CASE OF DOVGIY AND SAGURA v. RUSSIA

A treia secțiune CAUZĂ DE DOVGIE ȘI SAGURA v. RUSSIA (Declarația nr. 41103/10) JUDGMENT STRASBOURG 9 iunie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Dovgiy și Sagura v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători și Viktoriya Maradudina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 19 mai 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cauza a fost inițiată într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 15 iulie 2010. Reclamanții au fost reprezentați de doamna Y. Liptser, un avocat care practică la Moscova. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost anunțat de cerere. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererii sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamanții, ambii foști oficiali guvernamentali condamnați pentru corupție și corupție, s-au plâns de supraveghere secretă în contextul procedurilor penale. De asemenea, au formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. Reclamanții se plângeau de supravegherea secretă în contextul procedurilor penale, care se bazează pe art. 8 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 8 „1. Toată lumea are dreptul de a respecta ... viața sa privată ... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că măsurile destinate interceptării comunicațiilor telefonice constituie o interferență în exercitarea drepturilor prevăzute la art. 8 din Convenție și că o astfel de interferență va da naștere la o încălcare a articolului 8 din Convenție, cu excepția cazului în care se poate demonstra că este „în conformitate cu legea”, a urmărit unul sau mai multe obiective legitime, astfel cum sunt definite în al doilea paragraf, și a fost „necesar într-o societate democratică” pentru a atinge aceste obiective (a se vedea, printre altele, autoritățile, Goranova-Karaeneva v. Bulgaria , nr. 12739/05, § 45, 8 martie 2011 . Reafirmă în continuare că este obligația instanțelor interne să efectueze o revizuire judiciară eficace a legii și a „necesității într-o societate democratică” a măsurilor de supraveghere atacate și să furnizeze suficiente garanții împotriva arbitrației în sensul articolului 8 § 2 din convenție (a se vedea Zubkov și alții c. Rusia , nr. 29431/05 și altele 2 § 131, 7 noiembrie 2017 . Nerespectarea acestei cerințe a condus Curții la o încălcare a articolului 8 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Dudchenko c. Rusia , nr. 37717/05 , §§§ 93-100, 7 Noiembrie 2017, în care s-a stabilit că instanțele interne nu au verificat, la autorizarea supravegherii secrete în ceea ce privește reclamantul, dacă exista o „suppunere rezonabilă” împotriva acestuia și dacă se aplică „necesitatea într-o societate democratică” și „proporționalitatea” testelor). Curtea nu pierde de vedere că în cazurile anterioare împotriva Rusiei nu a stabilit disponibilitatea unor remedii eficace pentru reclamanții de evacuare înainte de introducerea unei plângeri în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Zubkov și alții §§ 85-99). În acest sens, aceasta reiterează că reclamanții nu pot fi reproșați pentru încercarea lor de a-și aduce atenția instanțelor interne prin remediile pe care le-au considerat în mod înșelat eficace în absența dovezilor că au fost conștienți sau că ar fi trebuit să fie conștienți de inutilitatea cursului lor de acțiune (ibid., §107) Curtea este convinsă că plângerile reclamanților respectă criteriile de admisibilitate prevăzute la art. 35 din Convenție. 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să poată convinge acest lucru să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazurile instantanee (precizate în tabelul adăugat) instanțele nu au verificat existența unei „suspectări rezonabile” și nu au aplicat „necesitatea într-un test al societății democratice” la examinarea plângerilor reclamanților. 11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 8 din Convenție. Prin urmare, Comisia a examinat cererea și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akhlyustin c. Rusia, nr. 21200/05, 7 noiembrie 2017, Zubkov și alții, citat mai sus, Dudchenko, citat mai sus, Moskalev c. Rusia, nr. 44045/05, 7 noiembrie 2017 și Konstantin Moskalev c. Rusia, nr. 59589/10, 7 noiembrie 2017), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea fiecăruia dintre solicitanți sumele indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor pentru o justă satisfacție. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară plângerea privind supravegherea secretă în contextul procedurilor penale admisibile, și restul cererii inadmisibile; declară că această plângere dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurilor penale; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească fiecare dintre reclamanții, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 9 iunie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 8 din Convenție (supraveghere secretă în contextul procedurii penale) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Tipul de supraveghere secretă Data autorizației de supraveghere Denumirea autorității emitente Deficiențe specifice Valoarea acordată pentru daune și costuri morale și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 41103/10 15/07/2010 Dmitriy Pavlovich DOVGIY 1966 Andrey Leonidovich SAGURA 1958 Liptser Yelena Lvovna Moscova, experiment operativ, supraveghere („налдение”) 27 iulie 2008, 7 august 2008, 11 august 2008, 18 august 2008 - Departamentul de Execuție a Legii în Teritoriile de Securitate și Facilități ale Ministerului Afacerilor Interne utilizarea măsurilor de „superimentare” sau „experimentare operațională” care nu sunt însoțite de garanții suficiente împotriva arbitrajului 7.500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF

