2ra-901/20 — Repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-901/2020 prima instanţă: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. M. Țurcan) instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, Gr. Dașchevici, A. Panov) ÎNCHEIERE 24 iunie 2020 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Radu Ciorici și Ala Tarlapan și de reprezentantul acestora, avocatul Aurelia Parpalac, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Radu Ciorici și Ala Tarlapan împotriva Victoriei Ciobu cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Radu Ciorici și Ala Tarlapan și a fost menținută hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, c o n s t a t ă: La 08 iunie 2016 Radu Ciorici și Ala Tarlapan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Victoriei Ciobu cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 19 mai 2015, între Ciobu Victoria şi Ciorici Radu a fost încheiat contractul de locaţiune a bunului imobil cu destinaţie locativă amplasat în xxxxx. În acest bun imobil locuiesc Ciorici Radu şi Tarlapan Ala. Plata pentru locaţiune s-a stabilit în mărime de 500 euro lunar, prin transmiterea mijloacelor băneşti în numerar. Termenul a fost stabilit pînă la data de 01 iunie 2016. În procesul folosinței bunului închiriat Ciorici Radu, în calitate de locatar, a achitat plata pentru locaţiune şi plata pentru serviciile comunale regulat. Au indicat reclamanţii că, la data de 03 ianuarie 2016 au aflat, că imobilul închiriat are un viciu ascuns, şi anume s-a aprins șemineul din cauza nerespectării standardelor tehnice în timpul instalării acestuia.

Au înştiinţat-o pe Ciobu Victoria despre incendiu şi la rugămintea ei, au fost nevoiți să se ocupe de reparaţia șemineului, cu procurarea materialelor de construcţie şi achitarea lucrului efectuat pentru repararea viciului depistat. Din data de 03 ianuarie 2016 şi pînă la data de 16 ianuarie 2016 din cauza incendiului casa nu s-a încălzit, deoarece cazanul nu a fost funcționabil din neglijența proprietarului. Au suportat frigul şi cheltuieli în exces pentru curentul electric. Reparaţia a durat timp de o lună şi au suportat disconfort în imobilul închiriat. Pentru faptul că au efectuat reparaţia șemineului şi au suportat condiţiile neplăcute de trai au convenit verbal cu Ciobu Victoria că contractul de locaţiune va fi prelungit, fapt confirmat şi prin mesajele trimise prin aplicaţia de telefon-Viber.

În procesul folosinței bunului închiriat, cu acordul Victoriei Ciobu, reclamanţii în calitate de locatari, au îmbunătățit ograda din contul său. Au susținut reclamanţii că, deoarece în luna martie 2016 pîrîta a fost de acord să prelungească contractul de locaţiune pe un termen nedeterminat, ei au procurat: pămînt „Cernoziom” 4 camioane = 4000 de lei + transport = 500 de lei; Monobloc - 700 de lei; Motoblock - 300 de lei arat şi 200 de lei cultivat; Substrat (torf): 500 kg = 600 de lei; Îngrășăminte naturale (găinaț): 200 kg=400 de lei: Muncitorii ce au înșirat pământul: 2 muncitori = 3500 de lei; produse agricole cultivate: copaci, răsad, flori, căpșuni, arbuști de zmeura, coacăza = 4000 de lei.

Au mai susținut reclamanţii că toate lucrările au fost coordonate cu pîrîta prin mesaje şi fotografii expediate în adresa ei, însă la data de 10 mai 2016 Radu Ciorici a primit o scrisoare şi un mesaj expediat pe telefonul mobil, privind dorința de a rezilia contractul de locaţiune, fapt cu care nu sunt de acord. Au menționat reclamanţii că, din spusele persoanei de încredere,- Valeria Zatjiţchi, proprietarul imobilului închiriat este mama pîrîtei - Lidia Ciobu. Din acest motiv reclamanţii au considerat că, Victoria Ciobu, cu care au semnat contractul de locaţiune, nu este în drept să rezilieze contractul de locaţiune nefiind proprietar, deoarece în calitate de locator poate activa persoana, care dispune de un bun cu titlu de proprietate.

