3ra-447/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-447/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-447/22

2-19195098-01-3ra-19042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Ion Hîncu, reprezentat de

avocatul Nicolae Frumosu

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a

Ion Hîncu împotriva Guvernului Republicii Moldova, Cancelariei de Stat a

Republicii Moldova și Oficiului teritorial Cahul al Cancelariei de Stat cu privire

la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ,

încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul depus de Ion Hîncu, reprezentat de avocatul Nicolae

Frumosu împotriva hotărârii din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea

constată:

La 5 decembrie 2019, prin intermediul oficiului poștal, Ion Hîncu a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova,

Cancelariei de Stat a Republicii Moldova și Oficiului teritorial Cahul al

Cancelariei de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea

emiterii actului administrativ, încasarea salariului pentru absența forțată de la

muncă și a cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii a indicat că, în fapt, prin Hotărârea Guvernului nr. 25,

la 12 ianuarie 2018 a fost numit în funcția de șef-adjunct al Oficiului teritorial

Cahul al Cancelariei de Stat (responsabil de raionul Cantemir), reprezentant al

Guvernului în teritoriu.

A menționat că în această perioadă și-a exercitat atribuțiile de serviciu și

sarcinile de bază ale funcției respective și nu a primit niciun fel de sancțiuni

1

disciplinare pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea neconformă a atribuțiilor și

sarcinilor specifice funcției în care a activat.

A precizat că în luna august 2019, a participat cu restul colegilor, șefi și

șefi-adjuncți ai Oficiilor din toată țara, la o ședință comună organizată de către

Guvernul Republicii Moldova, Cancelaria de Stat și Congresul Autorităților

Publice Locale, prezidată de prim-ministrul Republicii Moldova și cu participarea

mai multor miniștri și deputați din Parlamentul Republicii Moldova, unde s-a

declarat că: „Oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat au fost staff-uri electorale

și conducătorii acestora s-au ocupat doar de alegerile parlamentare și au executat

indicații politice, pentru care vor fi dați afară”.

Urmare acestor declarații, a enunțat că la Parlamentul Republicii Moldova

a fost înregistrată nota informativă la proiectul de lege cu privire la modificarea

unor acte legislative, în care este indicat că șefii oficiilor teritoriale sunt exponenți

ai Partidului Democrat, oameni afiliați ai regimului Plahotniuc.

La fel, a afirmat că în același context, s-a discutat despre necesitatea

schimbării statutului funcțiilor din funcții publice în funcții de demnitate publică

(motiv pentru care va servi concedierea „legală” a conducătorilor Oficiilor

teritoriale).

Astfel, în cadrul întrunirilor la care au fost convocați de către organul

central de specialitate din ultimul timp, s-au făcut declarații concrete, în mod

direct, precum: „Veți fi eliberați din funcții, deoarece ați lucrat pentru regimul

oligarhic și ați fost implicați în companiile electorale pentru Partidul Democrat,

ați fost staff-uri electorale și ați executat ordine de partid”, fapte care, în viziunea

reclamantului, vin în contradicție cu prevederile art. 8 alin. (1), 47 alin. (2), 91

lit. d), e) Codul muncii, art. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, adoptat la

16 decembrie 1966.

A relatat că, în virtutea faptului că funcția de șef adjunct al Oficiului, la

momentul angajării sale, potrivit art. 9 alin. (l) lit. c1) din Legea nr. 158/2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, avea statut de

funcționar public, care beneficiază de stabilitate în funcția deținută, în scopul

eliberării acestora din funcții, a fost înaintată o inițiativă legislativă, proiect de

lege pentru modificarea unor acte legislative, inclusiv pentru abrogarea art. 9

alin. (l) lit. c1) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public.

Urmare a acestei acțiuni legislative, la 26 iulie 2019, Guvernul a emis

dispoziția nr.103-d „Cu privire la preavizarea unor funcționari publici de

conducere”, despre care a luat cunoștință la 08 august 2019.

A mai notat că reavizarea dânsului a avut drept temei condițiile art. 63

alin. (l) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 158/2008, adică în legătură cu reducerea

efectivului de personal sau în urma modificării statului de personal.

La 30 august 2019, Guvernul Republicii Moldova a emis dispoziția

nr. 176-d „Cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale domnului Ion Hîncu”

(publicată în M.O. nr. 273 din 2 septembrie 2019), din data de 9 septembrie 2019.

