3ra-385/22 — contestarea actului administrativ

3ra-385/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-385/22

2-20113794-01-3ra-13042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

DECIZIE

22 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Igor Bondarenco,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Igor Bondarenco împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu

privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul depus de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, casată

integral hotărârea din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă

o nouă decizie de respingere a acțiunii ca neîntemeiate,

c o n s t a t ă:

La 16 septembrie 2020 Igor Bondarenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 29 mai 2020, efectua serviciul în

calitate de șef de schimb, care prezumă coordonarea cu activitatea tuturor patrulelor

în punctul de trecere Giurgiulești - Galați.

Aproximativ la ora 18:40 pe direcția ieșire din Republica Moldova, s-a apropiat

un microbus de marca Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare xxxxx, la

volanul căruia se afla cetățeanul Viorel Stîna.

A menționat că microbuzul în cauză era echipat cu scaune pentru transportarea

pasagerilor, care erau ocupate cu pasageri ce intenționau să traverseze frontiera de

stat și astfel, inspectorii care perfectau transportul pe direcția ieșire din țară, au

semnalat că acest microbus deține extras eliberat de către ANTA doar pentru

transport de mărfuri și colete în regim internațional, iar de facto transporta numai

persoane peste frontiera de stat.

1

La solicitarea sa, șoferul unității de transport i-a prezentat doar actele permisive

pentru transport de mărfuri, neavând în acest sens dreptul de transport a pasagerilor.

În circumstanțele descrise și a convingerilor intime i-a apărut bănuială

rezonabilă referitor la autenticitatea extrasului/foii de parcurs.

Astfel, în calitate de agent constatator, avea sarcina de a efectua acțiuni de

constatare, prevăzute de alin. (2) art. 273 Cod de procedură penală.

Despre situația dată a raportat imediat șefului ierarhic superior, cu care a

coordonat toate acțiunile: a raportat serviciului dispecerat al Direcției regionale Sud

pentru înregistrarea cazului în Registrul nr. 2, a îndeplinit actele procesuale pentru

ridicarea extrasului și a foii de parcurs (proces-verbal privind actele de constatare;

proces-verbal privind controlul de frontieră; proces-verbal de audiere a martorului -

șoferului, act privind ridicarea documentului) pentru ca ulterior în baza examinării

materialului conform Registrului nr. 2, să fie întreprinse acțiuni de constatare și

anume: să fie numită expertiza tehnico-științifică a extrasului și a foii de parcurs, iar

în caz că extrasul nu este contrafăcut, urma să fie investigată legalitatea obținerii lui;

dacă a fost sau nu foaia de parcurs în cauză, emisă de către compania SRL

„Autogenius”, sau dacă era în drept SRL „Autogenius” să emită foaie de parcurs

pentru microbusul cu autorizație transport mărfuri, care de facto era asamblat cu

banchete și transporta pasageri.

Ulterior, a fost anunțat despre rezultatul expertizei tehnico-științifice, unde se

menționează că ștampilele de pe extras sunt originale, iar expertiza tehnico-

științifică pentru foaia de parcurs nu a fost numită. La fel, șoferul microbuzului a

indicat că nu a trecut niciun medic și niciun mecanic, ci doar i s-a înmânat pachetul

de acte cu care a pornit la drum.

Fiind inițiată cercetarea de serviciu pe cazul dat, a fost chemat pentru audiere,

unde a relatat că a raportat șefului ierarhic superior imediat cazul, a coordonat cu el

acțiunile și ce anume a fost întreprins. A explicat că Viorel Stîna a fost înștiințat

despre refuzul ieșirii din țară și totodată i s-a adus la cunoștință drepturile acestuia,

atrăgându-i în special atenția că, dacă consideră că i se încalcă vreun drept poate

contacta imediat la linia de încredere a Poliției de Frontieră care este afișată pe toate

panourile din punctul de trecere.

A mai menționat că a fost înregistrată neautorizarea trecerii în sistemul

informațional Pasager, de către inspectorii ce perfectau transportul pe direcția ieșire,

însă în registru de nepermiteri din cadrul punctului de trecere, nu a fost consemnată

informația, în folosul fluidizării fluxului de transport, ulterior acest fapt fiind omis.

A declarat că cercetarea de serviciu s-a finalizat, cu ordin de sancționare

disciplinară prin care s-a dispus retrogradare în funcție, cu numire în funcție

inferioară la o altă unitate de control al frontierei, în altă localiatate, fără acordul lui.

Drept temei de sancționare a servit concluzia angajatorului prin care s-a

menționat că inspectorul principal Igor Bondarenco, în timpul desfășurării activității

de control la trecerea frontierei de stat, nu a respectat întocmai prevederile actelor

normative ce reglementează activitatea de serviciu și anume: Instrucțiunea privind

activitatea patrulei poliției de frontieră aprobată prin ordinul 665 din 15 octombrie

2018; Regulamentul cu privire la stabilirea procedurilor de refuz al intrării/ieșirii

2

în/din Republica Moldova, aprobat prin ordinul șefului Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră nr. 589 dm 28 august 2017, precum și prevederile art. 12 alin.

(1) lit. c), d) și e) al Legii cu privire la Poliția de Frontieră nr. 283 din 28 decembrie

2011.

