3ra-520/22 — contestarea actului administrativ

3ra-520/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-520/22

2-18120838-01-3ra-10052022

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central (jud: V.Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Negru, E.Palanciuc, A.Minciuna)

Î N C H E I E R E

29 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Anastasia Bilineț, reprezentată

de avocatul Tamara Casian,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Anastasia Bilineț

împotriva Primăriei municipiului Ungheni și a lui Ion Crețu, terț Anatolie Negru

privind anularea titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren și

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, de eliberare a titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren,

împotriva deciziei din 2 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Anastasia Bilineț și a fost menținută hotărârea din 21

octombrie 2020 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 24 septembrie 2018 Anastasia Bilineț a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei municipiului Ungheni, lui Ion Crețu și Anatolie Negru

privind anularea titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren și

obligarea autorității publice locale de a eliberara titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren.

În motivarea acestei acțiuni, Anastasia Bilineț a invocat că este proprietara a ½

cotă-parte din casa de locuit din or. xxxx, str. xxxx și a terenului aferent casei cu

suprafața de 0.02 ha, cu nr. cadastral xxxx, în baza contractului de donație nr. 9641

din 9 decembrie 2014, iar ½ cota-parte din casa de locuit, amplasată pe terenul cu

suprafața de 0.0284 ha, nr. cadastral xxxx îi aparține pârâtului Anatolie Negru, în

baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 214 din 15 ianuarie 2001, încheiat cu

Ion Crețu.

Întrucât între reclamantă și Anatolie Negru a apărut un litigiu privind folosința

terenului aferent, la data de 30 iulie 2018, având ca suport juridic dispozițiile art. 21

din Codul funciar, reclamanta a depus în adresa autorității publice locale Ungheni

1

cerere prealabilă, solicitând stabilirea în natură (pe loc) a hotarelor terenului cu

suprafața de 0.02 ha aferent la ½ casă de locuit din mun. Ungheni, stradela xxxx, nr.

cadastral xxxx.

Prin răspunsul din 10 august 2018, Primăria municipiului Ungheni i-a

comunicat că casa individuală de locuit, amplasată pe str. xxxx, este proprietate

comună a persoanei fizice Anastasia Bilineț și a persoanei fizice Anatolie Negru, a

câte ½ cota-parte fiecare, însă terenul aferent casei este alcătuit din 2 bunuri imobile:

nr. cadastral xxxx cu suprafața de 0,0284 ha, proprietate privată a Anastasiei Bilineț

și cu nr. cadastral xxxx cu suprafața de 0,0284 ha, proprietate privată a lui Anatolie

Negru. Respectiv, având în vedere că un bun imobil - construcție nu poate fi

amplasat pe două sau mai multe terenuri aferente, autoritatea publică va participa la

stabilirea hotarelor doar a unui singur teren aferent casei de locuit, cu acordul și

coordonarea ambilor coproprietari ai casei de locuit individuale.

În acest context, reclamanta a solicitat de la OCT Ungheni copii de pe actele în

baza cărora terenul aferent casei de locuit din mun. xxxx, str. xxxx, a fost divizat în

două bunuri imobile, de la care a primit copii legalizate de pe titlurile de autentificare

a dreptului deținătorului de teren pe numele foștilor coproprietari Tamara Culacova

și Ion Crețu.

Studiind aceste titluri a constatat că titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren pe numele Tamarei Culacova a fost eliberat în baza dispoziției

Primarului nr. 20 din 8 februarie 2000, iar titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren pe numele lui Ion Crețu a fost eliberat în baza dispoziției

Primarului nr. 10 din 12 ianuarie 2001.

A invocat că la data de 14 august 2018 a făcut cunoștință cu aceste dispoziții

din care a constatat că, conform pct. 123 din anexa la dispoziția Primarului nr. 10

din 12 ianuarie 2001, terenul aferent casei din mun. xxxx, str. xxxx, are suprafața de

0.04 ha și lui Ion Crețu i s-a atribuit în proprietate privată ½ cotă- parte din teren, iar

în dispoziția Primarului nr. 20 din 8 februarie 2000 cet. Tamara Culacova nici nu a

fost inclusă.

