3ra-434/22 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil

3ra-434/22 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-434/2022

2-19201740-01-3ra-15042022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. C. Guzun)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul de Stat al Muncii,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Gagauz-Gaz” împotriva

Inspectoratului de Stat al Muncii, persoană terță Andrei Mihailov cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de către Inspectoratul de Stat al Muncii și a fost menținută

hotărârea din 17 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care

acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 12 decembrie 2019, S.R.L. ,,Gagauz-Gaz” a depus cerere de chemare în

judecată, în procedura contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului de Stat

al Muncii și Inspecția teritorială de muncă UTA Gagauzia, persoană terță Andrei

Mihailov cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii societatea-reclamantă a indicat că, la 13 noiembrie 2019, a

fost recepționat actul de control nr. 61, emis de Inspecția teritorială de muncă UTA

Gagauzia a Inspectoratului de Stat al Muncii.

A notat societatea-reclamantă că, din conținutul procesului-verbal de control

nr.61 din 13 noiembrie 2019, a rezultat că în urma controlului efectuat de către șeful

ITM UTA Găgăuzia - Cernev F., s-a constatat faptul că angajatorul S.R.L ,,Gagauz-

Gaz”, nu acordă salariatului Andrei Mihailov concediu de odihnă anual plătit în baza

cererii acestuia, prin ce se încalcă prevederile alin. (1) și (3) ale art.112 și alin.(4) al

art.116 din Codul munci al RM.

În acest context, societatea-reclamantă a invocat că, nu este de acord cu

rezultatul controlului, deoarece conform art.115 din Codul muncii, concediul de

odihnă pentru primul an de muncă se acordă salariaților după expirarea a 6 luni de

muncă la unitatea respectivă. Concediul de odihnă anual poate fi acordat integral sau,

în baza unei cereri scrise a salariatului, poate fi divizat în părți, una dintre care va

avea o durată de cel puțin 14 zile calendaristice. Or, conform cererii salariatului, o

parte din concediul de odihnă anual plătit cu o durată de 18 zile, din 12 august 2019

până la 01 septembrie 2019, s-a acordat lui Andrei Mihailov, prin ordinul nr. 343-0

din 16 iulie 2019.

Totodată, societatea-reclamantă a comunicat că, la 23 septembrie 2019, de către

Andrei Mihailov a fost depusă cererea cu privire la acordare a părții din concediul de

odihnă anual plătit, care a fost recepționată și înregistrată de către S.R.L. ,,Gagauz-

Gaz” cu numărul de intrare 1296.

A mai susținut societatea-reclamantă că în legătură cu faptul absenței lui Andrei

Mihailov la muncă în perioada indicată în cerere poate afecta negativ activitatea

întreprinderii, prin răspunsul cu nr. de ieșire nr. 700 din 24 septembrie 2019, S.R.L.

,,Gagauz-Gaz”, a refuzat cererea cu privire la acordare a părții din concediul de

odihnă anual plătit cu informarea că o parte din concediul de odihnă anual plătit va fi

acordat până la sfârșitul anului curent. Însă, la 25 septembrie 2019, la adresa S.R.L.

,,Gagauz-Gaz”, de către Andrei Mihailov, în mod repetat a fost depusă cererea cu

privire la acordare a părții din concediul de odihnă anual plătit, cu numărul de intrare

1305, care a fost respinsă din aceleași motive.

În acest context, societatea-reclamantă a menționat că de către angajator nu s-au

încălcat prevederile alin. (4) art.116 din Codul muncii, deoarece conform alin. (4) art.