Reclamantul a declarat că acțiunile întreprinse au fost perfect legale, reieșind

din prevederile art. 260, 261, 273 Cod de procedură penală, care stabilesc expres

competențele în acest sens. Totodată, și secțiunea 2 la ordinul nr. 22 din 25 ianuarie

2013 prevede competența organelor de constatare a Departamentului Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne. Astfel, organele de constatare au sarcina

de a efectua măsuri speciale de investigații, inclusiv de a utiliza înregistrări audio și

video, filmări, fotografieri și de a efectua acțiuni de constatare, prevăzute de alin. (2)

art. 273 Cod de procedură penală.

În continuare, a relatat că dacă ar fi fost examinat cazul dat, obiectiv, sub toate

aspectele și se confirma că este legal să transporți pasageri în baza autorizației de

transport a mărfii, atunci urma să fie interpretate prevederile ordinului Ministerului

Afacerilor Interne nr.254 din 18 iulie 2008, capitolul V - Primirea și examinarea

altor informații referitoare la infracțiuni, conform căruia în cazul când informația

despre infracțiuni s-a confirmat, colaboratorul organului va primi plângerea sau

denunțul în ordinea stabilită, iar în cazul depistării nemijlocite a infracțiunii un

raport, care se vor înregistra în Registrul nr. l. În caz că informațiile despre

infracțiuni nu și-au găsit confirmare, colaboratorul organului care a examinat

informațiile prezintă conducătorului organului respectiv o încheiere motivată despre

rezultatele verificării, la care se anexează materialele acumulate.

De asemenea, a susținut că transferul/numirea la o altă unitate și în altă

localitate fără acordul lui, constituie încălcare a prevederilor art. 74 Codul muncii,

și anume a indicat că transferul salariatului la o altă muncă permanentă în cadrul

aceleiași unități, cu modificarea contractului individual de muncă conform art. 68,

precum și angajarea prin transferare la o muncă permanentă la o altă unitate ori

transferarea într-o altă localitate împreună cu unitatea, se permit numai cu acordul

scris al părților.

Astfel, a afirmat că ordinul de sancționare conține interpretări alogice la actele

normative invocate, pe când de drept și de fapt, au fost întreprinse acțiuni strict

legale.

Totodată, a menționat că prin ordinul de sancționare este învinuit că în urma

atitudinii iresponsabile a atribuțiilor de serviciu, au fost cauzate daune considerabile

persoanei juridice.

A arătat că acțiunile întreprinse au fost raportate, coordonate, înregistrate,

documentate și în niciun caz nu depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege.

A solicitat anularea ordinului de sancționare disciplinară nr. 463/ps din 25

august 2020 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Prin hotărârea din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

admisă acțiunea. A fost anulat ordinul de sancționare disciplinară nr. 463/ps din 25

august 2020 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

3

La 27 iulie 2021 în termenul prevăzut de art. 232 Cod administrativ,

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus apel împotriva hotărârii din 23

iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 28 octombrie 2021 a

prezentat motivarea apelului, având în vedere că hotărârea motivată conform

avizului de recepție anexat la dosar a fost recepționată în data de 8 octombrie 2021.

Prin decizia din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

depus de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a fost casată integral

hotărârea din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o

nouă decizie prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 17 februarie 2022 Igor Bondarenco a depus recurs împotriva deciziei din 18

ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

La 13 aprilie 2022 Igor Bondarenco a prezentat motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material și procedural, precum și nu au fost constatate și

elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A declarat că este inexplicabil faptul cum instanța de apel a ajuns la concluzia

că dânsul nu a avut temei legal pentru a întreprinde acțiuni de ridicare a blanchetelor:

extrasul și foaia de parcurs. În același timp, a relatat că este de neperceput faptul că

pe timpul instituirii stării de urgență (COVID-19), fiind închise majoritatea

punctelor de trecere pentru a nu admite traversarea persoanelor și mijloacelor de

transport, rămânând deschise doar trei puncte de trecere cu România, pentru cazuri

excepționale, microbuzul condus de Viorel Stîna, care intenționa să traverseze

frontiera, nu avea avizul de la Comisia Națională Extraordinară pentru Sănătate

Publică și nici setul deplin de acte permisive pentru transportul de persoane sau

mărfuri, până la impunerea restricțiilor stării de urgență.

Astfel, a enunțat că este inadmisibil faptul că în calitate de agent constatator să

nu întreprindă măsuri de constatare după ce inspectorii de la linia de control în

procesul de verificare a actelor șoferului, au semnalat că acesta nu ar avea actele

necesare, permisive pentru transportul de pasageri sau mărfuri.

În opinia sa, neexaminând legalitatea aplicării sancțiunii, instanța de judecată

contribuie la facilitarea și determinarea angajaților Poliției de Frontieră la

nerespectarea dispozițiilor de serviciu, care duc la nerealizarea acțiunilor de

prevenire, depistare și contracarare a circulației ilegale a persoanelor și mijloacelor

de transport. Astfel că, instanța nu doar admit derogări de la actele normative, dar

își atribuie și alte competențe care exced domeniul de activitate.

