2rac-89/22 — încasarea sumei

2rac-89/22 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-89/22

2-17215959-01-2rac-22042022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) Z. Talpalaru

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) V. Sîrbu, V. Mihaila, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată ”Cimexgrup-Impex”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Cimexgrup-Impex” împotriva Societății pe Acțiuni

”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” (în procedura falimentului),

intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată ”Servivet” (în proces de

insolvabilitate) cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2021,

c o n s t a t ă :

La 04 octombrie 2017, SRL ”Cimexgrup-Impex” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” (în

procedura falimentului) cu privire la confirmarea creanței.

În motivarea acțiunii, SRL ”Cimexgrup-Impex” a menționat că prin hotărârea

Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2014, s-a dispus intentarea procesului de

insolvabilitate față de SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” în

baza cererii introductive depusă de SA ”Avicola-Bicovăț”.

De asemenea, SRL ”Cimexgrup-Impex” a specificat că la 29 decembrie 2014,

a depus cerere de validare a creanței în sumă de 5 907 628,71 de lei și 234 627,33

de dolari SUA, datorie scadentă pe care o înregistrează SA ”Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău” față de SRL ”Cimexgrup-Impex”.

Reclamantul a relevat că datoria menținată s-a format în rezultatul încheierii

între BC ”Mobiasbanca” SA și SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din

Chișinău” a 7 contracte de credit și anume:

1

- contractul de credit nr. 74 din 08 mai 2001;

- contractul de credit nr. 75 din 08 mai 2001;

- contractul de credit nr. 125 din 14 iunie 2001;

- contractul de credit nr. 126 din 14 iunie 2001;

- contractul de credit nr. 136 din 05 iulie 2001;

- contractul de credit nr. 197 din 12 septembrie 2001;

- contractul de credit nr. 201 din 17 septembrie 2001.

Întru garantarea rambursării creditelor acordate, în anul 2001 a fost instituit

gajul în privința complexului de producție al SA ”Combinatul de Produse

Cerealiere din Chișinău” în temeiul contractului de gaj nr. 1919 din 08 mai 2001

(modificat prin Acordurile adiționale nr. 1 din 06 iunie 2001, nr. 1 din 14 iunie

2001 și din 18 septembrie 2001) și contractului de gaj nr. 74 din 10 mai 2002

(modificat prin Acordurile adiționale nr. 1 din 14 iunie 2001, nr. 2 din 05 iulie

2001 și nr. 3 din 18 septembrie 2001).

Uterior, prin contractul de cesiune din 31 octombrie 2002,

BC ”Mobiasbanca” SA a cesionat în favoarea SRL ”Picom” creanțele dobîndite în

baza contractelor de credit în sumă totală de 389 555,23 de dolari SUA și 5 969

927 de lei față de SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”, precum și

toate drepturile ce decurg din contractele de gaj și ipotecă semnate pentru

garantarea creditelor oferite.

La fel, a susținut că în temeiul contractului de cesiune din 15 ianuarie 2007,

SRL ”Cerealis Prod” a preluat de la SRL ”Picom” toate creanțele față de

SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”, precum și toate drepturile ce

decurg din contractele de gaj și ipotecă semnate pentru garantarea creditelor

oferite.

Prin contractul de cesiune a creanțelor nr. 1234 din 11 martie 2010,

SRL ”Cerealis Prod” a cesionat, iar SRL ”Servivet” a preluat creanța față de

SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” în mărime de 3 204 927 de

lei, precum și toate drepturile ce decurg din contractele de gaj și ipotecă semnate

pentru garantarea creditelor oferite.

Prin contractul de cesiune nr. 1235 din 27 decembrie 2010, SRL ”Servivet”

a cesionat în favoarea SRL ”Alum Sistem” creanța față de SA ”Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău” în mărime de 5 907 628,71 de lei și 234 627,33

de dolari SUA, precum și toate drepturile ce decurg din contractele de gaj și

ipotecă semnate pentru garantarea creditelor oferite.

Prin contractul de cesiune a creanței nr. 15/10-C din 15 octombrie 2013,

SRL ”Alum Sistem” a cesionat SRL ”Cimexgrup-Impex” creanța față de

SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” în mărime de 5 907 628,71

de lei și 234 627,33 de dolari SUA, precum și toate drepturile ce decurg din

contractele de gaj și ipotecă semnate pentru garantarea creditelor oferite.

