3ra-400/22 — obligarea emiterii actului administrativ, incasarea prejudiciului material, moral si a cheltuielilor de judecata

3ra-400/22 — obligarea emiterii actului administrativ, incasarea prejudiciului material, moral si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-400/22

2-19095368-01-3ra-14042022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (I. Barbacaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, D. Dașchevici)

D E C I Z I E

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Nina Vascan

examinând recursul depus de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Nicolae Uncuța împotriva Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova cu privire la obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul depus de către Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și s-a

menținut hotărârea din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 21 ianuarie 2019 Nicolae Uncuța a depus la Judecătoria Bălți, sediul

central, cerere de chemare în judecată împotriva Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova, prin care a solicitat încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a

restanței salariale pentru perioadele 10 februarie 2016 – 15 februarie 2016 și

04 mai 2016 – 03 februarie 2017, în total 9 luni și 5 zile, reieșind din calculul

salariului mediu lunar, precum și a suplimentului la salariu pentru fiecare zi de

întârziere, în total 716 zile, reieșind din cota de 0,3 la sută din suma calculată a

salariului mediu pe 9 luni și 5 zile.

În motivarea cererii de chemare în judecată, Nicolae Uncuța a relatat că, a

activat în funcția de șef adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a

Republicii Moldova în perioada 15 martie 2010 – 12 ianuarie 2018. Iar, până în

prezent au rămas datorii la salariu, neachitate din vina angajatorului, pentru o

perioadă de 9 luni și 5 zile, și anume pentru perioadele: 10 februarie 2016 –

15 februarie 2016 și 04 mai 2016 – 03 februarie 2017.

1

Reclamantul a susținut că, problema restanțelor la salariu a fost abordată după

intrarea în vigoare a încheierii din 07 decembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție

adoptată în cauza nr.2rh-245/16. Astfel, întru executarea acestei încheieri,

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova a înregistrat la 20 ianuarie 2017 cererea

acestuia privind restabilirea la serviciu, în care a indicat și necesitatea onorării

obligațiunilor privind achitarea salariului mediu lunar pe durata absenței forțate de

la serviciu. Însă, prin scrisoarea nr.15-11-894 din 08 februarie 2017, Cancelaria de

Stat a Republicii Moldova i-a răspuns că salariul pe 9 luni și 5 de zile nu va fi

achitat, fiind invocate presupuse restanțe, fără indicarea suportului legal.

În continuare, reclamantul a precizat că, prin încheierea nr.2ra-1941/18 din

28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost declarat inadmisibil recursul

depus de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova împotriva deciziei din 14 februarie

2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Nicolae Uncuța împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova.

Astfel divergențele la acest subiect fiind finalizate, a apărut posibilitatea

Cancelariei de Stat a Republicii Moldova de a-și onora obligațiunea de achitare a

restanțelor la salariu și a suplimentului la salariu, pentru fiecare zi de întârziere în

cuantum de 135753,6 de lei, conform prevederilor legale.

Reclamantul Nicolae Uncuța a precizat că, întru soluționarea pe cale amiabilă

a litigiului, la 21 și 22 decembrie 2018 a expediat cerere prealabilă în adresa

Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, care deși a fost recepționată la data de

27 decembrie 2018, nu a fost examinată.

Prin încheierea din 18 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central s-a

transmis cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Nicolae Uncuța împotriva Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova cu privire la achitarea restanței salariale, instanței de judecată competente

– Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (f.d.48, vol. I).

La 19 septembrie 2019 Nicolae Uncuța a depus cerere suplimentară, prin care

a solicitat încasarea din contul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în

beneficiului său a salariului pentru perioadele 10 februarie 2016 – 15 februarie

2016 și 05 mai 2016 – 03 februarie 2017, a restanțelor salariale reieșind din suma

de 6800,65 de lei lunar pentru perioadele nominalizate, a pierderilor financiare

cauzate de neachitarea la timp a salariului, prin indexarea obligatorie și în mărime

deplină, separat pentru fiecare lună, în conformitate cu coeficientul inflației,

precum și a prejudiciului material în sumă de 6800,65 de lei și moral în mărime de

6800,65 de lei (f.d.67-68, vol. I).

La data de 27 septembrie 2019 reclamantul Nicolae Uncuța a depus cerere de

concretizare, prin care a solicitat încasarea salariului neachitat și a concediului

nefolosit, a suplimentului la salariu și a concediului nefolosit, compensarea

salariului neachitat și a concediului neachitat în termen, pentru perioadele

10 februarie 2016 – 15 februarie 2016 și 06 mai 2016 – 03 februarie 2017 și

repararea prejudiciului material și moral. Totodată, a solicitat încasarea din contul

Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în beneficiului său a restanțelor salariale

pentru perioadele 10 februarie 2016 – 15 februarie 2016 și 06 mai 2016 –

03 februarie 2017, în sumă de 235167,53 de lei, conform calculului din

26 septembrie 2019 anexat la dosar, a cheltuielilor judiciare în mărime de 3000 de

lei, conform facturii fiscale și a bonului anexat la dosar, a prejudiciul material în

2

mărime de 6885 de lei și moral în sumă de 6885 de lei (f.d.134-137, vol. I).

Prin hotărârea din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea de contencios administrativ depusă de Nicolae Uncuța împotriva

Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, cu privire la obligarea emiterii unui act

administrativ individual favorabil, încasarea prejudiciului material, moral și a

cheltuielilor de judecată, s-a admis parțial.