A mai indicat că la judecarea apelului, reprezentantul Inspectoratului General

al Poliției de Frontieră a indus în eroare instanța, invocând că pe parcursul activității,

dânsul nu a fost stimulat, fiind sancționat disciplinar în repetate rânduri.

La fel, a menționat că examinând prezenta acțiune, instanța de apel i-a încălcat

dreptul la apărare, la audiere juridică și la un proces echitabil, fiind totodată încălcat

principiul oralității.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

remiterea cauzei la rejudecare.

4

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 18 ianuarie 2022, iar

recurentul a depus recursul la 17 februarie 2022. Totodată, din materialele dosarului

rezultă că decizia instanței de apel a fost notificată recurentului Igor Bondarenco, în

data de 21 martie 2022, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii

recomandate (f.d.196). Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ menționează că recurentul, s-a conformat prevederilor

legale și a depus recursul la 17 februarie 2022 și motivarea recursului la 13 aprilie

2022, în termenul prevăzut de art. 245 Cod administrativ.

Prin referința din 19 mai 2022, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a

solicitat respingerea recursului.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție, examinând admisibilitatea recursului, l-a numit pentru

judecare în conformitate cu prevederile art. 193 alin. (3) din Codul administrativ, în

completul din 5 judecători.

În conformitate cu prevederile art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

La caz, completul nu a considerat oportun de a cita participanții la proces pentru

a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece argumentele

recurentului au fost expuse cu suficientă claritate, iar intimatul și-a expus poziția

prin referința prezentată.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și a menține hotărârea primei

instanțe, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

În conformitate cu prevederile art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura

de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

În temeiul art. 22 alin. (1) coroborat cu art. 219 alin. (1) Cod administrativ,

instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor

5

probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile

de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Prin prisma art. 219 alin. (2) și (3) Cod administrativ, instanța de judecată

depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare,

depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea

tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de

judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost

discutate de participanții la proces. Instanța de judecată nu are dreptul să depășească

limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor

formulate de participanții la proces.

Recapitulând esența litigiului în raport cu cumulul probelor administrate la

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că la data 29 mai 2020, în jurul orei 18.40, pe direcția de ieșire

din Republica Moldova, la punctul de trecere a frontierei de stat „Giurgiulești-

Galați”, rutier, inspectorul principal Igor Bondarenco, șef de schimb al Sectorului

Poliției de Frontieră „Giurgiulești 2”, în timpul activităților de control la trecerea

frontierei de stat al angajatului SRL „Autogenius”, a solicitat și a ridicat actele cu

suspiciuni că sunt falsificate și anume: bonul de casă, certificatul pentru transport

internațional, contractul de prestări servicii, foia de parcurs cu nr. DAA 23745287,

extrasul de la Agenția Națională Transport Auto.

Ca urmare, cazul dat a fost înregistrat în REI-2 al Direcției regionale Sud a

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu nr. 20208720109 din 29 mai 2020,

iar în urma examinării materialului, a devenit cunoscut faptul că actele ridicate de

către inspectorul principal Igor Bondarenco, sunt veridice și nu au semne de

falsificare, fapt confirmat prin Raportul de Constatare Tehnico-Științific cu nr. 128

din 15 iunie 2020 și răspunsul parvenit de la Agenția Națională Transport Auto, cu

nr. 2461 din 26 iunie 2020.

Astfel, actele ridicate au fost restituite la data de 3 iulie 2020, iar la 6 iulie 2020

de către serviciul secretariat al Direcției regionale Sud a fost înregistrată o petiție din

partea SRL „Autogenius”, cu nr. A-9/20, pe faptul pretinselor acțiuni ilegale ale

inspectorului principal Igor Bondarenco, care prin scrisoarea de însoțire cu nr.

35/22-1538 din 8 iulie 2020, a fost expediată conform competenței pentru examinare

Procuraturii Anticorupție, Oficiul Sud.

Totodată, la 10 iulie 2020, de către șeful adjunct interimar al Direcției

Regionale Sud a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, a fost emisă

încheierea privind soluționarea materialului înregistrat în REI-2 cu nr. 20208720109

din 29 mai 2020, prin care s-a propus că pe faptul sabilirii legalității acțiunilor din

data de 29 mai 2020, ale angajatului Poliției de Frontieră, inspector principal Igor

Bondarenco urmeză să fie informat în scris șeful Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră, cu propunerea de a iniția o anchetă de serviciu pe cazul dat.

La data de 29 iulie 2020, de către Serviciul supraveghere a frontierei al Secției

de control al frontierei a Direcției Regionale Sud, a fost emisă concluzia anchetei de

serviciu pe faptul pretinselor abateri ale angajatului Sectorului de Poliției de

Frontieră ,,Giurgiulești - 2”, inspectorului principal Igor Bondarenco, cu propunerea

6

de a-i fi aplicată sancțiunea disciplinară „retrogradare în funcție”, conform lit. e)

alin. (1) din art. 58 al Legii privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, pentru atitudine

neconștiincioasă față de îndatoririle de serviciu, manifestată prin neîndeplinirea

întocmai a prevederilor actelor normative ce reglementează activitatea de serviciu.

