3ra-287/22 — obligarea emiterii actului administrativ

3ra-287/22 — obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-287/22

2-20085057-01-3ra-05042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

6 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Banca

TRANSILVANIA împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală privind obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil,

împotriva deciziei din 29 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 21 iulie 2020, Banca TRANSILVANIA, prin intermediul

avocatului Dorian Chiroșca, s-a adresat în instanța de contencios administrativ

cu cerere de chemare în judecată împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală, prin care a solicitat anularea hotărârii din 2 iunie 2020 a Comisiei

de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la

cererea IR 1394465 din 19 ianuarie 2018 de înregistrare a mărcii verbale Banca

TRANSILVANIA și obligarea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

de a înregistra marca verbală Banca TRANSILVANIA IR 1394465 din 19

ianuarie 2018 pentru toate serviciile din clasa 36 Aranjamentul de la Nisa, cu

acordarea dreptului exclusiv asupra elementului verbal TRANSILVANIA.

În argumentarea acțiunii, reclamanta a invocat că cererea de înregistrare a

mărcii internaționale cu nr.1394465 a fost depusă spre înregistrare la

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale pe data de 19 ianuarie 2018.

1

După ce Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a recepționat și

examinat cererea, pe 25 februarie 2019, a fost emis Avizul provizoriu de refuz

privind înregistrarea mărcii, care a fost contestat de Banca TRANSILVANIA

cu contestația nr. 2409 din 23 aprilie 2019.

Prin decizia nr. 7682 din 5 iulie 2019, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a considerat contestația ca fiind neîntemeiată, dat fiind faptul că

elementele verbale „Banca” și „TRANSILVANIA” în mod separat reprezintă

termeni descriptivi, iar elementul verbal „TRANSILVANIA” este o regiune

istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic, una din regiunile

istorice ale României.

La data de 5 septembrie 2019, Banca TRANSILVANIA a depus contestație

împotriva deciziei nr. 7682 din 5 iulie 2019. Contestația a fost examinată de

Comisia de Contestații, iar la 19 iunie 2020 a fost emisă hotărârea Comisiei de

contestații, recepționată de reclamant la 22 iunie 2020, în care s-a dispus

respingerea revendicării contestatarului, cu menținerea în vigoare a deciziei din

27 iunie 2019 a Direcției mărci și design industrial.

A opinat că hotărârea Comisiei de Contestații este netemeinică și ilegală,

deoarece desemnarea verbală „TRANSILVANIA”, folosită în combinație cu

cuvântul „Banca” a devenit distinctivă pe teritoriul Republicii Moldova și

urmează să fie înregistrată fără a fi limitat dreptul exclusiv asupra elementului

verbal „TRANSILVANIA”, or, pentru consumatorul din Republica Moldova

care beneficiază de servicii din clasa 36 (asigurări; afaceri financiare; afaceri

monetare; afaceri imobiliare) desemnarea verbală Banca TRANSILVANIA a

devenit distinctivă datorită serviciilor financiare prestate de reclamantă, precum

și a investițiilor din ultimii ani în promovarea acesteia prin diverse metode,

inclusiv mass - media.

A informat reclamanta despre datele statistice privind poziționarea mărcii

Banca TRANSILVANIA în România și peste hotare: aceasta a fost lansată

acum 25 de ani în Cluj-Napoca, România. În prezent, Banca TRANSILVANIA

a urcat aproape 50 de locuri în clasamentul Brand Finance Banking 500 2019,

publicat de The Banker, cu o creștere de 39% a valorii de brand, de până la 242

milioane USD, respectiv, a ratingului de la A+ la AA, BT și este singurul brand

bancar românesc în clasamentul menționat pentru perioada anilor 2018-2019.