S-a obligat Cancelaria de Stat a Republicii Moldova să emită actul

administrativ individual favorabil cu privire la calcularea și respectiv achitarea în

beneficiul lui Nicolae Uncuța a salariului și a îndemnizației de concediu, pentru

perioada absenței forțate de la locul de muncă, și anume pentru perioadele

10 februarie 2016 – 15 februarie 2016 și 06 mai 2016 – 03 februarie 2017, având

în vedere funcția în care acesta a fost restabilit, prin hotărârea din 09 februarie

2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

S-a obligat Cancelaria de Stat a Republicii Moldova să emită actul

administrativ individual favorabil cu privire la calcularea și respectiv achitarea în

beneficiul lui Nicolae Uncuța, suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la

sută din suma neplătită în termen, și anume suma neplătită cu titlu de salariu pentru

perioadele 10 februarie 2016 – 15 februarie 2016 și 06 mai 2016 – 03 februarie

2017, având în vedere funcția în care acesta a fost restabilit, prin hotărârea din data

de 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

S-a obligat Cancelaria de Stat a Republicii Moldova să emită actul

administrativ individual favorabil cu privire la calcularea și respectiv achitarea în

beneficiul lui Nicolae Uncuța, suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la

sută din suma neplătită în termen, și anume suma neplătită cu titlu de indemnizație

de concediu, pentru perioadele 10 februarie 2016 – 15 februarie 2016 și 06 mai

2016 – 03 februarie 2017, având în vedere funcția în care acesta a fost restabilit,

prin hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

S-a obligat Cancelaria de Stat a Republicii Moldova să emită actul

administrativ cu privire la achitarea în beneficiul lui Nicolae Uncuța a despăgubirii

pentru prejudiciul moral echivalentă cu mărimea unui salariu mediu lunar, având în

vedere funcția în care acesta a fost restabilit, prin hotărârea din 09 februarie 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

În rest acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată (f.d.212, vol. I)

La 15 februarie 2021, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 Cod

administrativ, Cancelaria de Stat a Republicii Moldova a depus apel, iar la

16 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice, a prezentat motivarea apelului

împotriva hotărârii din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

solicitând casarea hotărârii instanței cu pronunțarea unei noi decizii de respingere

integrală a acțiunii (f.d.1-2, 14-20, vol. II).

Prin decizia din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea

din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.69-87, vol. II).

În susținerea deciziei emise, Curtea de Apel Chișinău a indicat că soluția

primei instanțe este justă și legală, aceasta având la bază cumulul dovezilor

administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea

juridică cuvenită.

3

Așadar, analizând materialele cauzei și având în vedere dispozițiile art.89

alin. (1), art. 128 alin. (1), art.327, 328 alin. (1), art. 330 din Codul muncii, art.14

al Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr. 199

din 16 iulie 2010, art.6 al Legii salarizării nr. 847 din 14 februarie 2002, instanța

de apel a constatat că, pentru perioada 10 februarie 2016 – 15 februarie 2016, lui

Nicolae Uncuța nu i s-a achitat salariul, deși prin hotărârea din 09 februarie 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, acesta a fost restabilit în funcția anterior

deținută, începând cu data de 09 octombrie 2015. Iar, potrivit extraselor din fișa

personală, Nicolae Uncuța a fost angajat la 16 februarie 2016.

Curtea de Apel Chișinău a precizat că, prin hotărârea din 09 februarie 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău s-a dispus, restabilirea lui Nicolae Uncuța în

funcția anterior deținută, începând cu 09 octombrie 2015, cu încasarea salariului

până la data de 09 februarie 2016, din considerentul că hotărârea judecătorească

privind reintegrarea în serviciu a salariatului concediat sau transferat nelegitim,

potrivit art. 256 alin. (2) din Codul de procedură civilă, urmează a fi executată

imediat, iar data de 09 februarie 2016 reprezintă data adoptării hotărârii

menționate.

Astfel, instanța de apel a respins ca neîntemeiate alegațiile Cancelariei de Stat

a Republicii Moldova precum că, hotărârea instanței de fond în partea achitării

plăților salariale pentru perioada 10 februarie 2016 - 15 februarie 2016, este

nejustificată din considerentul că, aceasta excede dispozițiile hotărârii din

09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

De asemenea, instanța de apel a statuat că, pentru perioada 06 mai 2016 –

03 februarie 2017, Nicolae Uncuța nu a beneficiat de salariu și îndemnizația de

concediu. Or, prin decizia din 27 aprilie 2016 Curții de Apel Chișinău s-a casat

hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău și s-a emis

o nouă hotărâre, sub formă de încheiere, prin care s-a încetat procesul intentat la

acțiunea înaintată de către Nicolae Uncuța. Respectiv, prin Hotărârea Guvernului

nr.551 din 04 mai 2016, în vigoare din data de 06 mai 2016, Nicolae Uncuța a fost

eliberat din funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat

a Republicii Moldova.

Ulterior, prin încheierea din 07 decembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție

s-a admis cererea de revizuire înaintată de către Nicolae Uncuța și s-a casat decizia

din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău, cu transmiterea cauzei la rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată, în acest mod, menținându-

se hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău. Iar, prin

Hotărârea Guvernului nr.46 din 01 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial

la 03 februarie 2017, Nicolae Uncuța a fost restabilit din data de 06 mai 2016 în

funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a

Republicii Moldova (f.d. 7, vol. I).

În condițiile enunțate, instanța de apel a conchis că, odată ce prin hotărârea

din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, Nicolae Uncuța a

fost restabilit în funcția anterior deținută, începând cu data de 09 octombrie 2015,

acesta beneficiază de dreptul de a primi salariul pentru întreaga perioadă pentru

care a fost privat ilegal de posibilitatea de a munci.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a respins argumentele Cancelariei de Stat a

Republicii Moldova precum că, în perioada 06 mai 2016 - 03 februarie 2017,

4

Nicolae Uncuța nu a exercitat atribuțiile de serviciu, în calitate de șef-adjunct al

Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova. Or, prin

hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, instanța a

dispus încasarea salariului până la data de 09 februarie 2016 din considerentul că

hotărârea judecătorească privind reintegrarea în serviciu a salariatului concediat

sau transferat nelegitim, potrivit art. 256 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

urmează a fi executată imediat, iar data de 09 februarie 2016, reprezintă data

adoptării hotărârii nominalizate.