Astfel, SRL ”Cimexgrup-Impex” are calitatea de creditor în contractele de

credit încheiate între BC ”Mobiasbanca” SA și SA ”Combinatul de Produse

Cerealiere din Chișinău”, iar Banca are calitatea de creditor gajist.

La fel, prin scrisorile din 22 octombrie 2013 și 16 decembrie 2013,

SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” i s-a comunicat și s-a adus la

2

cunoștință contractul de cesiune de creanță nr. 15/10-C din 15 octombrie 2013,

fiind soicitată totodată și executarea acestuia.

Mai mult ca atît, prin scrisoarea din 11 noiembrie 2013, SA ”Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău” a solicitat acordul scris al SRL ”Cimexgrup-

Impex” privind efectuarea unor modificări în Registrul de Stat al Bunurilor Imobile

asupra bunurilor proprietate a SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din

Chișinău”, fapt ce denotă că ultima a admis că SRL ”Cimexgrup-Impex” este

beneficiarul de drept al creanței în mărime de 5 907 628,71 de lei și 234 627,33 de

dolari SUA.

Totodată, reclamantul a specificat că prin încheierea Curții de Apel Chișinău

din 09 iunie 2015 (menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din

23 septembrie 2015), au fost admise contestațiile depuse de SA ”Avicola-Bucovăț”

și Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în partea cererilor de validare a creanțelor

înaintate de SRL ”Cimexgrup-Impex” în mărime de 5 907 628,71 de lei și

234 627,33 de dolari SUA și respinsă cererea SRL ”Cimexgrup-Impex” cu privire

la validarea creanței în mărime de 5 907 628,71 de lei și 234 627,33 de dolari SUA

a debitorului insolvabil SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”.

Deci, reclamantul a invocat că creanța pretinsă în sumă de 5 907 628,71 de

lei și 234 627,33 de dolari SUA a constituit obiectul unui litigiu între

SRL ”Servivet” și SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”.

De asemenea, a relevat că Declarația de rezoluțiune publicată în Monitorul

Oficial nr. 60-65 din 14 martie 2014, prin care SRL ”Servivet” a declarat

rezoluțiunea contractului de cesiune nr. 1235 din 27 decembrie 2010, încheiat cu

SRL ”Alum Sistem” (prin care a fost cesionată creanța față de SA ”Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău”), nu poate fi considerată valabilă care să producă

efecte juridice, deoarece nu au fost respectate condițiile stabilite de art. 737 alin.

(1) din Codul civil, care prevede expres că rezoluțiunea operează prin declarație

scrisă față de cealaltă parte.

Prin urmare, publicarea Declarației de rezoluțiune în Monitorul Oficial nu se

consideră o adresare unei persoane determinate, dar reprezintă o adresate către un

număr nedeterminat de persoane.

În acest sens, SRL ”Alum Sistem” nu a primit nici o Declarație de

rezoluțiune din partea SRL ”Servivet”, iar în acest caz se consideră că rezoluțiunea

nu a avut loc, respectiv contractul de cesiune nr. 1235 din 27 decembrie 2010 își

continuă valabilitatea.

Mai mult ca atât, la 14 martie 2014 cînd a fost publicată în Monitorul Oficial

declarația de rezoluțiune, SRL ”Cimexgrup-Impex” a încheiat deja contractul de

cesiune a creanței nr. 15/10-C din 15 octombrie 2013 cu SRL ”Alum Sistem”.

Respectiv, creanța față de SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din

Chișinău” aparținea deja SRL ”Cimexgrup-Impex”, or, contractul de cesiune a

creanței nr. 15/10-C din 15 octombrie 2013, în baza căruia a fost transmisă creanța

în valoare de 5 907 628,71 de lei și 234 627,33 de dolari SUA nu a fost anulat și

nici reziliat, continuînd să producă efecte juridice.

Astfel, reclamantul a menționat că atît la momentul cesionării creanței

SRL ”Servivet” către SRL ”Alum Sistem”, cât și la momentul încheierii

3

contractului de cesiune a creanței nr. 15/10-C din 15 octombrie 2013 între

SRL ”Alum Sistem” și SRL ”Cimexgrup-Impex”, creanța cesionată era valabilă,

iar contractele legal încheiate.

SRL ”Cimexgrup-Impex” a solicitat confirmarea creanței față de

SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” în valoare de 5 907 628,71

de lei și 234 627,33 de dolari SUA.

Ulterior, la 13 noiembrie 2017, SRL ”Cimexgrup-Impex” a depus cerere de

concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat încasarea de la SA ”Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău” a sumei de 5 907 628,71 de lei și 234 627,33 de

dolari SUA (f.d. 76-77 Vol. I).

