3ra-546/22 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
3ra-546/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 3ra-546/22
2-20155601-01-3ra-12052022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V.Chisilița)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E.Palanciuc, V.Negru)
Î N C H E I E R E
15 iunie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componentă:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Aliona Miron
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Consiliul pentru Prevenirea
și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității și de Savin Veronica,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Hlopețchi Igor Pavel împotriva Consiliului pentru Prevenirea și
Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, persoanei terțe Savin Veronica și
Hlopețchi Igor Igor cu privire la contestarea actului administrativ individual
defavorabil,
împotriva deciziei din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost admis apelul depus de Hlopețchi Igor Pavel și Hlopețchi Igor Igor, s-a casat
hotărârea din 28 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o
nouă decizie prin care s-a admis acțiunea,
c o n s t a t ă :
La data de 10 decembrie 2020, Hlopețchi Igor Pavel a depus acțiune în
contencios administrativ împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității, persoanei terțe Veronica Savin și Hlopețchi
Igor Igor cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil
(f.d.2-9).
În motivarea acțiunii a indicat că, la 06 august 2020 Savin Veronica s-a
adresat cu o plângere către Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării
și Asigurarea Egalității împotriva lui Hlopețchi Igor Pavel și avocatul Hlopețchi
Igor Igor.
În motivarea plângerii sale, aceasta și-a arogat apartenența la grupul etnic
romi și a solicitat constatarea faptului discriminării, hărțuirii etc.
Prin decizia din 13 noiembrie 2020, pronunțată în cauza nr. 174/20 a fost
dispus următoarele: faptele constatate reprezintă hărțuire pe criteriu de origine
etnică; Consiliul recomandă dlui Hlopețchi Igor Pavel să aducă scuze în scris,
petiționarei pentru expresiile discriminatorii și ofensatoare prin intermediul
aceleiași modalități sau mijloace prin care au fost răspândite și va depune toată
diligența pentru a nu admite astfel de expresii pe viitor; Consiliul recomandă dlui
1
Hlopețchi Igor Pavel să aducă scuze publice, în scris, petiționarei pentru expresiile
discriminatorii și ofensatoare prin intermediul aceleiași modalități sau mijloace
prin care au fost răspândite și va depune toată diligența pentru a nu admite astfel de
expresii pe viitor; reclamatul va informa Consiliul, în termen de 10 zile de la
recepționarea prezentei decizii, privind măsurile întreprinse sau planificate pentru
executarea recomandărilor formulate în prezenta decizie.
Reclamantul a mai indicat că, Consiliul a dispus publicarea deciziei contestate
cu explicarea dreptului de a contesta actul administrativ direct în instanța de
judecată în condițiile legii speciale.
Reclamatul a expediat în adresa pârâtului o cerere prealabilă prin care a
solicitat anularea în tot a actului administrativ contestat și suspendarea executării
acestuia, acțiuni care s-au dovedit a fi lipsite de șanse reale de succes.
A considerat, Hlopețchi Igor Pavel că, autoritatea pârâtă a admis spre
examinare o sesizare privitoare la o pretinsă faptă de discriminare, peste termenul
legal de 12 luni. Mai mult, petiționara a participat la toate etapele proceselor
judiciare în care se pretinde că a fost discriminată, iar pretinsa „luare de
cunoștință” ulterioară cu actele procedurale a fost făcută doar cu scopul de a
camufla omiterea termenului de prescripție la sugestia cet. Goloșceapov Evghenii.
A mai menționat reclamantul că, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea
discriminării și asigurarea egalității a depășit nejustificat termenul legal de 30 zile
de examinare a plângerii stabilit de art. 15 alin. (1) Legea cu privire la asigurarea
egalității.
Deși în actele dosarului administrativ, denotă că plângerea a fost depusă la 06
august 2020 pe cauza nr. 174/20 membrul raportor Goloșceapov Evgenii a finalizat
procedura administrativă abia la 13 noiembrie 2020, contrar art. 60 și art. 62 Cod
administrativ.
Reclamantul a indicat că, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea
discriminării și asigurarea egalității a desfășurat o procedură clandestină fără a
asigura citarea legală a lui Hlopețchi Igor Pavel la adresa de domiciliu, de serviciu,
e-mail sau prin Monitorul Oficial.