Subsecvent, reiterând dispozițiile art. 330 din Codul muncii, instanța de apel a

constatat obligația Cancelariei de Stat a Republicii Moldova de a achita în

beneficiul lui Nicolae Uncuța a salariului și a îndemnizației de concediu pentru

perioadele absenței forțate de la serviciu, și anume: 10 februarie 2016 –

15 februarie 2016 și 06 mai 2016 – 03 februarie 2017, ținând cont de funcția în

care acesta a fost restabilit, prin hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău. Respectiv, la argumentul Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova precum că, Nicolae Uncuța în perioada pentru care solicită achitarea

salariului și a indemnizației de concediu, nu a fost prezent la locul de muncă și nu

există temei de achitare a plăților salariale pentru această perioadă, instanța de apel

a relevat că la materialele cauzei, lipsește un proces-verbal sau act de constatare a

acestui fapt.

Reiterând dispozițiile art. 90, 329 alin. (1) și (2) din Codul muncii, Curtea de

Apel Chișinău a menționat că, deoarece Nicolae Uncuța a fost eliberat ilicit din

funcția deținută, respectiv fiind privat de posibilitatea de a munci și de a câștiga

legal surse pentru existență, drept ce este apreciat de legislație ca fiind unul

fundamental, prima instanță întemeiat a admis pretenția reclamantului Nicolae

Uncuța privind repararea prejudiciului moral.

La 07 decembrie 2021 Cancelaria de Stat a Republicii Moldova a depus

recurs, iar la 08 aprilie 2022 a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei

din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de

respingere a cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului, Cancelaria de Stat a Republicii Moldova a indicat

motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima

instanță și instanța de apel, suplimentar menționând că nu este de acord cu decizia

din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea instanței de fond,

deoarece sunt neîntemeiate și emise cu aplicarea eronată a normelor de drept,

aprecierea arbitrară a probelor și admiterea unor încălcări esențiale.

La acest capitol, recurenta a indicat că, instanțele ierarhic inferioare contrar

prevederilor art.240 alin.(3) din Codul de procedură civilă și art.330 alin.(2) din

Codul muncii, au încasat plăți nesolicitate de către Nicolae Uncuța, ceea ce

reprezintă o încălcare esențială a normelor de drept în procesul de judecare a

cauzei, astfel fiind depășite limitele de examinare a litigiului.

Din acest motiv, recurenta consideră pasibilă de a fi casată decizia instanței de

apel și a solicitat casarea deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

în partea menținerii hotărârii din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, cu privire la încasarea a 0,3 la sută din suma neplătită în termen, pentru

fiecare zi de întârziere, în conformitate cu art.330 alin.(2) din Codul muncii. Or, o

5

astfel de pretenție nu a fost înaintată de către Nicolae Uncuța în cererea de

concretizare a pretențiilor din 27 septembrie 2019.

În opinia recurentei, nu este întrunită condiția de bază pentru încasarea plății

prevăzute de art.330 alin.(2) din Codul muncii, deoarece reieșind din textul normei

menționate, este obligatorie prezența vinovăției angajatorului. La caz, însă, pentru

neachitarea plăților salariale în beneficiul lui Nicolae Uncuța, pentru perioada

06 mai 2016 - 03 februarie 2016 nu este stabilită vinovăția angajatorului, dar este

rezultatul emiterii de către Curtea de Apel Chișinău a deciziei din 27 aprilie 2016.

Astfel, Cancelaria de Stat a Republicii Moldova a fost nevoită să inițieze

procedura de emitere a Hotărârii Guvernului nr.551 din 04 mai 2016, intrată în

vigoare la data de 06 mai 2016, prin care Nicolae Uncuța a fost eliberat din funcția

de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova, în baza deciziei din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău, deși

anterior acesta a fost restabilit în funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți

al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, în temeiul hotărârii din 09 februarie

2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

Așadar, recurenta a concluzionat că neachitarea plăților salariale în beneficiul

lui Nicolae Uncuța pentru perioada 06 mai 2016 - 03 februarie 2017, nu poate fi

considerată drept o faptă ilicită imputabilă Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova, din motiv că autoritatea publică doar a asigurat executarea actelor

judecătorești de dispoziție, emise pe marginea acțiunii înaintate de către Nicolae

Uncuța în anul 2015.

Referitor la încasarea plăților salariale pentru perioadele 10 februarie 2016 -

15 februarie 2016 și 04 mai 2016 - 03 februarie 2017, Cancelaria de Stat a

Republicii Moldova a opinat că soluția instanțelor ierarhic inferioare a fost

adoptată prin aprecierea arbitrară a probelor, ceea ce în temeiul art.432 alin.(4) din

Codul de procedură civilă constituie motiv de casare a deciziei judecătorești.

Iar, în privința pretenției reclamantului privind repararea prejudiciului moral

cauzat, recurenta a subliniat că problema compensării pagubei morale drept urmare

a eliberării ilegale din funcție a fost deja soluționată prin hotărârea din

09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

La 14 aprilie 2022 în adresa lui Nicolae Uncuța a fost expediată copia

recursului Cancelariei de Stat a Republicii Moldova cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței.

Deși la 03 mai 2022 Nicolae Uncuța a recepționat copia cererii de recurs

depuse de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, fapt confirmat prin avizul de

recepție anexat la materialele cauzei DS8006618127AS (f.d.106), pană la data

stabilită pentru examinarea recursului depus de Cancelaria de Stat a Republicii

Moldova, acesta nu și-a valorificat dreptul său procedural și nu a depus referință în

care să-și expună opinia pe marginea argumentelor invocate de recurentă.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

6

judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Respectiv,

procedura de contencios administrativ în prezenta speță în partea procedurală

urmează a fi examinată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ, aprobat

prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, iar în partea materială urmează a fi aplicate

prevederile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat,

și anume a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000

(abrogată la 01 aprilie 2019). Or, în speță procedura administrativă se referă la o

activitate administrativă inițiată până la 01 aprilie 2019, aspect care determină că la

caz se vor aplica dispozițiile legale vechi, care reglementau aceste instituții.

Potrivit art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din același Cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia în prezenta cauză de contencios

administrativ la 09 noiembrie 2021.