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

20 martie 2018, a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu

SRL ”Servivet” (f.d. 134-135 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 ianuarie 2021, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Cimexgrup-Impex”.

S-a încasat de la SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” în

beneficiul SRL ”Cimexgrup-Impex” suma de 234 627,33 de dolari SUA,

echivalentul în valută națională conform cursului stabilit de BNM la data executării

hotărârii și suma de 5 907 628,71 de lei cu titlu de datorie.

S-a încasat de la SRL ”Cimexgrup-Impex” în beneficiul statului suma de

30 000 lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2021, s-a admis

cererea de apel depusă de SRL ”Servivet” și cererea de apel depusă de

SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 ianuarie 2021 și s-a emis o nouă

hotărâre, prin care:

S-as respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Cimexgrup-

Impex”.

S-a încasat de la SRL ”Cimexgrup-Impex” în beneficiul SRL ”Servivet” și

SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” suma de 37 500 lei pentru

fiecare cu titlu de taxă de stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că între SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” și

BC „Mobiasbanca” SA au fost încheiate 7 contracte de credit și anume: nr. 74 din

08 mai 2001; nr. 75 din 08 mai 2001; nr. 125 din 14 iunie 2001; nr. 126 din

14 iunie 2001, nr. 136 din 05 iulie 2001; nr. 197 din 12 septembrie 2001, nr. 201

din 17 septembrie 2001, iar întru garantarea rambursării creditelor, a fost instituit

gajul asupra complexului de producție al SA „Combinatul de Produse Cerealiere

din Chișinău” în temeiul contractelor de gaj: nr.1919 din 08 mai 2001 și nr.74/1

din 10 mai 2001.

Ulterior, prin contractul de cesiune nr. 3644 din 31 octombrie 2002,

BC „Mobiasbanca” SA a cesionat în favoarea SRL „Picom” creanțele dobândite în

baza contractelor de credit, în sumă totală de 389 555,23 dolari SUA și 5 969 927

de lei față de SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”, precum și

4

toate drepturile ce decurg din contractele de gaj și ipotecă semnate pentru a garanta

creditele oferite în temeiul contractelor de credit.

Prin contractul de cesiune din 15 ianuarie 2007, SRL „Cerealis Prod” a

preluat de la SRL „Picom” toate creanțele față de SA „Combinatul de Produse

Cerealiere din Chișinău”, precum și toate drepturile ce decurg din contractele de

gaj și ipotecă.

În baza contractului de cesiune a creanțelor nr. 1234 din 11 martie 2010,

SRL „Cerealis Prod” a cesionat, iar SRL „Servivet” a preluat creanța față de

SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” în mărime de 3 204 927 de

lei, precum și toate drepturile ce decurg din contractele de gaj și ipotecă.

Prin contractul de cesiune nr. 1235 din 27 decembrie 2010, SRL „Servivet” a

cesionat în favoarea SRL „Alum Sistem” creanța față de SA „Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău” în mărime de 5 907 628, 71 de lei și 234 627, 33

de dolasri SUA, precum și toate drepturile ce decurg din contractele de gaj și

ipotecă, iar, în temeiul contractului de cesiune a creanței nr. 15/10-C din

15 octombrie 2013, SRL „Alum Sistem” a cesionat către SRL „Cimexgrup-Impex”

creanța sa față de SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” în mărime

de 5 907 628, 71 de lei și 234 627, 33 de dolari SUA, precum și toate drepturile ce

decurg din contractele de gaj și ipotecă.

Colegiul a mai reținut că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din

17 noiemrie 2014, s-a constatat insolvabilitatea și s-a intentat procedura de

insolvabilitate față de SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”, în

baza cererii introductive depuse de către creditorul SA „Avicola-Bucovăț”.

Pe parcursul procesului de insolvabilitate, SRL „Cimexgrup-Impex” a depus

cerere de validare a creanței în valoare de 5 907 628,71 de lei și 234 627,33 de

dolari SUA, iar SRL „Financial Investment Group” în sumă de 8 196 968 de lei,

care au fost admise prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2015.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 aprilie 2015, a fost admis

recursul declarat de către SRL „Cimexgrup-Impex”, cu restituirea pricinii în

această parte spre rejudecare, iar în rest încheierea Curții de Apel Chișinău din

03 februarie 2015 a fost menținută.