2

A precizat că Hotărârea Guvernului nr. 657/2009 pentru aprobarea

Regulamentului privind organizarea și funcționarea structurii și efectivului-limită

ale Cancelariei de Stat, precum și Hotărârea Guvernului nr. 845/2009 cu privire

la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, nu au fost modificate la capitolul

atribuțiilor, structurii și statelor de personal, iar imposibilitatea de a-și exercita în

continuare atribuțiile în aceeași funcție, nu i-a fost demonstrată, motiv pentru care

se confirmă eliberarea reclamantului din funcție pe criterii politice.

A mai accentuat că Guvernul Republicii Moldova și Cancelaria de Stat au

încălcat procedura de desfacere a raporturilor de muncă, contrar prevederilor

art. 61-65 din Legea nr. 158/2000, ținând cont de faptul că funcționarul public se

bucură de stabilitate în funcție, legiuitorul a redat foarte clar procedura de

întrerupere a raporturilor de muncă cu un funcționar public.

Respectiv, a obiectat că niciuna din condițiile legale nu au fost întrunite în

situația descrisă dintre dânsul și angajator, pentru a fi încetate raporturile de

serviciu, iar în dispoziția nr. 176-d din 30 august 2019 este inserat textul: „Cu

privire la încetarea raporturilor de serviciu ale domnului Ion Hîncu”.

A specificat că, la caz, nu a intervenit niciuna din condițiile sau cazurile

prevăzute la art. 63 din Legea nr. 158/2000, care ar servi drept motiv pentru

emiterea dispoziției de către Guvernul Republicii Moldova, or, dispoziția este

întemeiată pe prevederile art. 63 al. (l) lit. c) din Legea 158/2000 – autoritatea

publică își reduce efectivul de personal sau lichidează funcția publică, ca urmare

a intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăsește funcția

ocupată de funcționarul public respectiv.

În opinia reclamantului, nici de către Guvernul Republicii Moldova, și nici

de Cancelaria de Stat nu a fost redus efectivul de personal, nu a fost lichidată

funcția din statul de personal, acest lucru fiind confirmat prin prevederile anexei

nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 845/2009 cu privire la oficiile teritoriale ale

Cancelariei de Stat.

În continuare, a declarat că articolele 64 – „destituirea din funcția publică”

și 65 – „demisia” din Lege, nu pot servi drept temei pentru încetarea raporturilor

de muncă.

În pofida tuturor circumstanțelor descrise, la 4 septembrie 2019, Guvernul

a emis o dispoziție de numire a altui șef al Oficiului teritorial Cahul al Cancelariei

de Stat, fapt care demonstrează că această funcție nu a fost lichidată, nu au fost

reduse statele de personal și nici modificate.

A explicat că niciun act legislativ sau normativ al Republicii Moldova, nu

stabilește drept motiv întemeiat, schimbarea statutului unei funcții (în cazul

reclamantului, din funcție publică în funcție de demnitate publică), temei pentru

încetarea raporturilor de muncă cu salariatul.

Totodată, funcția de șef și șef adjunct al Oficiul teritorial al Cancelariei de

Stat a rămas neschimbată la capitolul subdiviziune structurală, denumirea funcției

sau postului, sarcinile de bază ale funcției sau postului, precum și categoria

funcției publice sau postului din cadrul autorității, circumstanță care prezintă încă

o dovadă a faptului că toată procedura de eliberare a șefilor și șefilor adjuncți ai

Oficiilor teritoriale a fost efectuată pe criterii politice.

3

A învederat că concedierea sa ilegală i-a cauzat un prejudiciu moral care

constă în frustrare, neliniște cauzată de privarea de unica sursă de existență

– salariul și lezarea reputației profesionale datorită acuzațiilor generale nefondate.

Totuși, în pofida acestui fapt, a specificat că nu pretinde la o compensare

financiară pentru acțiunile ilegale ale prezentei guvernări, ci doar solicită

restabilirea sa în funcție, individualizarea fiecărui colaborator pe merite

profesionale, inclusiv și a sa, precum și excluderea acuzațiilor colective ce sunt

caracteristice sistemelor de guvernământ autoritare, respectarea normelor

fundamentale de egalitate, echitate, consfințite de convențiile internaționale la

care Republica Moldova este parte și a celor prevăzute de Constituția Republicii

Moldova.