În opinia reclamantei, titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren

cu nr. cadastral xxxx din 10 februarie 2000 pe numele Tamarei Culacova și titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral xxxx din 12 ianuarie

2001 pe numele lui Ion Crețu, urmează a fi anulate.

În această ordine de idei a menționat că, pe terenul cu suprafața de 0.04 ha din

mun. xxxx, str. xxxx, este amplasată o casă individuală de locuit proprietate comună

a persoanei fizice Anastasia Bilineț și a persoanei fizice Anatolie Negru, a câte ½

cotă-parte fiecare.

Prin dispoziția Primarului nr. 10 din 12 ianuarie 2001, lui Ion Crețu, la acel

moment proprietar a ½ cotă-parte din casa de locuit, i s-a atribuit în proprietate ½

cotă-parte din terenul aferent casei de locuit din mun. xxxx, str. xxxx. Respectiv,

conform acestei decizii lui Ion Crețu urma să i se elibereze titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren pe ½ cotă-parte din teren, iar ulterior Tamarei

Culacova și ea la acel moment proprietar a ½ cotă-parte din casa de locuit situată pe

adresa sus-indicată, trebuia să i se atribuie în proprietate la fel ½ cotă-parte din teren

aferent casei de locuit cu eliberarea în acest sens a titlului de autentificare dreptului

deținătorului de teren.

2

Contrar acestei dispoziții, lui Ion Crețu i s-a atribuit teren cu suprafața de

0,0284 ha, formându-se un bun imobil separat cu nr. cadastral xxxx, iar Tamarei

Culacova, fără ca să existe vreo dispoziție în acest sens, i s-a eliberat titlu de

autentificare a dreptului deținătorului de teren cu suprafața de 0.02 ha, cu formarea

unui bun imobil cu nr. cadastral xxxx.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta a depus cerere de conrcetizare a

cerințelor prin prisma Codului administrativ împotriva Primăriei municipiului

Ungheni și a lui Ion Crețu, terț Anatolie Negru privind anularea titlurilor de

autentificare a dreptului deținătorului de teren și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil, de eliberare a titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, în motivarea căreia a invocat că, imobilul din or. xxxx, str.

xxxx a aparținut bunicilor săi, Fiodor Procopișin și Tamara Procopișina.

Prin hotărârea din 11 iulie 1974 a Judecătoriei Ungheni a fost desfăcută

căsătoria dintre Fiodor Procopișin și Tamara Procopișina și a fost partajată averea

comună, atribuindu-se ambilor soți a câte ½ cotă-parte din imobilul din or. xxxx, str.

xxxx. După divorț Tamara Procopișina a revenit la familia din naștere Culacova.

Astfel prin contractul de donație nr. 1562 din 27 ianuarie 2012 Tamara

Culacova a donat ½ cota-parte din casa de locuit din or. xxxx, str. xxxx fiicei sale

Valentina Procopișina, care la rândul ei prin contractul de donație nr. 9641 din 9

decembrie 2014 a donat a ½ cota-parte din casa de locuit din or. xxxx, str. xxxx și a

terenului aferent casei cu suprafața de 0.02 ha, nr. cadastral xxxx reclamantei

Anastasia Bilineț.

La rândul său, Fiodor Procopișin a vândut ½ cotă-parte din casa de locuit,

amplasată pe terenul cu suprafața de 0.0284 ha, nr. cadastral xxxx pârâtului Ion

Crețu, care în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 214 din 15 ianuarie 2001,

a vândut această ½ cotă-parte terțului Anatolie Negru.

