2ac-131/22 — încasarea datoriei, penalitatii si compensarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ac-131/22

2-21045417-01-2ac-13062022

ÎNCHEIERE

22 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând cererea societății cu răspundere limitată „Bakayan-Com” cu

privire la strămutarea la altă instanță egală în grad cu Curtea de Apel Comrat

pentru examinarea apelului declarat de societatea cu răspundere limitată

„Bakayan-Com” împotriva hotărârii din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei

Comrat, sediul central, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

cu valoare redusă depusă de societatea comercială „Gamatransprim” societate cu

răspundere limitată împotriva societății cu răspundere limitată „Bakayan-Com”

cu privire la încasarea datoriei, penalității și compensarea cheltuielilor de

judecată,

constată:

La 23 martie 2021, societatea comercială „Gamatransprim” societate cu

răspundere limitată a depus prin intermediul oficiului poștal cerere de chemare în

judecată cu valoare redusă împotriva societății cu răspundere limitată „Bakayan-

Com” cu privire la încasarea datoriei, penalității și compensarea cheltuielilor de

judecată (f.d. 1-8, 23).

Prin hotărârea din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul central,

s-a admis acțiunea depusă de societatea comercială „Gamatransprim” societate cu

răspundere limitată (f.d. 57, 59-61 recto-verso).

La 08 noiembrie 2021, societatea cu răspundere limitată „Bakayan-Com” a

depus la Curtea de Apel Comrat cerere de apel împotriva hotărârii din 25

noiembrie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul central (f.d. 58).

La 06 iunie 2022, societatea cu răspundere limitată „Bakayan-Com” a depus

cerere cu privire la strămutarea cauzei la altă instanță egală în grad cu Curtea de

Apel Comrat pentru examinarea apelului declarat împotriva hotărârii din 25

noiembrie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul central (f.d. 118-119 recto-verso).

În motivarea cererii a invocat faptul admiterii acțiunii de către Judecătoria

Comrat, sediul central, precum și faptul că societatea cu răspundere limitată

„Bakayan-Com” nu a fost citată și informată în modul corespunzător de către

prima instanță și Curtea de Apel Comrat despre mersul dosarului trezesc dubii

rezonabile în privința nepărtinirii judecătorilor.

1

Societatea cu răspundere limitată „Bakayan-Com” a opinat că pentru o

examinare a prezentei cauze este necesară strămutarea acesteia la altă instanță

egală în grad cu Curtea de Apel Comrat, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din

Codul de procedură civilă.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele formulate de

societatea cu răspundere limitată „Bakayan-Com”, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că, în speță, nu

există temeiuri de a strămuta cauza la o altă instanță egală în grad cu Curtea de

Apel Comrat, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța strămută cauza la o altă instanță există bănuieli că nepărtinirea

judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea

participanților la proces.

Conform art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă, strămutarea cauzei

în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d), e), f) și g) se efectuează de către instanța

ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.

Colegiul consideră că argumentele invocate de societatea cu răspundere

limitată „Bakayan-Com” nu pot fi încadrate în temeiul prevăzut la art. 43 alin. (2)

lit. f) din Codul de procedură civilă. Or, deși, aceasta a invocat în cererea de

strămutare presupuse temeiuri de bănuială de nepărtinire a judecătorilor Curții de

Apel Comrat, nu a făcut uz de dreptul său procedural de a înainta cerere de

recuzare a acestora, în conformitate cu art. 50 și art. 52 din Codul de procedură

civilă.

La aspectul dat, urmează a fi notat că în vederea asigurării dreptului

participanților la proces la o instanță de judecată imparțială, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale,

legiuitorul a prevăzut la art. 50, art. 52 și art. 56 din Codul de procedură civilă

dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza temeiurilor

prevăzute la art. 50 din același cod.

În acest sens, Colegiul reține prevederile art. 2.5 din Principiile de la

Bangalore, care stipulează că judecătorul se va abține să soluționeze orice dosar

pe care constată că nu îl va putea judeca într-o manieră imparțială sau în care

unui observator rezonabil i s-ar putea părea că judecătorul nu este capabil să

judece imparțial. Printre astfel de cazuri, fără însă ca înșiruirea să fie completă, se

numără următoarele: cazul în care judecătorul are o predispoziție sau o

prejudecată efectivă cu privire la una dintre pârți sau în care judecătorul cunoaște

personal fapte relevante pentru proces; cazul în care, anterior, judecătorul a avut

calitatea de avocat sau a fost audiat ca martor în acel dosar; cazul în care

judecătorul sau un membru al familiei sale are un interes economic în rezultatul

procesului.

În hotărârea pe cauza Kyprianou împotriva Cypru (73797/01, 15 decembrie

2005, § 121), Curtea a rezumat principiile care reies din jurisprudența sa cu

privire la imparțialitatea instanței judecătorești după cum urmează: „Curtea

reiterează, în primul rând, că într-o societate democratică este de o importanță

fundamentală ca instanțele judecătorești să inspire încredere populației și, în

primul rând, acuzatului, în cazul procedurilor penale. În acest sens, articolul 6

cere instanței, care cade sub incidența sa, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod

normal, denotă absența prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia

2

putând fi probată în diferite moduri.