DOVGIY AND SAGURA v. RUSSIA

(Application no. 41103/10)

JUDGMENT

STRASBOURG

9 June 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Dovgiy and Sagura v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Andreas Zünd,

Mikhail Lobov,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 19 May 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 15 July 2010.

2.

The applicants were represented by Ms Y. Liptser, a lawyer practising in Moscow.

3.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The list of applicants and the relevant details of the application are set out in the appended table.

5.

The applicants, both former governmental officials convicted for bribery and corruption, complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. They also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

6.

The applicants complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. They relied on Article 8 of the Convention, which reads as follows:

Article 8

“1.

Everyone has the right to respect for his private ... life ...

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

7.

The Court reiterates that the measures aimed at interception of telephone communications amounted to an interference with the exercise of the rights set out in Article 8 of the Convention and that such interference will give rise to a breach of Article 8 of the Convention unless it can be shown that it was “in accordance with law”, pursued one or more legitimate aim or aims as defined in the second paragraph and was “necessary in a democratic society” to achieve those aims (see, among other authorities,

Goranova-Karaeneva v. Bulgaria

, no. 12739/05, § 45, 8 March 2011). It further reiterates that it is the obligation of the domestic courts to carry out an effective judicial review of the lawfulness and “necessity in a democratic society” of the contested surveillance measures and to furnish sufficient safeguards against arbitrariness within the meaning of Article 8 § 2 of the Convention (see

Zubkov and Others v. Russia

, nos. 29431/05 and 2 others, §

131, 7 November 2017). The failure to comply with this requirement has led the Court to conclude to a violation of the Article 8 of the Convention (see, for example,

Dudchenko v. Russia

, no. 37717/05, §§ 93-100, 7

November 2017, in which it was established that the domestic courts failed to verify, when authorising covert surveillance in respect of the applicant, whether there was a “reasonable suspicion” against him and to apply the “necessity in a democratic society” and “proportionality” tests).

8.

The Court does not lose sight that in earlier cases against Russia it has not established an availability of effective remedies for the applicants to exhaust prior to introducing a complaint before the Court (see, for example,

Zubkov and Others

, cited above, §§ 85-99). In this connection, it reiterates that the applicants cannot be reproached for their attempt to bring their grievances to the attention of the domestic courts through the remedies which they mistakenly considered effective in the absence of evidence that they were aware or should have become aware of the futility of their course of action (ibid., §107

in fine

).

9.

The Court is satisfied that the applicants’ complaints comply with the admissibility criteria set out in Article 35 of the Convention.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant cases (as set out in the appended table) the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test” when examining the applicants’ complaints.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

8 of the Convention.

REMAINING COMPLAINTS

12.

The applicants also raised other complaints under various Articles of the Convention.

13.

The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

14.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

15.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Akhlyustin v. Russia,

no. 21200/05, 7 November 2017,

Zubkov and Others,

cited above,

Dudchenko,

cited above,

Moskalev v.

Russia,

no. 44045/05, 7 November 2017 and

Konstantin Moskalev v.

Russia,

no. 59589/10, 7 November 2017), the Court considers it reasonable to award each of the applicants the sum indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

16.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaint concerning the secret surveillance in the context of criminal proceedings admissible,

and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that this complaint discloses a breach of Article 8 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of criminal proceedings;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay each of the applicants, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the remainder of the applicant

s’

claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 9 June 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 8 of the Convention

(secret surveillance in the context of criminal proceedings)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Type of secret surveillance

Date of the surveillance authorisation

Name of the issuing authority

Specific defects

Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

41103/10

15/07/2010

Dmitriy Pavlovich DOVGIY

1966

Andrey Leonidovich SAGURA

1958

Liptser Yelena Lvovna

Moscow

operative experiment, surveillance (“наблюдение”)

27 July 2008,

7 August 2008,

11 August 2008,

18 August 2008 - Department of Law Enforcement in Security Territories and Facilities of the Ministry of Internal Affaires

the use of “surveillance” or “operative experiment” measures not accompanied by sufficient safeguards against arbitrariness

7,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.