3ra-871/22 — anularea actului administrativ si compensarea cheltuielilor de judecata

3ra-871/22 — anularea actului administrativ si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-871/22

2-20067710-01-3ra-24082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Evgheni Belousenco, reprezentat

de avocatul Petru Balan,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Evgheni Belousenco împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu

privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 iunie 2020, Evgheni Belousenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Evgheni Belousenco a invocat că, este angajat al

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră din 16 august 2004, la moment deținând

funcția de inspector superior în cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Cahul al Direcției

regionale Sud, iar, pe parcursul activității în serviciul poliției de frontieră, și-a executat

atribuțiile sale de serviciu conștiincios și responsabil.

La 28 mai 2020, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a emis ordinul nr.

295 ps, prin care i-a fost aplicată sancțiune disciplinară „mustrare aspră”, pentru

atitudine neconștiincioasă față de îndatoririle de serviciu, manifestată prin

neîndeplinirea întocmai a prevederilor actelor normative ce reglementează activitatea

de serviciu.

În opinia reclamantului, actul administrativ contestat este ilegal, deoarece nu a

comis nici о abatere disciplinară și nu a acționat cu vinovăție.

1

Or, abaterea disciplinară este о faptă nepermisă săvârșită cu vinovăție, iar conform

pct. 57 din Hotărârea nr. 24 din 14 septembrie 2016 a Curții Constituționale „privind

excepția de neconstituționalitate a articolului 55 alin. (2) și alin. (8) din Legea nr. 320

din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului și pct. 59

subpct. 2) și 5) și pct. 65 din Statutul disciplinar al polițistului, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 502 din 9 iulie 2013, Curtea a reținut că sarcinile anchetei de serviciu

sunt: 1) examinarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor

cauzelor abaterilor disciplinare comise de către polițiști; 2) stabilirea cauzelor și a

condițiilor care au condus la comiterea abaterilor disciplinare; 3) identificarea

persoanelor vinovate și asigurarea aplicării corecte a legislației în vigoare, pentru ca

fiecare persoană care a comis abateri disciplinare să fie sancționată potrivit vinovăției

sale și nici о persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere.

Reclamantul a opinat că, i se incriminează nerespectarea unor acte normative și

instrucțiuni ale angajatorului a căror conținut nu i-a fost adus la cunoștință, însă, pârâtul

urma să demonstreze că acestea i-au fost aduse la cunoștință contra semnătură:

instrucțiunea privind activitatea patrulei poliției de frontieră, aprobată prin ordinul nr.

665 din 15 octombrie 2018 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră;

Instrucțiunea privind utilizarea Complexului mobil de observare și detectare în

supravegherea frontierei de stat, aprobată prin ordinul nr. 960 din 23 decembrie 2019

al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră; ordinul nr. 55 din 28 februarie 2017

al Direcției regionale Sud „cu privire la înregistrarea secvențelor video de către

operatorii care gestionează complexe mobile de observare și detectare”. Or, în absența

faptului aducerii la cunoștință a conținutului actelor menționate, el nu putea fi

sancționat disciplinar pentru faptul că le-ar fi încălcat.

În acest context, reclamantul a subliniat că, la emiterea ordinului contestat, în

privința sa, angajatorul a încălcat prevederile art. 59 alin. (4) și (5) din Legea nr. 288

din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, or, la caz, reclamantului nu i s-au adus la cunoștință

materialele anchetei de serviciu, fapt ce a dus la încălcarea dreptului angajatului de a

prezenta probe în apărarea sa până la emiterea ordinului de sancționare.

Din acest motiv, avocatul lui s-a adresat, la 3 iunie 2020, cu о interpelare către

angajator, solicitând copia materialelor anchetei de serviciu, însă, la data depunerii

prezentei acțiuni, pârâtul nu a răspuns la interpelare.

Evgheni Belousenco a opinat că, prin aplicarea sancțiunii disciplinare i-a fost

cauzat un prejudiciu moral, fiind afectat de actele ilegale ale pârâtului și se consideră

în drept să solicite repararea prejudiciului moral. Întrucât, i-au fost cauzate suferințe

psihice manifestate prin stare de stres emoțional și incertitudine, suferințe fizice

manifestate prin dereglarea somnului, lezarea demnității, onoarei și reputației

profesionale, prin afectarea prestigiului în cadrul serviciului, mai ales că activează de

foarte mulți ani în serviciul poliției de frontieră și pe parcursul exercitării serviciului a

dat dovadă mereu de responsabilitate profesională, sentimente de frustrare, nedreptate

și neliniște, motiv pentru care apreciază prejudiciul moral cauzat în mărime de 10 000

lei.