Astfel, Curtea în cauza Piersack împotriva Belgiei (1 octombrie 1982, § 427)

face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata

convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză, și o

abordare obiectivă, adică determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a

exclude orice îndoială legitimă în acest sens (a se vedea cauza Grieves împotriva

Marii Britanii, 16 decembrie 2003, 57067/00).

În ceea ce privește al doilea test, atunci când testul se aplică unui complet de

judecători, aceasta înseamnă că este necesar de a stabili dacă, pe lângă

comportamentul personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte

care pot fi stabilite și care pot trezi dubii în ceea ce privește imparțialitatea. În

această privință, chiar aparențele pot avea o anumită importanță (a se vedea cauza

Castillo Algar împotriva Spaniei și cauza Morel împotriva Franței). Atunci când

se hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că un

complet nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu

este imparțial este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă

această bănuială poate fi obiectiv justificată (a se vedea cauza Ferrantelli and

Santangelo împotriva Italei și cauza Wettstein împotriva Elveției).

În cauza Micallef împotriva Maltei, Curtea a constatat că imparțialitatea

trebuie evaluată potrivit unui demers subiectiv, ținându-se seama de convingerea

personală și comportamentul judecătorului, adică dacă acesta a demonstrat

părtinire sau prejudecăți personale în cauză și unui demers obiectiv, care constă

în a stabili dacă instanța a oferit, în special prin compunerea sa, suficiente

garanții pentru a exclude orice îndoială legitimă cu privire la imparțialitatea sa.

În acest sens, se reține că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut

întotdeauna că a aplicat demersul subiectiv potrivit căruia „un magistrat este

considerat imparțial până la proba contrariului” (cauza Le Compte, Van Leuven

și De Meyere împotriva Belgiei, § 58).

Raportând aserțiunile expuse supra condițiilor din speță și argumentelor

formulate în susținerea solicitării de a strămuta cauza, Colegiul constată din

lucrările dosarului că niciunul din judecătorii ce fac parte din membrii

completului Curții de Apel Comrat căruia i-a fost repartizată prezenta cauză spre

examinare nu a demonstrat părtinire sau prejudecăți personale. Mai mult ca atât,

aceștia au oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială în privința

imparțialității lor.

Una din garanțiile de imparțialitate este publicitatea atât a procesului de

constituire a completelor de judecată, care este plasată pe pagina web a Curții de

Apel Comrat, cât și a desfășurării procesului de judecată, cu respectarea

drepturilor unui proces echitabil, inter alia dreptul de a recuza judecători sau

după caz de a se abține de la judecată.

În speță, însă, participanții la proces nu au recuzat vreun judecător care

participă la examinarea prezentei cauze, precum și nu s-a admis vreo declarație

de abținere de la judecată.

Colegiul consideră că, în speță, societatea cu răspundere limitată „Bakayan-

Com” nu a exemplificat împrejurările de ordin obiectiv sau subiectiv concludente

ce ar furniza concluzii cu privire la prezența prejudecății judecătorilor Curții de

Apel Comrat a căror recuzare se solicită, având în vedere că, în spiritul CEDO,

orice bănuială de imparțialitate urmează să fie obiectiv justificată. Suspiciunile

3

declarative nu pot servi drept temei de strămutare a cauzei la o altă instanță de

judecată egală în grad pentru judecarea apelului. Respectiv, societatea cu

răspundere limitată „Bakayan-Com” nu a demonstrat că există fapte verificabile

care pot pune la îndoială imparțialitatea tuturor judecătorilor Curții de Apel

Comrat.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

cererea societatea cu răspundere limitată „Bakayan-Com” cu privire la

strămutarea cauzei la altă instanță egală în grad cu Curtea de Apel Comrat.

În conformitate cu art. 43 alin. (4) și art. 270 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Se respinge cererea societății cu răspundere limitată „Bakayan-Com” cu

privire la strămutarea la altă instanță egală în grad cu Curtea de Apel Comrat

pentru examinarea apelului declarat de societatea cu răspundere limitată

„Bakayan-Com” împotriva hotărârii din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei

Comrat, sediul central, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

cu valoare redusă depusă de societatea comercială „Gamatransprim” societate cu

răspundere limitată împotriva societății cu răspundere limitată „Bakayan-Com”

cu privire la încasarea datoriei, penalității și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de societatea

comercială „Gamatransprim” societate cu răspundere limitată împotriva societății

cu răspundere limitată „Bakayan-Com” cu privire la încasarea datoriei, penalității

și compensarea cheltuielilor de judecată se restituie Curții de Apel Comrat pentru

examinarea apelului declarat de societatea cu răspundere limitată „Bakayan-

Com” împotriva hotărârii din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul

central.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

4