116 din Codul muncii, salariaților în vârstă de până la 18 ani, părinților care au 2 și

mai mulți copii în vârstă de până la 16 ani sau un copil cu dizabilități și părinților

singuri care au un copil în vârstă de până la 16 ani, concediile de odihnă anuale li se

acordă în perioada de vară sau, în baza unei cereri scrise, în orice altă perioadă a

anului. Or, conform ordinului nr.343-0 din 16 iulie 2019, lui Andrei Mihailov, i s-a

acordat o parte din concediul de odihnă anual plătit în perioada de vară, de la 12

august 2019 până la 01 septembrie 2019 (18 zile), iar partea rămasă din concediul de

odihnă anual plătit va fi acordată acestuia până la sfârșitul anului curent și Andrei

Mihailov, a fost înștiințat despre acest fapt prin scrisorile expediate acestuia cu nr. de

ieșire 700 din 24 septembrie 2019. Însă în cadrul controlului efectuat acest fapt nu a

fost luat în considerație.

În aceeași ordine de idei, a relatat societatea-reclamantă că, în corespundere cu

art. 112, art. 116 din Codul muncii, programarea concediilor de odihnă anuale este

obligatorie atât pentru angajator, cât și pentru salariat. Or, în toate răspunsurile

angajatorului, expediate lui Andrei Mihailov, cu privire la refuzul de acordare a

concediului de odihnă, se indică motivul necesității asigurării bunei funcționării a

întreprinderii. Iar în corespundere cu alin. (1) art. 116 din Codul muncii, programarea

concediilor de odihnă anuale pentru anul următor se face de angajator, de comun

acord cu reprezentanții salariaților, cu cel puțin 2 săptămâni înainte de sfârșitul

fiecărui an calendaristic.

Astfel, societatea–reclamantă a menționat că, Andrei Mihailov a fost angajat la

03 ianuarie 2019 și din acest motiv în programul aprobat el nu a fost luat în

considerație. Or, la adresa angajatorului nu au fost depuse cereri de la Andrei

Mihailov, cu privire la includerea acestuia în programul concediilor de odihne anuale

în anul curent. Iar toată această perioadă, salariatul, Andrei Mihailov s-a aflat în

concediul medical: de la 09 octombrie 2019 până la 25 octombrie 2019, în baza

certificatului medical nr. XXXXX; de la 26 octombrie 2019 până la 01 noiembrie

2019, în baza certificatului medical nr. XXXXX; de la 07 noiembrie 2019 până la

înaintarea acțiunii dânsul a continuat tratamentul.

2

În acest context, a invocat societatea - reclamantă că, toate cerințele prevăzute de

articolul 118 din Codul muncii, în partea îndeplinirii măsurilor necesare, pentru ca

salariatul Andrei Mihailov, să folosească concediul de odihnă anuală pentru anul

trecut, S.R.L. ,,Gagauz - Gaz”, planifică îndeplinirea cu acordul salariatului. Or, prin

controlul efectuat nu a fost constatată încălcarea, întrucât la situația din 13 noiembrie

2019 - la momentul întocmirii procesului-verbal de control, încălcări ale prevederilor

alin. (1) și (3) art. 112 și alin. (4) art.116 din Codul muncii, nu existau. Iar până la

sfârșitul anului calendaristic 2019, în baza prevederilor legislației muncii, angajatorul

va lua măsuri necesare pentru ca salariatul, Andrei Mihailov, să folosească concediul

de odihnă anuală pentru anul trecut. Iar astfel, faptul încălcării de către angajator a

legislației muncii la situația de 13 noiembrie 2019, nu există. Motiv din care, prin

procesul-verbal de control din 13 noiembrie 2019, nejustificat s-a recomandat

angajatorului de a înlătura încălcări și de a înștiința Inspecția teritorială de muncă

UTA Găgăuzia până la 03 decembrie 2019.

A mai menționat societatea-reclamantă că, administrația S.R.L. ,,Gagauz-Gaz”

nu a fost de acord cu actul de control, iar în acest sens a depus cererea prealabilă cu

numărul de ieșire 871 din 15 noiembrie 2019, la care nu a fost primit răspuns în

termen legal.