Banca TRANSILVANIA este cel mai valoros brand bancar românesc, potrivit

analizei Brand Finance (2018 și 2011). Rebrandingul BT, desemnat unul dintre

cele mai eficiente transformări de brand la nivel mondial, conform 2018

REBRAND 100® Global Awaids (2018). Banca TRANSILVANIA, se află pe

poziția 24 în Top 100 cele mai puternice branduri românești, realizat de revista

BIZ și Unlock Market Research (2018). Un alt studiu demonstrează că Banca

TRANSILVANIA este pe locul 7 în Top Social Brands 2018, în urcare cu 2

poziții față de 2017 - clasament realizat de revista BIZ și de Zelist.

A indicat reclamanta că nu contestă decizia Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală de a declama desemnarea verbală „Banca”, având

obiecții la declamarea desemnării verbale „TRANSILVANIA”.

2

În opinia sa, termenul de „marcă descriptivă” este echivalent cu termenul de

„marcă nedistinctivă”, care are un sens foarte clar și anume că, în cazul în care

o astfel de marcă ar fi fost înregistrată, ar exista un pericol sporit ca aceasta,

fiind folosită pentru anumite produse sau servicii, ar putea induce în eroare

consumatorul cu privire la originea produselor sau serviciilor. Unica modalitate

de a demonstra că marca solicitată spre înregistrare este distinctivă, după cum

este stipulat în art.7 alin. (2) al Legii privind protecția mărcii, este de a prezenta

suficiente dovezi că, până la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii și

ca urmare a folosirii acesteia, marca a dobândit un caracter distinctiv în raport

cu produsele și/sau serviciile revendicate.

De la intrarea Băncii TRANSILVANIA, în acționariatul Băncii Comerciale

„Victoriabank” (ianuarie 2018), Banca TRANSILVANIA, cea mai mare bancă

din România, a început replicarea modelului său de business în Republica

Moldova. În presa din Republica Moldova, în perioada ianuarie 2018 - martie

2019 au apărut peste 60 de materiale despre Victoriabank și Banca

TRANSILVANIA.

La 5 martie 2018, Banca TRANSILVANIA și Banca Europeană pentru

Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) au devenit acționari majoritari, având

66,77% din capitalul social al Băncii Comerciale Victoriabank Societate pe

Acțiuni.

În baza acestor argumente de fapt și de drept, reclamantul a concluzionat că

desemnarea verbală „TRANSILVANIA” a obținut o distinctivitate în Republica

Moldova și urmează a fi înregistrată fără a fi invocată limitarea dreptului

exclusiv.

În drept, a invocat, inter alia, alin. (2) lit. b) din Convenția de la Paris privind

protecția proprietății industriale, potrivit căruia mărcile de fabrică sau de comerț

la care se referă articolul nu vor putea fi refuzate de la înregistrare sau invalidate

decât în următoarele cazuri: când ele sunt lipsite de orice caracter distinctiv sau

când sunt compuse exclusiv din semne sau indicații putând să servească, în

comerț, pentru a indica felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, locul de

origine a produselor sau data producției sau când ele au devenit uzuale în

vorbirea curentă sau în practica comercială, cinstită și constantă din țara în care

se cere protecția. Aici, Comisia de contestații face un comentariu potrivit căruia

marca în speță ar indica locul de origine, respectiv prezintă un temei pentru a

respinge aplicarea art.6 quinquies (telle quelle) din Convenția de la Paris privind

protecția proprietății industriale.

În acest context, a indicat faptul că prevederile alin. b) nu pot fi aplicate în

speță, deoarece la fila 8 a Hotărârii, tot Comisia de Contestații constată că

solicitantul este din aceeași regiune și folosește semnul examinat de foarte mulți

ani, fiind cunoscut consumatorului din Republica Moldova. Respectiv marca a

fost admisă spre protecție pe teritoriul Republicii Moldova și nu a fost respinsă

de la înregistrare pe motiv absolut de refuz, dat fiind faptul că elementul

„TRANSILVANIA” din componența mărcii poate servi în comerț pentru a

desemna originea geografică a produselor. Potrivit reclamantei, Comisia de

Contestații se contrazice în declarații.

