2ra-814/22 — repararea prejudiciului material si inlaturarea obstacolelor

2ra-814/22 — repararea prejudiciului material si inlaturarea obstacolelor (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-814/22

2-19061562-01-2ra-08062022

prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul central – I. Chiroșca

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Malîi, V. Cotorobai, D. Dulghieru

ÎNCHEIERE

20 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nina Croitoru, reprezentată

de avocatul Liliana Panuș,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nina

Croitoru împotriva lui Grigore Cotelea cu privire la repararea prejudiciului

material și înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil,

împotriva deciziei din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Nina Croitoru și s-a menținut hotărârea din 22

ianuarie 2021 a Judecătoriei Strășeni, sediul central,

c o n s t a t ă:

La 14 noiembrie 2017 Nina Croitoru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Grigore Cotelea cu privire la repararea prejudiciului material și

înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil.

În motivarea acțiunii reclamanta Nina Croitoru a indicat că este proprietara

apartamentului nr.xxxxxx, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.5777 din

19 august 2015.

A relevat că după procurarea apartamentului a efectuat reparația lui,

aducându-l la condiții pentru trai. Revenind de peste hotare acasă la 15 iulie 2017,

a depistat că vecinul, pârâtul Cotelea Grigore, proprietarul apartamentului nr.

xxxxx a inundat și continuă să inunde apartamentul ei.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul pârâtului a sumei de 3865,29 lei

cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma inundării apartamentului și a

cheltuielilor ce țin de îngrijirea apartamentului, obligarea pârâtului de a înlătura

obstacolele prin repararea blocului sanitar din apartamentul xxxxx, cu înlăturarea

defecțiunilor care duc la scurgerea apelor reziduale în apartamentul ei, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul central

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la Grigore Cotelea în beneficiul Ninei

Croitoru suma de 3865,29 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 1341 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică și suma de 250 lei - taxa de stat achitată la depunerea acțiunii. Grigore

Cotelea a fost obligat să repare pe contul său defecțiunile sanitare ce duc la

1

scurgerea apelor reziduale în apartamentul nr. xxxxx. În rest acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia de 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Grigore Cotelea, s-a casat hotărârea din 12 decembrie 2018 a

Judecătoriei Strășeni, sediul central, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima

instanță

Prin hotărârea din 22 ianuarie 2021 a Judecătoriei Strășeni, sediul central s-a

respins acțiunea ca fiind neîntemeiată. S-a încasat de la Nina Croitoru în beneficiul

lui Grigore Cotelea cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3 000 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea din 22 ianuarie 2021 a Judecătoriei Strășeni,

sediul central, la 25 ianuarie 2021, în termenul legal, Nina Croitoru a contestat-o

cu apel.

Prin decizia din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Nina Croitoru și s-a menținut hotărârea din 22 ianuarie 2021 a

Judecătoriei Strășeni, sediul central.

Întru consolidarea soluției și respingerea acțiunii, instanțele ierarhic

inferioare au menționat că, contrar prevederilor art. 1398 din Codul civil (în

redacția legii până la 01 martie 2019), probele prezentate de Nina Croitoru în

susținerea pretențiilor solicitate nu sunt în măsură să permită a stabili vinovăția

autorului faptei ilicite.

Prin concluzia specialistului nr.332 din 31 august 2017 s-a constatat mărimea

prejudiciului cauzat proprietarului apartamentului nr.xxxxx și faptul inundării

apartamentului, însă nu sunt prezente circumstanțe care să indice asupra cauzelor

ce au determinat scurgerea și implicit posibilitatea aprecierii în ce măsură acestea

sunt imputabile lui Grigore Cotelea.

Totodată, din scrisoarea Primăriei Strășeni nr. 71 din 24 ianuarie 2018 rezultă

că neconformitățile depistate la conectarea rețelei de canalizare între ambele

apartamente sunt cauza scurgerii, iar conectarea a fost efectuată de proprietara

apartamentului nr. xxxxx (f.d. 64 vol. I).

La 12 mai 2022 Nina Croitoru, reprezentată de avocatul Liliana Panuș, a

declarat recurs împotriva deciziei din 10 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că concluziile instanței de apel sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei și probele administrate.

La 20 iunie 2022 Curtea Supremă de Justiție a notificat intimatului Grigore

Cotelea copia recursului, explicându-i dreptul de a depune referință asupra

acestuia. Însă, până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu a făcut

uz de dreptul său procedural și nu a depus referință în care să-și expună poziția

procesuală pe marginea criticilor formulate în recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

2

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 10 februarie

2022 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în

articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

3

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Conform extrasului din poșta electronică a Curții de Apel Chișinău, decizia

motivată din 10 februarie 2022 a fost comunicată electronic avocatului recurentei

Liliana Panuș la data de 24 martie 2022 (f.d. 104).

Astfel, completul de admisibilitate consideră în termen recursul declarat de

Nina Croitoru, reprezentată de avocatul Liliana Panuș, la 12 mai 2022.

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

4

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de Nina Croitoru, reprezentată de avocatul Liliana Panuș,

că acesta nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate,

limitându-se la reiterarea circumstanțelor faptice ale cauzei.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Nina Croitoru, reprezentată de avocatul Liliana

Panuș, nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității

deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al

recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al

dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța inferioară, precum și lipsa

temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

5

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Nina Croitoru, reprezentată de

avocatul Liliana Panuș, nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce Nina Croitoru, reprezentată de avocatul

Liliana Panuș, a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o

instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25

octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Nina Croitoru, reprezentată de avocatul Liliana Panuș,

împotriva deciziei din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău în baza

articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Nina Croitoru, reprezentată de

avocatul Liliana Panuș, împotriva deciziei din 10 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

6