A solicitat societatea - reclamantă anularea procesului-verbal de control nr. 61

din 13 noiembrie 2019, întocmit de Inspecția teritorială de muncă UTA Gagauzia a

Inspectoratului de Stat al Muncii, ca fiind ilegal.

Prin încheierea din 17 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în

conformitate cu prevederile art.207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, a fost

declarată inadmisibilă acțiunea în partea pretențiilor formulate de către S.R.L.

,,Gagauz-Gaz” față de Inspecția teritorială de muncă UTA Gagauzia, din motiv că,

reclamanta nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept

în sensul art.17din Codul administrativ. (f.d.130)

Prin hotărârea din 17 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea depusă de S.R.L. ,,Gagauz-Gaz”. A fost anulat procesul-verbal

de control nr. 61 din 13 noiembrie 2019, întocmit de Inspecția teritorială de muncă

UTA Gagauzia a Inspectoratului de Stat al Muncii, ca fiind ilegal. (f.d.131, 134-137,

Vol. I)

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 23 februarie 2021, prin

intermediul oficiului poștal, Inspectoratul de Stat al Muncii, a depus apel nemotivat,

iar la 20 mai 2021, motivarea apelului împotriva hotărârii din 17 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi

decizii prin care acțiunea să fie respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Inspectoratul de Stat al Muncii împotriva hotărârii din 17 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d.209, 210/227, Vol.I)

Pentru a decide astfel, completul specializat al instanței de apel aplicând

prevederile art. 1 alin. (2), art. 111 alin.(1), art. 113 alin.(1) lit. lit. a), e), h) și alin. (2) al

Legii privind Inspectoratul de Stat al Muncii nr. 140 din 10 mai 2001, precum și

prevederile art. 9 alin.(1) lit. e), art. 112 alin.(1), (3), art. 116 alin.(4), art. 118 alin.(1)

din Codul muncii, în coraport cu circumstanțele speței, a constatat că, prima instanța

just a conchis că, la momentul întocmirii procesului-verbal de control nr. 61 din 13

noiembrie 2019, nu se confirmă vreo încălcare, de către S.R.L. ,,Gagauz-Gaz”, a

3

prevederilor art.112 alin.(1), (3) și art. 116 alin.(4) din Codul muncii. Devreme ce, art.

113 alin.(2) al Legii privind Inspectoratul de Stat al Muncii nr. 140 din 10 mai 2001,

prevede că, în procesul-verbal, inspectorul de muncă consemnează succint esența

încălcării constatate, indică prevederile actelor legislative și ale altor acte normative

încălcate și dispune conformarea imediată sau, după caz, într-un termen rezonabil cu

prevederile legale. Or, în speță, la momentul întocmirii procesului-verbal contestat la

caz și anume la 13 noiembrie 2019, autoritatea pârâtă, către Inspectoratul de Stat al

Muncii, nu a confirmat, prin probe concludente și utile, nici o eventuală încălcare a

normelor de conduită stipulate de art.112 alin.(1), (3) și art. 116 alin.(4) din Codul

muncii, de către angajator, or, dreptul lui Andrei Mihailov de a beneficia în mod

garantat de concediu de odihnă anual a fost respectat de SRL,,Gagauz-Gaz”, care,

prin ordinul nr. 343-O din 16 iulie 2019, i-a acordat acestuia la cerere concediu de

odihnă anual de 18 zile, pentru perioada 12 august 2019-01 septembrie 2019.

Totodată, instanța de apel a notat că, nu poate reține la caz argumentul

apelantului precum că, structura și conținutul actului juridic administrativ contestat în

speță, procesul-verbal de control (UTA Gagauzia) nr.61 din 13 noiembrie 2019, este

suficient de motivat în sensul art. 118 din Codul administrativ și, respectiv art. 11³ din

Legea nr.140 / 2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii.