3

A invocat, de asemenea, dispozițiile art. 9 al Legii privind protecția mărcilor,

potrivit cărora scopul înregistrării unei mărci este de a dispune de un drept

exclusiv asupra acesteia, care permite titularului dreptului asupra mărcii să

interzică terților folosirea neautorizată a acesteia. În cazul în care marca Banca

TRANSILVANIA va fi înregistrată cu limitarea dreptului exclusiv asupra

desemnării TRANSILVANIA, oricine va putea să folosească în activitatea sa

de prestări de servicii bancare prevăzute de clasa 36 a desemnării verbale

TRANSILVANIA (spre exemplu va putea să apară pe piață companii de

împrumuturi de bani cu denumirea TRANSILVANIA, servicii financiare

TRANSILVANIA, credite TRANSILVANIA, etc.) fără ca titularul de drepturi

să se poată opune folosirii desemnării respective de persoane terțe, deoarece nu

dispune de dreptul exclusiv asupra acestei desemnări.

Reclamanta a solicitat anularea hotărârii din 2 iunie 2020 a Comisiei de

Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la

cererea IR 1394465 din 19 ianuarie 2018 de înregistrare a mărcii verbale Banca

TRANSILVANIA și obligarea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

de a înregistra marca verbală Banca TRANSILVANIA IR 1394465 din 19

ianuarie 2018 pentru toate serviciile din clasa 36 Aranjamentul de la Nisa, cu

acordarea dreptului exclusiv asupra elementului verbal TRANSILVANIA.

Prin hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-

a respins drept neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ a reclamantei

Banca TRANSILVANIA împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală privind anularea hotărârii din 2 iunie 2020 a Comisiei de Contestații

a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și obligarea Agenției de Stat

pentru Proprietatea Intelectuală să înregistreze marca verbală clasa 36

Aranjamentul de la Nisa, cu acordarea dreptului exclusiv asupra elementului

verbal Transilvania (f.d.147, vol. I).

La data de 23 martie 2021, avocatul Dorian Chiroșca, în interesele apelantei

Banca TRANSILVANIA, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată (f. d.

149, vol. I).

La data de 20 mai 2021, a fost înregistrată cererea de apel motivată (f.d.187-

191, vol. I).

Prin decizia din 29 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Banca TRANSILVANIA împotriva hotărârii din 16 martie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

S-a casat hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, și pe cauza dată s-a dat o nouă hotărâre, prin care acțiunea înaintată de

Banca TRANSILVANIA împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a fost admisă, fiind casată hotărârea din 2 iunie 2020 a Comisiei de

Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și fiind obligă

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală să înregistreze marca verbală

„Banca TRANSILVANIA” pentru toate serviciile din clasa 36 Aranjamentul de

4

la Nisa, cu acordarea dreptului exclusiv asupra elementului verbal

„TRANSILVANIA”.

La 10 ianuarie 2022, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a

declarat recurs împotriva deciziei din 29 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 1, vol. II), iar la 22 februarie 2022 a prezentat motivarea

recursului (f.d. 7, vol. II).

În susținerea recursului, a invocat dezacordul cu soluția instanței de apel,

considerând-o eronată, instanța interpretând în mod greșit normele de drept

material pertinent speței și dând o apreciere arbitrară probelor, iar concluziile

instanței se bazează pe probe inadmisibile, fapt ce a succedat emiterea unei

soluții greșite și neîntemeiate pe cauza dată.

Învederează că în cadrul examinării, Comisia de Contestații a Agenției de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală a constatat că marca solicitată spre

înregistrare reprezintă un semn verbal, constituit din două elemente ..BANCA”

și ..TRANSILVANIA”, care luate împreună formează un semn distinctiv în

raport cu serviciile revendicate în cerere din clasa 36, respectiv marca, în

ansamblu, a fost acceptată spre protecție pe teritoriul Republicii Moldova.

Totodată, elementul verbal „TRANSILVANIA” din componența mărcii nu

poate fi înregistrat cu drepturi exclusive pe numele contestatarului, or acest

element nu poate fi înregistrat independent în calitate de marcă, fiind un termen

descriptiv, care arată locul de origine a produselor sau serviciilor.