A opinat că la emiterea actului administrativ despre eliberarea sa din

funcția de șef-adjunct al Oficiului teritorial Cahul, responsabil de raionul

Cantemir, dispoziția nr. 176-d din 30 august 2019 „Cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu....”, angajatorul nu și-a onorat obligațiunile de a indica

informația despre exercitarea căilor de atac, contrar prevederilor art. 209 Codul

administrativ.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 209 Cod administrativ, art. 33

alin. (3), 59, 60, 166, 167, 277, 278 CPC, art. 8 alin. (1), 88 alin. (3), 91 lit. d), e),

330, 354 Codul muncii, art. 9 alin. (1) lit. c1), 61-65, 68 din Legea nr. 158 din

4 iulie 2008 privind funcția publică și statutul funcționarului public, pct. 32 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 27 din 24 ianuarie 2001 cu

privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale

Legii contenciosului administrativ.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea dispoziției Guvernului nr. 176-d din

30 august 2019 „Cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale lui Ion Hîncu”,

obligarea restabilirii în funcția de șef-adjunct al Oficiului teritorial Cahul al

Cancelariei de Stat și achitarea salariului pentru absența forțată de la muncă,

conform certificatului prezentat în fiecare ședință de judecată.

Prin încheierea din 25 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost atrasă în proces în calitate de persoană terță Elena Daud, șeful Oficiului

teritorial Cahul al Cancelariei de Stat.

Prin încheierea din 24 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost atrasă în proces în calitate de persoană terță Elena Carastoian.

La 18 iulie 2020, Ion Hîncu, reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu a

depus cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat anularea integrală

a dispoziției Guvernului nr. 176-d din 30 august 2019, anularea dispoziției

Guvernului nr. 103-d din 26 iulie 2019, în partea ce ține de preavizarea lui Ion

Hîncu, obligarea Guvernului RM să emită actul administrativ, prin care să-l

restabilească pe Ion Hîncu în funcția deținută anterior de șef adjunct al Oficiului

teritorial Cahul al Cancelariei de Stat, responsabil pentru r-nul Cantemir,

încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a despăgubirii pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la muncă, în mărime egală cu salariul mediu al

reclamantului pentru această perioadă, repararea din contul pârâtului a

4

prejudiciului moral în sumă de 25 000 de lei, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată, în sumă de 10 000 de lei, sub formă de cheltuieli de asistență juridică.

Prin încheierea din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, a fost declarată inadmisibilă cerința lui Ion Hîncu împotriva Guvernului

Republicii Moldova, Cancelariei de Stat a Republicii Moldova și Oficiului

teritorial Cahul al Cancelariei de Stat privind încasarea prejudiciului moral în

mărime de 25 000 de lei.

Prin hotărârea din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

La 16 februarie 2021, prin intermediul poștei electronice, Ion Hîncu,

reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la

12 martie 2021, prin intermediul poștei electronice, a fost prezentată motivarea

apelului, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

La 17 februarie 2021, prin intermediul poștei electronice, Ion Hîncu,

reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu a depus recurs împotriva încheierii din

16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, solicitând admiterea

acestuia, anularea integrală a încheierii recurate, cu restituirea spre rejudecare a

cerinței lui Ion Hîncu împotriva Guvernului Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului moral.

Prin decizia din 9 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

recursul depus de Ion Hîncu, reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu împotriva

încheierii din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Prin decizia din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Ion Hîncu, reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu împotriva

hotărârii din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au reținut că urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 63/2019 pentru

modificarea unor acte legislative, funcția publică de șef, șef adjunct al oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat a fost lichidată și instituită funcția de demnitate

publică de șef, șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, reprezentant

al Guvernului în teritoriu.

Totodată, dat fiind faptul că modificările legislative intervenite prin Legea

nr. 63/2019 au efecte pentru viitor și nu pot avea caracter retroactiv, astfel că nu

poate suprima condițiile raporturilor de serviciu constituite potrivit Legii nr. 158

din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

respectiv, au remarcat instanțele de judecată că autoritatea publică corect a aplicat

în privința relațiilor de muncă cu Ion Hîncu prevederile Legii nr. 158-XVI/2008

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Or, prin modificările legislative operate, nu poate fi aplicat în privința

reclamantului un alt tratament juridic, dispozițiile în vigoare în acest sens nefiind

aplicabile raportului de muncă care s-au născut și erau în curs de realizare între

Cancelaria de Stat și Ion Hîncu.