Prin ordinul nr. 463/ps din 25 august 2020 al Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră cu privire la sancționarea disciplinară a funcționarului public cu statut

special:

S-a aplicat sancțiunea disciplinară „retrogradare în funcție”, inspectorului

principal Igor Bondarenco, șef de schimb al Unității control al frontierei al

Sectorului Poliției de Frontieră „Giurgiulești-2” al Direcției regionale Sud, pentru

atitudine neconștiincioasă față de îndatoririle de serviciu, manifestată prin

neîndeplinirea întocmai a prevederilor actelor normative ce reglementează

activitatea de serviciu.

S-a numit inspectorul principal Igor Bondarenco în funcția de ofițer superior al

Unității control al frontierei a Sectorului poliției de frontieră „Cișmichioi” a Direcției

regionale Sud a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

S-a atenționat șeful interimar al Sectorului Poliției de Frontieră „Giurgiulești-

2” al Direcției regionale Sud, comisar Stanislav Calașnicov privind neadmiterea de

către angajații din subordine a încălcărilor prevederilor actelor normative, atitudinii

necorespunzătoare față de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și serviciilor prestate,

care pot denigra imaginea Poliției de Frontieră.

Astfel, în corespundere cu art. 17 Cod administrativ, drept vătămat este orice

drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin

activitate administrativă.

În temeiul art. 189 alin. (1) Cod administrativ, orice persoană care revendică

încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice

poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Iar conform art. 206 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, o acțiune în contencios

administrativ poate fi depusă pentru anularea în tot sau în parte a unui act

administrativ individual (acțiune în contestare).

Din materialele cauzei s-a constatat că înaintând la 16 septembrie 2020

prezenta acțiune în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră, Igor Bondarenco a solicitat anularea ordinului de sancționare disciplinară

nr. 463/ps din 25 august 2020 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia de a

admite cererea de chemare în judecată și a anulat ordinul de sancționare disciplinară

nr. 463/ps din 25 august 2020 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea

primei instanțe și a emis o nouă hotărâre prin care a respins cererea de chemare în

judecată, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind

neîntemeiată concluzia primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii depuse de

către Igor Bondarenco.

7

În acest sens, verificând pretențiile înaintate în cererea de chemare în judecată,

instanța de apel a menționat că actul administrativ contestat - ordinul nr. 463/ps din

25 august 2020 „Cu privire la sancționarea disciplinară a funcționarilor publici cu

statut special” a fost emis de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în strictă

conformitate cu legislația în vigoare și cu respectarea procedurii.

Curtea de Apel Chișinău a învederat că ordinul de aplicare a sancțiunii

disciplinare emis în privința lui Igor Bondarenco este suficient de motivat, fiind

indicate toate temeiurile de fapt și de drept, de care a ținut cont angajatorul la

aplicarea sancțiunii disciplinare.

La caz, instanța de apel a menționat că încălcările comise de către Igor

Bondarenco în timpul desfășurării activității de control și constatate în cadrul

anchetei de serviciu, constituie abatere disciplinară pentru săvârșirea cărora a fost

aplicată sancțiunea disciplinară -„retrogradare în funcție”, or, instanța de apel a

reținut că acesta a admis în activitatea sa abatere disciplinară prin încălcarea

disciplinei muncii, a prevederilor Fișei postului, prevederilor Legii cu privire la

Poliția de Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011, ale Statutului disciplinar al

funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și

ale Codului deontologic al funcționarului public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne.

Instanța de apel a respins argumentul invocat de intimat și susținut de instanța

de fond precum că transferul salariatului la o altă muncă permanentă în cadrul

aceleiași unități, cu modificarea contractului individual de muncă, precum și

angajarea prin transferare la o muncă permanentă la o altă unitate ori transferarea

într-o altă localitate împreună cu unitatea, se permit numai cu acordul scris al

părților, deoarece în privința intimatului Igor Bondarenco a fost aplicată sancțiunea

disciplinară „retrogradare în funcție”, dar nu transferul sau numirea la o altă unitate.

În consecință, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță nu a dat o

apreciere obiectivă circumstanțelor cauzei și greșit a aplicat normele de drept

material.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră concluzia instanței de apel contradictorie circumstanțelor

cauzei, fiind rezultată din interpretarea eronată a normelor de drept material, pe când

concluzia primei instanțe despre necesitatea admiterii acțiunii este justă, aceasta

având la bază cumulul dovezilor administrate în coraport cu normele juridice ce

guvernează raportul juridic litigios.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3 Cod administrativ, legislația

administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității

administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării

respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și

juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) Cod administrativ, actul administrativ

individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de

autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului

8

public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea

sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

În speța dedusă judecății, în care obiect al examinării îl constituie legalitatea

actului administrativ emis de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în

raport cu Igor Bondarenco, prezintă relevanță prevederile Legii cu privire la Poliția

de Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011, Legii privind funcționarul public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie

2016, Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 7

iunie 2017, Codului de etică și deontologie al funcționarului public cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

629 din 8 august 2017, cât și prevederile Codului muncii.