Or, raporturile juridice de muncă trebuie să se desfășoare într-un cadru legal, pentru

a fi respectate drepturile si îndatoririle, precum și interesele legitime ale ambelor părți,

2

în acest cadru, cercetarea disciplinară prealabilă aplicării sancțiunii contribuie în mare

măsură la prevenirea unor măsuri abuzive, nelegale sau nefondate, dispuse de

angajator, profitând de situația sa dominantă.

De asemenea, a remarcat că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat

că, atunci când autoritățile publice învestite cu atribuții de cercetare a abaterilor

disciplinare și de sancționare a acestora nu îndeplinesc exigențele unei instanțe

independente și imparțiale, legislația statului trebuie să permită accesul la о instanță

judecătorească care prezintă toate garanțiile prevăzute de articolul 6 din Convenție

(Frankowicz v. Polonio, 16 decembrie 2008, § 60, și Chaudet v. Franța, 29 octombrie

2009, § 36).

A mai specificat că Curtea Europeană a invocat în cauza De Geouffre de lo Prodelle

i/. Fronțo (16 decembrie 1992, § 34) faptul că este necesar ca legislația națională să

asigure fiecărei persoane „o posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce

constituie о ingerință în drepturile sale”.

În acest context, reclamantul a invocat că abaterea disciplinară, ca orice

nerespectare a obligațiilor, este о faptă (acțiune sau inacțiune) prejudiciabilă, săvârșită

cu vinovăție, deci pasibilă de pedeapsă juridică, adică disciplinară. Iar astfel, din

această definiție se poate deduce că, pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este

necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții indispensabile, și anume:

obiectul, latura obiectivă, subiectul, și latura subiectivă.

Însă, la caz, angajatorul nu a probat nici latura obiectivă și nici latura subiectivă -

vinovăția salariatului în comiterea abaterii disciplinare imputate.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 295ps din 28 mai 2020 al

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, prin care s-a aplicat sancțiunea

disciplinară ”mustrare aspră”, inspectorului superior Evgheni Belousenco, șef de

schimb al unității control al frontierei al sectorului Poliției de Frontieră Cahul al

Direcției regionale Sud.

Prin încheierea din 30 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

declarat inadmisibilă pretenția cu privire la repararea prejudiciu moral (f.d. 90-91).

Prin hotărârea din 30 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a admis

acțiunea depusă de Evgheni Belousenco împotriva Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și

încasarea cheltuielilor de judecată. S-a anulat ordinul nr. 292 ps din 28 mai 2020 al

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, prin care s-a aplicat sancțiunea

disciplinară ”mustrare aspră”, inspectorului superior Evgheni Belousenco, șef de

schimb al unității control al frontierei al sectorului Poliției de Frontieră Cahul al

Direcției regionale Sud (f.d.92).

Instanța de fond a relevat că, în cadrul anchetei de serviciu și nici la materialele

dosarului administrativ nu au fost prezentate probe care să demonstreze că potrivit

evaluării și competențelor deținute, Evgheni Belousenco a fost numit în calitate de

operator, fiind responsabil de înregistrarea secvențelor video pe parcursul organizării

serviciului de către patrulele planificate.

Reieșind din conținutul ordinului nr. 55 din 28 februarie 2017 al Direcției

Regionale Sud „cu privire la înregistrarea secvențelor video de către operatorii care

gestionează complexele mobile de observare și detectare”, prima instanță a susținut că

3

înregistrarea secvențelor video pe parcursul organizării serviciului de către patrulele

planificate este pusă în sarcina șefilor sectoarelor poliției de frontieră în gestiunea

cărora se află complexul mobil de observare și detectare, respectiv, la situația din speță,

ține de competența șefului interimar al Sectorului Poliției de Frontieră Cahul al

Direcției regionale Sud, comisar Andrei Rotaru. Or, șeful interimar al Sectorului

Poliției de Frontieră Cahul al Direcției regionale Sud, comisar Andrei Rotaru este

aceeași persoană care a prezentat raportul înregistrat cu nr. 651-int din 5 mai 2020, prin

care a solicitat inițierea anchetei de serviciu în privința inspectorului superior Evgheni

Belousenco, acest raport constituind temei de inițiere și efectuare a anchetei de serviciu

în cazul dat.