Din materialele cauzei rezultă că, Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, a

recepționat copia dispozitivului deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău la data de 01 decembrie 2021, iar decizia motivată la 09 martie 2022, prin

intermediul oficiului poștal, fapte confirmate prin avizele de recepție, anexate la

dosar (f.d.91, 93, vol. II).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că Cancelaria de Stat a Republicii Moldova s-a

conformat dispozițiilor art. 245 Cod administrativ și a depus în termen recursul la

07 decembrie 2021 și motivarea recursului la data de 08 aprilie 2022.

Prin încheierea din 25 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul depus

de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova a fost numit pentru examinare în

complet de 5 judecători.

Conform art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează

și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, Curtea

Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentei, au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, în partea admiterii pretențiilor lui Nicolae Uncuța privind

7

încasarea din contul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în beneficiul

acestuia a suplimentului la salariu și indemnizația de concediu, pentru fiecare zi de

întârziere, reieșind din cota de 0,3 la sută din suma neplătită în termen, și emiterea

în această parte a unei noi decizii privind respingerea cerințelor nominalizate, în

rest, hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel se mențin, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

parțial decizia instanței de apel și emite o altă decizie în partea casată. Totodată,

conform art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și instanțele de

judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și

volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile participanților, nici de

cererile lor de reclamare a probelor.

Conform art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

La rândul său, aplicabile litigiului sunt și prevederile art. 244 alin. (2) în

coroborare cu art. 231 alin. (2) Cod administrativ, conform cărora pentru procedura

de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din

prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se

aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva.

La acest capitol, Colegiul reține și prevederile art. 219 alin. (1)-(3) Cod

administrativ, potrivit cărora instanța de judecată este obligată să cerceteze starea

de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de

declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și

aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de

drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Articolul 224 alin. (1) lit. f) Cod administrativ prevede, că examinând

acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărâre

prin care respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sunt îndeplinite

condițiile de adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit. a)-e).

Din materialele cauzei rezultă că, prin ordinul Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova nr. 157-P din 13 martie 2010, Nicolae Uncuța a fost numit în funcția de

șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova

(f.d. 74, vol. I).

Prin ordinul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova nr. 139-P din data de

09 octombrie 2015, Nicolae Uncuța a fost eliberat din funcția de șef-adjunct al

Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova (f.d.75, vol.

I).

La 29 octombrie 2015, Nicolae Uncuța a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, prin care a solicitat

restabilirea în funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de

Stat a Republicii Moldova, responsabil de mun. Bălți; radierea înscrisurilor despre

8

eliberare din carnetul de muncă; încasarea salariului pe întreaga perioadă de

absență forțată de la muncă în sumă de 13600 de lei; restabilirea dreptului la

concediu nefolosit pentru 73 de zile calendaristice; repararea prejudiciului moral în

mărime de 25000 de lei; încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 de lei

și anularea ordinului de numire în funcție nr. 142-P din 12 octombrie 2015.

Prin hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Uncuța s-a admis parțial. S-a

anulat ordinul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova nr. 139p din 09 octombrie

2015 cu privire la eliberarea din funcție, prin care Nicolae Uncuța a fost eliberat

din funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a

Republicii Moldova. S-a obligat Cancelaria de Stat a Republicii Moldova să-l

restabilească pe Nicolae Uncuța la serviciu, în funcția de șef-adjunct al Oficiului

Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, din data de 09

octombrie 2015. S-a obligat Cancelaria de Stat a Republicii Moldova să radieze

înscrisurile privind eliberarea din funcție din carnetul de muncă a lui Nicolae

Uncuța. S-a încasat de la Cancelaria de Stat a Republicii Moldova în beneficiul lui

Nicolae Uncuța salariul pentru perioada absenței forțate de la muncă, 09 octombrie

2015 – 09 februarie 2016, în mărime de 29385,68 de lei. S-a încasat de la

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova în beneficiul lui Nicolae Uncuța suma de

7346,42 de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea s-a respins ca

neîntemeiată (f.d.76-86, vol. I).

Prin ordinul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova nr.28-P din

16 februarie 2016, întru executarea hotărârii din 09 februarie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, s-a anulat ordinul Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova nr. 139p din 09 octombrie 2015 cu privire la eliberarea din funcție cu

restabilirea lui Nicolae Uncuța din data de 09 octombrie 2015 în funcția de șef-

adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova și

achitarea în beneficiul acestuia a salariului mediu lunar în mărime de 7346,42 de

lei (f.d.87, vol. I).

Prin decizia din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

lui Nicolae Uncuța, fiind admisă cererea de apel a Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova, casată integral hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău și emisă o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care s-a

încetat acțiunea depusă de Nicolae Uncuța, deoarece cauza nu urmează a fi

judecată în procedura civilă (f.d.88-95, vol. I).

Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.551 din 04 mai 2016, în

vigoare din data de 06 mai 2016, în conformitate cu decizia din 27 aprilie 2016 a

Curții de Apel Chișinău, Nicolae Uncuța a fost eliberat din funcția de șef-adjunct al

Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova (f.d.96, vol.

I).

Prin încheierea din 05 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, recursul

depus de Nicolae Uncuța împotriva deciziei din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel

Chișinău s-a declarat inadmisibil (f.d.98-103, vol. I).

Prin încheierea din 07 decembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

cererea de revizuire înaintată de Nicolae Uncuța, fiind casată decizia din

27 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din 05 octombrie 2016 a

Curții Supreme de Justiție, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

9

Chișinău, în alt complet de judecată (f.d.104-109, vol. I).

Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.46 din 01 februarie 2017,

întru executarea hotărârii din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău și a încheierii din 07 decembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție,

Nicolae Uncuța a fost restabilit din data de 06 mai 2016 în funcția de șef-adjunct al

Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova (f.d.110, vol.

I).

Iar, prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 7 din 12 ianuarie 2018,

în vigoare din data de 19 ianuarie 2018, Nicolae Uncuța a fost eliberat din funcția

de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova (f.d.111, vol. I).