La acest capitol, instanța de apel raportând prevederile art. 118 alin. (3) din

Codul administrativ, la conținutul procesului-verbal contestat, și ținând cont de faptul

că acesta este un act administrativ defavorabil, s-a aliniat poziției primei instanței care

just a reținut că, procesul-verbal de control nr. 61 din 13 noiembrie 2019, întocmit de

Inspecția teritorială de muncă UTA Gagauzia a Inspectoratului de Stat al Muncii, nu

conține motivarea în fapt care a stat la baza emiterii acestuia, inițierea controlului

respectării de către S.R.L. ,,Gagauz-Gaz”, a actelor legislative și a altor acte

normative în domeniul raporturilor de muncă nefiind una definitivată, argumentată

explicit din punct de vedere al faptelor. Or, obligația respectivă este o condiție și

rezultă expres din prevederile art. 11³ alin.(2) al Legii privind Inspectoratul de Stat al

Muncii nr. 140 din 10 mai 2001 (în vigoare la momentul întocmirii procesului-verbal)

coroborând cu art. 118 din Codul administrativ.

În speță, instanța de apel a menționat că, la întocmirea procesului-verbal de

control nr. 61 din 13 noiembrie 2019, de către Inspecția teritorială de muncă UTA

Gagauzia a Inspectoratului de Stat al Muncii, s-a limitat doar la o simplă enumerare a

normelor de drept pretinse a fi încălcate de către S.R.L. ,,Gagauz-Gaz”, fără a se

identifica în ce circumstanțe acestea ar fi fost încălcate, mai mult - fără a se raporta

prevederile art.112 alin.(1), (3) și art. 116 alin.(4) din Codul muncii, cererilor adresate

de către Andrei Mihailov la 23 septembrie 2019 și 25 septembrie 2019, or, reieșind

din conținutul actului nominalizat, reclamantei, S.R.L ,,Gagauz-Gaz”, i se

incriminează neacordarea salariatului lui Andrei Mihailov, a concediului de odihnă

anual, conform cererii acestuia, fără, însă, a se individualiza cererea respectivă.

În acest context, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul

apelantului, Inspectoratul de Stat al Muncii, privind pretinsa încălcare a legislației

muncii prin refuzurile S.R.L. ,,Gagauz-Gaz”, de a-i acorda lui Andrei Mihailov,

concediile solicitate. Întrucât, reieșind din conținutul procesului-verbal de control nr.

61 din 13 noiembrie 2019, este imposibil de a constata, căror acțiuni ale S.R.L.

,,Gagauz-Gaz”, se raportează prevederile art.112 alin.(1), (3) și art. 116 alin.(4) din

Codul muncii, și anume prin ce acțiuni concrete S.R.L ,,Gagauz-Gaz”, ar fi încălcat

4

normele în cauză. Or, dincolo de mențiunile incluse în actul administrativ contestat,

alte careva înscrisuri care ar veni să confirme pretinsele încălcări constatate în cadrul

controlului, lipsesc. Ceea ce confirmă omisiunile autorității publice și evidențiază

ilegalitatea actului administrativ contestat în speță.

Mai mult ca atât, instanța de apel a constatat că, prima instanța just a reținut că,

Inspecția teritorială de muncă UTA Gagauzia a Inspectoratului de Stat al Muncii, a

omis să indice temeiul de drept care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de

control nr. 61 din 13 noiembrie 2019, or, invocarea Legii privind Inspectoratul de Stat

al Muncii nr. 140 din 10 mai 2001, ca fiind temei de drept în acest sens, este una vagă

și contravine obligativității motivării complete a actului administrativ prin indicarea

normei de drept concrete, care a stat la baza emiterii actului administrativ.