În conformitate cu prevederile art.54 - 66 din Legea nr.98 din 21.12.2012 cu
privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și
asigurarea egalității, la examinarea plângerii se invită părțile (petiționarul,
reclamatul și, după caz, persoana interesată). Data și ora invitației se coordonează
cu membrul raportor. Neprezentarea părților nu împiedică examinarea plângerii. În
cadrul audierii, Consiliul propune părților concilierea sau soluționarea prin mediere
a conflictelor apărute în urma săvârșirii faptelor discriminatorii. Refuzul părților de
a găsi o soluție reciproc acceptabilă se consemnează în procesul-verbal al ședinței
Consiliului. Petiționarul sau, după caz, persoana interesată trebuie să prezinte fapte
și eventuale probe care susțin plângerea, iar reclamatului îi revine sarcina de a
proba că faptele nu constituie discriminare. Reclamatul este invitat, în termen de
10 zile de la expedierea plângerii, să prezinte opinia și probele care ar dovedi că
fapta invocată în plângere sau autosesizare nu constituie discriminare.
Neprezentarea nejustificată a informațiilor solicitate de Consiliu se sancționează
conform legislației în vigoare și este interpretată de Consiliu în defavoarea
reclamatului.
În ședință atât petiționarul, cât și reclamatul au dreptul să fie asistați de un
avocat sau de un reprezentant. Părțile implicate în soluționarea plângerii care nu
2
posedă limba de stat sunt în drept să beneficieze de serviciile unui interpret achitate
de Consiliu. În urma audierilor și examinării tuturor datelor, informațiilor și
documentelor legate de acțiunile sau comportamentul discriminatoriu la care se
referă plângerea sau autosesizarea, membrul raportor întocmește un proiect de
decizie, pe care îl prezintă Consiliului spre aprobare. Consiliul deliberează în
ședință închisă. Ședința de deliberare poate avea loc în aceeași zi sau la o dată
ulterioară, stabilită de Consiliu, dar nu mai tîrziu de 5 zile de la data ședinței.
Decizia se adoptă cu votul a 3 membri ai Consiliului și este semnată de membrii
care au participat la adoptarea acesteia. În caz de paritate a voturilor, se consideră
că decizia nu a fost adoptată, iar examinarea cauzei se amină. Decizia Consiliului
poate fi contestată în instanța de contencios administrativ. Decizia rămasă
definitivă este un act oficial, executoriu pentru subiecții vizați. Decizia Consiliului
se comunică părților în termen de 10 zile de la adoptare și produce efecte de la data
comunicării. La caz decizia a fost comunicată peste 18 zile de la adoptare.
A declarat, Hlopețchi Igor Pavel că analizând respectarea procedurii la
emiterea actului administrativ contestat, a reținut că, normele de drept sus-indicate,
reglementează în mod direct obligația Consiliului de a cita părțile în ședința de
examinare a plângerii petiționarului, obligație care corespunde dreptului părților de
a participa în ședință, or, neprezentarea părților, nu împiedică Consiliul să
examineze plângerea, însă neînștiințarea părților că au dreptul de a se prezenta,
denotă ilegalitatea acțiunilor Consiliului la examinarea plângerii, ceea ce duce la
anularea actului emis pe marginea plângerii respective.
Reclamantul a indicat că, autoritatea pârâtă și-a arogat atribuții judiciare și a
emis un act administrativ cu încălcarea competenței, și a depășit limitele dreptului
discreționar. Mai mult, cu privire la obligarea reclamantului, de a prezenta scuze
publice, se menționează că, o asemenea măsură nu este prevăzută nici de Legea cu
privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25.05.2012, nici de Regulamentul de
activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea
egalității, aprobat prin Legea cu privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea
și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr. 298 din 21.12.2012.
Astfel, pîrîtul a aplicat o măsură ce nu este prevăzută de lege.