Așa cum rezultă din conținutul ordinului Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră nr. 463/ps din 25 august 2020 „Cu privire la sancționarea disciplinară a

funcționarului public cu statut special”, la data de 29 mai 2020, în jurul orei 18.40,

pe direcția de ieșire din Republica Moldova, la punctul de trecere a frontierei de stat

„Giurgiulești- Galați”, rutier, inspector principal Igor Bondarenco, șef de schimb al

unității control al frontierei al Sectorului Poliției de Frontieră „Giurgiulești 2” în

timpul activităților de control la trecerea frontierei de stat a solicitat actele de la

cetățeanul Viorel Stîna, care ulterior au fost ridicate cu suspiciuni că sunt falsificate.

Cazul dat a fost înregistrat în REI-2 al Direcției regionale Sud al Inspectoratului

General Poliției de Frontieră, iar în urma examinării materialului, a devenit cunoscut

faptul că actele ridicate sunt veridice și nu au semne de falsificare, fapt confirmat

prin Raportul de Constatare Tehnico - Științific și răspunsul parvenit de la Agenția

Națională Transport Auto.

Ulterior, la 6 iulie 2020 de către serviciul secretariat al Direcției regionale Sud

a fost înregistrată o petiție din partea SRL „Autogenius”, pe faptul pretinselor acțiuni

ilegale ale angajaților Poliției de Frontieră, în urma la care a fost inițiată ancheta de

serviciu.

În cadrul anchetei de serviciu s-a constatat că, inspector principal Igor

Bondarenco în timpul desfășurării activităților de control la trecerea frontierei de stat

nu a respectat întocmai prevederile actelor normative ce reglementează activitatea

de serviciu, și anume: Instrucțiunea privind activitatea patrulei poliției de frontieră

aprobată prin ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr.665

din 15 octombrie 2018 și Regulamentul cu privire la stabilirea procedurilor de refuz

al intrării/ieșirii în/din Republica Moldova, aprobat prin ordinul șefului

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 589 din 28 august 2017.

Potrivit ordinului, toate neajunsurile menționate s-au datorat atitudinii

iresponsabile față de îndatoririle de serviciu de către inspectorul principal Igor

Bondarenco, șef de schimb al unității control al frontierei al Sectorului Poliției de

Frontieră „Giurgiulești-2”, al Direcției regionale Sud.

La fel, s-a menționat faptul că acțiunile efectuate de către inspectorul principal

Igor Bondarenco au adus eventuale prejudicii considerabile SRL „Autogenius”, din

9

cauza ridicării actelor ce acordau dreptul la desfășurarea activităților atribuite

agentului economic menționat.

Prin urmare, angajatorul a concluzionat că inspectorul principal Igor

Bondarenco a încălcat prevederile art. 12 alin. (1) lit. c), d) și e) al Legii cu privire

la Poliția de Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011, pct. 7 subpct. 4), 5), 8) și 19)

al Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7

iunie 2017, pct. 7 subpct. 1), 2), și 7) ale Codului deontologic al funcționarului public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 629 din 8 august 2017, pct. 282 subpct. 6) și 10), pct. 283 subpct. 3)

a Instrucțiunii privind activitatea patrulei poliției de frontieră aprobată prin ordinul

șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 665 din 15 octombrie

2018, pct. 4, 6 a Regulamentului cu privire la stabilirea procedurilor de refuz al

intrării/ieșirii în/din Republica Moldova, aprobat prin ordinul șefului Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră nr. 589 din 28 august 2017 și pct. 11 subpct. 11.1,

subpct. 11.1.2 și 11.1.8 al Fișei postului privind exercitarea funcției de șef de schimb

al unității control al frontierei al Sectorului Poliției de Frontieră „Giurgiulești-2”.

Astfel, conform art. 12 alin. (1) lit. c), d) și e) al Legii cu privire la Poliția de

Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011, polițistul de frontieră are următoarele

obligații: să respecte jurământul depus și normele deontologice; să fie disciplinat și

vigilent, să manifeste inițiativă și perseverență, să-și consacre activitatea

profesională îndeplinirii competente, integre, corecte și conștiincioase a îndatoririlor

de serviciu prevăzute de lege; să respecte principiile, normele și regulile specifice

activității.

Potrivit pct. 7 subpct. 4), 5), 8) și 19) al Statutului disciplinar al funcționarului

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, funcționarul este obligat: să fie

disciplinat și vigilent, să-și consacre activitatea profesională îndeplinirii competente,

integre, corecte și conștiincioase a atribuțiilor de serviciu; să respecte principiile,

normele și regulile activității profesionale; să execute la timp și întocmai atribuțiile

conform funcției deținute; să execute întocmai și în termen oportun ordinele,

dispozițiile și indicațiile legale ale superiorilor.

Pct. 7 subpct. 1), 2), și 7) din Codul deontologic al funcționarului public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 629 din 8 august 2017, stipulează că funcționarul public cu statut

special este obligat: să execute strict și corect prevederile actelor normative; să

respecte disciplina de serviciu; să fie disciplinat și vigilent, să manifeste inițiativă și

perseverență, să își consacre activitatea profesională îndeplinirii competente, corecte

și conștiincioase a atribuțiilor de serviciu.