Reclamanta a solicitat inclusiv în urma cererii de modificare a temeiurilor

acțiunii și a admiterii renunțului de la acțiune prin încheierea din 24 februarie 2020

a Judecătoriei Ungheni, sediul Central: anularea titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren nr. cadastral xxxx din 10 februarie 2000 pe numele Tamarei

Culacova, înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 2 aprilie 2002; anularea

titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral xxxx din 12

ianuarie 2001 pe numele lui Ion Crețu, înregistrat în Registrul bunurilor imobile la

2 aprilie 2002; obligarea Primăriei mun. Ungheni de a-i elibera titlul de autentificare

a dreptului deținătorului de teren asupra terenului aferent casei din mun. xxxx, str.

xxxx cu încasarea cheltuielilor de judecată suportate pe marginea prezentului litigiu.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central,

a fost dispusă examinarea cauzei civile nr. 2-1823/2018 în procedura contenciosului

administrativ, de către același complet de judecată, cu schimbarea indicelui din ,,2”

în ,,3” și a numărului din 2-1823/2018 în numărul acordat inițial 3129/2019, cu

oferirea unui nou număr și cu indicarea calității procesuale a intervenienților

accesorii ca fiind terți.

Prin încheierea din 24 februarie 2020 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central, a

fost admis renunțul reclamantei la pretenția privind obligarea Primăriei mun.

Ungheni de a-i elibera lui Anatolie Negru titlul de autentificare a dreptului

3

deținătorului de teren asupra terenului aferent casei din mun. mun. xxxx, str. xxxx,

iar procesul în această parte a fost încetat.

Prin hotărârea din 21 octombrie 2020 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central,

acțiunea în contencios administrativ depusă de Anastasia Bilineț în partea

solicitărilor privind anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren nr. cadastral xxxx din 10 februarie 2000 pe numele Tamarei Culacova,

înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 2 aprilie 2002 și anularea titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral xxxx din 12 ianuarie

2001 pe numele lui Ion Crețu, înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 2 aprilie

2002, a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

Acțiunea în contencios administrativ depusă de Anastasia Bilineț în partea

solicitărilor privind obligarea Primăriei mun. Ungheni de a-i elibera titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren asupra terenului aferent casei din

mun. xxxx, str. xxxx și încasarea cheltuielilor de judecată suportate pe marginea

prezentului litigiu, a fost respinsă ca fiind nefondată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 26 octombrie 2020,

Anastasia Bilineț a depus apel, care ulterior la data de 3 decembrie 2020 a fost

completat cu motivare, solicitând admiterea apelului, casarea actului judecătoresc

contestat și emiterea unei decizii noi, de admitere a acțiunii.

Judecătoria Ungheni, sediul Central a pronunțat dispozitivul hotărârii

contestate la data de 21 octombrie 2020 (vol.II,f.d.26), iar hotărârea motivată a fost

notificată apelantei Anastasia Bilineț în data de 13 noiembrie 2020 (vol.II,f.d.49).

Astfel, depunerea apelului nemotivat în data de 26 octombrie 2020 (vol.II,f.d.29) cât

și motivarea acestuia prezentată la data de 3 decembrie 2020 (vol.II,f.d.60) sunt în

termen.

Prin decizia din 2 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Anastasia Bilineț și a fost menținută hotărârea din 21 octombrie 2020 a

Judecătoriei Ungheni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că termenul de adresare în

judecată cu solicitarea de nulitate a titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului

de teren, urmează a se calcula din data de 9 decembrie 2014, data înregistrării

dreptului de proprietate, iar acțiunea urma a fi depusă în instanță, până la data de 9

decembrie 2017.

În speță, acțiunea a fost depusă în data de 24 septembrie 2018, adică după

expirarea termenului de prescripție în cadrul căruia urma a fi depusă acțiunea.

Consecință a celor expuse, instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia

privind faptul că, acțiunea în declararea nulității titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, pe numele Tamarei Culacova și anularea titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, pe numele lui Ion Crețu, urma a fi

formulată și depusă în instanță, în termen de 3 ani, de la data obținerii dreptului, fapt

reglementat expres la articolul 74 din Codul civil, în redacția anului 1964.

