2ra-783/22 — anularea ordinelor de aplicare a sanctionii disciplinare si de concediere, încasarea compensatiei pentru perioada de absenta fortata de la muncă, incasarea compensatiei în schimbul restabilirii la locul de muncă si repararea prejudiciului moral

2ra-783/22 — anularea ordinelor de aplicare a sanctionii disciplinare si de concediere, încasarea compensatiei pentru perioada de absenta fortata de la muncă, incasarea compensatiei în schimbul restabilirii la locul de muncă si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-783/22

2-19183783-01-2ra-02062022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – C. Valah

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Mihaila, V. Sîrbu, V. Buhnaci

ÎNCHEIERE

13 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Dmitri Manol, reprezentat

de avocatul Liliana Bînzari,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Dmitri

Manol împotriva societății pe acțiuni „Moldtelecom” cu privire la anularea

ordinului de sancționare disciplinară, anularea ordinului de concediere, încasarea

compensației plăților salariale neprimite din motivul privării ilegale de

posibilitatea de a munci, încasarea compensației suplimentare în schimbul

restabilirii la locul de muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 02 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Dmitri Manol și s-a menținut hotărârea din 23

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a admis parțial

acțiunea depusă de Dmitri Manol,

constată:

La 18 noiembrie 2019, Dmitri Manol a depus la Judecătoria Comrat, sediul

Vulcănești, cerere de chemare în judecată împotriva societății pe acțiuni

„Moldtelecom” (în continuare SA „Moldtelecom”) cu privire la anularea

ordinului de sancționare disciplinară, încasarea compensației plăților salariale

neprimite din motivul privării ilegale de posibilitatea de a munci și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că deținea funcția de șef al Sectorului de

exploatare și instalări Comrat al SA „Moldtelecom” (în continuare SEI Comrat al

SA „Moldtelecom”).

La 18 octombrie 2019, i s-a adus la cunoștință sub semnătură ordinul

nr. 2063-c din 10 octombrie 2019 al SA „Moldtelecom”, prin care i-a fost

aplicată sancțiune disciplinară sub formă de mustrare aspră, pentru faptul că în

perioada 01 ianuarie 2019 – 30 august 2019 a utilizat automobilul de serviciu de

marcă și model Dacia Logan, cu n/î GGY 471, în afara orelor de lucru, în zilele

1

de odihnă și în alte scopuri ce nu țin de îndeplinirea sarcinilor de serviciu, precum

și a transmis automobilul în folosință temporară altor salariați, fără coordonarea

cu șefii ierarhic superiori și persoanele responsabile de exploatarea transportului

autor, prin ce a adus un prejudiciu material SA „Moldtelecom” în sumă de

6 286,83 de lei.

Reclamantul a considerat ordinul de sancționare disciplinară ca fiind ilegal

și neîntemeiat, or, pentru fiecare zi se elibera foia de parcurs, iar automobilul de

marcă și model Dacia Logan, cu n/î GGY 471 era dotat cu sistem GPS, care

înregistra toate deplasările automobilului și traseul parcurs de către acesta. Astfel,

serviciul de securitate al SA „Moldtelecom” a avut posibilitatea să verifice

deplasările automobilului, însă, nu a făcut acest fapt.

Mai mult ca atât, angajatorul nu a ținut cont de faptul că, prin nota de

serviciu din 12 martie 2018, directorul general al SA „Moldtelecom”, Dan

Mitriuc, i-a permis să parcheze acasă automobilul nominalizat. Iar, după ce în

formă verbală a fost informat de către conducătorul nemijlocit al SEI SUD al

SA „Moldtelecom”, Alexandru Benu, că nu i se permite să se deplaseze și să

parcheze acasă transportul întreprinderii, a încetat să facă aceasta.

Reclamantul a menționat că nu a fost invitat la comisia privind aprecierea

pagubei și nu i s-a adus la cunoștință în formă scrisă despre rezultatul anchetei de

serviciu, or, conform Regulamentului, pentru orice deplasare cu automobilul în

afara orelor de lucru trebuie să fie date explicații și urmează să fie achitate dublu.

La caz, însă, acest fapt nu a fost îndeplinit. Respectiv, în cadrul anchetei trebuia

să se țină cont de faptul că deplasările cu automobilul de marcă și model Dacia

Logan, cu n/î GGY 471, din 15 iunie 2019, 06 iulie 2019, 27 iulie 2019, 28 iulie

2019, 03 august 2019 și 24 august 2019 au fost efectuate de colaboratorii

SA „Moldtelecom” în scop de serviciu, care au contracte pentru exploatarea

automobilului.

Dmitri Manol a remarcat că, în funcția de șef al SEI Comrat al

SA „Moldtelecom”, avea în gestiunea sa 18 unități de unități de transport, pentru

care în fiecare zi elibera permisiunea de deplasare în raza Comrat întru

executarea obligațiunilor de serviciu, fără a coordona acest moment cu superiorii

săi, deoarece aceasta este una din atribuțiile sale de serviciu ca responsabil pentru

tot transportul SA „Moldtelecom” pe teritoriul Comratului.