În legătură cu faptul că, Victoria Ciobu a hotărât să rezilieze contractul de locaţiune înainte de termen şi toate îmbunătățirile făcute bunurilor închiriate rămân în proprietatea ei, au solicitat să fie încasată compensaţia cheltuielilor suportate făcute bunurilor închiriate, conform art.909 alin.(1) Codul civil în sumă de 14200 de lei. Totodată au solicitat reducerea chiriei din cauza viciului bunului închiriat, conform art. 879 Cod civil în sumă de 250 de euro, deoarece din data 03 ianuarie 2016 pînă la data de 16 ianuarie 2016 din cauza incendiului casa nu s-a încălzit şi au fost nevoiți să suporte frigul timp de 13 zile. Deoarece au folosit căminul electric pentru a încălzi casa în perioada reparaţiei, au suportat cheltuieli pentru curentul electric în sumă de 1969 de lei.

La fel, au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, conform art. 880 Codul civil în sumă de 5000 de lei. Au menţionat reclamanţii că, la 19 mai 2016 au expediat în adresa pârâtei o cerere prin care au solicitat încasarea compensaţiei cheltuielilor suportate făcute bunurilor închiriate, încasarea reducerii chiriei din cauza viciului bunului închiriat, încasarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat și încasarea cheltuielilor suportate pentru curent electric.

Prin urmare, au solicitat reclamanții încasarea compensaţiei pentru cheltuitele făcute bunurilor închiriate, conform art.909 alin.(1) Cod civil în sumă de 14200 de lei, încasarea sumei reducerii chiriei din cauza viciului bunului închiriat, conform art. 879 Codul civil în mărime de 250 de euro, încasarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, conform art.880 Codul civil în mărime de 5000 de lei, încasarea cheltuielilor suportate pentru curentul electric în mărime de 1969 de lei, și recuperarea cheltuielilor de judecată în mărime de 822 de lei.

La 24 octombrie 2017, reprezentantul reclamanţilor, avocatul Volcov Vladimir a depus o cerere de majorare a pretenţiilor, prin care a solicitat: 1) recunoașterea dreptului de retenție al reclamanţilor în perioada 01 iunie 2016 - 10 aprilie 2017 2 asupra bunului imobil cu destinaţie locativă amplasat în xxxxx; 2) reducerea şi încasarea de la pîrîta Ciobu Victoria în beneficiul reclamanţilor Ciorici Radu şi Tarlapan Ala plata chiriei pentru luna ianuarie şi februarie 2016 în urma condiţiilor indecente din timpul reparaţiei șemineului defectat (viciu ascuns), conform art. 879 Cod civil în mărime de 500 de euro; 3) încasarea de la Ciobu Victoria în beneficiul reclamanţilor Ciorici Radu şi Tarlapan Ala suma despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat conform art. 880 Codul civil în mărime de 17754 de lei, suma cheltuielilor suportate pentru consumul excesiv a curentului electrici utilizat în timpul reparaţiei în mărime de 1969 de lei, suma cheltuielilor suportate pentru procurarea materialelor de construcţie în mărime de 24755 de lei, suma cheltuielilor pentru îmbunătățirea stării terenului agricol în mărime de 14200 de lei, suma de 500 de euro, care nu a fost restituită conform contractului de locaţiune, suma de 6000 de lei pentru asistenţa juridică și taxa de stat 822 de lei.

Suplimentar, după incidentul din data de 03 ianuarie 2016, la 04 ianuarie 2016 pîrîta Ciobu Victoria a venit la faţa locului şi a examinat personal consecinţele incendiului, la care reclamanţii i-au sugerat să soluţioneze problema, recomandîndu- i pe cei mai buni experți în montarea șemineielor din ţară fiind Centrul de Comerţ şi Deservire „Termika”. Pîrîta a refuzat să se implice direct la reparaţia șemineului motivînd că nu are nici timp, nici dorința de a se ocupa cu acest lucru şi i-a rugat pe reclamanţi să se ocupe de problema dată, accentuând că înțelegerea de chirie a acestui imobil de la bun început a fost pe un termen îndelungat de trai, şi că contractul va fi prelungit. Mai mult această încredere că contractul va fi prelungit, a fost simulată şi susținută de către Ciobu Victoria pe parcursul lucrărilor de reparaţie care au fost efectuate cu acordul nemijlocit a pîrîtei, prin mesajele reciproce prin Viber.

