2ra-806/22 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-806/22

2-19189857-01-2ra-07062022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) M. Țurcan

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Pahopol, R. Pulbere, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

06 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ciorici Radu și

Tarlapan Ala, reprezentați de avocatul Parpalac Aurelia și de către Ciorici Adriana,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația de

Economii și Împrumut ”Microîmprumut” împotriva lui Ciorici Radu, Tarlapan Ala,

Ciorici Adriana și Tulbur Angela cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021,

c o n s t a t ă :

La 28 noiembrie 2019, AEÎ ”Microîmprumut” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Ciorici Radu, Tarlapan Ala, Ciorici Adriana și Tulbur

Angela cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, AEÎ ”Microîmprumut” a menționat că la 01 septembrie

2017, a încheiat cu Tarlapan Ala contractul de împrumut nr. CRC 13.010103

privind acordarea unui împrumut în mărime de 100 000 lei pe un termen de 36 de

luni.

În scopul garantării restituirii împrumutului, plăților, dobânzilor și

penalităților, a fost semnat contractul de fidejusiune cu Ciorici Radu, Ciorici

Adriana și Tulbur Angela.

La situația din 04 noiembrie 2019, Tarlapan Ala a acumulat o datorie în sumă

de 57 182,79 de lei și anume:

- 43 992,15 lei – împrumutul;

- 4 616,09 lei – dobânda;

- 8 574,55 de lei – penalitatea.

1

AEÎ ”Microîmprumut” a solicitat încasarea de la Ciorici Radu, Tarlapan Ala,

Ciorici Adriana și Tulbur Angela în mod solidar a sumei de 57 182,79 de lei și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 iunie 2021, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de AEÎ ”Microîmprumut”.

S-a încasat în mod solidar de la Ciorici Radu, Tarlapan Ala, Ciorici Adriana și

Tulbur Angela în beneficiul AEÎ ”Microîmprumut” suma de 57 182,79 de lei cu

titlu de datorie, suma de 868 de lei cu titlu de cheltuieli de înștiințare și suma de

1 715,48 de lei cu titlu de taxă de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că potrivit contractului de împrumut din 01 septembrie 2017,

AEÎ ”Microîmprumut” a acordat Alei Tarlapan un împrumut în sumă de

100 000,00 lei, pe o perioadă de 36 luni.

S-a constatat, că la situația din 04 noiembrie 2019, Tarlapan Ala a acumulat o

datorie în sumă de 57 182,79 de lei și anume: 43 992,15 lei – împrumutul; 4 616,09

lei – dobânda; 8 574,55 de lei – penalitatea.

Prin reclamațiile de soluționare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară

din 12 august 2019 și 07 octombrie 2019, debitorului Tarlapan Ala i-au fost

comunicate pretențiile și posibilitatea achitării datoriilor, însă ultima nu a restituit

suma.

De asemenea, prin reclamațiile din 12 august 2019 și 07 octombrie 2019, au

fost informați și fidejusorii despre datoriile acumulate și necesitatea achitării

acestora.

Avînd în vedere faptul că pârâții nu și-au onorat obligațiunea de restituire a

datoriei, instanța de judecată a ajuns la concluzia de a admite cererea de chemare în

judecată și de a încasa de la Ciorici Radu, Tarlapan Ala, Ciorici Adriana și Tulbur

Angela în mod solidar în beneficiul AEÎ ”Microîmprumut” suma de 43 992,15 lei

cu titlu de datorie, cît și suma de 4 616,09 lei cu titlu de dobândă contractuală,

precum și suma de 8574,55 de lei cu titlu de penalitate de întârziere, în

conformitate cu prevederile contractuale, care este una rezonabilă în raport cu

suma datoriei, pârâtul având posibilitatea de a-și expune careva obiecții în raport

cu pretențiile înaintate, însă nu s-a opus.

La fel, instanța de fond a constatat că pîrîta n-a contestat contractul de

împrumut personal, prin urmare acesta este valabil și produce efecte.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, s-a respins apelul

declarat de avocatul Parpalac Aurelia în interesele lui Ciorici Radu, Ciorici

Adriana și Tarlapan Ala și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 22 iunie 2021.

La 25 mai 2022, Ciorici Radu și Tarlapan Ala, reprezentați de avocatul

Parpalac Aurelia și Ciorici Adriana au declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești

cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Recurenții, în motivarea recursului au invocat aplicarea eronată a normelor de

drept material.

2

De asemenea, au menționat că nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei în fond.

Totodată, au specificat că în instanța de fond, cauza a fost examinată în

absența sa, deși a fost solicitată amânarea cauzei.

La 07 iunie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către AEÎ ”Microîmprumut” la data de 15 iunie

2022, conform avizului de recepție (f. d. 182).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

30 noiembrie 2021.

La 21 februarie 2022, instanța de apel a expediat în adresa părților decizia

motivată (f.d. 167), însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 25 mai 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

3

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ciorici Radu și

Tarlapan Ala, reprezentați de avocatul Parpalac Aurelia și de către Ciorici Adriana,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

4

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ciorici Radu și Tarlapan Ala,

reprezentați de avocatul Parpalac Aurelia și de către Ciorici Adriana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5