A notat reclamantul, Hlopețchi Igor Pavel, că autoritatea pârâtă a emis un act
administrativ aflându-se într-un conflict real de interese. Toți membrii CPEDAE s-
au aflat într-o stare de conflict de interese, iar membrul raportor prin participarea la
examinarea cauzei nr. 174/2020 a admis violarea art. 51 din Codul administrativ,
ceea ce duce la nulitatea absolută a actului administrativ. Autoritatea pârâtă nu a
luat în considerație toate faptele relevante. Autoritatea pârâtă nu a luat în
considerație faptul că actele procedurale sunt depuse în instanță de o altă persoană
decât Hlopețchi Igor Pavel. Mai mult, din materialele dosarului administrativ, se
reține că pretinsa victimă a discriminării Savin Veronica, consideră că a fost
hărțuită și discriminată pe criteriu de etnie. O circumstanță relevantă care nu a fost
luată în considerație de autoritatea pârâtă rezidă în faptul că potrivit sentinței de
condamnare a rudelor de gradul întâi a petiționarei, se atestă etnia „moldoveni”. Pe
de altă parte aceeași informație se regăsește și în fișa cetățeanului Republicii
Moldova, Savin Veronica.
La caz, criteriul reținut de CPEDAR „apartenența la grupul etnic țiganii” nu
există, deci e un obiect nul. Or, o persoană nu poate fi discriminată pe criteriu de
etnie romă, dacă ea nu are nicio tangență cu acest grup etnic.
3
Nu mai puțin relevantă este circumstanța, neglijată ostentativ de membrii
CPEDAE care rezidă în informațiile statistice privitoare la repartiția etnică, și în
satul de baștină al terțului, numărul persoanelor de etnie romă este egal cu zero.
Iar, în actul administrativ contestat sunt indicate date eronate cu scopul de a conferi
o aparență de legalitate a acestui document. Așadar, autoritatea pârâtă nu a luat în
considerație faptele relevante stabilite prin recensământul populației pentru
perioada 2004-2014, și a indicat în mod fals că localitatea Huzun este o comunitate
dens populată de țigani.
Potrivit Raportului reprezentativ privind cartografierea localităților dens
populate de romi în Republica Moldova se atestă următoarele date: Date
recensământ - 0 persoane. Date APL - 0 persoane. Recensământul populației 2004
- 0 persoane. Recensământul populației 2014 - 0 persoane.
Subsecvent, evaluarea respectării principiului proporționalității constă din patru
elemente. Testul de proporționalitate se realizează pe verticală, astfel, lipsa unui
element eșuează testul și denotă ilegalitatea actului administrativ individual. În
conformitate cu aceasta, o măsură oficială întreprinsă de autoritățile publice și
instanța de judecată este proporțională dacă: 1. are un scop legitim, 2. este
potrivită, 3. necesară și 4. rezonabilă.
Prin urmare, măsura oficială întreprinsă de CPEDAE nu este prevăzută din
perspectiva temeiului juridic de către lege, fapt contrar art.21 alin.(3) și 29 Cod
administrativ.
Totodată, nu este clar scopul legitim urmărit de către Consiliul prin măsura
oficială realizată. Este sau nu potrivită măsura cu scopul legitim, nu poate fi
apreciată din lipsă de elemente de fapt ce urmau au fi acumulate conform art.22 și
87 Cod administrativ, dar și din lipsa scopului legitim, care nu numai că nu este
exprimat, dar nici motivat, fapt contrar art.31 și art.118 Codul administrativ. O
măsură de stat este întotdeauna potrivită dacă ajută la promovarea obiectivului
dorit. Motivarea trebuie să justifice prin forța logicii, raționamentelor, probelor și
normelor de drept, toate elementele care compun legalitatea actului administrativ,
însă, la caz, această exigență lipsește.
Conform art.30 Cod administrativ, autoritățile publice nu pot întreprinde
măsuri cu efect retroactiv, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Autoritățile
publice nu pot întreprinde măsuri care să afecteze situațiile juridice definitive sau
drepturile dobândite, decât în situații în care, în condițiile stabilite de lege, acest
lucru este absolut necesar pentru interesul public. Totodată, încălcările descrise,
incertitudinea și netransparența hotărârii emise de CPEDAE și amenințarea cu
răspunderea contravențională, fac dovada caracterului incert al actului
administrativ individual defavorabil.
A solicitat, reclamantul Hlopețchi Igor Pavel anularea ca fiind ilegal actul
administrativ defavorabil - decizia Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității din 13 noiembrie 2020 în cauza nr. 174/20.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 28 iunie 2021, s-a
respins acțiunea (f.d.114, 113-135).