Astfel, conform sursei informaționale Wikipedia, Transilvania sau Ardeal

este o regiune istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic, una din

regiunile istorice ale României, care are o suprafața totală ce reprezintă 42 %

din totalul suprafeței României, iar populația ce trăiește în acest spațiu

reprezintă o treime din cea a populației României

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania). Datorită acestui fapt elementul

„TRANSILVANIA” din marca revendicată poate servi în comerț pentru a

desemna originea geografică a serviciilor, precum că acestea ar proveni din

această regiune.

Insă, deoarece solicitantul este din acea regiune și ținând cont că folosește

semnul examinat de foarte mulți ani, fiind cunoscut consumatorului din

Republica Moldova, respectiv, marca a fost admisă spre protecție pe teritoriul

Republicii Moldova (dar fără drept exclusiv asupra fiecărui element verbal în

parte) și nu a fost respinsă de la înregistrare pe motive absolute de refuz și

anume în temeiul art. 7 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 38/2008, dat fiind faptul că

elementul „TRANSILVANIA” din componența mărcii poate servi în comerț

pentru a desemna originea geografică a produselor.

Astfel, Comisia de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a analizat materialele prezentate, care dovedesc faptul utilizării

intensive a mărcii examinate, cunoașterea mărcii, precum si cunoașterea

serviciilor marcate cu acest semn, etc., însă a explicat că toate acestea nu pot

exclude aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1) al Legii nr. 38/2008.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel, cu menținerea în vigoare a hotărârii instanței de fond.

5

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate

cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul

se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 29 decembrie

2021, fiind notificată recurentei în data de 4 februarie 2022, fapt ce se confirmă

prin avizul de recepție anexat la dosar (f.d. 4, vol. II). Astfel, recursul și

motivarea acestuia depuse la 10 ianuarie 2022 și, respectiv, 22 februarie 2022,

sunt în termen.

La 5 aprilie 2022, în adresa intimatei Banca TRANSILVANIA a fost

expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței.

La 29 aprilie 2022, Banca TRANSILVANIA a depus referință la recurs,

solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil și neîntemeiat, deoarece nu

se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Conform art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la

proces pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece

criticile recurentei au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar

de a admite recursul depus de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, a

casa integral decizia instanței de apel și a emite o nouă decizie prin care să

mențină hotărârea primei instanțe, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul

administrativ, examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie

prin care casează integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Totodată, în temeiul art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu.

Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Conform art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

6

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a

dreptului material.

În baza art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile

cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile respectivului capitol nu rezultă

altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din

cartea a treia, dacă din prevederile respectivului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 219 alin. (1) și (2) din Codul

administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din

oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile

făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și

aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și

de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 29 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră concluzia instanței de apel ca fiind

contradictorie circumstanțelor cauzei, fiind rezultată din interpretarea eronată a

normelor de drept material, cu stabilirea greșită a stării de fapt în prezenta cauză,

în coraport cu normele legale ce guvernează raportul juridic litigios.

Conform prevederilor art. 3 din Codul administrativ, legislația

administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității

administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării

respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și

juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

În contextul pretențiilor deduse judecății, Colegiul reține că, în conformitate

cu prevederile art. 206 alin. (1) Cod administrativ, acțiune în contencios

administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act

administrativ individual (acțiune în contestare); b) obligarea autorității publice

să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare); c) impunerea la

acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); d) constatarea

existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ

individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau e)

anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control

normativ).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reiterează că obiectul examinării în prezenta speță îl constituie

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Banca

TRANSILVANIA în contradictoriu cu Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală, prin care reclamanta pretinde anularea hotărârii din 2 iunie 2020 a

Comisiei de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu

privire la cererea IR 1394465 din 19 ianuarie 2018 de înregistrare a mărcii

7

verbale Banca TRANSILVANIA și obligarea Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală de a înregistra marca verbală Banca TRANSILVANIA

IR 1394465 din 19 ianuarie 2018 pentru toate serviciile din clasa 36

Aranjamentul de la Nisa, cu acordarea dreptului exclusiv asupra elementului

verbal TRANSILVANIA.

