2rh-245/16 — contestarea ordinului de eliberare restabilirea in functie incasarea salariului repararea prejudiciului

2rh-245/16 — contestarea ordinului de eliberare restabilirea in functie incasarea salariului repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: O. Parfeni dosarul nr. 2rh-245/16

instanța de apel: A. Panov, V. Efros, A. Minciuna

instanța de recurs: Iu. Sîrcu, Iu. Bejenaru, M. Pitic

Î N C H E I E R E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând cererea de revizuire depusă de către Nicolae Uncuță,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Uncuță împotriva

Cancelariei de stat cu privire la contestarea ordinului de eliberare din funcție,

restabilirea în funcție, radierea înscrisurilor din carnetul de muncă, anularea ordinului

de salarizare, încasarea salariului ratat, încasarea salariului pentru absența forțată de

la lucru, restabilirea drepturilor la concediu anual, repararea prejudiciului moral,

încasarea cheltuielilor de judecată și anularea ordinului de numire în funcție,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 05 octombrie 2016, prin

care recursul declarat de către Nicolae Uncuță a fost considerat inadmisibil,

c o n s t a t ă:

La data de 29 octombrie 2015, Nicolae Uncuță a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Cancelariei de stat cu privire la contestarea ordinului de eliberare

din funcție, restabilirea în funcție, radierea înscrisurilor din carnetul de muncă,

anularea ordinului de salarizare, încasarea salariului ratat, încasarea salariului pentru

absența forțată de la lucru, restabilirea drepturilor la concediu anual, repararea

prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor de judecată și anularea ordinului de

numire în funcție.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 15 martie 2010 a fost

angajat în funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de stat.

Menționează că, la data de 15 octombrie 2010, conform Monitorului Oficial

194-196 nr. 637 a intrat în vigoare Legea nr.199 cu privire la statutul persoanelor cu

funcții de demnitate publică, prin care statutul funcției a trecut din funcție ocupată de

funcționarul public în funcție ocupată de demnitarul public.

Susține că, nu a fost eliberat sau transferat din funcția cu statut de funcționar

public în cea cu demnitate publică, atât în perioada, ca funcționar public, iar apoi ca

demnitar public și-a exercitat sarcinile de bază și atribuțiile de serviciu neavînd

careva sancțiuni disciplinare.

1

Afirmă că, la data de 09 octombrie 2015, prin ordinul nr.139-p a fost eliberat din

funcția de șef-adjunct al Oficiului teritorial Bălți, în temeiul art.22 alin.(3) al Legii

nr.199 din 16 iulie 2010, cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate

publică.

Invocă că conținutul normei date nu concretizează momentul, care ar reglementa

sensul și esența noțiunii înainte de termen în situația sa, și, ca funcționar public și

demnitar public nu a avut și nu a semnat un termen limită de activitate, mai mult că,

nici legislația nu prevede acest termen.

Consideră că acest articol nu poate fi aplicat din lipsa clarității, cu atât mai mult

că a fost angajat în bază de concurs, iar în ordinul nr. 157-p din 13 martie 2010 nu

este indicat nici un termen de activitate.

Relevă că, angajatorul nu l-a informat despre schimbarea statutului de activitate

și nu i-a propus modificarea contractului individual de muncă, astfel că, concedierea

sa este o discriminare asupra persoanei sale, deoarece a fost eliberat din funcție

neîntemeiat, nici în scris și nici oral nu i-au fost aduse la cunoștință motivele

eliberării.

Mai relevă că, ordinul nr.142-p din 12 octombrie 2015 de numire în funcția de

șef adjunct al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de stat a Elenei Covaliuc,

urmează a fi anulat, deoarece a fost emis cu abateri de la legislația în vigoare.

Ulterior, Nicolae Uncuță a depus mai multe cereri de concretizare a

pretențiilor, într-un final a solicitat anularea ordinului nr.139-pdin09 octombrie 2015

privind eliberarea din funcție, restabilirea în funcția de șef adjunct al Oficiului

teritorial Bălți al Cancelariei de stat, radierea înscrisurilor despre eliberare din

carnetul de muncă, anularea ordinului nr.266-p din 09 iulie 2010 privind sistemul de

salarizare și modificarea statutului juridic al șefilor adjuncți ai Oficiului teritorial al

Cancelariei de stat din funcție publică în funcție de demnitate publică, radierea

înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă privind modificarea statutului juridic al