Reclamantul Dmitri Manol a solicitat prin cererea de chemare în judecată

anularea ordinului nr. 2063-c din 10 octombrie 2019 „Cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare” emis de SA „Moldtelecom”, încasarea compensației

plăților salariale neprimite din motivul privării ilegale de posibilitatea de a munci

și încasarea de la SA „Moldtelecom” în beneficiul său a sumei de 100 000 de lei,

cu titlu de reparare a prejudiciului moral.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul

Vulcănești, cauza a fost strămutată după competență la Judecătoria Chișinău

(vol. I, f.d. 86 recto-verso).

La 24 februarie 2020, Dmitri Manol a depus la Judecătoria Comrat, sediul

central, cerere de chemare în judecată împotriva SA „Moldtelecom” cu privire la

anularea ordinului de concediere, încasarea compensației plăților salariale

neprimite din motivul privării ilegale de posibilitatea de a munci, încasarea

compensației suplimentare în schimbul restabilirii la locul de muncă și repararea

prejudiciului moral.

2

În motivarea acțiunii a invocat că, la 31 decembrie 2019, i s-a adus la

cunoștință sub semnătură ordinul nr. 2617 din 30 decembrie 2019 „Cu privire la

concediere”, prin care a fost eliberat din funcția de șef sector SEI Comrat al

SA „Moldtelecom”, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) și art. 87 din Codul muncii.

Reclamantul a considerat ordinul de concediere ca fiind ilegal și

neîntemeiat, deoarece această sancțiune disciplinară i-a fost aplicată în lipsa

acordului organului sindical, deoarece potrivit procesului-verbal nr. 3 din 15

noiembrie 2019 al adunării sindicale (celula) Comrat a SA „Moldtelecom”,

despre care a aflat întâmplător, pentru acordul la concedierea sa a fost doar un

singur vot, zero voturi „contra” și 2 membri s-au „abținut” de la vot. Conform

art. 135 alin. (6) din Codul administrativ, orice abținere de la votare se consideră

ca vot exprimat „contra”.

În opinia reclamantului, angajatorul nu a ținut cont de explicațiile sale date

în formă scrisă pe numele directorului general al SA „Moldtelecom”, prin care a

informat că, la 04 septembrie 2019, a primit un apel la telefon de la primarul

municipiului Comrat, care i-a comunicat că primăria începe lucrări funciare de

construcție a drenajului pe str. Kiev și că este necesar să iasă la fața locului, iar la

întrebarea sa dacă aceste lucrări au fost coordonate cu SA „Moldtelecom”,

primarul a insistat ca anume el să vină la fața locului.

Dmitri Manol a explicat angajatorului că, atunci când a venit la fața locului

pentru a verifica corectitudinea și exactitatea locului efectuării lucrărilor conform

proiectului, a constatat că excavatorul deja efectua săpături. Astfel, a solicitat să-i

fie prezintate proiectul lucrărilor și acordul pentru efectuarea lor, însă, actele

solicitate nu i-au fost prezentate. Astfel, s-a stabilit că contractantul care a

câștigat tenderul pentru efectuarea acestor lucrări nu a coordonat proiectul cu

SA „Moldtelecom”.

Respectiv, a anunțat în forma verbală de mai multe ori primarul și arhitectul

municipiului Comrat că toate proiectele pentru executarea acestor lucrări trebuie

coordonate cu SA „Moldtelecom”.

Dmitri Manol a comunicat că beneficiarul, care executa lucrările în zona de

protecție a rețelelor de comunicații electronice, a încălcat flagrant regulile de

executare a lucrărilor de săpare și nu i-a informat în formă scrisă cu 3 zile înainte

de a începe lucrările. La momentul când primarul municipiului Comrat l-a chemat

la locul executării lucrărilor, acesta nu avea acordul în formă scrisă al

SA „Moldtelecom” pentru efectuarea săpăturilor, ci doar i-a comunicat despre

începerea lucrărilor, fapt ce contravine prevederilor ordinului nr. 62 din 19

februarie 2019 și dispoziției nr. 645-d din 11 aprilie 2016, care prevede că toate

proiectele se execută centralizat cu SA „Moldtelecom”.

Reclamantul a menționat că în cazul în care contractantul ar fi executat

lucrările conform Legii nr. 241/2007 și Hotărârii Guvernului nr. 284/2009, acest

incident nu se întâmpla și dacă nu era implicat Primarul municipiului Comrat,

atunci el chema poliția. Mai mult ca atât, în actul de constatare Primarul

municipiului Comrat a indicat că primăria este de acord să recupereze prejudiciul

cauzat, fapt invocat și în cadrul anchetei de serviciu nr. 12/330 din 04 noiembrie

2019.