În urma evaluării tehnice a șemineului incendiat, cît şi pe parcursul demontării şi reinstalării acestuia, de către experţii în domeniul instalării şemineelor, cu participarea Companiei „Termika” SRL, s-a constatat că tavanul etajului doi s-a aprins din cauza nerespectării reglementărilor tehnice în timpul instalării coșului de fum, aceasta se datorează unui viciu la execuția lucrărilor de instalare a acestuia, fapt constatat conform procesului-verbal de constatare tehnică din 13 ianuarie 2016. Au mai indicat reclamanţii că după ce au primit un mesaj cu privire la rezilierea contractului de locațiune, orice încercare de a negocia sau clarifica lucrurile se terminau cu eșec şi au fost preveniţi de către pîrîta Ciobu Victoria să elibereze casa pînă la sfârșitul lunii mai 2016. Respectiv, reclamanţii au considerat că, fiind parte care trebuie să remită bunul închiriat, au dobîndit dreptul de retenție, ori dreptul de retenție în situaţia dată, ca mijloc specific de garantare a obligaţiilor, constă în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în detenția sa, pînă ce debitorul nu-i plăteşte tot ceea ce îi datorează în legătură cu acel bun.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. art. 879, 880, 909 Codul civil și art.166-167 CPC. Prin hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, acțiunea depusă de Radu Ciorici și Ala Tarlapan a fost admisă parțial, a fost încasată de la Victoria Ciobu în beneficiul lui Radu Ciorici şi Ala Tarlapan, în mod solidar, suma de 250 de euro cu titlu de reducere a chiriei, în lei moldovenești la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la momentul executării hotărârii, a 3 fost încasată de la Ciobu Victoria în beneficiul lui Ciorici Radu şi Tarlapan Ala, în mod solidar, suma de 3064,91 de lei cu titlu de prejudiciu (cheltuieli), suma de 238,04 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică.

În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. La 28 martie 2019, Ciorici Radu, reprezentat de avocatul Grișciuc-Bucica Svetlana, iar la 16 august 2019 Radu Ciorici şi Ala Tarlapan au declarat apel împotriva hotărârii din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care au solicitat casarea parţială a hotărârii primei instanțe, în partea respingerii cererii de chemare în judecată și emiterea în această parte a unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii. Prin decizia din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de Radu Ciorici și Ala Tarlapan și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea soluției sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 875, 878 alin. (1)-(3), 879 alin. (1), 880 alin. (1) și (2), 898 alin. (2) și (3) Codul civil și a stabilit că este întemeiată concluzia instanței de fond, privind temeinicia pretenţiilor înaintate de Radu Ciorici și Ala Tarlapan, referitor la încasarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat şi pentru materialele de construcţie, în cuantum de 3064,91 de lei. În context, instanța de apel a apreciat concluzia primei instanței și totodată a considerat neîntemeiate argumentele apelanților privind necesitatea încasării sumei integrale de 17754 de lei și prejudiciului material în cuantum de 24755 de lei suportat pentru procurarea materialelor de construcţie.

Or, la materialele cauzei, sunt anexate bonuri fiscale, care se raportează la perioada reparaţiei, care le-a reținut ca probe pertinente și concludente, și care de fapt demonstrează cu certitudine cheltuielile suportate de reclamanții/apelanți în legătură cu intervențiile necesare la șemineul/cazanul de încălzire, care constituie 3064,91 de lei, iar celelalte pretenții și argumente ale apelanților, ce vizează acest aspect al litigiului dat, sunt neîntemeiate, din motiv că celelalte bonuri fiscale nu pot fi luate în calcul, întrucât nu ţine de litigiul în cauză, şi constituie cheltuieli de utilitate, făcute anterior în anul 2015, deci nu constituie obiectul litigiului. Mai mult ca atât, instanța de apel a menționat că, în susținerea pretențiilor în cauză, apelanții nu au anexat careva probe care să elucideze cu certitudine sumele care ar fi fost efectiv suportate, or, pentru o parte din sumele solicitate, apelanții nici nu au descifrat, în ce constau aceste sume.