șefilor adjuncți ai Oficiilor teritoriale, încasarea salariului ratat de funcționar public

începând cu 09 iulie 2010 până la 09 octombrie 2015 și pentru întreaga perioadă de

absență forțată de la lucru, restabilirea dreptului la concediu anual în calitate de

funcționar public începând cu 09 iulie 2010 până la 09 octombrie 2015, restituirea

sumei de 1577 lei cu titlu de ajutor material acordat pentru a. 2015, repararea

prejudiciului moral în sumă de 25 000 lei, încasarea sumei de 1500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată, anularea ordinului de numire în funcție nr.142-p din 12

octombrie 2015 a Elenei Covaliuc.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 februarie 2016 a fost

admisă parțial acțiunea, a fost anulat ordinul Cancelariei de stat nr.139-p din 09

octombrie 2015, cu privire la eliberarea din funcție, prin care Nicolae Uncuță a fost

eliberat din funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de stat, a

fost obligată Cancelaria de stat să-l restabilească pe Nicolae Uncuță la serviciu, în

funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de stat, din data de 09

octombrie 2015, a fost obligată Cancelaria de stat să radieze înscrisurile privind

eliberarea din funcție în carnetul de muncă a lui Nicolae Uncuță, a fost încasată din

contul Cancelariei de stat în beneficiul lui Nicolae Uncuță salariul pentru perioada

2

absenței forțate de la muncă, 09 octombrie 2015 - 09 februarie 2016 în sumă de 29

385,68 lei, a fost încasat din contul Cancelariei de stat în beneficiul lui Nicolae

Uncuță suma de 7 346,42 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Nicolae Uncuță, admis apelul declarat de către Cancelaria de stat,

casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre, sub formă de încheiere prin

care a fost dispusă încetarea procesului, deoarece pricina nu urmează a fi judecată în

procedură civilă.

La data de 20 iunie 2016, în termenul prevăzut de lege, Nicolae Uncuță a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 05 octombrie 2016, recursul

declarat de către Nicolae Uncuță a fost declarat inadmisibil.

La data de 20 octombrie 2016, Nicolae Uncuță a depus cerere de revizuire

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 05 octombrie 2016, solicitînd

admiterea cererii de revizuire, casarea încheierii instanței de recurs și deciziei Curții

de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 și transmiterea cauzei spre rejudecare în instanța

de apel.

În motivarea cererii de revizuire a invocat art. 449 lit. e1) din Codul de

procedură civilă și a menționat că, prin hotărârea Curții Constituționale din 22 iulie

2016 a fost declarat neconstituțional pct.15 din Anexa la Legea contenciosului

administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 care prevede că, șeful oficiului

teritorial al Cancelariei de stat și adjunctul său, sunt persoane oficiale de stat

exponente ale unui interes politic sau public deosebit care sunt exceptate de la

adresarea în contencios administrativ, deoarece exceptarea actelor de numire și

revocare din funcție a șefului și adjunctului Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat

de la contestarea în instanța de contencios administrativ, privează aceste persoane de

dreptul de acces liber la justiție și, într-un final, de dreptul la un proces echitabil,

contrar art.20 din Constituție.

Susține că, prin hotărârea enunțată, Curtea Constituțională a mai subliniat că,

accesul liber la justiție este consacrat ca un drept cetățenesc fundamental nu doar de

Constituția Republicii Moldova, dar și de tratatele internaționale în domeniul

dreptului omului.

Afirmă că, decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, cu referire la

încetarea procesului, a fost întemeiată anume pe pct. 15 din Anexa la Legea

contenciosului administrativ, însă urmare a constatării de către Curtea Constituțională

la data de 22 iulie 2016, a faptului că, pct. 15 din Anexa la Legea contenciosului

administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 contravine prevederilor

constituționale și tratatelor internaționale și, anume, exceptarea actelor de numire și

revocare din funcție a șefului și adjunctul Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat de

la contestarea în instanța de contencios administrativ, privează aceste persoane de

dreptul de acces liber la justiție, și de dreptul la un proces echitabil, se constată că

concluzia instanței de apel încheierea instanței de recurs sunt ilegale.

3

Prin referința depusă la data de 14 noiembrie 2016, Cancelaria de Stat a RM

solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Susține că, dispozițiile hotărârii Curții Constituționale din data de 22 iulie 2016,

privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Anexa la Legea

contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 nu sunt aplicabile cauzei

inițiate la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Uncuță împotriva Cancelariei

de Stat.