Potrivit actelor cauzei, la 19 ianuarie 2018, la Organizația Mondială a

Proprietății Intelectuale a fost depusă cererea cu nr. 1394465 de înregistrare a

mărcii internaționale Banca TRANSILVANIA (f.d.1, dosar administrativ), iar la

25 februarie 2019, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a emis avizul

provizoriu de refuz privind înregistrarea mărcii (f.d. 9, dosar administrativ).

Nefiind de acord cu avizul enunțat, la 23 aprilie 2019, Banca

TRANSILVANIA a depus către Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

contestația nr. 2409 (f.d. 28-32, dosar administrativ).

În rezultatul examinării, prin decizia Direcției mărci și design industrial din

27 iunie 2019, s-a acceptat înregistrarea mărcii pentru totalitatea serviciilor

revendicate, însă fără drept exclusiv asupra elementelor „Banca” și

„TRANSILVANIA”, deoarece aceste elemente nu pot fi protejate independent

cu drept exclusiv în calitate de marcă pe numele unei singure persoane, în

temeiul art. 10 alin. (1) și art. 43 alin. (3) ale Legii nr. 38/2008 (f.d.36, dosar

administrativ).

Prin decizia nr. 7682 din 5 iulie 2019, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a considerat contestația ca fiind neîntemeiată, invocând că

elementele verbale „Banca” și „TRANSILVANIA” (Transilvania - regiune

istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic, una din regiunile

istorice ale României), în mod separat reprezintă termeni descriptivi (f.d.37,

dosar administrativ).

La 5 septembrie 2019, Banca TRANSILVANIA a depus o contestație către

Comisia de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, prin

care a solicitat anularea deciziei nr.7682 din 5 iulie 2019 (f.d. 43-50, vol. I).

Prin hotărârea din 2 iunie 2020 a Comisiei de contestații a Agenției de Stat

pentru Proprietatea Intelectuală, a fost respinsă revendicarea contestatarului, cu

menținerea în vigoare a deciziei Direcției mărci și design industrial din 27 iunie

2019 (f.d. 110-120, dosar administrativ).

Nefiind de acord cu această decizie, reclamanta s-a adresat în instanță cu

prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-

a respins drept neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ a reclamantei

Banca TRANSILVANIA împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală privind anularea hotărârii din 2 iunie 2020 a Comisiei de Contestații

a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și obligarea Agenției de Stat

pentru Proprietatea Intelectuală să înregistreze marca verbală clasa 36

Aranjamentul de la Nisa, cu acordarea dreptului exclusiv asupra elementului

verbal TRANSILVANIA (f.d.147).

La data de 23 martie 2021, avocatul Dorian Chiroșca, în interesele apelantei

Banca TRANSILVANIA, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei

8

Chișinău (f. d. 149), completată cu motivarea apelului la 20 mai 2021 (f.d.187-

191), prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată.

Prin decizia din 29 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Banca TRANSILVANIA împotriva hotărârii din 16 martie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

S-a casat hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, și pe cauza dată s-a dat o nouă hotărâre, prin care acțiunea înaintată de

Banca TRANSILVANIA împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a fost admisă, fiind casată hotărârea din 2 iunie 2020 a Comisiei de

Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și fiind obligată

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală să înregistreze marca verbală

„Banca TRANSILVANIA” pentru toate serviciile din clasa 36 Aranjamentul de

la Nisa, cu acordarea dreptului exclusiv asupra elementului verbal

„TRANSILVANIA”.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu

circumstanțele cauzei, a reținut ca fiind neîntemeiată soluția primei instanțe

referitoare la netemeinicia acțiunii, având în vedere că, la caz, sunt aplicabile

prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 38-XVI din 29 februarie 2008, care

statuează că dispozițiile alin. (1) lit. b) - d) nu se aplică dacă solicitantul prezintă

suficiente dovezi că, până la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii și

ca urmare a folosirii acesteia, marca a dobândit un caracter distinctiv în raport

cu produsele și/sau serviciile revendicate.