De asemenea, instanța de apel a dat o apreciere pozitivă concluziei instanței de fond, și respectiv a considerat declarative argumentele apelanților cu privire la încasarea sumei de 1969 de lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru consumul excesiv a curentului electric utilizat în timpul reparaţiei. Astfel, potrivit pct. 2.2. din Contractul de locațiune: în plata pentru locaţiune nu este inclusă plata pentru serviciile comunale, respectiv potrivit contractului părţilor, plata energiei electrice, constituie cheltuieli curente, care cad doar în sarcina locatarilor. Totodată, instanța de apel a remarcat că, pentru perioada de facturare 11 decembrie 2015-13 ianuarie 2016, pentru locul de consum xxxxx, s-a consumat 4 energie electrică în sumă de 1203,12 lei, iar pentru perioada de facturare 14 ianuarie 2016 -10 februarie 2016, s-a consumat suma de 766,80 de lei (f.d.23-24).

În acest sens, locatarii au solicitat încasarea întregii sume pe aceste facturi, însă nu au ţinut cont de faptul că locatorului nu-i poate fi imputată suma pentru consumul energiei electrice pentru perioada de pînă la producerea incendiului: 11 decembrie 2015 – 03 ianuarie 2016, or, aceștia nici nu au exclus din factură şi nu au delimitat, care ar fi costul energiei consumate în această perioadă, și nici nu au făcut delimitarea sumei în dependență de cît au consumat în mod curent, pentru interes personal, faţă de cît s-a cheltuit în scopul lucrărilor de reparaţie. Instanța de apel aplicând prevederile art. 909 alin. (1) și (2) Codul civil a stabilit că prima instanță întemeiat a dispus respingerea integrală a pretenției privind încasarea sumei de 14200 de lei cu titlu de cheltuieli pentru îmbunătățirea stării terenului agricol.

În acest sens, instanța de apel a remarcat că Radu Ciorici şi Ala Tarlapan nu sunt în drept să pretindă de la Victoria Ciobu costul/echivalentul îmbunătățirilor aduse în gospodăria celei din urmă, or, potrivit pct. 3.4. din Contractul de locaţiune nr. 1 din 19 mai 2015, Locatarul se obligă să predea locatorului bunul imobil, cu toate îmbunătățirile aduse, fără răscumpărarea lor, atît în cazul rezilierii prezentului Contract, cît şi la încetarea de drept a acestuia. Prin urmare, în virtutea prevederilor contractului, apelanții nu pot pretinde la contravaloarea acestor îmbunătățiri. Mai mult ca atît, instanța de apel a remarcat că, lucrările de prelucrare a pământului reprezintă îmbunătățiri care nu pot fi aparate de bunul închiriat, adică sunt îmbunătățiri inseparabile.

De asemenea, instanța de apel a aplicat prevederile art. 879 alin. (1) și (2) Codul civil și a stabilit că prima instanță just a admis parțial pretenția cu privire la reducerea chiriei și încasarea sumei de 500 de Euro pentru lunile ianuarie și februarie 2016. În acest sens, instanța de apel a menționat că, într-adevăr, incendiul care s-a produs la data de 03 ianuarie 2016 în locuinţa închiriată de apelanți şi înlocuirea șemineului, cu lucrările de reparaţie ulterioare, cu siguranţă denotă existenţa unui viciu ascuns semnificativ al bunului închiriat, iar în consecinţă, locatarii sunt în drept să pretindă să fie eliberați de plata unei părţi din chirie. Totodată, apelanții au pretins reducerea chiriei cu ½ pentru două luni.