Totodată, conform pct. 282 subpct. 6) și 10) al Instrucțiunii privind activitatea

patrulei poliției de frontieră, aprobat prin ordinul șefului Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră nr. 665 din 15 octombrie 2018, controlul în linia a doua

presupune următoarele: înregistrarea în Registrul de evidență a cazurilor de

transmitere de la prima linie de control la controlul în linia a doua, a actelor de

10

călătorie, persoanei și mijloacelor de transport; întocmirea, după caz, a actului de

refuz al intrării/ieșirii în/din țară persoanei sau mijlocului de transport.

Iar potrivit pct. 283 subpct. 3) a Instrucțiunii menționate, modalitatea

(procedura) de trimitere a actelor, persoanelor și mijloacelor de transport de la

control în prima linie, la controlul în linia a doua, de către polițistul de frontieră este

următoarea: polițistul de frontieră din prima linie, care a decis efectuarea controlului

în linia a doua, informează persoana supusă controlului cu privire la scopul și

procedura de efectuare a unui asemenea control și obligatoriu îi eliberează

formularul informativ, conform Anexei nr.4.

În pct. 4 și 6 a Regulamentului cu privire la stabilirea procedurilor de refuz al

intrării/ieșirii în/din Republica Moldova, aprobat prin ordinul șefului Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră nr. 589 din 28 august 2017, se menționează că în

cazul refuzului intrării mijlocului de transport în Republica Moldova, polițistul de

frontieră completează formularul standard conform modelului stabilit în anexa nr.3

la prezentul Regulament, iar în cazul refuzului ieșirii mijlocului de transport din

Republica Moldova - formularul standard conform modelului stabilit în anexa nr.4

la prezentul Regulament. Formularele menționate de refuz al intrării/ieșirii pot fi

tipărite sau completate manual. Polițistul de frontieră este obligat să înregistreze

orice refuz al intrării sau ieșirii în registru, stabilit în anexa nr.5 la prezentul

Regulament, unde se înscrie data refuzului intrării sau ieșirii, datele de identitate a

persoanei, datele actului de călătorie, motivul argumentat legal al deciziei de refuz.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că potrivit art. 57 din Legea privind funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, se consideră

abateri disciplinare acțiunile sau inacțiunile funcționarului public cu statut special,

săvârșite cu vinovăție, care încalcă prevederile legilor, ale altor acte normative,

restrângerile, regimul de interdicții și incompatibilități din prezenta lege, cerințele

din fișa postului.

În conformitate cu art. 58 alin. (1) al Legii privind funcționarul public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, în

funcție de gravitatea faptelor comise și gradul de vinovăție, funcționarului public cu

statut special i se pot aplica următoarele sancțiuni disciplinare: a) avertisment; b)

mustrare; c) mustrare aspră; d) retrogradare cu un grad special; e) retrogradare în

funcție; f) concediere din funcția publică cu statut special.

Așadar, normele de drept citate statuează că angajatorul este în drept să

sancționeze disciplinar salariații, optând pentru una dintre sancțiunile disciplinare,

în condițiile legii, în cazul comiterii unei abateri disciplinare.

Sancțiunea disciplinară este o formă a răspunderii juridice represive, adică

mijloc de constrângere aplicabilă autorilor abaterilor disciplinare. Sancțiunile

disciplinare urmăresc într-un final scopul evitării producerii pe viitor a unor fapte de

acest fel, iar scopul sancțiunilor disciplinare este apărarea ordinii de drept și

educarea funcționarilor de a acționa în spiritul respectării și asigurării acesteia,

evidențiindu-se astfel atât caracterul represiv și coercitiv al sancțiunii, cât și cel

preventiv-educativ.

11

Raspunderea disciplinară intervine ori de cate ori persoana angajată încalcă,

prin fapta săvârșită cu vinovatie, obligatia de a respecta disciplina muncii. La fel,

răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a urmatoarelor cerințe:

existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încalcarea

normelor de comportare; fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovatie; prin fapta sa

salariatul sa fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activitații în unitate.

La cazul dedus judecății, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ relatează că sancțiunea disciplinară ,,retrogradarea din

funcție”, a fost aplicată inspectorului principal Igor Bondarenco, șef de schimb al

Unității control al frontierei al Sectorului Poliției de Frontieră „Giurgiulești-2” al

Direcției regionale Sud, pentru atitudine neconștiincioasă față de îndatoririle de

serviciu, manifestată prin neîndeplinirea întocmai a prevederilor actelor normative

ce reglementează activitatea de serviciu, fiind numit în funcția de ofițer superior al

Unității control al frontierei a Sectorului poliției de frontieră „Cișmichioi” a Direcției

regionale Sud a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

În acest sens, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ conchide ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe cu referire la

faptul că deși acțiunile lui Igor Bondarenco au fost catalogate ca abateri de la

respectarea prevederilor ce reglementează activitatea acestuia de serviciu, totuși la

caz, nu se întrunesc elementele abaterii disciplinare, reieșind din faptul că pentru

angajarea răspunderii disciplinare, urmează a se constata întrunirea elementelor

componenței abaterii și anume, a laturii obiective și subiective.