Totodată, instanța de apela reținut la caz că, reieșind din prevederea art. 11³

alin.(3) al Legii privind Inspectoratul de Stat al Muncii nr. 140 din 10 mai 2001,

fiecare exemplar al procesului-verbal de control este semnat de inspectorul de muncă

care l-a întocmit, de angajator (persoana care acționează în numele acestuia) și de

reprezentantul sindicatului sau al salariaților din unitate. Or, instanța de fond la acest

capitol, întemeiat a stabilit că, contrar prevederii enunțate, procesul-verbal de control

nr. 61 din 13 noiembrie 2019, nu este semnat de reprezentantul sindicatului sau al

salariaților S.R.L. ,,Gagauz-Gaz”.

Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanța just a reținut ilegalitatea

procesului-verbal de control nr. 61 din 13 noiembrie 2019, întocmit de Inspecția

teritorială de muncă UTA Gagauzia a Inspectoratului de Stat al Muncii. Or, în

conformitate cu art. 224 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, examinând acțiunea

în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă în baza unei acțiuni în

anulare, anulează în tot sau în parte actul administrativ individual, precum și o

eventuală decizie de soluționare a cererii prealabile, dacă acestea sînt ilegale și prin

ele reclamantul este vătămat în drepturile sale.

Prin urmare, argumentele apelantului, Inspectoratului de Stat al Muncii, urmează

a fi respinse, or, din cumulul circumstanțelor enunțate, se atestă că, la efectuarea

controlului și la emiterea procesului-verbal de control nr. 61 din 13 noiembrie 2019,

autoritatea a acționat superficial și arbitrar, cu încălcarea prevederilor legislației în

vigoare și, drept urmare, a vătămat drepturile legitime ale reclamantei, S.R.L

,,Gagauz-Gaz”.

În acest sens, instanța de apel a menționat că nu poate reținute argumentele

apelantului, precum că, concluzia primei instanțe este rezultatul unei interpretări

incorecte a normelor de drept material cu aprecierea juridică cuvenită a probelor,

deoarece analizând conținutul hotărârii contestate, instanța de apel a reținut că

hotărârea primei instanțe este una legală, motivată și bine argumentată, făcând referire

la normele de drept material și procedural, dând o apreciere probelor prezentate de

către părți, determinând circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei,

care au fost și care n-au fost stabilite, apreciind corect caracterul raportului juridic

dintre părți, aplicând legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii,

având o motivație și o analiză clară.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că, prima instanța just a

stabilit circumstanțele cauzei și a aplicat normele legale, ajungând la concluzia cu

privire la admiterea acțiunii, iar careva temei legal pentru casarea hotărârii n-a fost

stabilit în instanța de apel. Or, simpla nemulțumire a părților de soluția adoptată de

5

instanțele inferioare, nu poate constitui motiv de admiterea a cererii de apel, dacă nu

este invocat sau dacă din conținutul apelului nu se întrezărește vreunul din temeiurile

de recurs expres prevăzute de lege, iar prin prisma jurisprudenței CtEDO, apelul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

La 25 ianuarie 2022, Inspectoratul de Stat al Muncii a depus recurs nemotivat,

iar la 05 aprilie 2022, motivarea recursului împotriva deciziei din 19 ianuarie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanței cu emiterea unei noi decizii de

respingere a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o

neîntemeiată și ilegală deoarece instanțele de judecată inferioare au interpretat în mod

eronat legea, au aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului, au

apreciat probele administrate contrar prevederilor legale, au examinat superficial și

neobiectiv pricina, iar circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au

fost constatate și elucidate pe deplin, nu au fost dovedite cu probe veridice și

suficiente, astfel hotărârile sunt pasibile de a fi casate integral, cu emiterea unei noi

hotărâri pe cauză și prin care să se dispună respingerea integrală a acțiunii de

contencios administrativ depusă de S.R.L. „Gagauz-Gaz” împotriva Inspectoratului

de Stat al Muncii în anularea actului administrativ contestat, ca fiind vădit

neîntemeiată si lipsită de probațiune.