Dmitri Manol a învederat că, deși în proiectul lucrărilor care urmau a fi

efectuate era arătat și cablul existent, acesta nu a fost coordonat cu

SA „Moldtelecom”, iar după producerea incidentului, Primarul municipiului

3

Comrat a venit la fața locului și a întreprins toate măsurile posibile pentru

înlăturarea acestuia, fapt care poate fi confirmat de către inginerul Alexandru

Cernega și lucrătorul de fire electrice Victor Topal, care au fost de serviciu în

acea zi și au ieșit la fața locului.

În opinia reclamantului, angajatorul intenționat a efectuat ancheta de

serviciu prin ordinul nr. 2371-c din 06 noiembrie 2019, în baza pretinsei fapte că

el, deținând funcția de șef de sector în perioada 2017-2019, de mai multe ori l-a

implicat pe subalternul său Dmitrii Filev la lucrările agricole de sezon, de pe

lângă sectorul casei. Însă, după ce s-a adresat la Procuratura UTA Găgăuzia cu

plângerea nr. 2521 din 18 noiembrie 2019 privind tragerea la răspundere a lui

Dmitrii Filev, ancheta de serviciu a fost încetată.

La 16 august 2019, Dmitri Manol a expediat prin poștă electronică

conducătorului ierarhic o adresă electronică, prin care a solicitat crearea unei

comisii pentru atestarea lui Dmitrii Filev, din motiv că acesta destabilizează

lucrul în colectiv și îl destramă, însă, angajatorul a ignorat această cerere, iar în

schimb a început acte de represiuni în privința sa.

Deopotrivă, reclamantul a notat că prin scrisoarea nr. 1-10-01/1903 din 05

februarie 2020 a șefului Serviciului juridic și reglementări al SA „Moldtelecom” i

s-a comunicat că după concedierea sa a fost depistat neajunsul a 4 unități din

fondurile principale. Însă, angajatorul nu a ținut cont de faptul că el nu poartă

răspundere pentru aceste unități, deoarece a fost concediat la 31 decembrie 2019,

iar în luna octombrie 2019 a fost efectuată inventarierea anuală pentru anul 2019,

în urma căreia nu s-au stabilit neajunsuri sau lipsa bunurilor materiale. Mai mult

ca atât, în ziua concedierii sale, la 31 decembrie 2019, nu a putut să predea

bunurile materialele, deoarece i-a fost ridicată cartela de acces în clădirea

SA „Moldtelecom”, iar în anul 2020, când a fost constatată lipsa cărorva bunuri

materiale, el deja nu activa la SA „Moldtelecom”. La fel, în lunile martie-aprilie

2019 a fost efectuat un audit, în rezultatul căruia nu au fost emise careva

prescripții referitor la bunurile ce se aflau în gestiunea sa.

Comisia, care a primit în anul 2020 bunurile materialele în lipsa lui Dmitri

Manol, a efectuat controlul bunurilor materiale cu încălcări. Spre exemplu, pentru

salariatul Petru Manol, înainte de a pleca în concediu pentru îngrijirea copilului, a

fost scos din circulație material, iar când Dmitri Manol a depistat acest neajuns,

pârâtul a trecut neajunsul dat la cheltuieli în luna octombrie 2019, în timpul

inventarierii din 2019.

Reclamantul a invocat că toate procesele de lucru ce depindeau de el ca

conducător al subdiviziunii Comrat au fost efectuate la nivel înalt și calitativ.

Aproape în fiecare zi, din sectorul Comrat câte o brigadă se deplasa în ajutor în

alte raioane, cum ar fi Cimișlia, Cantemir, Anenii-Noi.

Dmitri Manol a considerat că angajatorul a avut un comportament incorect

față de el, fapt ce rezultă și din ordinul nr. 112-R din 15 mai 2017, prin care i-a

fost majorat salariul de la 7 900 de lei la 9 300 de lei, iar subalternului său Valeri

Chendighelean din contra fiindu-i majorat salariul de la 7 200 la 10 000 de lei.

Reclamantul a decelat că a lucrat la SA „Moldtelecom” aproximativ 24 de

ani, a început de la ucenic, instalator, montator de cablu, electromecanic, șef de

secție, șef de sector, la 20 iunie 2009 a absolvit Universitatea Tehnică din

Moldova cu media de 7,92 și a susținut examenele de stat cu media 9, iar pentru

4

lucrarea de licență a fost apreciat cu nota 10, ulterior, în mai 2015, a fost apreciat

cu titlul onorific „Maestru în Tehnologia Informației și Comunicații”.

În opinia reclamantului, conducerea SA „Moldtelecom” a început să-l

persecute neîntemeiat din cauza cerințelor și propunerilor sale privind

îmbunătățirea procesului de lucru.

Atitudinea înjositoare a angajatorului se demonstrează și prin faptul că

sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare i-a fost aplicată în ajunul

aniversării a 50 de ani, iar sancțiunea disciplinară concedierea i-a fost aplicată în

ajunul Revelionului.