La data de 28 iunie 2021, Hlopețchi Igor Pavel și Hlopețchi Igor Igor au
declarat apel împotriva hotărîrii instanței de fond, solicitînd admiterea cererii de
apel, casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 28 iunie
2021, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii (f.d.118).
4
Din materialele cauzei se atestă că, hotărârea contestată a fost pronunțată la
data de 28 iunie 2021 (f.d.114), cererea de apel nemotivată a fost înregistrată la
data de 28 iunie 2021 (f.d.118), recepționată hotărârea motivată de părți la 04
octombrie 2021 (f.d.136), iar apelul motivat depus la 03 noiembrie 2021 (f.d.140-
147). Astfel, instanța de apel a conchis că cererile de apel nemotivat și motivat au
fost depuse în termenii prevăzuți de lege.
Prin decizia din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea
de apel înaintată de Hlopețchi Igor Pavel și Hlopețchi Igor Igor. S-a casat integral
hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 28 iunie 2021 și s-a emis o nouă
decizie prin care s-a admis acțiunea depusă de Hlopețchi Igor Pavel împotriva
Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității,
persoanei terțe Savin Veronica și Hlopețchi Igor Igor cu privire la contestarea
actului administrativ individual defavorabil. S-a anulat decizia Consiliului pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității din 13 noiembrie
2020 în cauza nr. 174/20.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că la data de 06.08.2020, de
către Savin Veronica a fost depuă plîngere la Consiliul pentru prevenirea și
eliminarea discriminării și asigurarea egalității, examinarea plîngerilor fiind
stabilită pentru data de 23 octombrie 2020, ora 10:00. Ședința de audieri din 23
octombrie 2020, ora 10:00, a fost amînată pentru data de 02 noiembrie 2020, ora
13:00, pe motiv că a parvenit cererea depusă de Hlopețchi Igor Pavel. Se atestă că,
la ședința din 02 noiembrie 2020 au fost prezenți – petiționara Savin Veronica,
ședința fiind prezidată de Președintele Consiliului (Ian Feldman), în prezența a doi
membri Doltu Svetlana și Goloșceapov Evghenii, iar la ședința din 13 noiembrie
2020 fiind emisă decizia Consiliului privind constatarea faptelor de discriminare a
petiționarei, fiind semnată de 5 membri. În condițiile în care legiuitorul prin norma
specială a instituit condiția în ceea ce privește numărul de membri care participă la
ședințele Consiliului, conform cărora, ședințele sînt deliberative dacă la ele
participă 4 membri, prin urmare se constată că, Consiliul pentru prevenirea și
eliminarea discriminării și asigurarea egalității ilegal a emis Decizia nr.174/20 din
13 noiembrie 2020, or, din perspectiva emiterii actului prin care Consiliul
soluționează plîngerea și constată existența sau lipsa faptei discriminatorii condiția
de a fi prezenți 4 membri la ședințele deliberative este obligatorie, circumstanță
care nu se reține în cazul dat.
Raportînd circumstanțele de fapt relatate la prevederile legale enunțate supra,
instanța de apel a reținut că, Decizia Consiliului din 13 noiembrie 2020 a fost
emisă cu încălcarea normelor privind procedura de examinare a plîngerilor, de
emitere și comunicare a deciziilor Consiliului, or, se constată că, la ședința
Consiliului din 02 noiembrie 2020 la care s-a examinat plîngerea petiționarei a
avut loc cu încălcarea cerinței privind cvorumul necesar (4 membri), deoarece la
această ședință, conform procesului-verbal a participat doar 3 membrii ai
Consiliului.
Prin urmare, instanța de apel a menționat că este neîntemeiat argumentul
invocat de intimat că ședința de examinare a plîngerii poate fi desfășurată și de un
membru al Consiliului, or potrivit normelor invocate supra intimatul confundă
procedura de examinarea a plîngerii de membrul raportor, care întocmește un
raport asupra plîngerii, pe care îl prezintă spre examinare celorlalți membri ai
Consiliului cu cel puțin 5 zile pînă la data stabilită pentru ședința de examinare a
5
plîngerii de către Consiliu. Astfel ședința Consiliului se desfășoară cu condiția de a
fi prezenți cel puțin 4 membri și cu participarea celorlalți participanți la proces.