Instanța de apel a stabilit că întru susținerea soluției pe caz, Curțea Supreme

de Justiție a indicat că, prima instanță corect a stabilit că suma pretinsă a constituit

obiectul unui litigiu între SRL „Servivet” și SA „Combinatul de Produse Cerealiere

din Chișinău”, care prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din

28 martie 2014, a admis parțial acțiunea.

Astfel, instanța de apel a concluzionat referitor la netemeinicia cererii de

chemare în judecată depusă de SRL „Cimexgrup-Impex” privind încasarea sumei

de 5 907628,71 de lei și 234 627,33 de dolari SUA cu titlu de datorie, ce rezultă

din contractul de cesiune de creanță.

La caz, instanța de apel a reținut că deoarece SA„Combinatul de Produse

Cerealiere din Chișinău” se află în proces de insolvabilitate, în litigiul dat urmau a

fi aplicate normele procedurii de insolvabilitate, dat fiind faptul că instanța urma să

confirme creanțele și nicidecum să încaseze suma.

5

De asemenea, instanța de apel a constatat că hotărîrea Judecătoriei Ciocana

din 28 martie 2014 a fost executată prin livrarea de bunuri către SRL „Servivet” și

compensarea reciprocă a creanțelor.

Astfel, SA „Avicola-Bucovăț” (creditor ipotecar), conform contractului de

vînzare-cumpărare nr. 3403 din 23 aprilie 2014, din numele SA „Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău”, a vândut SRL „Servivet” bunurile imobile la

prețul de 33 994 413,91 de lei, dintre care suma de 24 961 254 de lei din prețul

imobilului urma să fie achitată către SA „Avicola-Bucovăț”, iar suma de

9 033 159,91 de lei către SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”,

aceasta din urmă constituind diferența dintre prețul de vânzare a bunului și

valoarea creanței pe care o deține SA „Avicola Bucovăț”.

În rezultat, SRL„Servivet” a devenit debitor al SA „Combinatul de Produse

Cerealiere Chișinău” în sumă de 9 033 159,91 de lei.

La fel, prin declarația din 05 mai 2014 înaintată SA „Combinatul de produse

cerealiere Chișinău”, SRL„Servivet” a declarat despre compensarea parțială a

creanțelor reciproce și anume a obligației sale de a achita SA „Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău” suma de 9 033 159,91 de lei (rezultată din

contractul de vânzare-cumpărare), cu obligația SA „Combinatul de Produse

Cerealiere din Chișinău” de a achita SRL „Servivet” suma de 9 056 468,25 de lei

ca efect fiind stingerea acestor obligații.

Ca urmare, în evidența contabilă a SA „Combinatul de Produse Cerealiere

Chișinău” au fost trecute operațiuni de compensare a datoriilor reciproce, fiind

integral executată obligațiunea SA „Combinatul de Produse Cerealiere Chișinău”

față de SRL „Servivet” de achitare a sumei datoriei de 5 907 628,71 de lei și

234 327,33 de dolari SUA, încasată prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 28 martie 2014.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că cerința din cererea de concretizare

a pretențiilor din 13 noiembrie 2017 este una nefondată de drept și urmează a fi

respinsă ca nefondată.

Totodată, instanța de apel a reținut că prin decizia pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție la 23 septembrie 2015, în cauza civilă, la cererea introductivă

depusă de SA „Avicola-Bucovăț” cu privire la intentarea procesului de

insolvabilitate față de SA ”Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”,

Curtea a stabilit că, SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” nu

datorează careva sume către SRL „Cimexgrup-Impex”, astfel instanța de fond

întemeiat a respins cererea SRL „Cimexgrup-Impex” de validare a creanței.

Cu referire la invocarea SRL „Cimexgrup-Ipmex” a dreptului de a solicita

încasarea de la SA „Combinatul de produse cerealiere Chișinău” a sumei datorate

SRL „Servivet” în temeiul contractului de cesiune de creanțe din 15 octombrie

2013, încheiat între SRL „Cimexgrup-Ipmex” și SRL „Alum Sistem”, ultima

obținând această creanță de la SRL „Servivet” conform contractului de cesiune

nr. 1235 din 27 decembrie 2010, instanța de apel a relevat că aceste contracte sunt

datate cu mult înaintea emiterii hotărîrii Judecătoriei Ciocana din 28 martie 2014,

care este actul juridic relevant pentru debitor.