Succesiv, reclamantul a relevat că nu i-au fost aduse la cunoștință în scris

materialele anchetei de serviciu nr. 12/330 din 04 noiembrie 2019, fapt care la fel

atestă atitudinea părtinitoare a angajatorului față de dânsul, încălcându-i

drepturile constituționale.

În acest sens reclamantul a învederat că, prin desfășurarea anchetei de

serviciu și aplicării mustrării prin ordinul nr. 2063-c din 10 noiembrie 2019,

SA „Moldtelecom” l-a înjosit și discreditat în fața electoratului din municipiul

Comrat în ajunul alegerilor locale din 20 octombrie 2019, unde candida pentru

funcția de consilier al municipiului Comrat. Dmitri Manol a considerat că prin

aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aplicată la 10 octombrie

2019, în ajunul alegerilor locale, SA „Moldtelecom” i-a creat obstacole în

campania electorală la funcția de consilier municipal pentru care candida.

La fel, acțiunile SA „Moldtelecom” i-au afectat grav sănătatea atât lui, cât și

soției sale, deoarece pe parcurs a 3 luni de 3 ori s-a aflat în concediu medical, iar

soția din cauza grijilor s-a îmbolnăvit de o boală oncologică.

Mai mult ca atât, fiul său, care de asemenea este angajat al

SA „Moldtelecom”, din cauza prigonirilor față de reclamant, a fost sancționat

disciplinar prin ordinul nr. 1574-c din 29 iunie 2017 pentru faptul că în ajunul

celebrării nunții a absentat de la serviciu, deși acest fapt a fost coordonat cu

conducătorul nemijlocit, Valeri Chendighelean, iar pentru această zi de muncă

fiul său a lucrat într-o zi de odihnă.

În opinia reclamantului, pentru aceste suferințe morale, SA „Moldtelecom”

trebuie să-i achite o compensație în sumă de 1 000 000 de lei.

Reclamantul Dmitri Manol a solicitat prin cererea de chemare în judecată

anularea ordinului nr. 2617-c din 30 decembrie 2019 „Cu privire la concediere”

emis de SA „Moldtelecom”, încasarea din contul SA „Moldtelecom” în beneficiul

său a compensației plăților salariale neprimite, inclusiv a adaosurilor și premiilor,

din motivul privării ilegale de posibilitatea de a munci, precum și a sume de

1 000 000 de lei în contul reparării prejudiciului moral.

Prin încheierea din 19 iunie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul central, s-a

strămutat cauza civilă nr. 2-148/20, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Dmitri Manol împotriva SA „Moldtelecom” cu privire la anularea

ordinului de concediere, încasarea compensației plăților salariale neprimite din

motivul privării ilegale de posibilitatea de a munci și repararea prejudiciului

moral, la Judecătoria Chișinău pentru examinarea chestiunii cu privire la

posibilitatea conexării acesteia cu cauza civilă nr. 2-2525/20, intentată la cererea

de chemare în judecată depusă de Dmitri Manol împotriva SA „Moldtelecom” cu

privire la anularea ordinului de sancționare disciplinară, încasarea compensației

5

plăților salariale neprimite din motivul privării ilegale de posibilitatea de a munci

și repararea prejudiciului moral (vol. II, f.d. 238 recto-verso).

Prin încheierea din 10 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, aceste două cauze intentate la cererile de chemare în judecată depuse de

Dmitri Manol împotriva SA „Moldtelecom” au fost conexate într-un singur

proces judiciar pentru examinare concomitent (vol. III, f.d. 42).

În pledoarii, reclamantul Dmitri Manol a solicitat admiterea pretențiilor din

cele două acțiuni conexate și a anula ca fiind ilegale ordinul nr. 2063-c din 10

octombrie 2019 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare” emis de

SA „Moldtelecom”, a încasa din contul SA „Moldtelecom” în beneficiul său

compensația plăților salariale neprimite ca efect al ordinului nr. 2063-c din 10

octombrie 2019 în mărime de 26 732 de lei (19 943,17 lei + 6 788,54 de lei) și

suma de 100 000 de lei cu titlu de compensație a prejudiciului moral; a anula ca

ilegal ordinul nr. 2617-c din 30 decembrie 2019 „Cu privire la concediere” emis

de SA „Moldtelecom”, a încasa din contul SA „Moldtelecom” în beneficiul său

compensația plăților salariale neprimite (cu toate adausurile și premii) din

motivul privării ilegale de posibilitatea de a munci în sumă de 190 158,88 de lei,

suma de 1 00 000 de lei cu titlu de compensație a prejudiciului moral, precum și a

înlocui restabilirea la locul de muncă cu încasarea unei compensații suplimentare

în mărime de 10 salarii medii, ceea ce constituie 167 786,90 de lei. În total pe

ambele capete de cerere reclamantul a solicitat încasarea compensației plăților

salariale neprimite din motivul privării ilegale de posibilitatea de a munci în sumă

de 384 676,78 de lei, suma de 1 100 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului

moral, a unei compensații în schimbul restabilirii la locul de muncă în mărime de

167 786,90 de lei și a sumei de 6 000 MDL cu titlu de compensare a cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea din 23 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-au admis parțial pretențiile lui Dmitri Manol.