Mai mult, instanța de apel a indicat că, instituirea unui termen concret
identificat pentru emiterea deciziei de către CPEDAE pe marginea plângerilor
formulate de persoanele interesate se află în unison cu principiul legalității,
securității raporturilor juridice și certitudinii juridice, termen care de altfel este
menit să disciplineze conduita destinatarilor legii și să asigure un climat coerent și
previzibil de examinare a plângerilor înaintate pe făgașul Legii cu privire la
activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea
egalității.
Instanța de apel a notat că ședință de audieri a avut loc la data de 02.11.2020,
respectiv, actul administrativ, urma să fie emis cel târziu la data de 09 noiembrie
2020 (reieșind din faptul că 7 și 8 noiembrie erau zile nelucrătoare). Însă, actul
administrativ – decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și
asigurarea egalității datează cu 13 noiembrie 2020, fiind emisă cu încălcarea
termenului prevăzut de pct.63 al Regulamentului de activitate al Consiliului pentru
prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, aprobat prin Legea cu
privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și
asigurarea egalității, nr. 298 din 21.12.2012.
Instanța de apel a concluzionat că, intimatul a examinat plîngerea depusă de
Savin Veronica cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de Legea nr. 121 cu
privire la asigurarea egalității și de Regulamentul de activitate al Consiliului pentru
prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, aprobat prin Legea
nr.298 din 21.12.2012.
Cu referire la legalitatea deciziei în fond, Completul de judecată a reținut că, în
motivarea soluției sale, CPEDAE a indicat că, remarcile insultătoare și stereotipice
cu referire la etnia romă, folosite în corespondența dintre părți, ating nivelul de
gravitate pentru a crea un mediu ofensator și de a leza demnitatea persoanei vizate.
Mai mult decât atât, în actul administrativ contestat nu sunt motivate și
indicate, întrunirea celor 3 elemente de bază pentru existența unui fapt de
discriminare, și anume: dreptul încălcat; criteriul protejat, și tratamentul diferențiat
în situații similare. Consiliul a indicat despre criteriul protejat (originea etnică), dar
la caz pe lângă lipsa dreptului afectat (îngrădit) nu a indicat nici tratamentul
diferențiat la care ar fi fost expusă petiționara, în situații similare cu alte persoane.
Astfel, în mod consecutiv, în lipsa discriminării în sine, nu poate fi considerată
hărțuire pe criteriu de etnie, care la caz, nu întrunește nici un element ce ar indica
„comportament nedorit care conduce la crearea unui mediu intimidant, ostil,
degradant, umilitor sau ofensator, avînd drept scop sau efect lezarea demnității
unei persoane pe baza criteriilor stipulate de prezenta lege”, în sensul art. 2 al Legii
nr.121/2012.
Instanța de apel a invocat și faptul că, la adoptarea deciziei contestate,
Consiliul nu a oferit o analiză a contextului afirmațiilor expuse de către apelant, nu
a evaluat impactul eventual al deciziei asupra libertății de exprimare, dacă sunt
întrunite condițiile excepțiilor prevăzute în art. 10 alin. (2) al CEDO și Legii cu
privire la libertatea de exprimare. În acest context, Colegiul va puncta că, în cazul
dedus judecății, stabilirea și sancționarea discriminării sub forma hărțuirii
constituie o restrîngere a libertății de exprimare, care respectă criteriile art. 10 alin.
(2) CEDO. Or, motivarea deciziei contestate nu include analiza de bază a acestor
6
criterii, și anume: stabilirea limitării prin lege, scopul restrîngerii ține de apărarea
unui interes public care se regăsește în art. 10 alin. (2) CEDO și limitarea este
necesară într-o societate democratică.
Mai mult, instanța de apel a subliniat că, potrivit motivării actului administrativ
supus controlului de legalitate, Consiliul a decis că faptele constatate reprezintă
hărțuire pe criteriu de origine etnică, punctând că afirmațiile utilizate sunt
stereotipice și trebuie excluse, deoarece plasează într-un context social negativ
întreaga comunitate etnică. Astfel, Consiliul a apreciat acțiunile apelantului în
ansamblu și nu cu referire doar la petiționară, ceea ce este inadmisibil, or, pct. 38
din Regulamentul de activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea
discriminării și asigurarea egalității aprobat prin Legea cu privire la activitatea
Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr.