Or, apelanta Anastasia Bilineț putea și trebuia să cunoască despre existența

titlurilor, deoarece actele respective au fost înregistrate la data de 10 mai 2000 și

respectiv, la data de 12 ianuarie 2001 în Registrul bunurilor imobile, care este un

Registru public.

4

La rândul său, examinarea unei acțiuni depusă în afara termenului legal

constituie o încălcare a principiului legalității și a securității raporturilor juridice și

respectiv, emiterea unei soluții ar fi inadmisibilă în ordinea de drept, cu atât mai mult

că la îndeplinirea acțiunilor procedurale, respectarea cerințelor cu privire la

admisibilitate, constituie un aspect important al dreptului la un proces echitabil,

prevăzut de art. 6 § 1 a Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Contrar argumentelor invocate de partea apelantă, anularea unui act juridic

civil, peste o perioadă de 20 de ani din momentul întocmirii acestuia, vine în

contradicție cu principiul securității raporturilor juridice, și potențial ar constitui o

violare a articolului 6 parag. 1 al CEDO.

Cu referire la cerința reclamantei privind obligarea Primăriei or. Ungheni de a

elibera titlu de autentificare și încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a

reținut că respingerea cerinței privind anularea titlurilor de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, duce la respingerea și a cerințelor vizate, or aceasta este

nefondată, lipsind temeiurile de fapt și de drept pentru eliberarea unor noi titluri de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, atât timp cât sunt valabile actele

emise anterior.

Din considerentele enunțate, instanța de apel a ajuns la concluzia respingerii

apelului depus de Anastasia Bilineț și menținerea hotărârii instanței de fond.

La data de 8 aprilie 2022, Anastasia Bilineț, reprezentată de avocatul Tamara

Casian a depus împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului împotriva

deciziei din 2 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea actului judecătoresc ce constituie obiectul prezentului recurs cu

remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului, reprezentanta recurentei a invocat dezacordul cu actele

judecătorești, considerându-le neîntemeiate prin faptul că au fost aplicate eronat

normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

În acest context, a fost invocat că instanțele de judecată greșit au calculat data

nașterii dreptului reclamantei la acțiune pentru revendicarea dreptului său, iar ca

urmare neîntemeiat și greșit au dispus respingerea acțiunii ca fiind depusă cu

omiterea termenului de prescripție în partea solicitărilor privind anularea titlurilor

de autentificare a dreptului deținătorului de teren.

La fel, a fost menționat că instanțele de judecată au examinat litigiul cu

încălcarea competenței jurisdicționale, or, faptul că una din solitările din acțiune a

fost obligarea Primăriei or. Ungheni de a elibera titlu de autentificare a dreptului

deținătorului de teren nu duce la schimbarea competenței jurisdicționale, deoarece

aceasta este o cerință ce derivă din cererea de bază privind anularea titlurilor de

autentificare, care este o pretenție de drept comun.

La data de 11 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces copia motivării recursului depus de Anastasia Bilineț,

reprezentată de avocatul Tamara Casian împotriva deciziei din 2 februarie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă

până la examinarea admisibilității recursului, ultimii nu au formulat referință.

Colegiul reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

5

Totodată, prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) a intrat

în vigoare la 1 aprilie 2019. Potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului

cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 a fost

abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Respectiv, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță în partea procedurală urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului

administrativ, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, iar în partea materială

urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul inițierii procedurii

prealabile, a procedurii administrative, cât și a procedurii de contencios

administrativ, și anume a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000 (abrogată la 1 aprilie 2019).

Or, în speță procedura administrativă și procedura de contencios administrativ

au fost inițiate în anul 2018 și se referă la o activitate administrativă inițiată până la

1 aprilie 2019, aspect care determină, că la caz se vor aplica dispozițiile legale vechi,

care reglementau aceste instituții.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată în data de 2 februarie

2022 (vol.II,f.d.116), fiind notificată reprezentantei recurentei Anastasia Bilineț,

avocatul Tamara Casian în data de 30 martie 2022 (vol.II,f.d.138).