S-a anulat parțial ordinul nr. 2063-c din 10 octombrie 2019 „Cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare” emis de SA „Moldtelecom” în privința lui

Dmitri Manol, în partea punctului nr. 3 din ordin, prin care s-a dispus efectuarea

reținerilor din salariul lui Dmitri Manol pentru recuperarea prejudiciului material

în sumă de 6 284,83 de lei.

S-a încasat de la SA „Moldtelecom” în beneficiul lui Dmitri Manol suma de

6 284,83 de lei, cu titlu de rețineri din salariu dispuse prin ordinul nr. 2063-c din

10 octombrie 2019 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare” emis de

SA „Moldtelecom” în privința lui Dmitri Manol.

În rest, pretențiile lui Dmitri Manol s-au respins ca neîntemeiate.

S-a încasat de la SA „Moldtelecom” în beneficiul statului cheltuielile

aferente judecării cauzei suportate de instanță cu titlu de taxă de stat în cuantum

de 188,54 de lei, de care reclamantul este scutit prin efectul legii (vol.III, f.d. 63,

69-84).

La 11 ianuarie 2021, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din Codul

de procedură civilă, Dmitri Manol, reprezentat de avocatul Valeriu Isiumbeli, a

depus prin intermediul oficiului poștal cerere de apel împotriva hotărârii din 23

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. III, f.d. 66-67, 68,

recto-verso).

6

Prin decizia din 02 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Dmitri Manol și s-a menținut hotărârea din 23 decembrie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. III, f.d. 153, 154-184).

În consolidarea soluțiilor instanțele inferioare au reținut că ordinul nr. 2063-

c din 10 octombrie 2019 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare” a fost

emis de către SA „Moldtelecom” cu respectarea termenilor legali și procedurii de

aplicare a sancțiunii disciplinare sub formă de „mustrare aspră”, or, la această

concluzie s-a ajuns în baza probelor acumulate la materialele cauzei, din care

rezultă că, la 11 septembrie 2019, în temeiul prevederilor art. 208 alin. (2) din

Codul muncii și notei informative din 09 septembrie 2019 a Serviciului

Securitate, reieșind din bănuiala exploatării automobilului de serviciu de marcă și

model Dacia Logan, cu n/î GGY 471, contrar prevederilor regulilor interne,

SA „Moldtelecom” a efectuat o anchetă de serviciu, inițiată în temeiul ordinului

nr. 594 din 11 septembrie 2019, care a durat până la 08 octombrie 2019,

respectiv, fiind respectat termenul de o lună prevăzut prin art. 208 alin. (2) din

Codul muncii.

Instanțele inferioare au constatat că, prin încheierea nr. 12/303 din 07

octombrie 2019 privind rezultatele anchetei de serviciu cu privire la

neconformitățile stabilite la exploatarea unității de transport Dacia Logan, cu n/î

GGY 471, aprobată la 08 octombrie 2019, a fost stabilit faptul că, în perioada 01

ianuarie 2019 – 30 august 2019, Dmitri Manol a folosit această unitate de

transport de serviciu în afara orelor de muncă, în zilele de odihnă și în scopuri ce

nu țin de îndeplinirea sarcinilor de serviciu, fapt ce constituie abatere

disciplinară. Astfel, în rezultatul anchetei de serviciu, s-a propus aplicarea

sancțiunii disciplinare „mustrare aspră” în privința lui Dmitri Manol.

Instanțele inferioare au notat că ordinul nr. 594 din 11 septembrie 2019

privind inițierea și efectuarea anchetei de serviciu și crearea comisiei cu

componență nominală nu a fost contestat de către Dmitri Manol, fapt ce

presupune că acesta nu a avut obiecții referitor la componența comisiei de

anchetă, iar la 10 octombrie 2019, în termenul de nu mai mult de o lună din ziua

constatării abaterii disciplinare, prevăzut la art. 209 alin. (l) din Codul muncii,

angajatorul a emis ordinul nr. 2063-c „Cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare”.

