3ra-533/22 — obligarea anularii refuzului de restabilire in functie

3ra-533/22 — obligarea anularii refuzului de restabilire in functie (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-533/22

2-19138370-01-3ra-11052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

13 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de avocatul Valeri Astafiev, în

interesele lui Oleg Pavliușcenco,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Oleg Pavliușcenco împotriva Serviciului de Informații și Securitate cu privire la

obligarea anulării refuzului de restabilire în funcția deținută,

împotriva deciziei din 09 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Oleg Pavliușcenco și a fost menținută hotărârea din 11

martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 22 august 2019, Oleg Pavliușcenco a înaintat acțiune în instanța de contencios

administrativ împotriva Serviciului de Informații și Securitate cu privire la obligarea

anulării refuzului de restabilire în funcția deținută anterior.

În motivarea acțiunii reclamantul a relatat că, la 22 iulie 2019, a depus un raport

către directorul Serviciului de Informații și Securitate, prin care a solicitat anularea

ordinul emis de către autoritatea respectivă în ianuarie 2019, privind suspendarea sa

din funcție. Temei pentru emiterea ordinului în cauză servind faptul implicării lui Oleg

Pavliușcenco, la 22 decembrie 2018, în afara orelor de serviciu într-un accident rutier

și raportul acestuia către conducerea Serviciului de Informații și Securitate din 24

decembrie 2018, referitor la evenimentul menționat. În urma acestui accident rutier, de

către organul de urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Râșcani, a fost inițiată

cauza penală nr.xxx, pe faptul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.xxx Cod Penal.

Oleg Pavliușcenco a fost recunoscut bănuit, iar ulterior pus sub învinuire în cauza

penală menționată. Cauza penală la moment se examinează la Judecătoria Drochia,

sediul Râșcani.

În argumentarea solicitării a indicat că, din partea organului de urmărire penală nu

a parvenit în adresa Serviciului de Informații și Securitate un demers privind

suspendarea din funcție. Însă, la 08 august 2019, cu nr.18/725, către șeful Centrului

1

antiterorist al Serviciului de Informații și Securitate, a fost remisă nota de serviciu a

Direcției juridice al Serviciului de Informații și Securitate, pe marginea raportului

înaintat de către Oleg Pavliușcenco.

A apreciat nota de serviciu menționată supra, ca una ilegală și neîntemeiată.

Potrivit pct.52 al Hotărârii Curții Constituționale nr.6 din 03 martie 2016 privind

excepția de neconstituționalitate a art. 53 lit. c) al Legii nr.158 din 04.07.2008 cu

privire la funcția publică și statul funcționarului public și art. 76 din Codul muncii,

suspendarea provizorie din funcție se dispune atunci când săvârșirea de către salariat a

unei infracțiuni intenționate l-ar face incompatibil cu exercitarea funcției, aceasta fiind

o măsură de protejare a intereselor instituției în care este angajat, față de pericolul

continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale unei fapte

penale, prin prevenirea săvârșirii de noi fapte similare și pe cale de consecință pentru

păstrarea prestigiului instituției. Scopul pentru care a fost reglementată posibilitatea

suspendării contractului individual de muncă, în caz de trimitere în instanța de judecată

a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracțiuni incompatibile cu

munca prestată, este acela ca angajatorul să împiedice salariatul ca în exercitarea

atribuțiilor de serviciu pe care le are să mai continue să săvârșească fapte de natura

celor pentru care este cercetat penal și să-l împiedice să producă prejudicii. În plus,

prevederile în cauză tind la protejarea intereselor angajatorului ori a instituției în care

își desfășoară activitatea salariatul. Or, în pct.94, Curtea menționează că, simplul fapt

că persoana a fost recunoscută în calitate de bănuit pentru săvârșirea unei infracțiuni

extrinsecă raporturilor sale cu activitatea profesională pe care o desfășoară și

autoritatea publică din care face parte nu poate constitui drept temei pentru

suspendarea raporturilor de serviciu.

Totodată, reclamantul a remarcat că prevederile art. 27 lit. c) al Legii nr.170 din

19.07.2007 privind statutul ofițerului de informații și securitate și prevederile pct.12

subpct.2) al Regulamentului cu privire la unele reglementări ce țin de asigurarea

financiară a ofițerilor de informații și securitate, afectează principiul prezumției

nevinovăției și contravin prevederilor art.6 alin.2 al CEDO.

Urmare a celor relatate, reclamantul a menționat că suspendarea din funcție se

răsfrânge negativ asupra posibilității de întreținere a familiei și este în contradicție cu

principiul nevinovăției, deoarece numai instanța de judecată se poate pronunța în acest

sens, iar examinarea acestui caz complex va dura o perioadă nedefinită, punându-l în

situație economică dificilă, deoarece nu mai poate să-se angajeze în alt serviciu.