Iar materialul probatoriu anexat la actele cauzei atestă că „Banca

TRANSILVANIA” constituie un semn în accepțiunea art. 2 al Legii nr. 38-XVI

din 29 februarie 2008, care servește la individualizarea și deosebirea produselor

și/sau serviciilor unei persoane juridice de cele ale altor persoane fizice sau

juridice.

În aceste condiții, devine incident articolul 1 al Protocolului nr. 1 la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care

este aplicabil proprietății intelectuale, iar apelanta Banca TRANSILVANIA

este îndreptățită de a solicita protecția bunului său, inclusiv prin înregistrarea

mărcii verbale.

Reieșind din obiectul litigiului dedus judecății, este neconformă concluzia

instanței de apel privind admiterea acțiunii înaintate de Banca TRANSILVANIA

împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, casarea hotărârii din

2 iunie 2020 a Comisiei de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală și obligarea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală să

înregistreze marca verbală „Banca TRANSILVANIA” pentru toate serviciile din

clasa 36 Aranjamentul de la Nisa, cu acordarea dreptului exclusiv asupra

elementului verbal „TRANSILVANIA”.

Or, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea privind protecția mărcilor nr. 38 din

29 februarie 2008, dreptul exclusiv nu se extinde asupra elementelor mărcii care,

în conformitate cu prezenta lege, nu pot fi înregistrate independent în calitate de

9

mărci, cum ar fi termenii descriptivi, inclusiv cei cu caracter elogios, precum și

asupra elementelor grafice, prezentate prin linii întrerupte sau punctate, cu

ajutorul cărora solicitantul indică părțile produsului sau ambalajului care nu sunt

revendicate ca părți ale mărcii, cu condiția folosirii loiale a elementelor

menționate și a respectării intereselor legitime ale titularului mărcii și ale terților.

Din prevederile art. 297 alin. (3), 299 alin. (1), 301 din Acordul de Asociere,

art. 2 alin. (2), 8 al Angajamentului de la Lisabona, rezultă că Republica

Moldova, prin intermediul organelor sale specializate, este obligată să

întreprindă toate măsurile necesare în scopul protejării indicațiilor geografice, să

prevină și să oprească utilizarea ilegală a acestora.

Potrivit art. 1 alin. (2) al Aranjamentului de la Lisabona privind protecția

indicațiilor locului de origine a produselor și înregistrarea lor internațională, la

care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 1328 din 27 octombrie 2000,

țările se obligă să protejeze pe teritoriul lor, conform dispozițiilor

Aranjamentului, indicațiile locului de origine a produselor celorlalte țări membre

ale Uniunii speciale, recunoscute și protejate în această calitate în țara de origine

și înregistrate la Biroul internațional al proprietății intelectuale, prevăzut în

Convenția pentru instituirea Organizației Mondiale de Proprietate Intelectuală,

pe când în conformitate cu art. 8 alin. (1), acțiuni necesare pentru asigurarea

protecției indicației locului de origine a produsului pot fi întreprinse în oricare

din țările Uniunii speciale conform legislației ei naționale din oficiul autorităților

competente sau la cererea procuraturii.

După cum rezultă din actele cauzei, marca solicitată spre înregistrare de către

reclamantă reprezintă un semn verbal, constituit din două elemente: „BANCA”

și „TRANSILVANIA”, care luate împreună formează un semn distinctiv în

raport cu serviciile revendicate în cerere din clasa 36, respectiv marca, în

ansamblu, a fost acceptată spre protecție pe teritoriul Republicii Moldova.

Dat fiind faptul că, solicitantul este din acea regiune, folosește semnul

examinat de mulți ani, fiind cunoscut consumatorului din Republica Moldova,

marca a fost admisă spre protecție pe teritoriul Republicii Moldova, însă fără

drept exclusiv asupra fiecărui element verbal în parte.