298 din 21.12.2012, indică expres, că, plângerea se depune în nume propriu, în
interesul altei persoane doar cu acordul acesteia, în interesul unui grup de persoane
sau al unei comunități. Plângerea se depune personal ori prin reprezentant.
La caz însă, nu se regăsește decît plîngerea depusă de petiționara Savin
Veronica, în timp ce Consiliul concluzionează și apreciază acțiunile apelantului în
raport cu toți reprezentanții etniei, care nu sunt subiect de sesizare și din numele
cărora terțul nu acționează. Prin urmare, Consiliul nu poate să se expună asupra
existenței sau nu a elementului de discriminare vizavi de alte persoane decât cele
care l-au sesizat, sau față de care s-au autosesizat.
La data de 01 martie 2022, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității a depus recurs nemotivat împotriva deciziei
din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea
recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii
de respingere integrală a acțiunii (f.d.221, vol.II).
Ulterior, la data de 11 mai 2022 Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității a prezentat motivarea recursului (f.d.3-6,
vol.II).
În susținerea recursului a invocat că, Curtea de Apel Chișinău a interpretat în
mod eronat prevederile pct. 11 din Regulamentul de activitate al Consiliului
aprobat prin Legea nr. 298/2012, concluzionând că cvorumul de cel puțin 4
membri se impune ședințelor de audieri.
Or, punctul 11 din Capitolul II Organizarea și funcționarea Consiliului din
Regulamentul de activitate al Consiliului aprobat prin Legea nr. 298/2012,
reglementează aspectele privind modul de desfășurare a ședințelor Consiliului la
adoptarea deciziilor (ședințe de deliberare). Astfel, ședințele de deliberare ale
Consiliului sunt deliberative dacă la ele participă 4 membri ai Consiliului, iar
conform pct. 63 din Regulamentul de activitate al Consiliului aprobat prin Legea
nr. 298/2012, Consiliul deliberează în ședință închisă. Deci, prezența unui număr
de cel puțin 4 membri ai Consiliului este necesar doar pentru ședințele de
deliberare ale Consiliului și nu pentru cele de examinare a plângerilor (ședințe de
audieri). Astfel, opinia instanței de apel privind aplicabilitatea pct. 11 din
Regulamentul vizat și pentru ședințele de audieri privind cvorum necesar sunt
neîntemeiate.
Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121/2012, la art. 2, pe lângă
discriminarea directă, reglementează mai multe situații care constituie
discriminare, precum hărțuirea, instigarea la discriminare, discriminarea prin
7
asociere, victimizarea, fiecare dintre acestea se caracterizează prin elemente
distincte.
Prin urmare, analizând natura alegațiilor expuse în plângere, Consiliul le-a
supus examinării prin prisma elementelor constitutive ale hărțuirii, considerându-le
că acestea atentează la valoarea supremă - demnitatea umană. Astfel, pentru a
putea fi instituită prezumția hărțuirii, faptele deplânse trebuie să caracterizeze
cumulativ următoarele elemente: a) comportamentul nedorit, b) care a condus la
crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator, c) scopul
sau efectul comportamentului a fost să lezeze demnitatea, d) pe baza unui criteriu
protejat.
Astfel, a menționat recurenta că Consiliul, examinând alegațiile petiționarei
(terțului Veronica Savin) și studiind materialele anexate, a instituit prezumția
hărțuirii. Drept comportament nedorit, Consiliul a reținut utilizarea următoarelor
remarci: reprezentant al grupului etnic - romi, la nivel de subconștient vă tentează
să comiteti noi infracțiuni de sustragere, motiv din care, față de persoana mea
recidivați în materie de estorcare (...) caracteristică comportamentală care potrivit
studiilor se manifestă la exponenții minorității de etnie romă denumiți și țigani.
Prin aceste sintagme este vizată etnia romă într-un context negativ și acestea ating
nivelul I de gravitate pentru a crea un mediu ofensator și de a leza demnitatea
persoanei care este percepută sau despre care se solicită a fi asociată cu flagelul
atribuit etniei. Consiliul a reținut că esența expresiilor/remarcilor se concentrează
pe aspectul etnic și pe stereotipurile atribuite acestei etnii. Respectiv a stabilit
incidența criteriului protejat - etnie. La fel, a reținut și legătura de cauzalitate cu
petiționara a acestui criteriu protejat de discriminare.