La 14 iulie 2020, reclamantul a depus o cerere de concretizare prin care a solicitat

obligarea Serviciului de Informații și Securitate de a anula decizia privind refuzul în

restabilirea în funcția deținută, expusă în nota de serviciu a Direcției juridice cu privire

la ordinul nr. xxx din 28.01.2019 de eliberare din funcția deținută și trecerea la

dispoziție (f.d.52).

Prin hotărârea din 11 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 107,113-119).

La 25 martie 2021, avocatul Valeri Astafiev, în interesele lui Oleg Pavliușcenco,

a depus apel nemotivat, iar la 24 iunie 2021, apel motivat împotriva hotărârii din 11

2

martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii cu

emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii (f.d. 111,129-143).

Prin decizia din 09 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Oleg Pavliușcenco și a fost menținută hotărârea din 11 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În consolidarea soluției s-a reținut că în privința lui Oleg Pavliușcenco a fost

inițiată o cauză penală de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.b) Cod

penal, care se află în examinare la Judecătoria Drochia, sediul Râșcani. O soluție

definitivă ce ar permite restabilirea lui Oleg Pavliușcenco, în funcția deținută, nu a fost

emisă pe caz.

Astfel, Completul judiciar s-a aliniat argumentului instanței de fond care a

conchis că autoritatea publică pârâtă, întemeiat a refuzat restabilirea lui Oleg

Pavliușcenco, în funcția deținută. Temei legal de restabilire a acestuia în funcția

deținută, nu este.

Totodată, a stabilit că aplicarea de către Serviciul de Informații și Securitate, a

prevederilor art.27 alin.(1) lit. c) din Legea nr.170 din 19.07.2007 privind statutul

ofițerului de informații și securitate sunt întemeiate, fapt menționat și de Curtea

Constituțională în decizia nr. 147 din 17 decembrie 2020 prind excepția de

neconstituționalitate a unor dispoziții din Legea nr.170 din 19.07.2007 privind statul

ofițerului de informații și securitate și din Regulamentul cu privire la unele

reglementări ce țin de asigurarea financiară a ofițerilor de informații și securitate

(f.d.91-97).

Cu privire la norma procesual penală invocată de apelant, și anume art.200 alin.

(3) Cod de procedură penală, instanța de apel a menționat că, în cazul din speță, nu a

fost aplicată instituția suspendării din funcție, ci instituția trecerii la dispoziție conform

prevederilor Legii nr. 170 din 19.07.2007. Iar, art. 27 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 170

din 19.07.2007, care stabilește imperativ trecerea la dispoziție a ofițerului de informații

în privința căruia este pornită urmărirea penală până la soluționarea definitivă a cauzei

penale. Astfel, art. 27 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 170 din 19.07.2007, nu urmează a fi

privit separat, dar în coraport cu alte dispoziții ale legii respective.

În acest context, instanța a reținut că trecerea la dispoziție presupune eliberarea

din funcție a ofițerului de informații, cu menținerea acestuia în serviciul special. Or,

fiind trecut la dispoziție, ofițerului de informații i se menține dreptul de a fi numit,

ulterior, într-o funcție egală sau superioară, conform art. 24 al Legii nr. 170 din

19.07.2007. Trecerea la dispoziție nu este o sancțiune, dar un mecanism de gestionare

a carierei ofițerului de informații concomitent cu soluționarea problemelor Serviciului

în contextul gestionării personalului.

Astfel, analizând circumstanțele de fapt ale speței în raport cu normele legale

citate mai sus, instanța de apel a concluzionat asupra temeiniciei soluției fondului de

respingere ca neîntemeiate a acțiunii înaintate de Oleg Pavliușcenco, așa cum,

argumentele expuse în acțiunea depusă au un caracter declarativ, fiind combătute prin

înscrisurile cauzei și normele legale aplicabile speței.

3

De către instanța ierarhic inferioară nu a fost reținute argumentele apelantului

Oleg Pavliușcenco, deoarece acesta interpretează eronat normele de drept și situația de

fapt, iar concluzia primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de

drept material cu aprecierea juridică cuvenită a probelor.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, a

respins ca fiind neîntemeiată și critica apelantului precum că instanța de fond nu a dat

o apreciere corectă probelor acumulate, ori, rolul activ exercitat de instanță, în

deslușirea corectă a raportului dintre părți, este evident manifestat. Prima instanța a

examinat cauza sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios,

circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce

guvernează raportul juridic, creând participanților la proces, condiții obiective și

echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se

încadrează în asigurarea părților a dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat

prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

La 22 aprilie 2022, avocatul Valeri Astafiev, în interesele lui Oleg Pavliușcenco,

a depus recurs motivat.