Menționează că, motivele invocate de prima instanța la anularea procesului-

verbal de control nr.61 din 13 noiembrie 2019, întocmit de Inspecția teritorială de

muncă UTA Gagauzia poartă un caracter general și pur formal, nu pot fi reținute ca

legal prezumate si nu constituie temei de drept relevant la anularea actului

administrativ contestat, fiind combătute prin legislația în vigoare si probatoriul

cauzei.

Consideră recurentul că, actul juridic administrativ în speță, procesul-verbal de

control (UTA Gagauzia) nr.61 din 13 noiembrie 2019 și prescripția înscrisă în

prezentul, corespunde criteriului de legalitate sub aspect de formă, conținut,

competență și este emis de autoritatea publică pârâtă investită cu competență legală la

exercitarea controlului de stat asupra respectării actelor legislative și a altor acte

normative în domeniul raporturilor de muncă, cu excepția securității și sănătății în

muncă, la întreprinderi, instituții și organizații, cu orice tip de proprietate și formă

juridică de organizare la persoane fizice care angajează salariați, precum și în

autoritățile administrației publice centrale și locale denumite în continuare angajatori.

Susține recurentul că, motivele de fapt și de drept invocate de reclamantă în

cererea de contencios administrativ nu au relevantă, sunt declarative și contrare

normelor imepartive de drept citate supra, sunt combătute prin probatoriu administrat

în cadrul controlului de stat și atașat la procedura administrativă, prezentată instanței

de judecată, nu întrunesc exigentele legislației în vigoare și, respectiv, în sine nu atrag

în drept nulitatea absolută, relativă sau parțială a actului juridic administrativ

contestat, în sensul dispozițiilor Capitolului III art.art.327-346 din Codul civil RM si

art.art.139-141 din Codul administrativ al RM.

Suplimentar recurentul indică că, reclamanta în cererea de contencios

administrativ nu indică normele imperative de drept distincte în temeiul cărora

instanța urmează să dispună anularea actului juridic administrativ contestat.

6

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 ianuarie 2022,

în ședință publică. (f.d.209, Vol.I)

Totodată, din actele dosarului se atestă că, dispozitivul deciziei din 19 ianuarie

2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificat Inspectoratului de Stat al Muncii, prin

intermediul poștei electronice la 21 ianuarie 2022, fapt confirmat prin extrasul din

poșta electronică anexat la materialele cauzei. (f.d.228, Vol.I)

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2022, a fost notificată

Inspectoratului de Stat al Muncii prin intermediul oficiului poștal la 30 martie 2022,

fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei. (f.d.234, Vol.I)

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul nemotivat, cât și motivarea recursului în termen.

La 05 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui proces

echitabil în ordine de recurs, într-un termen rezonabil, prin intermediul oficiului

poștal, a expediat în adresa intimatei,,Gagauz-Gaz”, precum și persoanei terțe Andrei

Mihailov, prin intermediul poștei electronice, copia recursului depus de Inspectoratul

de Stat al Muncii, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște

modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea

de depunere a referinței. (f.d.10/11, Vol.II)

La 04 mai 2022, prin intermediul oficiului poștal, S.R.L ,,Gagauz-Gaz” a depus

referință la recursul depus de Inspectoratul de Stat al Muncii, prin care a solicitat să

fie respins ca neîntemeiat (f.d.12/13, Vol.II), iar persoana terță Andrei Mihailov nu și-

au valorificat dreptul procedural de depunere a referinței, însă drept dovadă de

confirmare a recepționari a recursului prin intermediul poștei electronice, a menționat

că susține cererea de recurs depusă de Inspectoratul de Stat al Muncii, solicitând

admiterea acesteia. (f.d.16, Vol.II)

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Inspectoratul de Stat al

Muncii, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate

7

la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că, admisibilitatea/

inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate

ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a

unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial că, sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă

la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

8

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Inspectoratul de Stat al Muncii.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Inspectoratul de Stat al Muncii, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

9