Instanța de recurs apreciază ca lipsite de temei argumentele Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră susținute și de către instanța de apel, cu referire la

faptul că încălcarea conduitei profesionale de către Igor Bondarenco are la bază

pretinsele acțiuni ilegale în timpul desfășurării activității de control la trecerea

frontierei de stat a microbusului de marca Mercedes Sprinter, cu numărul de

înmatriculare xxxxx, la volanul căruia se afla cetățeanul Viorel Stîna, din cauza

ridicării actelor ce acordau dreptul la desfășurarea activității atribuite agentului

economic al SRL,,Autogenius”

Or, argumentele invocate nu justifică temeinicia sancțiunii disciplinare -

retrogradarea în funcție, aplicată în privința lui Igor Bondarenco, care în calitatea sa

de agent constatator, avea în virtutea prevederilor legale deplină împuternicire de a

ridica actele pentru efectuarea acțiunilor procesuale necesare întru verificarea

veridicității acestora.

Mai mult, instanța de apel nici nu a identificat care abatere disciplinară în

concret a fost comisă de către Igor Bondarenco în exercitarea atribuțiilor sale,

limitânduse doar la indicarea unor norme legale generale, indicate de către angajator

în ordinul de sancționare, și anume pentru nerespectarea Instrucțiunii privind

activitatea patrulei poliției de frontieră aprobată prin ordinul șefului Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră nr.665 din 15 octombrie 2018 și Regulamentului cu

privire la stabilirea procedurilor de refuz al intrării/ieșirii în/din Republica Moldova,

aprobat prin ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 589

din 28 august 2017.

12

Faptul dat denotă că instanța de apel a examinat supercifial cauza, neefectuând

un control riguros al legalității actului administrativ individual contestat, prin prisma

normelor legale pertinente cauzei, or, se constată că la caz, nu au fost analizate nici

unul dintre criteriile de individualizare a sanctiunii disciplinare, fiind dispusă

sanctionarea inspectorului principal Igor Bondarenco direct cu retrogradarea în

funcție.

De altfel, obligatia individualizarii sancțiunii este una legal instituită

angajatorului, precum și dată în competența de verificare a instantei de judecată,

tocmai pentru că principiul aplicării unei sancțiuni proporționale în raport cu fapta,

este unul fundamental.

Totodată, chiar și dacă fapta imputată lui Igor Bondarenco ar fi existat în forma

reținută de catre angajator, totuși completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ conchide că măsura sancționarii cu retrogradarea în

funcție, este nejustificată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare.

Prin urmare, ilegalitatea ordinului contestat, se atestă și prin faptul

disproporționalității sancțiunii aplicate în raport cu fapta comisă de către angajat,

care nu a depășit limitele legale, sancțiunea de retrogradare în funcție, fiind una

dintre cele mai aspre sancțiuni din cele prevăzute de art. 58 alin. (1) al Legii privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.

288 din 16 decembrie 2016, pe când prin prisma prevederilor art. 206 alin. (5) din

Codul muncii, la aplicarea sancțiunii angajatorul trebuia să țină cont de gravitatea

abaterii disciplinare comise și de alte circumstanțe obiective.

Astfel, prima instanță corect a catalogat sancțiunea disciplinară aplicată de

către angajator, ca fiind una disproportional încălcării admise.

Cu privire la argumentul instanței de apel precum că acțiunile efectuate de către

inspectorul principal Igor Bondarenco au adus eventuale prejudicii considerabile

SRL „Autogenius”, din cauza ridicării actelor ce acordau dreptul la desfășurarea

activităților atribuite agentului economic menționat, instanța de recurs îl apreciază

ca neîntemeiat, în contextul în care angajatorul nu a dovedit în ce măsură presupusele

fapte ale angajatului au contribuit la producerea prejudiciului, or, din actele cauzei

se constată că prejudiciul produs nu a creat o stare de pericol concretă.

La fel, nu poate fi reținut nici argumentul instanței de apel cu referire la faptul

că reclamantul Igor Bondarenco avea sancțiune disciplinară nestinsă – mustrarea,

aplicată prin ordinul nr.209/ps din 24 martie 2020, iar acest fapt este unul din

criteriile care caracterizează o persoană, în raport cu obligațiile de serviciu, întrucât

însuși prin caracteristica eliberată de către șeful interimar al SPF ,,Giurgiulești-2”,

Igor Bondarenco este caracterizat ca un bun specialist, care își îndeplinește

obligațiunile funcționale conform fișei postului.

În același timp, completul reține ca neîntemeiată afirmația instanței de apel

precum că ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare emis în privința lui Igor

Bondarenco este suficient de motivat, fiind indicate toate temeiurile de fapt și de

drept, de care a ținut cont angajatorul la aplicarea sancțiunii disciplinare.

Față de acest aspect, instanța de recurs constată că în actul administrativ

contestat lipsesc temeiurile de claritate pentru care a fost dispusă aplicarea sancțiunii

13

disciplinare retrogradarea în funcție, nefiind invocate motivele de aplicare a acestei

sancțiuni disciplinare, în special, angajatorul nu a raportat faptele presupuse a fi

abateri disciplinare în concret la normele legale care au servit drept temei de

constatare a abaterii comise.

Or, motivarea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare nu se rezumă la

enumerarea circumstanțelor de fapt și indicarea unor norme de drept, angajatorul

având obligația de a raporta circumstanțele de fapt, la normele de drept invocate ce

constituite abatere disciplinară, și aceasta deoarece descrierea faptelor și enumerarea

normelor de drept nu poate fi apreciată ca o motivare corespunzătoare a sancțiunii

aplicate, care să corespundă principiului transparenței și comprehensibilității.