În motivarea recursului, a reiterat argumentele de fapt și de drept expuse la

examinarea cauzei în instanța de fond și apel.

A indicat că decizia din 09 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău este una

formală, neîntemeiată, cu interpretarea eronată a normelor de drept material și

procedural. De asemenea, nu au fost elucidate pe deplin circumstanțe importante

pentru soluționarea corectă a cauzei, fapt ce a generat concluzii greșite cu privire la

necesitatea menținerii în vigoare a actului contestat.

A susținut că angajatorul unilateral, după bunul său plac, fără o argumentare

pertinentă cu referire la necesitatea înlăturării ofițerului de la exercitarea atribuțiilor

funcționale decide eliberarea din funcție a acestuia fie când este pornită urmărirea

penală, fie când acesta are statut de bănuit, învinuit sau inculpat. Practica manifestată

în timp, demonstrează că factorii de decizie ai Serviciului de Informații și Securitate

aplică prevederile art. 27 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 170/2007 cu privire la statutul

ofițerului de informații și securitate discriminatoriu, selectiv, abuziv, după bunul său

plac, în dependență de loialitate, punitate, apartenență la anumite grupuri de interes,

statut. Recent, au fost obținute cazuri concrete când ofițerii de informații și securitate

sunt menținuți în funcție, cu achitarea tuturor contribuțiilor salariale nu doar în

calitatea sa de bănuit într-o cauză penală, dar și în situația când cauza penală era

examinată în instanța de judecată. Aceste situații indică cert și fără echivoc caracterul

abuziv, selectiv, discriminatoriu și inechitabil a deciziilor aprobate de conducerea

Serviciului.

În partea ce ține de decizia instanței de apel referitor de inaplicabilitatea

prevederilor art. 27 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 170 din 19.07.2007 privind statutul

ofițerului de informații în coraport cu prevederile art. 200 din Codul de procedură

penală, consideră că este o concluzie greșită și neîntemeiată.

4

A explicat că eliberarea din funcție, trecerea la dispoziție și menținerea în serviciu

au aceleași semne caracteristice unei suspendări din funcție. În ambele situații,

angajatul nu este concediat. Distinct este doar faptul că, potrivit Legii nr. 170 din

19.07.2007 privind statutul ofițerului de informații și securitate, angajatul SIS este

eliberat din funcția deținută și trecut la dispoziție (pentru a fi ulterior numit într-o altă

funcție similară sau concediat), iar în cazul funcționarului public, funcția rămâne după

el, dacă acesta nu este concediat. Mai mult ca atât, angajatul Serviciului de Informații

și Securitate nu doar că este eliberat din funcție, trecut la dispoziție, dar cel mai

important este lipsit de contribuțiile financiare.

În aceste circumstanțe denotă că, suspendarea provizorie din funcție este o

măsură procesuală de constrângere, care constă în interzicerea provizorie motivată a

învinuitului, inculpatului să exercite atribuțiile de serviciu sau să realizeze activități cu

care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public. Persoanei

suspendate provizoriu din funcție i se întrerupe remunerarea muncii, însă perioada de

timp pentru care persoana a fost suspendată provizoriu din funcție în calitate de măsură

procesuală de constrângere se ia în calcul în vechimea generală de muncă.

Suspendarea provizorie din funcție o decide administrația instituției în care activează

învinuitul ori inculpatul, în condițiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau,

după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală. Hotărârea administrației instituției

de suspendare din funcție poate fi atacată la judecătorul de instrucție.

Spre deosebire de cazul când eliberarea din funcție, trecerea la dispoziție,

menținerea în serviciu, neachitarea contribuțiilor salariale are loc în urma actelor emise

de procurori, judecătorii de instrucție în baza unei decizii obiective, imparțiale,

argumentate, aplicarea prevederilor art. art. 27 alin. (1) lit. c) din Legea privind statutul

ofițerului de informații și securitate nu poate garanta caracterul obiectiv, imparțial a

deciziilor, a respectării drepturilor angajaților.

Astfel, susține că trecerea la dispoziție, neachitarea contribuțiilor salariate este și

ea o măsură de constrângere, o sancțiune. Aplicarea sancțiunilor/măsurilor procesuale

de constrângere față de ofițerii Serviciului de Informații și Securitate, la etapa de

bănuit, învinuit încalcă grav principiul prezumției nevinovăției.

Suplimentar, constată caracterul formal și steril al deciziei instanței de apel, care

nu cuprinde o motivare a tuturor argumentelor aduse de recurent în cererea de chemare

în judecată.

Solicită admite cererea de recurs, casarea deciziei din 09 februarie 2022 a Curții

de Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă acțiunea.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

5

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 09 februarie 2022, în

ședință publică.

Dispozitivul deciziei a fost expediat părților prin intermediul poștei electronice la

17 februarie 2022 (f.d.203-204).