Consiliul a notat că asemenea faptă și anume utilizarea expresiilor
discriminatorii la adresa petiționarei (terțului Veronica Savin) concentrate pe
aspectul etnic și pe stereotipurile atribuite acestei etnii, reprezintă o conduită vădit
intenționată spre a leza onoarea și demnitatea dânsei, cu scopul de a o prezenta ca
un potențial infractor sau o persoană predispusă să săvârșească infracțiuni doar din
motiv că ar fi exponent al acestei etnii și că, astfel, s-ar justifica eventualele
încălcări pe care aceasta le comite.
A relatat recurenta că concluziile instanței de apel reprezintă o ignoranță și o
interpretare eronată a celor constatate de Consiliu la emiterea decizie pe cauza nr.
174/20.
La data de 12 mai 2022, Savin Veronica a depus recurs împotriva deciziei din
16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea
recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii
primei instanțe.
În motivarea recursului, Savin Veronica a indicat că decizia instanței de apel
este una arbitrară, neîntemeiată, contradictorie, părtinitoare, cu interpretarea
eronată a normelor de drept material și procedural.
A relatat recurenta că instanța de apel a interpretat eronat prevederile
Regulamentului de activitate al Consiliului aprobat prin Legea nr. 298/2012 și a
conchis greșit existența cvorumului de 4 persoane la examinarea plîngerilor.
Decizia Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și
Asigurarea Egalității nr. 174/20 a fost adoptată în a 56 zi din momentul începerii
curgerii termenului general în care o procedură administrativă terbuie finalizată
deci, în limitele termenului conferit de legislație. Or, pentru examinarea obiectivă,
8
multilaterală și completă a speței, s-a dispus prelungirea termenului procedurii
administartive pînă la 90 zile. Astfel, începînd cu 17.09.2020 și pînă la 13.11.2020
Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a
desășurat toate operațiunile administrative relevante examinării cauzei și a adoptat
Decizia nr. 174/20.
A notat recurenta că decizia Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității cu nr. 174/20 din 13.11.2020 denotă cert că,
instituția reieșind din plîngerea depusă de recurentă a constituit prezumția de
hărțuire pe criteriu de origine etnică admis de Hlopețchi Igor Pavel în privința cet.
Savin Veronica și nu a grupului etnic romi per ansamblu.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel
ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel
în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu
stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de
Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se
depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța
de apel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 februarie 2022,
Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a
depus recurs nemotivat la 01 martie 2022. Decizia motivată din 16 februarie 2022
a Curții de Apel Chișinău a fost recepționată de către Consiliul pentru Prevenirea și
Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității la data de 13 aprilie 2022
conform avizului de recepție (f.d.227, vol.II).
Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ menționează că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a
depus recursul nemotivat la 01 martie 2022, iar recursul motivat la 11 mai 2022, în
termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 februarie 2022,
Savin Veronica a depus recurs la 12 mai 2022. La materialele dosarului nu sunt
date care confirmă expedierea și notificarea dispozitivului deciziei precum și
decizia motivată a instanței de apel la adresa recurentei Savin Veronica. Prin
urmare, recursul depus la 11 mai 2022 se consideră a fi depus în termen.
La data de 03 iunie 2022 și 14 iunie 2022 Hlopețchi Igor Pavel a depus
referință, solicitând respingerea recursurilor depuse de către Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității și de Savin
Veronica ca fiind inadmisibile.
Examinând temeiurile invocate în recursurile depuse de Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității și de Savin
Veronica, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție le consideră inadmisibile,
din următoarele motive.
În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este
inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)
din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile
enumerate la literele a)-f).
9
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în
special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în
același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de
consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în
completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar
caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și
material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și
invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs
trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate
mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării
recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de
la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de
recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea
recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței
judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă
a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece
filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de
o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde
de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
10
Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile
cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni
de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se
vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
declara inadmisibile recursurile depuse de Consiliul pentru Prevenirea și
Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității și de Savin Veronica.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursurile depuse de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării
și Asigurarea Egalității și de Savin Veronica se declară inadmisibile.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Aliona Miron
Iurie Bejenaru
11