Prin decizia din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

apelurile depuse de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și Nicolae Uncuța și

s-a menținut hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău (f.d.113-120, vol. I).

Prin ordinul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova nr.359-A din 25 mai

2018, întru executarea deciziei din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a menținut hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău, Cancelaria de Stat a Republicii Moldova a achitat în beneficiul lui

Nicolae Uncuța, salariul pentru absența forțată de la muncă, pentru perioada

09 octombrie 2015 – 09 februarie 2016, în mărime de 29385,68 de lei (f.d.121, vol.

I).

Iar, prin încheierea din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

recursul depus de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova împotriva deciziei din

14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost declarat inadmisibil (f.d.122-

129, vol. I).

La 20 ianuarie 2017, Nicolae Uncuța a depus cerere la Cancelaria de Stat a

Republicii Moldova, prin care a solicitat executarea hotărârii din 09 februarie 2016

a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, în partea restabilirii la serviciu, cu

acordarea salariului mediu lunar pe durata absenței de la muncă din 04 mai 2016,

prin anularea Hotărârii Guvernului nr.551 din 04 mai 2016 (f.d.8, vol. I).

Prin răspunsul nr. 15-11-894 din 08 februarie 2017 Cancelaria de Stat a

Republicii Moldova i-a comunicat lui Nicolae Uncuța că cererea nu poate fi

admisă, deoarece prin ordinul Secretarului general al Guvernului nr.28-P din

16 februarie 2016 i-a fost achitat salariul mediu lunar pentru absența de la serviciu

din 04 mai 2016, iar la eliberarea din funcție, în temeiul Hotărârii Guvernului

nr.551 din 04 mai 2016, nu a restituit suma respectivă (f.d.9, vol. I).

Ulterior, Nicolae Uncuța a mai depus o cerere către Cancelaria de Stat a

Republicii Moldova, prin care a solicitat achitarea plăților salariale pentru

perioadele 10 februarie 2016 – 15 februarie 2016 și 05 mai 2016 – 03 februarie

2017, iar prin răspunsul din 21 februarie 2019 Cancelaria de Stat a Republicii

Moldova i-a comunicat că, deoarece în perioadele vizate nu a exercitat atribuțiile

de serviciu de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a

Republicii Moldova, nu există temei pentru achitarea plăților salariale și nici nu

există un act judecătoresc de dispoziție definitiv și irevocabil, care ar obliga

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova să-i achite plațile salariale pentru

perioadele menționate (f.d.62, vol. I).

10

La 21 ianuarie 2019, Nicolae Uncuța a depus prezenta cerere de chemare în

judecată împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, concretizată la

27 septembrie 2019, prin care a solicitat încasarea salariului neachitat și a

concediului nefolosit, a suplimentului la salariu și a concediului nefolosit,

compensarea salariului neachitat și a concediului neachitat în termen, pentru

perioadele 10 februarie 2016 – 15 februarie 2016 și 06 mai 2016 – 03 februarie

2017 și repararea prejudiciului material și moral. Totodată, a solicitat încasarea din

contul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în beneficiului lui Nicolae Uncuța

a restanțelor salariale pentru perioadele 10 februarie 2016 – 15 februarie 2016 și

06 mai 2016 –03 februarie 2017, în mărime de 235167,53 de lei, conform

calculului din 26 septembrie 2019 anexat la dosar, a cheltuielilor de judecată în

mărime de 3000 de lei, conform facturii fiscale și a bonului anexat la dosar, a

prejudiciul material în mărime de 6885 de lei și a prejudiciului moral în sumă de

6885 de lei (f.d.134-137, vol. I).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei cererii de chemare în judecată depusă de către Nicolae Uncuța pe care a

admis-o parțial. A obligat Cancelaria de Stat a Republicii Moldova să emită actul

administrativ individual favorabil cu privire la calcularea și respectiv achitarea în

beneficiul lui Nicolae Uncuța a salariului și a îndemnizației de concediu, pentru

perioada absenței forțate de la locul de muncă, și anume pentru perioadele

10 februarie 2016 – 15 februarie 2016 și 06 mai 2016 – 03 februarie 2017, având

în vedere funcția în care acesta a fost restabilit, prin hotărârea din 09 februarie

2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău. A obligat Cancelaria de Stat a

Republicii Moldova să emită actul administrativ individual favorabil cu privire la

calcularea și respectiv achitarea în beneficiul lui Nicolae Uncuța, suplimentar,

pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen, și anume

suma neplătită cu titlu de salariu pentru perioadele 10 februarie 2016 – 15 februarie

2016 și 06 mai 2016 – 03 februarie 2017, având în vedere funcția în care acesta a

fost restabilit, prin hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău. A obligat Cancelaria de Stat a Republicii Moldova să emită actul

administrativ individual favorabil cu privire la calcularea și respectiv achitarea în

beneficiul lui Nicolae Uncuța, suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la

sută din suma neplătită în termen, și anume suma neplătită cu titlu de indemnizație

de concediu, pentru perioadele 10 februarie 2016 – 15 februarie 2016 și 06 mai

2016 – 03 februarie 2017, având în vedere funcția în care acesta a fost restabilit,

prin hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău. A

obligat Cancelaria de Stat a Republicii Moldova să emită actul administrativ cu

privire la achitarea în beneficiul lui Nicolae Uncuța a despăgubirii pentru

prejudiciul moral echivalentă cu mărimea unui salariu mediu lunar, având în

vedere funcția în care acesta a fost restabilit, prin hotărârea din 09 februarie 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău. În rest, a respins acțiunea ca fiind

neîntemeiată (f.d.212, vol. I)

Examinând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din

09 noiembrie 2021 a respins apelul depus de Cancelaria de Stat a Republicii

Moldova și a menținut hotărârea din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani (f.d.69-87, vol. II).

11

Conform art. 1 alin.(2) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, în vigoare la data depunerii acțiunii, orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a

obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a

fost cauzată.