Referitor la fondul abaterii disciplinare și justificarea sancțiunii disciplinare

din 10 octombrie 2019, instanțele inferioare au constatat că, în contradicție cu

prevederile contractului nr. 44 din 02 februarie 2018 și Fișei de post din 21 mai

2018, în perioada din 01 ianuarie 2019 – 11 august 2019, Dmitri Manol a folosit

automobilul încredințat, de marcă și model Dacia Logan, cu n/î GGY 471, în

zilele de odihnă în alte scopuri decât cele de serviciu, fapt confirmat și prin foile

de parcurs, anexate la materialele cauzei, care conțin date despre seria și numărul

de înregistrare a foilor de parcurs, data emiterii acestora, modelul automobilului,

data și ora plecării, data și ora sosirii, kilometrajul la plecare și sosire, marca și

consumul combustibilului. La fel, faptul folosirii automobilului în zilele de

odihnă se confirmă și prin semnăturile personale ale lui Dmitri Manol aplicate pe

foile de parcurs, anexate la materialele cauzei. Ba mai mult ca atât, prin

explicațiile scrise din 24 septembrie 2019, prezentate în cadrul anchetei de

serviciu, Dmitri Manol a recunoscut că a utilizat automobilul de serviciu în zilele

7

prenotate în ancheta de serviciu, în alte scopuri decât cele stabilite prin contractul

încheiat între părți cu nr. 44 din 02 februarie 2018.

Instanțele inferioare au apreciat ca neîntemeiat argumentul lui Dmitri Manol,

precum că administrația SA „Moldtelecom” a aplicat rezoluția „Accept” pe

cererea sa prin care a solicitat permisiunea de a parca automobilul de marcă și

model Dacia Logan, cu n/î GGY 471, după orele de muncă, în curtea sa. Or,

proba dată nu acoperă situația de utilizare a automobilului în afara orelor de

muncă și în zilele de odihnă în alte scopuri decât cele de serviciu, adică în scopuri

personale.

În privința categoriei sancțiunii disciplinare aplicate prin ordinul nr. 2063-c

din 10 octombrie 2019, instanțele inferioare au remarcat că sancțiunile

disciplinare de la cea mai ușoară la cea mai gravă, în funcție de abatere, sunt

stabilite la art. 206 din Codul muncii, iar folosirea în scopuri personale a

bunurilor angajatorului fără acordul în scris al acestuia, este o abatere atribuită la

categoria încălcărilor grave a obligațiilor de muncă, conform art. 2111 lit. d) din

Codul muncii. Prin urmare, sancțiunea aplicată lui Dmitri Manol sub formă de

„mustrare aspră” este proporțională gravității abaterii comise, reieșind din

circumstanțele și probele reținute.

În această ordine de idei, instanțele inferioare au conchis că ordinul

nr. 2063-c din 10 octombrie 2019 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare”,

este neîntemeiat și urmează a fi anulat doar în partea pct. 3 al acestuia, prin care

s-a dispus efectuarea reținerilor din salariul lui Dmitri Manol pentru recuperarea

prejudiciului material în sumă de 6 284,83 de lei.

Referitor la aplicarea sancțiunii disciplinare „concediere”, instanțele

inferioare au reținut că, la 09 octombrie 2019, în temeiul prevederilor art. 208

alin. (2) din Codul muncii și actului de stabilire a deteriorării componentelor

rețelei de comunicații electronice din 16 septembrie 2019, SA „Moldtelecom” a

emis ordinul nr. 687 privind efectuarea anchetei de serviciu pe faptul deteriorării

a trei cabluri de telecom în municipiul Comrat.

Astfel, în corespundere cu prevederile art. 208 alin. (2) din Codul muncii,

ancheta de serviciu s-a desfășurat în termen de nu mai mult de o lună, pe

parcursul căreia au fost prezentate explicații de către Dmitri Manol, iar la

încheierea anchetei, la 04 noiembrie 2019, s-a constatat faptul încălcării de către

Dmitri Manol în data de 16 septembrie 2019 a regulamentelor interne privind

modul de coordonare și supraveghere a lucrărilor în zona de protecție a rețelelor

de comunicații electronice, fapt ce a dus la deteriorarea a trei cabluri de telecom

de tip FO-144, FO-96 și FO-24, fiindu-i cauzat SA „Moldtelecom” un prejudiciu

material considerabil.

Instanțele inferioare au reținut că, în urma efectuării anchetei de servicii și în

baza faptelor constatate în cadrul acesteia, SA „Moldtelecom” a emis la 30

decembrie 2019, cu respectarea prevederilor art. 209 din Codul muncii, ordinul

nr. 2617-c „Cu privire la concediere” prin care Dmitri Manol a fost concediat în

următoarea zi – 31 decembrie 2019, în temeiul art. 86 alin. (l) lit. g) din Codul

muncii, pentru încălcarea repetată pe parcursul unui an a obligațiilor de muncă.

Referitor la fondul încălcării comise și justificarea sancțiunii de concediere,

instanțele inferioare au observat că potrivit actului nr. 288-D din 16 septembrie

2019, semnat de arhitectul municipiului Comrat, Oleg Colciu, reprezentantul

gospodăriei comunale, Alexandru Taușanji, șeful SEI Sud al SA „Moldtelecom”,

8

Alexandru Benu și specialistul Serviciului Securitate al SA „Moldtelecom”,

Valeriu Cașcaval, la 16 septembrie 2019, în timpul construcției rețelei de drenaj

din municipiul Comrat, au fost deteriorate cablurile subterane de comunicații

electronice ale SA „Moldtelecom”. Astfel, în legătură cu deteriorarea acestora,

specialiștii SA „Moldtelecom” în termen de circa 36 de ore au efectuat lucrări de

restabilire a funcționalității liniei de comunicații electronice prin înlocuirea

cablurilor deteriorate, iar conform calculului cheltuielile de lichidare a

deranjamentului pe linia de telecom fibre-optice din municipiul Comrat au

constituit 18 939,78 de lei.