Decizia motivată din 09 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

recepționată de recurent la 05 aprilie 2022 (f.d.207).

Ulterior, la 22 aprilie 2022, avocatul Valeri Astafiev, în interesele lui Oleg

Pavliușcenco a prezentat motivarea recursului (f.d. 213-219).

Se reține că potrivit pct. 5 din Dispoziția nr. 5 din 2 martie 2022 a Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, prin derogare de la Capitolul VI al

Legii Nr. 212 din 24-06-2004 privind regimul stării de urgenta, de asediu și de război,

pe perioada stării de urgenta s-au stabilit următoarele măsuri specifice în domeniul

justiției: 5.2 Acțiunile în contenciosul administrativ, 5.2.2 Termenele de exercitare a

căilor de atac în procedurile de contencios administrativ care se suspendă de drept,

aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei dispoziții, se întrerup, urmând a

curge noi termene, de aceeași durata, de la data încetării stării de urgență. în cauzele

care se suspendă de drept, în care au fost exercitate căi de atac până la data emiterii

prezentei dispoziții, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de

urgența.

Prin dispoziția nr. 13 din 31 martie 2022 a Comisiei pentru Situații Excepționale a

Republicii Moldova, au fost excluse măsurile specifice în domeniul justiției și s-a

abrogat punctul 5 din Dispoziția nr. 5 din 02.03.2022, cu modificările ulterioare, a

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, începând cu data de

04.04.2022.

Iar potrivit pct. 2.1 al Dispoziției nominalizate, termenele de exercitare a căilor de

atac în cauzele civile, penale și de contencios administrativ care au fost întrerupte

potrivit prevederilor punctului 5 din Dispoziția nr. 5 din 2 martie 2022 a Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, se substituie cu termene noi, de

aceeași durată, care încep a curge de la data prevăzută la pct. 2.

Astfel, deși termenul de declarare a recursului urma să curgă din 18 februarie

2022, ziua imediat următoare datei recepționării dispozitivului și urma să expire la 19

martie 2022, instanța de recurs relevă că termenul de exercitare a căilor de atac a fost

întrerupt în perioada stării de urgență.

Având în vedere circumstanțele sus-menționate, ultima zi de depunere a

recursului nemotivat pentru recurent a fost data de 22 aprilie 2022, ținând cont atât de

data notificării dispozitivului instanței de apel, cât și perioada de întrerupere a

termenelor de contestare.

În condițiile enunțate, recursul motivat datat cu 22 aprilie 2022, a fost depus în

termenul legal prevăzut la art.245 alin. (2) din Codul administrativ.

La 11 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia

recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 235).

6

La 31 mai 2022, Serviciul de Informații și Securitate a depus referință prin care

și-a menținut argumentele expuse în favoarea respingerii acțiunii.

Sub aspectul admisibilității, consideră că cererea de recurs nu este motivată în

sensul prevederilor art. 245 alin. (2) din Codul Administrativ. Astfel, recursul se

declară inadmisibil în special în cazurile enumerate de art.246 alin. (2) din Codul

administrativ.

Cu referire la temeinicia cererii de recurs, a reținut că argumentele recurentului nu

doar că sunt neîntemeiate, dar sunt contrare deciziei Curții Constituționale, care a

stabilit clar legalitatea și modul de aplicare a instituției trecerii la dispoziție a ofițerilor

de informații implicați în dosare penale (cu statut procesual).

A invocat că atât în cadrul examinării cauzei în prima instanță cât și în instanța de

apel au fost minuțios examinate argumentele care au demonstrat diferența între

instituția trecerii la dispoziție și instituția suspendării din funcție.

Totodată, a comunicat că Serviciul de Informații și Securitate nu a sancționat

recurentul prin trecerea acestuia la dispoziție. Principiul prezumției nevinovăției nu

este încălcat în acest sens, or procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societății

și statului de infracțiuni, precum și protejarea persoanei și societății de faptele ilegale

ale persoanelor cu funcții de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea

infracțiunilor presupuse sau săvârșite, astfel ca orice persoană care a săvîrșit o

infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu

fie trasă la răspundere penală și condamnată. Astfel, garanția ofițerului de informații de

a fi restabilit în drepturi salariale este stabilită în Regulamentul privind unele

reglementări ce țin de asigurarea financiară a ofițerilor de informații și securitate

aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.253 din 20.04.2012.

Având în vedere cele expuse, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil, fie

respingerea recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei și

argumentele menționate în referință, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

7

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, §31, Seria A, nr.212-A).

8

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de avocatul Valeri Astafiev, în interesele lui Oleg Pavliușcenco.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de avocatul Valeri Astafiev, în interesele lui Oleg Pavliușcenco,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

9