5

Suplimentar, instanțele inferioare au relevat că exercitarea dreptului de

acces efectiv la funcția publică, incluzând și încetarea raportului de serviciu

public, se realizează în condițiile respectării principiului stabilității.

Pe cale de consecință, a fost constatat că autoritatea publică pârâtă în mod

întemeiat a aplicat în privința relațiilor de serviciu cu reclamantul Ion Hîncu

prevederile Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, iar argumentele contrare ale reclamantului sunt

neîntemeiate, rezultate din aprecierea greșită a normelor legale.

Deopotrivă, au conchis instanțele de judecată că dispoziția nr.103-d din

26 iulie 2019, în partea ce ține de preavizarea lui Ion Hîncu, a fost emisă în

conformitate cu prevederile art. 63 alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008

cazului și corespunde formalităților procedurale de emitere a actului

administrativ.

La 19 ianuarie 2022, Ion Hîncu, reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu

a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, iar la 14 martie 2022, a fost prezentată motivarea recursului,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate, cu emiterea

unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și pasibilă de casare.

A învederat că, contrar concluziei reținute de către instanțele inferioare,

legea care urma a fi aplicată la eliberarea din funcție a reclamantului este Legea

nr. 199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, or,

actul normativ respectiv, începând cu 19 iulie 2019, a devenit aplicabilă

raporturilor de serviciu exercitate în cadrul funcției de șef adjunct al Oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat.

În opinia recurentului, la momentul emiterii actului administrativ contestat

(21 august 2019), potrivit prevederilor legale exprese ale Legii nr. 158/2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, această lege nu se mai

aplica funcției de șef adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

Suplimentar, a precizat că prevederile Legii nr. 63 din 5 iulie 2019 nu

prevăd nicăieri în cuprinsul acestora că modificările operate la statutul funcțiilor

vizate sunt incidente doar persoanelor care vor ocupa funcțiile respective după

adoptarea legii date, iar acest lucru nu rezultă nici din interpretarea prevederilor

date.

A reliefat și faptul că art. XII alin. (2), (3) lit. c), e) din Legea nr. 63 din

5 iulie 2019, articole invocate în decizia contestată, se referă doar la condițiile de

salarizare a destinatarilor legii date, la necesitatea eliberării din funcție a anumitor

funcționari publici și numirea în funcție a altora, și în niciun caz nu prescrie, de

o manieră expresă, aplicarea ultraactivă a anumitor prevederi legale.

Respectiv, aplicarea în speță a prevederilor legale ce reglementează funcția

publică, din moment ce funcția reclamantului din data de 19 iulie 2019 este una

de demnitate publică, contravine flagrant legii.

A mai explicat că Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor

acte legislative, legea prin care de fapt s-a modificat statutul funcției de șef

6

adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, urma a fi aplicată raporturilor

de muncă dintre recurent și intimat de la data intrării în vigoare a acesteia.

Totodată, a ținut să evidențieze că aplicarea, la eliberarea dânsului din

funcție, a prevederilor Legii nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public reprezintă și o încălcare a art. 8, 6 și 1 Protocolul 1 Adițional

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Într-o altă ordine de idei, a specificat că din moment ce Legea nr. 199/2010

cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică conține prevederi

speciale referitoare la numirea în funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat, atunci acestea, prin derogare de la prescripțiile art. 6 alin. (3)

din legea precitată, urmează a fi aplicate cu prioritate.

A desconsiderat și argumentul instanței de apel, precum că aplicarea în

speță a Legii nr. 199/2010 va conduce la discriminarea terțelor persoane care

aspiră să acceadă la o funcție de demnitate publică, or, legislația nu prevede

organizarea și desfășurarea unui concurs, persoana fiind doar numită în această

funcție de către Guvern, iar această decizie fiind una discreționară.

Sub aspectul ilegalității dispoziției de eliberare din funcție, a accentuat că,

în speță, nu poate fi incident temeiul de eliberare din funcție în legătură cu

lichidarea funcției publice, or, în situația descrisă nu a fost adoptat un nou stat de

personal, iar în noul stat de personal în continuare se regăsește funcția respectivă.