Articolul 3 alin. (1) și (2) al Legii nominalizate stipulează că, obiect al

acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter

normativ și individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei

persoane, inclusiv al unui terț, emise de: autoritățile publice și autoritățile asimilate

acestora în sensul prezentei legi; subdiviziunile autorităților publice; funcționarii

din structurile specificate la lit.a) și b). Obiect al acțiunii în contenciosul

administrativ poate fi și nesoluționarea în termenul legal a unei cereri referitoare la

un drept recunoscut de lege.

Conform art. 14 alin.(1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019), persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va

solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în termen de 30 de

zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul

în care legea nu dispune altfel.

Iar, conform art. 16 alin.(1) al Legii menționate, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu

este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un

răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de

contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului

respectiv și repararea pagubei cauzate.

Subsecvent, instanța de recurs relevă că conform art. 89 alin. (1) din Codul

muncii, salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din

serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin negocieri directe cu angajatorul,

iar în caz de litigiu - prin hotărîre a instanței de judecată.

Potrivit art. 90 alin. (1), (3) din Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de

muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este

obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Mărimea reparării prejudiciului moral

se determină de către instanța de judecată, ținîndu-se cont de aprecierea dată

acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al

salariatului.

În sensul art. 128 alin. (1) din Codul muncii, salariul reprezintă orice

recompensă sau cîștig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în

temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează

a fi prestată.

În corespundere cu art. 327 alin. (1) și (3) din Codul muncii, partea

contractului individual de muncă (angajatorul sau salariatul) care a cauzat, în

legătură cu exercitarea obligațiilor sale de muncă, un prejudiciu material și/sau

moral celeilalte părți repară acest prejudiciu conform prevederilor prezentului cod

și altor acte normative. Încetarea raporturilor de muncă după cauzarea prejudiciului

material și/sau a celui moral nu presupune eliberarea părții contractului individual

12

de muncă de repararea prejudiciului prevăzută de prezentul cod și de alte acte

normative.

Potrivit art. 328 alin. (1) din Codul muncii, partea contractului individual de

muncă repară prejudiciul material pe care l-a cauzat celeilalte părți în urma acțiunii

sau inacțiunii sale ilegale și culpabile, dacă prezentul cod sau alte acte normative

nu prevăd altfel.

Conform art. 329 alin. (1) și (2) din Codul muncii, angajatorul este obligat să

repare integral prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu

îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării

salariatului la locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a

munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel. Prejudiciul

moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială determinată de

părți. Litigiile și conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se

soluționează de instanța de judecată, indiferent de mărimea prejudiciului material

ce urmează a fi reparat.

În conformitate cu art. 330 alin. (1) lit. a), b), c), e), f), g), h) și alin. (2) din

Codul muncii, angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care

aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci.

Această obligație survine, în particular, în caz de: refuz neîntemeiat de angajare;

eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă; staționare a unității

din vina angajatorului, cu excepția perioadei șomajului tehnic (art.80); reținere a

plății salariului; reținere a tuturor plăților sau a unora din ele în caz de eliberare din

serviciu; răspîndire, prin orice mijloace (de informare în masă, referințe scrise

etc.), a informațiilor calomnioase despre salariat; neîndeplinire în termen a hotărîrii

organului competent de jurisdicție a muncii care a soluționat un litigiu (conflict)

avînd ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.

În caz de reținere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a

indemnizației de concediu (art.117), a plăților în caz de eliberare (art.143) sau a

altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186, art.225 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului,

acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,3 la sută din suma

neplătită în termen.

Complementar, instanța de recurs învederează și dispozițiile art. 14 al Legii

nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate

publică, potrivit cărora salarizarea persoanelor cu funcții de demnitate publică se

efectuează în modul, în condițiile și în mărimile prevăzute de Legea salarizării

nr.847/2002 și legislația privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar.

Iar, conform art. 6 alin.(1) al Legii salarizării nr. 847 din 14 februarie 2002,

legislația în domeniul salarizării se bazează pe Constituția Republicii Moldova și

include Codul muncii, prezenta lege și celelalte acte normative care reglementează

salarizarea.

Așadar, analizând circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, instanța de

recurs consideră că instanțele ierarhic inferioare corect au obligat Cancelaria de

Stat a Republicii Moldova să emită actul administrativ individual favorabil cu

privire la calcularea și respectiv achitarea în beneficiul lui Nicolae Uncuța a

salariului și a îndemnizației de concediu, pentru perioada absenței forțate de la

locul de muncă, și anume pentru perioadele 10 februarie 2016 – 15 februarie 2016

și 06 mai 2016 – 03 februarie 2017, având în vedere funcția în care acesta a fost

13

restabilit, prin hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău.

De asemenea, instanțele ierarhic inferioare just au obligat Cancelaria de Stat a

Republicii Moldova să emită actul administrativ cu privire la achitarea în

beneficiul lui Nicolae Uncuța a despăgubirii pentru prejudiciul moral echivalentă

cu mărimea unui salariu mediu lunar, având în vedere funcția în care acesta a fost

restabilit, prin hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău.

Or, prin hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, Nicolae Uncuța a fost restabilit în funcția anterior deținută începând cu

data de 09 octombrie 2015, cu încasarea salariului pentru perioada absenței forțate

de la muncă, 09 octombrie 2015 – 09 februarie 2016, în mărime de 29385,68 de

lei.

Din fișa personală pentru luna februarie 2016, anexată la materialele cauzei se

atestă faptul că, Nicolae Uncuța a fost angajat la 16 februarie 2016 (f.d.131, vol. I).

Astfel, instanța de recurs conchide că instanțele ierarhic inferioare corect au

constatat că pentru perioada 10 februarie 2016 – 15 februarie 2016, lui Nicolae

Uncuța nu i s-a achitat salariul, în condițiile în care acesta a fost reangajat efectiv

în funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a

Republicii Moldova, în baza hotărârii din 09 februarie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău doar la data de 16 februarie 2016, și a lipsit de la serviciu

din vina angajatorului care nu a emis actul de restabilire la serviciu, imediat după

pronunțarea hotărârii din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău.