În speță, actul administrativ contestat, nu reflectă o motivare plauzibilă în

raport cu normele invocate, ceea ce contravine art.31 Cod administrativ, care

stipulează că actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise

trebuie să fie motivate, fiind contrar și art. 119 alin. (1) Cod administrativ, care

prescrie cu titlu imperativ că conținutul unui act administrativ individual trebuie să

fie suficient de cert.

Într-o altă ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ apreciază ca fiind eronat și argumentul instanței de apel

precum că prin ordinul contestat, în privința intimatului Igor Bondarenco a fost

aplicată sancțiunea disciplinară „retrogradare în funcție”, dar nu transferul sau

numirea la o altă unitate și prin urmare, nu era necesar acordul scris al salariatului.

Astfel, în corespundere cu prevederile art. 32 lit. a) din Legea privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.

288 din 16 decembrie 2016, raportul de serviciu al funcționarului public cu statut

special se modifică prin transfer.

În conformitate cu art. 33 alin. (1) și (2) din Legea privind funcționarul public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie

2016, transferul funcționarului public cu statut special presupune numirea acestuia

într-o funcție vacantă sau temporar vacantă în cadrul aceleiași autorități

administrative sau într-o altă autoritate administrativă a Ministerului Afacerilor

Interne. Transferul funcționarului public cu statut special se face într-o funcție

echivalentă cu cea deținută sau într-o funcție de nivel inferior la cererea scrisă a

funcționarului.

Conform art. 74 alin. (1) Codul muncii, transferul salariatului la o altă muncă

permanentă în cadrul aceleiași unități, cu modificarea contractului individual de

muncă conform art.68, precum și angajarea prin transferare la o muncă permanentă

la o altă unitate ori transferarea într-o altă localitate împreună cu unitatea, se permit

numai cu acordul scris al părților.

Din analiza coroborată a dispozițiilor citate, rezultă că transferul salariatului la

o altă muncă permanentă constituie o modalitate de modificare cu caracter

permanent a locului muncii, realizată fie în interesul serviciului, fie la cererea

salariatului, prin trecerea la o altă muncă permanentă în cadrul aceleiași unități, cu

modificarea contractului individual de muncă, precum și angajarea prin transferare

14

la o muncă permanentă la o altă unitate ori transferarea într-o altă localitate împreună

cu unitatea.

În toate aceste situații, transferul salariatului la o altă muncă permanentă

operează numai în temeiul unui acord scris al părților.

La cazul dedus judecății, se constată că prin ordinul nr. 463/ps din 25 august

2020 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, inspectorului principal Igor

Bondarenco, șef de schimb al Unității control al frontierei al Sectorului Poliției de

Frontieră „Giurgiulești-2” al Direcției regionale Sud, i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară „retrogradare în funcție”, cu numirea acestuia în funcția de ofițer

superior al Unității control al frontierei a Sectorului poliției de frontieră

„Cișmichioi” a Direcției regionale Sud a Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră.

În astfel de condiții și în pofida celor reținute de către instanța de apel, precum

că în privința intimatului Igor Bondarenco a fost aplicată sancțiunea disciplinară

„retrogradare în funcție”, dar nu transferul sau numirea la o altă unitate, completul

menționează că deși ordinul nr. 463/ps din 25 august 2020 al Inspectoratului General

al Poliției de Frontieră, prevede aplicarea sancțiunii disciplinare ,,retrogradare în

funcție”, de fapt prin acesta, Igor Bondarenco a fost transferat la o altă unitate.

Or, în acest sens, la materialele dosarului lipsește acordul salariatului privind

transferul la o altă unitate de control, fapt ce este contrar prevederilor legale.

Reieșind din cele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține ca fiind întemeiată concluzia primei

instanțe privind ilegalitatea ordinului nr. 463/ps din 25 august 2020 al

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, motiv pentru care corect a fost anulat

în corespundere cu art. 224 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, potrivit căruia

examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată în baza

unei acțiuni în contestare, anulează în tot sau în parte actul administrativ individual,

precum și o eventuală decizie de soluționare a cererii prealabile, dacă acestea sînt

ilegale și prin ele reclamantul este vătămat în drepturile sale.

În consecință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că prima instanță corect a aplicat prevederile legale și

întemeiat a concluzionat despre necesitatea admiterii acțiunii, anulând actul

administrativ contestat ca fiind ilegal și emis contrar prevederilor legale.

Împrejurările descrise determină completul să conchidă că soluția instanței de

apel este neîntemeiată, din care considerente aceasta nu poate fi menținută.

Din considerentele expuse și având în vedere faptul că hotărârea primei instanțe

este legală și întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost emisă cu interpretarea

eronată a legii și aprecierea greșită a probelor, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, a casa decizia instanței de apel și a menține hotărârea primei

instanțe.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c), art. 248 alin. (2) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

15

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Igor Bondarenco.

Se casează integral decizia din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău și

se menține hotărârea din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Igor

Bondarenco împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Aliona Miron

Nicolae Craiu

16