Instanțele inferioare au remarcat că, în lipsa unei coordonări a proiectului de

execuție cu furnizorul de servicii comunicații electronice, Dmitri Manol nu a luat

măsuri de stopare a lucrărilor în zona de protecție a comunicațiilor electronice,

deși era obligat potrivit atribuțiilor de serviciu, iar după depistarea faptului

rupturii cablurilor de telecom nu a sesizat politia și nici administrația

SA „Moldtelecom” în scop de luare a măsurilor de documentare a cazului la fața

locului, precum și restabilire rapidă a funcționalității rețelei de comunicații

electronice. Or, potrivit prevederilor Fișei de post din 21 mai 2018, Modelului

procesului de afaceri A12.7 „Supravegherea zonelor de protecție a rețelelor de

comunicații electronice”, aprobat prin ordinul SA „Moldtelecom” nr. 423 din 04

iulie 2019, elaborat în vederea protecției rețelelor, Modelului procesului de

afaceri A8.2 „Eliberarea condițiilor tehnice și coordonare a proiectelor (MP02-

09-03)”, aprobat prin ordinul SA „Moldtelecom” nr. 62 din 19 februarie 2019 și

Instrucțiunii cu privire la gestionarea prejudiciilor generate de furturi și

deteriorări ale elementelor de rețea, aprobată prin ordinul SA „Moldtelecom”

nr. 64 din 22 februarie 2019, la 16 septembrie 2019, Dmitri Manol, fiind persoană

responsabilă și de conducere în SEI Comrat și dispunând de informație privind

planificarea unor lucrări de terasament în zona de protecție a rețelei de

comunicații electronice în municipiul Comrat, la intersecția str. Cotovschi și

str. Pobedî, urma să întreprindă: organizarea primirii schemelor de amplasare a

rețelelor de telecom; organizarea primirii echipamentului și materialelor necesare

pentru aprecierea și marcarea pe teren a traseelor de pozare a rețelelor subterane

de telecom; verificarea existenței coordonării lucrărilor de terasament cu

SA „Moldtelecom”; stoparea lucrărilor de terasament în zona de protecție a

cablurilor de telecom; înaintarea unei prescripții Primăriei municipiului Comrat;

informarea Primăriei municipiului Comrat despre impactul financiar pe care îl

poate suporta dacă deteriorează cablul de telecom; explicarea responsabilităților

pe care o poartă mecanizatorul în timpul lucrărilor în zona de protecție a rețelelor

de telecom; informarea administrației SA „Moldtelecom” și sesizarea

Inspectoratului de Poliție Comrat privind deteriorarea cablurilor de telecom;

întocmirea unui proces-verbal cu privire la stabilirea deteriorării componentelor

rețelei de comunicații electronice, acțiuni care nu au fost întreprinse de către

acesta. Ba chiar dimpotrivă, Dmitri Manol a informat reprezentantul Primăriei

municipiului Comrat, Oleg Calciu, despre lipsa cărorva rețele de telecom în zona

lucrărilor de terasament planificate, care a generat pornirea lucrărilor de

terasament și ca urmare deteriorarea a trei cabluri de tip FO.

În aceste circumstanțe, s-a ajuns la concluzia că angajatorul corect a

constatat că Dmitri Manol nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu

ce îi revin în virtutea funcției, fapt ce a dus în rezultat la deteriorarea cablurilor de

9

telecom, sistarea temporară a serviciilor de telecom în localitate, circumstanțe ce

condiționează tragerea la răspundere disciplinară a acestuia.

Finalmente, instanțele inferioare au conchis că, reieșind din circumstanțele și

probele administrate la caz, angajatorul just a constatat că Dmitri Manol a

încălcat repetat pe parcursul unui an disciplina muncii și întemeiat a aplicat față

de acesta sancțiunea disciplinară sub formă de concediere, conform art. 86

alin. (l) lit. g) din Codul muncii.

La 18 mai 2022, Dmitri Manol, reprezentat de avocatul Liliana Bînzari, a

declarat recurs împotriva deciziei din 02 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei recurate și casarea parțială a

hotărârii din 23 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea

pretențiilor respinse, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie admise

integral pretențiile sale. Suplimentar, recurentul a solicitat încasarea din contul

SA „Moldtelecom” în beneficiul său a sumei de 10 000 de lei, cu titlu de

compensare a cheltuielilor de asistență juridică în procedura de recurs (vol. III,

f.d. 190-193).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele faptice ale cauzei și a

transpus unele constatări și concluzii ale instanțelor inferioare.