Astfel, marca nu a fost respinsă de la înregistrare pe motive absolute de refuz

și anume în temeiul art. 7 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 38/2008, or, elementul

„TRANSILVANIA” din componența mărcii poate servi în comerț pentru a

desemna originea geografică a produselor.

După cum corect a stabilit instanța de fond, Transilvania este o regiune

istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic, una din regiunile

istorice ale României, astfel, elementul „TRANSILVANIA” din marca

revendicată poate servi în comerț pentru a desemna originea geografică a

serviciilor, precum că acestea ar proveni din această regiune.

Ca urmare, elementul verbal „TRANSILVANIA” din componența mărcii nu

poate fi înregistrat cu drepturi exclusive pe numele reclamantului, or, acest

element nu poate fi înregistrat independent în calitate de marcă, deoarece

reprezintă un termen descriptiv, care arată locul de origine a produselor sau

serviciilor, un spațiu geografic.

10

Astfel, elementul verbal „TRANSILVANIA” nu poate beneficia de protecție

independentă, cu drept exclusiv în calitate de marcă, pe numele reclamantului,

indicând o regiune geografică, or, acest element poate fi prezent în mărcile

diferitor producători/prestator, iar niciunul din titularii acestora nu vor putea

invoca careva drepturi exclusive, or drepturile exclusive sunt axate pe

combinația acestor cuvinte cu alte părți verbale sau figurative ca și în cazul

mărcii examinate.

Având în vedere cele expuse, hotărârea din 2 iunie 2020 a Comisiei de

Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din 19 ianuarie

2018 cu privire la înregistrarea mărcii verbale Banca TRANSILVANIA nr. IR

1394465 din 19 ianuarie 2018, fără extinderea dreptului exclusiv asupra fiecărui

element verbal în parte, a fost adoptată cu respectarea cadrului normativ incident,

deoarece cuvântul BANCA este unul generic, iar denumirea TRANSILVANIA,

se referă la o regiune geografică.

Prin urmare, critica formulată pe acest aspect de către recurenta Agenția de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală are caracter fondat, în contextul în care

faptul utilizării intensive a mărcii examinate, cunoașterea mărcii, precum si

cunoașterea serviciilor marcate cu acest semn nu pot exclude aplicarea

prevederilor art. 10 alin. (1) al Legii nr. 38/2008.

Instanța nu poate reține argumentul reclamantei/intimate privind admiterea

spre protecție a mărcii examinate în temeiul art. 6 quinques din Convenția de la Paris,

potrivit căruia marca solicitată poate fi înregistrată în orice țară parte a

Convenției în aceeași formă, cu excluderea de la protecție doar a părții verbale

„BANCA”. Or, potrivit materialelor cauzei, marca examinată este înregistrată în

țara de origine – România - conform certificatului nr. 144847 din 21 martie 2016,

în același mod, pentru serviciile revendicate din clasa 36.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs constată ca fiind întemeiate

argumentele recurentei Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind

incidența la caz a prevederilor art. 6 quiquies p. B (2), conform cărora „mărcile de

fabrică sau de comerț la care se referă prezentul articol nu vor putea fi refuzate

de la înregistrare sau invalidate decât în următoarele cazuri: 2. când ele sunt

lipsite de orice caracter distinctiv sau când sunt compuse exclusiv din semne sau

indicații putând să servească, în comerț, pentru a indica felul, calitatea,

cantitatea, destinația, valoarea, locul de origine a produselor sau data producției,

sau când ele au devenit uzuale în vorbirea curentă sau în practica comercială,

cinstită și constantă, din țara în care se cere protecția”.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței

de apel este neîntemeiată, iar argumentele invocate de către recurenta Agenția

de Stat pentru Proprietatea Intelectuală sunt fondate, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursuul declarat de Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, și a casa integral decizia recurată, cu pronunțarea unei

decizii noi, de menținere a hotărârii primei instanțe.

11

În conformitate cu art. 224, art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.

Se casează integral decizia din 29 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Se menține hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Banca

TRANSILVANIA împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

privind anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Aliona Miron

Nicolae Craiu

12