Astfel, motivarea recursului depusă împreună cu cererea de recurs în data de 8

aprilie 2022 (vol.II,f.d.137) este în termen, or, la dosar nu există date privind

recepționarea de către recurentă a copiei dispozitivului deciziei contestate.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Anastasia Bilineț, reprezentată

de avocatul Tamara Casian, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

6

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii

în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

Cu referire la argumentele recursului privind încălcarea la caz a competenței

jurisdicționale a acțiunii în contencios administrativ, Colegiul reține că, prin Legea

nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova,

care în conformitate cu art. 257 alin. (1) a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar

potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului cod, Legea contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 a fost abrogată.

Aici, Colegiul relevă că în prezenta speță, acțiunea în contencios administrativ

depusă și reținută spre examinare de către instanțele de judecată cu respectarea

normelor de competență, conține pretenții inseparabile de drept administrativ și de

drept civil, motiv pentru care acestea corect au fost examinate prin prisma art. 201

alin. (1), 197 alin. (1) din Codul administrativ în coroborare cu art. 32 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, de instanța de judecată competentă pentru examinarea

acțiunii în contenciosul administrativ.

7

Or, pretențiile inseparabile de drept civil din prezentul litigiu și anume anularea

titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. cadastral xxxx din 10

februarie 2000 pe numele Tamarei Culacova, înregistrat în Registrul bunurilor

imobile la 2 aprilie 2002 și anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului

de teren cu nr. cadastral xxxx din 12 ianuarie 2001 pe numele lui Ion Crețu,

înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 2 aprilie 2002, sunt inseparabil legate de

cerința privind obligarea Primăriei mun. Ungheni de a-i elibera recurentei Anastasia

Bilineț titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren asupra terenului

aferent casei din mun. xxxx, str. xxxx.

Respectiv, prin prisma principiului imutabilității competenței, Judecătoria

Ungheni, sediul Central prin încheierea din 15 noiembrie 2019 a dispus examinarea

cauzei civile nr. 2-1823/2018 în procedura contenciosului administrativ, de către

același complet de judecată, cu schimbarea indicelui din ,,2” în ,,3” și a numărului

din 2-1823/2018 în numărul acordat inițial 3129/2019, cu oferirea unui nou număr

și cu indicarea calității procesuale a intervenienților accesorii ca fiind terți

(vol.I,f.d.151-152).

Totodată, această concluzie corespunde art. 197, 198 alin. (1) din Codul

administrativ în coroborare cu art. 43 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit

cărora, nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanța în a

cărei competență este dată prin lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.

Acțiunea în contencios administrativ reținută spre examinare de către o instanță de

judecată cu respectarea normelor de competență se soluționează de către aceasta în

fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competența unei alte instanțe.

Mai mult ca atât, aceste aspecte au fost soluționate în prima instanță, ceea ce se

confirmă prin încheierea protocolară a Judecătoriei Ungheni, sediul Central adoptată

în ședința de judecată din 15 noiembrie 2019, potrivit căreia reprezentatei

reclamantei Anastasia Bilineț, avocatul Tamara Casian i-a fost acordat termen pentru

a-și concretiza cerințele prin prisma Codului administrativ (vol.I,f.d.150), iar prin

cererea din 27 noiembrie 2019, Anastasia Bilineț, reprezentată de avocatul Tamara

Casian și-a modificat temeiurile acțiunii, menționând că capătul de cerere din

acțiune privind obligarea Primăriei mun. Ungheni de a-i elibera Anastasiei Bilineț

titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren și-l întemeiază inclusiv prin

prisma art. 189, 191, 195, 196, 197, 204, 206, 208, 209, 211 și 212 din Codul

administrativ (vol.I,f.d.159).

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

8

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Anastasia Bilineț, reprezentată de avocatul Tamara

Casian.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Anastasia Bilineț, reprezentată de avocatul Tamara Casian

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

9