Suplimentar, recurentul a invocat că instanțele inferioare eronat au

considerat ca legal ordinul nr. 2063-c din 10 octombrie 2019, prin care s-a

constatat că Dmitri Manol a comis numeroase abateri în perioada 01 ianuarie

2019 – 30 august 2019. Or, deși, este acuzat de săvârșirea a numeroase abateri

disciplinare, angajatorul nu a constatat cert data/zilele concrete în care se

presupune că aceste abateri au fost săvârșite, ci s-a limitat la indicarea perioadei.

Astfel, angajatorul nu a identificat fiecare presupusă faptă ilicită săvârșită de

Manol Dmitri și nu a indicat în mod cert data săvârșirii presupuselor fapte ilicite.

În opinia recurentului, reieșind din aceste circumstanțe nu a fost respectat

dreptul său la apărare și a fost aplicată greșit legea, deoarece nu e posibil de

determinat dacă se respectă termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare în

decurs de 6 luni de la săvârșirea abaterii disciplinare. Mai mult ca atât, din

conținutul ordinului nr. 2063-c din 10 octombrie 2019 nu este clar ce norme de

drept au fost încălcate de către Dmitri Manol, care ar atrage răspunderea

disciplinară a acestuia. Astfel, instanțele inferioare nu au constatat dacă Dmitri

Manol a admis ori nu aceste abateri disciplinare, iar prin menținerea ordinului

nr. 2063-c din 10 octombrie 2019 au interpretat și aplicat eronat prevederile

art. 209 din Codul muncii.

Succesiv, recurentul a considerat că, la menținerea ordinului nr. 2617-c din

30 decembrie 2019, instanțele inferioare au interpretat și aplicat eronat

prevederile art. 86 alin. (l) lit. g) din Codul muncii.

Recurentul a notat că, în sensul art. 86 alin. (l) lit. g) din Codul muncii, se

poate vorbi despre faptul că salariatul a încălcat disciplina muncii doar în cazul în

care este emis un ordin în acest sens, care este actul în care se identifică abaterea

disciplinară și se indică norma de drept încălcată. Respectiv, prezența unei

încălcări repetate pe parcursul unui an a disciplinei muncii poate exista doar în

cazul în care sunt emise două ordine de sancționare disciplinară a salariatului pe

parcursul unui an.

În speță, însă, pe parcursul anului 2019 în privința lui Dmitri Manol a fost

emis doar ordinul nr. 2063-c din 10 octombrie 2019 „Cu privire la aplicarea

10

sancțiunii disciplinare”. Astfel, pentru ca angajatorul să fi avut un temei legal să

aplice prevederile art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii și să-l concedieze în

baza acestui temei, până la emiterea ordinului nr. 2617-c din 30 decembrie 2019

„Cu privire la concediere”, trebuia să mai existe un alt ordin de sancționare

disciplinară a sa. Prin urmare, în condițiile speței, nu există o încălcare repetată

pe parcursul unui an a disciplinei de muncă din partea sa, iar pe cale de

consecință concedierea sa în baza art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii este

ilegală.

Finalmente, recurentul a menționat că decizia motivată a Curții de Apel

Chișinău nu i-a fost comunicată și a luat cunoștință cu conținutul acesteia abia la

02 aprilie 2022, când a semnat contractul cu avocatul Liliana Bînzari.

Prin referința depusă prin intermediul oficiului poștal la 24 iunie 2022,

intimata SA „Moldtelecom” a solicitat declararea recursului lui Dmitri Manol

împotriva deciziei din 02 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, ca fiind

inadmisibil, în temeiul art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

11

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 02 februarie

2022 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în

articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 02 februarie

„doina.sechiras@justice.md”, copia deciziei motivate din 02 februarie 2022 a

Curții de Apel Chișinău a fost notificată reprezentantului recurentului, avocatului

Valeriu Isiumbeli, în mod electronic la 24 martie 2022 (vol. III, f.d. 185).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea

de recurs a fost depusă la 18 mai 2022 (vol. III, f.d. 190).

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

12

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de Dmitri Manol, reprezentat de avocatul Liliana Bînzari,

rezultă că acesta nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei

recurate, limitându-se la reiterarea circumstanțelor faptice ale cauzei și

transpunerea unor concluzii ale instanței de apel.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

13

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Dmitri Manol, reprezentat de avocatul Liliana

Bînzari, nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității

deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al

recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al

dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța inferioară, precum și lipsa

temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Dmitri Manol, reprezentat de

avocatul Liliana Bînzari nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar

cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce Dmitri Manol a avut posibilitatea de a fi

auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”

v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

14

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Dmitri Manol, reprezentat de avocatul Liliana Bînzari,

împotriva deciziei din 02 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în baza

articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Dmitri Manol, reprezentat de

avocatul Liliana Bînzari, împotriva deciziei din 02 februarie 2022 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

15