În opinia Colegiului civil, prima instanță întemeiat a dispus admiterea în parte a pretenției respective, cu reducerea chiriei şi încasarea sumei de 250 euro doar pentru luna ianuarie 2016, or, din analiza mesajelor expediate prin Viber se constată, că lucrările de reparaţie, în partea lor cea mai mare, au fost finisate în luna ianuarie 2016. De asemenea, însuși reclamanţii/apelanți în somația expediată locatorului, i- au solicitat ultimei reducerea chiriei din cauza viciului bunului închiriat, în sumă de 250 euro, motivând că în perioada 03 ianuarie 2016 – 16 ianuarie 2016 din cauza incendiului casa nu s-a încălzit şi au fost nevoiți să suporte frigul timp de 13 zile, fapte reiterate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, (f.d.6, 13-16), or, în această ordine de idei, prima instanță corect a dispus spre încasare suma de 250 euro, cu titlu de reducerea chiriei, conform art. 879 Cod civil.

Referitor la pretențiile și argumentele apelanților despre încasarea sumei de 500 de euro, care nu a fost restituită conform contractului de locaţiune, instanța de apel a menționat că, deși în pct. 4.1 din Contract, locatarul se obligă să achite, cu 5 titlu de garanţie (depozitul), suma de 500 de euro în scopul asigurării executării de către locatar a clauzelor prezentului contract, Colegiul civil al instanței de apel a remarcat că această cerință se bazează doar pe declarațiile apelanților, că la momentul încheierii contractului, locatarii i-au transmis locatorului suma de 500 euro, or, în motivarea acestui capăt de cerere, părțile n-au invocat careva circumstanţele de fapt sau de drept, și nu a fost prezentată proba transmiterii sumei de 500 de euro cu titlu de garanţie.

Colegiul instanței de apel aplicând prevederile art. 637 și 639 alin. (2) Codul civil a apreciat drept întemeiată concluzia primei instanțe cu referire la respingerea pretenției cu privire la recunoașterea dreptului de retenție asupra bunului imobil în perioada 01 ianuarie 2016 – 10 aprilie 2017. Potrivit circumstanțelor cauzei, Contractul de locaţiune încheiat între părţi, a expirat la data de 01 iunie 2016 (pct.1.3 din Contract). Prin somația din 01 mai 2016, locatorul le-a comunicat locatarilor intenţia de a rezilia contractul, care expiră la data de 01 iunie 2016, iar ca răspuns, la data de 19 mai 2016 locatarii/apelanți au expediat la rîndul lor o somaţie în adresa Victoriei Ciobu, însă în respectiva somaţie, nu s-a invocat dreptul de retenție.

La caz, instanța de apel a reținut că, la 18 iulie 2016, Victoria Ciobu s-a adresat cu cererea de chemare în judecată către Radu Ciorici şi Ala Tarlapan cu privire la evacuarea din bunul imobil şi încasarea cheltuielilor de judecată, iar prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 31 octombrie 2016, s-a dispus evacuarea lui Radu Ciorici şi Ala Tarlapan din bunul imobil închiriat (f.d.95-97). În litigiul menționat supra, Radu Ciorici şi Ala Tarlapan nu au invocat dreptul lor de retenție asupra bunului, deși erau în drept să o facă, ţinînd cont că erau încă în posesia bunului închiriat. În acest sens, instanţa de apel a menționat că potrivit art. 641 Cod civil, dreptul de retenție se stinge în cazul în care bunul ajunge în posesiunea creditorului sau titularului dreptului, dacă retentorul nu dobîndeşte din nou bunul în baza aceluiaşi temei juridic.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că apelanții, puteau invoca un drept de retenție doar atîta timp, cît erau în posesia acelui bun, iar în caz contrar, dreptul de retenție se stinge. În context, potrivit procesului-verbal nr. 175-2681/17 din 19 aprilie 2017, întocmit de executorul judecătoresc Maxim Romaliischi, s-a constatat, că debitorii Ciorici Radu şi Tarlapan Ala au eliberat benevol bunul imobil, din spusele acestora, la data de 28 martie 2017, însă nu au predat bunul imobil din cauza că, din spusele debitorilor, creditorul nu se afla în ţară. (f.d. 104). În concluzie, instanţa de apel a considerat corectă concluzia primei instanțe și a apreciat drept declarative argumentele apelanților privind dreptul lor de retenție, or, la momentul înaintării pretenţiei, locatarii nu mai posedau bunul, deci, dreptul de retenție era stins.