De asemenea, instanțele ierarhic inferioare just au stabilit că, pentru perioada

06 mai 2016 – 03 februarie 2017, Nicolae Uncuța nu a beneficiat de salariu și

indemnizația de concediu.

Or, prin decizia din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a casat

hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău și s-a emis

o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care s-a încetat procesul intentat la

acțiunea înaintată de către Nicolae Uncuța. Drept urmare, prin Hotărârea

Guvernului nr.551 din 04 mai 2016, în vigoare din 06 mai 2016, Nicolae Uncuța a

fost eliberat din funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de

Stat a Republicii Moldova. (f.d. 6, Vol.I). Ulterior, prin încheierea din

07 decembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție s-a admis cererea de revizuire

înaintată de către Nicolae Uncuța și s-a casat decizia din 27 aprilie 2016 a Curții de

Apel Chișinău, cu transmiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată. Iar, prin Hotărârea Guvernului nr.46 din 01 februarie

2017, publicată în Monitorul Oficial la 03 februarie 2017, Nicolae Uncuța a fost

restabilit din data de 06 mai 2016 în funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial

Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova.(f.d. 7, vol.I).

Prin urmare, este cert faptul că, prin hotărârea din 09 februarie 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, Nicolae Uncuța a fost restabilit în funcția

anterior deținută începând cu data de 09 octombrie 2015, respectiv ultimul

beneficiază de dreptul de a primi salariul pentru întreaga perioadă pentru care a

fost privat ilegal de posibilitatea de a munci, precum și repararea prejudiciului

moral cauzat în acest sens.

14

Ținând cont de cele enunțate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră nefondate

argumentele Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, invocate în susținerea

netemeiniciei pretențiilor lui Nicolae Uncuța cu privire la calcularea și respectiv

achitarea în beneficiul lui Nicolae Uncuța a salariului și a îndemnizației de

concediu, pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă, și anume pentru

perioadele 10 februarie 2016 – 15 februarie 2016 și 06 mai 2016 – 03 februarie

2017, având în vedere funcția în care acesta a fost restabilit, prin hotărârea din data

de 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

Or, conform răspunsului nr. 15-03-1099 din 21 februarie 2019 a Cancelariei

de Stat a Republicii Moldova, prin ordinul nr. 359-A din 25 mai 2018, întru

executarea hotărârii din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

lui Nicolae Uncuța i-a fost achitat salariu pentru absența forțată de la muncă,

pentru perioada 09 octombrie 2015-09 februarie 2016, în mărime de 29385,68 de

lei (f.d. 62 vol. I). Iar, în prezenta cauză Nicolae Uncuța a solicitat încasarea

salariului și a îndemnizației de concediu, pentru perioada absenței forțate de la

locul de muncă, pentru perioadele ulterioare adoptării hotărârii din 09 februarie

2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, și anume: 10 februarie 2016 – 15

februarie 2016 și 06 mai 2016 – 03 februarie 2017.

Cu referire la pretenția reclamantului Nicolae Uncuța privind încasarea

prejudiciului moral, instanța de recurs reține prevederile art. 329 alin. (1) din Codul

muncii, care statuează în mod expres că, angajatorul este obligat să repare integral

prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de

către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de

muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul

cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

Respectiv, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, legiuitorul a instituit obligația de reparare a

prejudiciului moral, cauzat salariatului de către angajator în mai multe situații, și

anume: neîndeplinirii de către angajator a obligațiilor asumate prin contractul

individual de muncă; privarea ilegală a salariatului de posibilitatea de a munci;

refuzul neîntemeiat de angajare a persoanei.

Instanța de recurs consideră neîntemeiat argumentul recurentei Cancelariei de

Stat a Republicii Moldova precum că, pretenția privind repararea prejudiciului

moral cauzat lui Nicolae Uncuța a fost deja soluționată prin hotărârea din

09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău. Or, prin hotărârea

nominalizată a fost dispusă încasarea prejudiciului moral cauzat prin eliberarea

ilegală din funcție, iar în prezenta cauză, reclamantul Nicolae Uncuța a solicitat

încasarea prejudiciului moral cauzat prin neachitarea salariului, adică pentru

neîndeplinirea de către angajator a obligațiilor asumate prin contractul individual

de muncă.

Subsecvent, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție analizând materialele dosarului în coraport cu normele juridice

ce guvernează raportul juridic litigios, conchide că concluziile instanței de apel și

15

ale primei instanțe expuse în hotărârile judecătorești în partea pretențiilor admise

privind încasarea din contul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în beneficiul

lui Nicolae Uncuța a suplimentului la salariu și indemnizația de concediu, pentru

fiecare zi de întârziere, în mărime de 0,3 la sută din suma neplătită în termen, sunt

în contradicție cu materialele cauzei, iar circumstanțelor importante pentru

soluționarea cauzei nu le-a fost dată o apreciere cuvenită, conform cerințelor

legislației in vigoare.

Aici, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție precizează că următoarele elemente ale cazului,

analizate în ansamblu, conduc la consolidarea unei convingeri certe privind

netemeinicia pretențiilor nominalizate înaintate de Nicolae Uncuța.

Astfel, instanța de recurs reieșind din circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei conchide că, prima instanță și instanța de apel neîntemeiat au obligat

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova să emită actul administrativ individual

favorabil cu privire la calcularea și respectiv achitarea în beneficiul lui Nicolae

Uncuța, suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită

în termen, și anume suma neplătită cu titlu de salariu pentru perioadele

10 februarie 2016 – 15 februarie 2016 și 06 mai 2016 – 03 februarie 2017 și

achitarea în beneficiul lui Nicolae Uncuța, suplimentar, pentru fiecare zi de

întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen, și anume suma neplătită cu titlu

de indemnizație de concediu, pentru perioadele 10 februarie 2016 – 15 februarie

2016 și 06 mai 2016 – 03 februarie 2017, reieșind din salariul funcției în care

acesta a fost restabilit, prin hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău.