La fel, a mai invocat că înscrisul la care face trimitere instanța de apel nu

este în măsură să modifice statul de personal al oficiilor teritoriale ale Cancelariei

de Stat, or, modificarea acestuia poate fi operată doar prin hotărâre de Guvern.

A mai subliniat că este indubitabil că funcția de șef adjunct al Oficiului

teritorial Cahul al Cancelariei de Stat nu a fost lichidată, din moment ce este

exercitată în continuare de o altă persoană, adică de către Elena Carastoian.

Astfel, alegațiile instanței de apel, precum că funcția de șef adjunct al

Oficiului teritorial Cahul al Cancelariei de Stat, deținută de Elena Carastoian este

o altă funcție decât cea de șef adjunct al Oficiului teritorial Cahul al Cancelariei

de Stat, deținută anterior de către reclamant, reprezintă o concluzie vădit arbitrară,

care este în contradicție cu argumentele și probatoriul administrat la dosar.

Într-o altă ordine de idei, a obiectat că instanța de apel a făcut abstracție de

prevederile art. 118 Cod administrativ, care reglementează obligativitatea

motivării complete a actului administrativ, iar omisiunea motivării în fapt a

actului contestat și descrierea procedurii administrative, în pofida reglementărilor

legale exprese, a rămas nesancționată.

A mai consemnat că, contrar pct. 15 din Anexa nr. 1 la Hotărârea

Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile teritoriale ale

Cancelariei de Stat, dânsul a fost eliberat din funcție nu prin hotărâre de Guvern,

dar prin dispoziție a Guvernului.

De asemenea, în contradicție cu art. 36 alin. (2) din Legea nr. 136/2017 cu

privire la Guvern, dispoziția Guvernului nr. 176-d din 30 august 2019 nu a fost

contrasemnată, fapt ce atrage nulitatea actului administrativ, potrivit art. 122

alin. (3) Cod administrativ.

7

A notat și faptul că în speță, nu au fost respectate dispozițiile art. 94 Cod

administrativ, or, reclamantul nu a fost audiat în legătură cu faptele și

circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis, circumstanță care

confirmă temeinicia pretenției de anulare a actului emis sub aspectul încălcării

procedurii legale stabilite și care a rămas fără apreciere de către instanța de apel.

Subsidiar, a fost evidențiat și faptul că autoritatea publică pârâtă a aplicat

prevederi cu un caracter pronunțat discriminatoriu, ceea ce afectează cu un viciu

deosebit de grav actele administrative emise în aplicarea prevederilor legale și

conduce, în temeiul art. 141 Cod administrativ, la nulitatea actelor de preavizare

și de eliberare din funcție a reclamantului.

La 19 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Guvernului Republicii Moldova, Cancelariei de Stat a Republicii Moldova,

Elenei Carastoian și Elenei Daud copia cererii de recurs depuse de Ion Hîncu,

reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu, fiindu-le explicat dreptul de a depune

referință la recursul declarat, care a fost recepționată de către Guvernul Republicii

Moldova și Cancelaria de Stat a Republicii Moldova la data de 22 aprilie 2022,

de către Elena Daud – la 26 aprilie 2022, iar de către Elena Carastoian – la 27

aprilie 2022, potrivit avizelor de recepție (f. d. 69-72 vol. III).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 21 decembrie 2021 (f. d. 16 vol. III).

Este cert și faptul că la 19 ianuarie 2022, Ion Hîncu, reprezentat de avocatul

Nicolae Frumosu a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 21 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 41-42 vol. III).

Decizia motivată din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată la adresa electronică a recurentului Ion Hîncu și a reprezentantului său,

avocatul Nicolae Frumosu la data de 9 martie 2022, fapt confirmat prin extrasul

de pe poșta electronică (f. d. 44 verso vol. III).

Se mai constată că la 16 martie 2022, a fost prezentată motivarea recursului

împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 50-64

vol. III).

8

Astfel, recursul depus de Ion Hîncu, reprezentat de avocatul Nicolae

Frumosu împotriva deciziei din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău este

în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Ion Hîncu, reprezentat

de avocatul Nicolae Frumosu, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

9

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Ion Hîncu, reprezentat de avocatul Nicolae

Frumosu.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Ion Hîncu, reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

10