Suplimentar, instanța de apel a mai menționat, că dreptul de retenție în prezenta speță nu poate fi recunoscut şi din motivul, că deja se începuse executarea silită privind evacuarea locatarilor Ciorici şi Tarlapan din bunul imobil, or, cest drept putea fi invocat în litigiul despre evacuare, însă n-a fost invocat, iar recunoaşterea acestui drept, după încetarea acestuia este lipsită de suport juridic. La 02 martie 2020, Radu Ciorici și Ala Tarlapan, reprezentați de avocatul Aurelia Parpalac, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și 6 hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au indicat că, nu sunt de acord cu hotărârile instanțelor inferioare de judecată, deoarece la examinarea cauzei au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și normele de drept procedural și au interpretat în mod eronat legea. Suplimentar au invocat că nu a fost elucidată și apreciată pe deplin și în mod obiectiv în continuare și nici de instanța de fond și nici de către instanța de apel cu atât mai mult că în cadrul examinării cauzei în instanța de fond au fost administrate și apreciate probele și circumstanțele cazului, care indiscutabil duc la constatarea temeiniciei acțiunii depuse de Radu Ciorici și Ala Tarlapan. Astfel, au relatat că pe parcursul examinării cauzei au prezentat suficiente probe care certifică solicitările lor.

Este dovedit faptul că locatorul nu a predat locatorului bunul în stare corespunzătoare, conform destinației cuvenite prin contract și să mențină bunul în această stare pe durata locațiunii. Bunul dat de locator trebuie să fie liber de orice viciu material sau juridic. Au considerat absolut neîntemeiată poziția instanței de fond prin aprecierea critică și neobiectivă a cerințelor reclamanților privind încasarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat în mărime de 17754 de lei, a sumei de 1969 de lei pentru consumul excesiv a curentului electric, a sumei de 24755 de lei suportate pentru procurarea materialelor de construcție.

Ori, corectă a fost cerința lor de a cere valoarea redusă a chiriei, reieșind drept rezultat al incendiului produs al șemineului instalat contrar cerințelor tehnice, fapt demonstrat prin procesul-verbal de constatare tehnică nr. 2016130101, întocmită la data de 13 ianuarie 2016, ori nu reclamanții au fost proprietarii acestui bun imobil și nu ei au tolerat careva vicii ascunse ale bunului închiriat, nu acestora le este incriminată nerespectarea condițiilor obligatorii de instalare a coșului de fum și încălcărilor grave a reglementărilor tehnice în vigoare, care au dus la declanșarea incendiului, ori aceștia au avut de suferit cel mai mult, care manifestând un grad maxim de diligență au efectuat lucrări de reparație, amenajare corespunzătoare a bunului dat, despre care pîrîta a cunoscut și a acceptat.

Ori, pîrîtă nu a demonstrat prin careva argumente sau probe ce ar demonstrat contrariul cazului întîmplat și anume acesteia ca locator al imobilului dat îi este imputabilă poziția de vinovăție pentru transmiterea în locațiune a bunului imobil cu viciu ascuns. Prin notificarea din 26 mai 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Însă, intimații nu s-au folosit de acest drept. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curţii de Apel Chișinău din 12 decembrie 2019 a fost expediată părților la 02 ianuarie 2020 și recepționată de către recurenți la 09 ianuarie 2020 (vol. II, f.d. 69, 84, 85). Astfel, recursul declarat la 02 martie 2020 de Radu Ciorici și Ala Tarlapan și de reprezentantul acestora avocatul Aurelia Parpalac, este în termen. 7 Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a cauzei sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Radu Ciorici și Ala Tarlapan și de reprezentantul acestora, avocatul Aurelia Parpalac, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebai şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că potrivit jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. 8 Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Radu Ciorici și Ala Tarlapan și de reprezentantul acestora, avocatul Aurelia Parpalac, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Radu Ciorici și Ala Tarlapan și de reprezentantul acestora, avocatul Aurelia Parpalac, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 9