6

De asemenea, conform preavizului din 31 ianuarie 2014, publicat în

Monitorul Oficial din 14 martie 2014, SRL „Servivet” a notificat privind

rezoluțiunea contractului de cesiune a creanței nr. 1235 din 27 decembrie 2010

încheiat cu SRL „Alum Sistem”, operând rezoluțiune în sensul art. 737 din Codul

civil, ce nu a fost contestată în instanța de judecată, contractul de cesiune încetând

în temeiul efectelor rezoluțiunii prevăzute la art. 738 din Codul civil.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că în constatările Curții Supreme de

Justiție expres este reținut că faptul achitării de către debitorul SA „Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău” a creanțelor în sumă de 5 907 628,71 de lei și

234 627,33 de dolari SUA față de SRL „Servivet” în baza unei hotărâri

judecătorești neanulate, exclude posibilitatea validării acelorași creanțe față de

terțul SRL „Cimexgrup Impex” SRL, iar reieșind din faptul că sumele solicitate a

fi încasate au fost deja achitate, creanța deja este nevalabilă.

La 06 aprilie 2022, SRL ”Cimexgrup-Impex” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul SRL ”Cimexgrup-Impex”, a invocat că la emiterea deciziei

contestate, au fost încălcate normele de drept material și procedural.

În motivarea recursului, a menionat că instanța de apel urma să aprecieze de

siestătător aspectele ce țin de operarea unei eventuale rezoluțiuni a contractului de

cesiune încheiat între SRL ”Servivet” și SRL „Alum Sistem”, inclusiv prin prisma

aspectelor invocate în cererea de chemare în judecată și anume că nu a fost

efectuată notificarea/declarația către SRL „Alum Sistem” în modul corespunzător,

precum și faptul că notificarea/declarația de rezoluțiune a fost publicată în

Monitorul Oficial aproape după 3 ani de la momentul în care SRL ”Servivet” a

cunoscut despre o eventuală neexecutare a obligațiilor contractuale din partea

SRL „Alum Sistem”, prin ce nu au fost respectate condițiile legale de operare a

rezoluțiunii/rezilierii prvăzute la art. 737 alin. (1) și (2) din Codul civil, care

stabilesc că dreptul părții de a desființa contractul se exercită printr-o declarație

scrisă adresată celeilalte părți a contractului, inclusiv că creditorul pierde dreptul

de rezoluțiune dacă nu notifică cealaltă parte într-un termen rezonabil de la data la

care a aflat sau trebuia să afle despre oferta sau executarea necorespunzătoare.

Deci, recurentrul a specificat că instanța de apel nu a apreciat su nici o formă

cele invocate refertitor la valabilitatea contractului de cesiune, ci doar a preluat

poziția expusă de instana de recurs (decizia nr. 2rc-588/15 din 23 septembrie 2015)

în cadrul examinării recursului în procesul de insolvabilitate, fără a fi motivate,

constituie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Cu refrire la modalitatea de formulare a cerințelor din cererea de chemare în

judecată, care în opinia instanței de apel urma să fie formulată ca confirmarea

creanței și nu ca încasare a sumei, motiv pentru care a fost casată hotărârea

instanței de fond, recurentul a relevat că reieșind din prevederile art. 144 alin. (4)

din Legea insolvabilității, SRL ”Cimexgrup-Impex” are dreptul de adesare în

ordine generală contencioasă.

7

Or, formularea acțiunii ca obligare la executare și/sau confirmare a creanței

nu influențează finalitatea actului judecătoresc emis în sensul executării acestuia în

cazul unui proces de insovabilitate, deoarece creanța invocată a apărut pînă la

intentarea procesului de insolvabilitate față de SA ”Combinatul de Produse

Cerealiere din Chișinău” și aceasta urmează a fi inclusă în tabelul creanțelor.

Prin urmare, a sisținut că cerința de concretizare a pretențiilor în sensul

formulării a parvenit de la instanța de judecată și formularea respectivă nu schimbă

modalitatea de executare a acesteia în cadrul procesului de insolvabilitate

(modalitatea de formulare care nu schimbă ca sens și conținut esența raporturilor

juridice civile) și deci constituie un argument formal invocat de instanța de apel în

motivarea anulării hotărârii instanței de fond.

La 22 asprilie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, însă date referitor la recepționarea de către intimați a cererii de recurs,

la materialele cauzei lipsesc.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

02 decembrie 2021.

La 04 aprilie 2022 decizia motivată a fost expediată în adresa părților (f.d.

179 Vol. II), însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 06 aprilie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

8

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL ”Cimexgrup-

Impex”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

9

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Cimexgrup-Impex”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

10