În argumentarea concluziei enunțate, instanța de recurs reiterează că conform

art. 330 alin. (2) Codul muncii, în caz de reținere, din vina angajatorului, a

salariului (art.142), a indemnizației de concediu (art.117), a plăților în caz de

eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186, art.225 alin.(8)

etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de

întîrziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen.

Altfel spus, legiuitorul în norma citată a instituit vinovăția angajatorului ca

condiție de bază pentru dispunerea încasării suplimentului prevăzut de art.330

alin.(2) din Codul muncii.

La caz, neachitarea plăților salariale pentru perioada 06 mai 2016 –

03 februarie 2016 în beneficiul lui Nicolae Uncuța nu s-a datorat vinovăției

angajatorului Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, dar este rezultatul emiterii

de către Curtea de Apel Chișinău a deciziei din 27 aprilie 2016, prin care a casat

hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, privind

restabilirea în funcție a lui Nicolae Uncuța și a emis o nouă hotărâre sub formă de

încheiere, prin care a încetat procesul la acțiunea depusă de Nicolae Uncuța

(f.d.88-95, vol. I).

Respectiv, Cancelaria de Stat a Republicii Moldova a fost nevoită să inițieze

procedura de emitere a Hotărârii Guvernului nr.551 din 04 mai 2016, intrată în

vigoare din data de 06 mai 2016, prin care Nicolae Uncuța a fost eliberat din

funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a

16

Republicii Moldova, întru executarea unui act judecătoresc definitiv și executoriu,

și anume a deciziei din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Prin urmare, neachitarea plăților salariale în beneficiul lui Nicolae Uncuța

pentru perioada 06 mai 2016 - 03 februarie 2017, nu poate fi considerată drept o

faptă care ar demonstra vinovăția Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, în

condițiile în care autoritatea publică doar a asigurat executarea actele judecătorești

de dispoziție, emise pe marginea acțiunii înainte de către Nicolae Uncuța în anul

2015.

Iar, având în vedere cele constatate, instanța de recurs menționează că la caz,

nu este întrunită condiția de bază pentru încasarea plăților prevăzute de art.330

alin.(2) din Codul muncii, în beneficiul lui Nicolae Uncuța, în condițiile în care nu

a fost stabilită vinovăția angajatorului în reținerea plăților salariale.

De altfel, instanța de recurs notează că deși, la data de 27 septembrie 2019,

reclamantul Nicolae Uncuța depunând cerere de concretizare, a solicitat achitarea

în beneficiul său, suplimentar, 0,3 la sută din suma neplătită în termen, pentru

fiecare zi de întârziere, în conformitate cu art.330 alin.(2) din Codul muncii al

Republicii Moldova, incluzând acest supliment în suma totală solicitată de a fi

încasată de la Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, această pretenție urmează a

fi respinsă ca neîntemeiată din considerentele reținute supra.

Mai mult, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție analizând materialele dosarului în coraport cu normele

juridice ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluția

primei instanțe, menținută de instanța de apel în partea pretențiilor admise cu

privire la încasarea din contul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în

beneficiul său a suplimentului la salariu și indemnizația de concediu, pentru fiecare

zi de întârziere, reieșind din cota de 0,3 la sută din suma neplătită în termen,

contravine circumstanțelor cauzei.

Așadar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiată concluzia instanțelor ierarhic

inferioare privind temeinicia pretențiilor lui Nicolae Uncuța privind încasarea din

contul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în beneficiul său a suplimentului

la salariu și indemnizația de concediu, pentru fiecare zi de întârziere, în mărime de

0,3 la sută din suma neplătită în termen, motiv pentru care în partea în care au fost

admise aceste pretenții, instanța de recurs va emite o nouă decizie de respingere a

acestora ca fiind neîntemeiate, în rest, va menține hotărârea primei instanțe și

decizia instanței de apel.

În contextul dat, instanța de recurs reține că cele descrise cert indică la

examinarea superficială a cauzei, fără a fi supusă controlului temeinicia și

corectitudinea cerințelor reclamantului Nicolae Uncuța cu privire la încasarea din

contul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în beneficiul reclamantului a

suplimentului la salariu și indemnizația de concediu, pentru fiecare zi de întârziere,

în mărime de 0,3 la sută din suma neplătită în termen, prin prisma prevederilor

legale.

Din considerentele menționate, și având în vedere că atât instanța de apel, cât

și prima instanță nu au dat o apreciere corectă în ansamblu a raportului juridic în

17

litigiu, prin prisma cadrului legal aplicabil în speță și circumstanțelor constatate,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, în partea admiterii pretențiilor lui

Nicolae Uncuța cu privire la încasarea din contul Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova a suplimentului la salariu și indemnizația de concediu, pentru fiecare zi

de întârziere, în mărime de 0,3 la sută din suma neplătită în termen și de a emite în

această parte o nouă decizie privind respingerea pretențiilor nominalizate, în rest

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe se mențin.

Conform art. 248 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova.

Se casează parțial decizia din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în partea

admiterii pretențiilor lui Nicolae Uncuța privind încasarea din contul Cancelariei

de Stat a Republicii Moldova în beneficiul acestuia a suplimentului la salariu și la

indemnizația de concediu, pentru fiecare zi de întârziere, în mărime de 0,3 la sută

din suma neplătită în termen, pentru perioadele 10 februarie 2016-15 februarie

2016 și 06 mai 2016 - 03 februarie 2017, reieșind din salariul funcției în care

acesta a fost restabilit prin hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău și se emite în această parte o nouă decizie, prin care:

Se resping ca neîntemeiate pretențiile lui Nicolae Uncuța privind încasarea

din contul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în beneficiul acestuia a

suplimentului la salariu și la indemnizația de concediu, pentru fiecare zi de

întârziere, în mărime de 0,3 la sută din suma neplătită în termen, pentru perioadele

10 februarie 2016-15 februarie 2016 și 06 mai 2016 - 03 februarie 2017, reieșind

din salariul funcției în care acesta a fost restabilit prin hotărârea din 09 februarie

2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

În rest, decizia din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Nina Vascan

18