Instanța de fond a reținut că șeful interimar al Sectorului Poliției de Frontieră Cahul

al Direcției regionale Sud, comisar Andrei Rotaru a raportat și invocat ca circumstanțe

de fapt privind inițierea anchetei de serviciu faptul că la 26 martie 2020 și la 31 martie

2020 –1 aprilie 2020, patrula în componența inspectorului superior Evgheni

Belousenco, șef de schimb al Sectorului Poliției de Frontieră Cahul fiind numit

superiorul patrulei și agent-șef adjunct Anna Ilieva, subofițer superior al Sectorului

Poliției de Frontieră Cahul minorul patrulei, nu a înregistrat materialele video și nu a

stocat acestea pe suport de memorie în conformitate cu prevederile pct. 1 al ordinului

nr. 55 din 28 februarie 2017 al șefului Direcției regionale Sud ,,cu privire la

înregistrarea secvențelor video de către operatorii care gestionează complexe mobile

de observare și detectare”. Aceste circumstanțe au fost invocate la data de 5 mai 2020,

peste o perioadă mai mare de o lună, care calculată în ore de lucru constituie mai mult

de 720 ore, când capacitatea complexului mobil de observare și detectare demult nu

mai conținea materialele video menționate.

Prima instanță a concluzionat că ancheta de serviciu poartă un caracter formal și

subiectiv, unde angajatorul, contrar principiului imparțialității, nu a manifestat o

atitudine obiectivă și neutră față de funcționarul public cu statut special, inspector

superior al Sectorului Poliției de Frontieră Cahul, Evgheni Belousenco și nu a examinat

sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor circumstanțelor abaterilor disciplinare

presupus comise de către reclamant, aceasta fiind una din sarcinile primordiale în

cadrul anchetei de serviciu.

La 27 iulie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul

administrativ, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a depus apel nemotivat, iar

la 3 ianuarie 2022, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) din Codul

administrativ, a fost prezentată motivarea apelului împotriva hotărârii din 30 iunie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii, cu emiterea

unei noi decizii prin care acțiunea să fie respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de apel

depusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, s-a casat hotărârea din 30 iunie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă decizie, prin care s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Evgheni Belousenco.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că ordinul nr. 295 ps

din 28 mai 2020 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră ,,cu privire la

sancționarea disciplinară a funcționarului public cu statut special - Evgheni

Belousenco” a fost emis cu respectarea prevederilor legislației în vigoare, competenței

4

și procedurii. Or, conform anchetei de serviciu s-a stabilit că, la data de 26 martie 2020

orele 11.00-21:00 și la data de 31martie 2020 - 01 aprilie 2020 orele 19:00-05:00,

inspectorul superior, Evgheni Belousenco, a organizat serviciu la supraveghere a

frontierei de stat în limitele semnelor de frontieră 1260-1272. Iar pe parcursul

organizării patrula nu a înregistrat materialele video și nu a stocat pe suport de memorie

secvențele video, care urmau a fi captate pe parcursul organizării a serviciului.

Curtea de Apel Chișinău a notat că patrula în componența șefului de schimb,

inspector superior, Evgheni Belousenco, a ignorat prevederile pct. 31 subpct.7), pct. 59

și pct. 64 ale Instrucțiunii privind utilizarea complexului mobil de observare și

detectare în supravegherea frontierei de stat, aprobat prin ordinul nr. 960 din 23

decembrie 2019 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, pct.1 al ordinului

nr. 55 din 28 februarie 2017 al Direcției Regionale Sud ,,cu privire la înregistrările

secvențelor video de către operatorii care gestionează complexe mobile de observare

și detectare” și a pct. 83 Instrucțiunii privind activitatea patrulei Poliției Frontierei,

aprobate prin ordinul nr. 665 din 15 octombrie 2018 al Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră. Or, Evgheni Belousenco, fiind superiorul patrulei și responsabil

de completarea registrului de evidență a exploatării Complexului de observare și

detectare urma să completeze nota despre pretinsele deficiențe tehnice în

compartimentul ,,Deficiențe tehnice” și să specifice aceste deficiențe în rezultatele

serviciului.

Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiat argumentul instanței de fond precum că,

reieșind din conținutul ordinului nr. 55 din 28 februarie 2017 al Direcției Regionale

Sud „cu privire la înregistrarea secvențelor video de către operatorii care gestionează

complexele mobile de observare și detectare”, înregistrarea secvențelor video pe

parcursul organizării serviciului de către patrulele planificate este pusă în sarcina

șefilor sectoarelor poliției de frontieră în gestiunea cărora se află complexul mobil de

observare și detectare, iar la situația din speță, ține de competența șefului interimar al

Sectorului Poliției de Frontieră Cahul a Direcției regionale Sud, comisar, Andrei

Rotaru. Or, prin actul administrativ nominalizat la care face referire instanța de fond,

șeful interimar al Sectorului Poliției de Frontieră Cahul a Direcției regionale Sud,

comisar, Andrei Rotaru, a fost desemnat de a verifica înregistrarea/modul de

înregistrare a secvențelor video pe parcursul organizării serviciului, de către patrulele

planificate, și nu a înregistra personal.

Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca fiind declarativ argumentul intimatului/

reclamant, precum că, nu i s-a adus la cunoștință materialele anchetei de serviciu.

Întrucât, la data de 20 mai 2020, prin scrisoarea nr. 35/22- 1082, reclamantul, în

conformitate cu prevederile art. 59 alin. (4) din Legea nr. 288 din 28 decembrie 2011

cu privire la Poliția de Frontieră, a fost informat despre dreptul său de a face cunoștință

integral cu materialele anchetei de serviciu pentru care a și fost invitat în cadrul

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

La 19 iulie 2022, Evgheni Belousenco, reprezentat de avocatul Petru Balan, a depus

recurs nemotivat, care ulterior, la 12 septembrie 2022, a fost completat cu motivare

împotriva deciziei din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

cererii de recurs, casarea actului judecătoresc emis de instanța de apel , cu menținerea

hotărârii din 30 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

5

În motivarea recursului, recurentul a invocat că ordinul de sancționare, obiect al

cauzei de contencios administrativ, nu a fost motivat, fiind unul general, prin aceasta

el contravine art. 118 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Codul administrativ.

A menționat că instanța de apel a concluzionat greșit că cerințele expuse de către

el în textul cererii de chemare în judecată și susținute de către instanța de fond, sunt

neîntemeiate, întrucât eventualele temeiuri faptice necesită a fi probate prin careva

indicii sau probe. Or, la caz dovada vinovăției sale este pusă pe seama anchetei de

serviciu, ceea ce denotă că angajatorul trebuia să probeze vinovăția lui, însă din analiza

Ordinului nr. 295 ps din 28 mai 2020 „cu privire la sancționarea disciplinară a

funcționarului public cu statut special” se constată că vinovăția lui nu este probată,

fiind indicat doar faptul că „ în cadrul anchetei de serviciu au fost audiați angajații

Poliției de Frontieră, în urma cărora s-a dovedit vinovăția inspectorului superior

Evghenii Belousenco” și nimic mai mult.

Reclamantul a susținut că, nu i-au fost aduse la cunoștință contra semnătură

instrucțiunea privind activitatea patrulei poliției de frontieră, instrucțiunea privind

utilizarea Complexului mobil de observare și detectare în supravegherea frontierei de

stat și ordinul nr. 55 din 28 februarie 2017 al Direcției regionale Sud „ cu privire la

înregistrarea secvențelor video de către operatorii care gestionează complexe mobile

de observare și detectare”. Iar, în absența faptului aducerii la cunoștință a conținutului

actelor precitate, nu putea fi sancționat disciplinar pentru faptul că le-ar fi încălcat.

A mai subliniat că, în cadrul anchetei de serviciu și nici la materialele dosarului

administrativ nu au fost prezentate probe, care ar demonstra că potrivit evaluării și

competențelor deținute, el a fost numit în calitate de operator, fiind responsabil de

înregistrarea secvențelor video pe parcursul organizării serviciului de către patrulele

planificate.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 18 mai 2022, însă date

privind notificarea acesteia lipsesc. Decizia integrală din 18 mai 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost remisă reprezentantului recurentului, avocatul Petru Balan, prin

intermediul poștei electronice, la 11 august 2022 (f.d.172).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 14 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, în adresa intimatului

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a fost expediată copia recursului depus

de Evgheni Belousenco, reprezentat de avocatul Petru Balan, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței.

6

Prin referința din 26 septembrie 2022, Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră a solicitat respingerea recursului, ca neântemeiat.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Evgheni Belousenco, reprezentat

de avocatul Petru Balan, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

motive ce succed.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de

recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să

conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

7

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de Evgheni Belousenco, reprezentat de avocatul Petru Balan.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Evgheni Belousenco, reprezentat de avocatul Petru Balan, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

8