedură civilă a comisarului - șef Mihalache Veaceslav Tudor, în funcția de

locțiitor al comandantului, șef al Secției Resurse Umane a Brigăzii de politie cu

destinație specială „Fulger” a Inspectoratului General al Politiei și în toate drepturile

ce derivă din fișa de post conform art. 90 din Codul muncii, încasarea din contul

Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Mihalache Veaceslav Tudor a

compensației de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin concedierea

ilegală.

Prin hotărârea din 29 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

3

La 29 iulie 2021, Mihalache Veaceslav, reprezentat de avocatul Hlopețchi Igor

a depus apel împotriva hotărârii din 29 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, iar la data de 28 septembrie 2021 a prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Mihalache Veaceslav și menținută hotărârea din 29 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut prevederile art. 5

lit. e), g), 8 alin. (1), 82 lit. f) din Codul muncii, art. 15 alin. (10), 38 alin. (1) lit. c),

d), (3)-(4), 70 alin. (1) și (2) din Legea privind funcționarul public cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, care

reglementează aspecte ce țin principiile de bază ale reglementării raporturilor de

muncă, interzicerea discriminării în sfera muncii, încetarea contractului individual

de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților la expirare a termenului

contractului individual de muncă pe durată determinată, angajarea în funcția publică

cu statut special, încetarea raportului de serviciu, prelungirea raportul de serviciu al

funcționarului public cu statut special.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de

apel a conchis că prima instanță a ajuns la o concluzie corectă privind legalitatea

Ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 567 ef. din 28 decembrie 2020 cu

privire la încetarea raportului de serviciu al comisarului-șef Mihalache Veaceslav,

acesta fiind emis în cadrul unui scop licit și în exercitarea cu bună-credință a

dreptului discreționar al autorității publice, în contextul în care lipsește acordul

autorității la prelungirea raporturilor de serviciu cu reclamantul - condiție imperativă

a prelungirii raportului de serviciu al funcționarului public cu statut special prin

prisma Legii privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016.

Astfel, instanța de apel a notat că în cazul angajării în serviciu pe durată

determinată, raportul de serviciu încetează de drept la împlinirea termenului indicat,

iar prin emiterea actului administrativ cu privire la încetarea raportului de serviciu,

angajatorul ia act de încetarea raportului de muncă, și nu decide încetarea

raporturilor de muncă. Fiind vorba despre ajungerea la termen a perioadei

determinate, încetarea raportului de serviciu nu depinde de existența vreunei culpe a

salariatului.

Prin urmare, a remarcat că încetarea raportului de serviciu a apelantului este

prevăzută cu claritate de lege, astfel nu poate fi reținut argumentul privind încălcarea

dreptului la muncă. Iar, legea reglementează expres condițiile în care poate fi dispusă

încetarea raportului de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților.

În consecință, instanța de apel a conchis că legislatorul a prevăzut în art. 38

alin. (4) din Legii privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, posibilitatea

angajatorului de a continua un contract individual de muncă pe o durată determinată,

fapt ce în sensul art. 16, 137 și 225 Cod administrativ constituie dreptul discreționar

al autorității publice. Or, legislația muncii condiționează încadrarea în câmpul

muncii de întrunirea anumitor condiții, la fel, stabilește situațiile de încetare a

raporturilor de muncă.

La 17 februarie 2022, Mihalache Veaceslav, reprezentat de avocatul Hlopețchi

Igor a depus recurs împotriva deciziei din 16 februarie 2022 a Curții de Apel

4

Chișinău, iar la data de 2 mai 2022, prin intermediul oficiului poștal a prezentat

motivarea recursului. Totodată la 20 mai 2022 și 25 mai 2022 a mai depus

suplimentar recurs motivat-concretizat.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată, fiind emisă cu aprecierea arbitrară a probelor.

În contextul dat, a obiectat că trebuie respinse ca nefondate și pur formale

argumentele instanței privind dreptul exclusiv discreționar al angajatorului și

oportunitatea menținerii în funcție a persoanelor care au dobândit dreptul de a-și

stabili pensia, precum și imposibilitatea obligării de a emite actul individual

favorabil ca pe metodă de a exclude controlul judecătoresc asupra legalității

activității sale.

Prin urmare, a conchis că refuzul neîntemeiat de prelungire a raporturilor de

serviciu sunt lipsite de consistență și contrare probelor din dosar, evaluărilor

profesionale motive din care ordinul urmează a fi anulat în partea contestată.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii de admitere a

acțiunii.

Prin referințe depuse la data de 20 iunie 2022 și 19 iulie 2022, Inspectoratul

General al Poliției a solicitat declararea inadmisibilă a recursului depus de

Mihalache Veaceslav, reprezentat de avocatul Hlopețchi Igor, sau respingerea

recursului cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 februarie 2022,

dispozitivul fiind notificat recurentului la data de 18 februarie 2022, iar decizia

motivată ce se solicită a fi casată la data de 12 aprilie 2022, fapt ce se confirmă prin

extrasul din poșta electronică și avizul de recepție a scrisorii recomandate (f. d. 199,

203). Astfel, recursul depus la 17 februarie 2022 (f. d. 205) și motivarea recursului

prezentată la data de 2 mai 2022 (f. d. 54, vol. II), sunt în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Mihalache Veaceslav,

reprezentat de avocatul Hlopețchi Igor, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

5

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

6

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Mihalache Veaceslav, reprezentat de avocatul

Hlopețchi Igor.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Mihalache Veaceslav, reprezentat de avocatul Hlopețchi

Igor, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

7