Menționează că, decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, este

anterioară datei de 22 iulie 2016, data adoptării hotărârii Curții Constituționale

privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Anexa Legii

contenciosului administrativ.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire întemeiată,

pasibilă admiterii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se

depune în scris de persoanele menționate la art. 447 CPC, indicându-se în mod

obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC și anexându-se probele ce le

confirmă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, după ce examinează cererea de

revizuire, instanța poate emite încheierea de admitere a cererii de revizuire și de

casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii.

Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate și sunt probate

circumstanțe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esențiale

pentru relațiile în litigiu și de natură să influențeze soluția adoptată. Drept temeiuri

pentru revizuirea unei hotărâri irevocabile, de către legislator sunt definite cele

conținute în art. 449 din Codul de procedură civilă și ele sunt indicate exhaustiv.

Pornind de la aceste cerințe, Colegiul relevă că, revizuirea unei hotărâri date de

către instanță este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea

irevocabilă a hotărârii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În același timp, acest temei trebuie să vizeze circumstanțele care au constituit

obiectul examinării în instanța de fond, dat fiind că instanța de recurs verifică

corectitudinea aplicării și interpretării de către prima instanță a normelor de drept

material și procesual, în limitele materialelor din dosar și în limitele recursului

declarat.

În conformitate cu art. 449 lit. e1) CPC, revizuirea se declară în cazul în care a

fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională și la

judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar instanța de

judecată sau Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind sesizarea Curții

Constituționale sau din hotărîrea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a

încălcat un drept garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul

drepturilor omului.

În conformitate cu art. 450 lit. d1) CPC, cererea de revizuire se depune în termen

de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de circumstanțele

respective – în cazul prevăzut la art. 449 lit. e1).

4

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că, pentru revizuirea hotărârii pe temeiul invocat de revizuent este

necesar ca legea aplicată de instanța judecătorească să fi fost declarată

neconstituțională.

La caz, în temeiul hotărîrii Curții Constituționale din 22 iulie 2016, s-a declarat

ca fiind neconstituțional pct. 15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ,

care prevede că, șeful Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și adjunctul său, sunt

persoane oficiale de stat exponente ale unui interes politic sau public deosebit care

sunt exceptate de la adresarea în contencios administrativ.

Prin urmare, reieșind din faptul că, decizia instanței de apel și încheierea

instanței de recurs emise în prezenta pricina au fost fundamentate pe dispoziția legală

citată supra, declarată de Curtea Constituțională ca fiind neconstituțională, Colegiul

consideră justificată admiterea cererii de revizuire depusă de Nicolae Uncuță.

La acest capitol, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție mai reține și faptul că unul din elementele fundamentale

ale preeminenței dreptului este principiul stabilității raporturilor juridice, care

înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanțele

naționale într-o manieră incompatibilă cu principiul securității raporturilor juridice

(cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012).

Însă, potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele

judecătorești naționale sunt în drept de a admite derogări din principiile și garanțiile

stabilite prin normele Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, inclusiv și din principiul securității raporturilor juridice,

cînd aceasta este necesar într-o societate democratică, pentru garantarea și respectarea

intereselor ce prevalează interesele reclamantului, în special, în cazul în care aceasta

o cer interesele justiției.

Potrivit opiniei Curții Europene a Drepturilor Omului, expuse în hotărârea

pronunțată pe cauza Nikitin versus Rusia, redeschiderea procedurii în baza unor fapte

noi nu constituie o încălcare a drepturilor fundamentale prevăzute de art. 4 Protocolul

7 al Convenției. În asemenea cazuri, când hotărârea irevocabilă respectivă a dus la

unele consecințe negative serioase, care nu pot fi rectificate de cât prin reexaminarea

sau redeschiderea cauzei, iar violarea constatată este cauzată de erori sau deficiențe

de o asemenea gravitate încât apare un dubiu serios în privința rezultatului

procedurilor contestate, excluderea posibilității de revizuire a hotărârii, pentru motive

formale, poate să ducă la încălcarea principiului echității și legalității hotărârii

judecătorești, fiind lezată și încrederea publicului în autoritatea judecătorească.

Respectiv, admiterea cererii de revizuire în cauză, reieșind din sensul art. 3, 6 și

paragraful 2 al art. 4 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului,

nu constituie încălcarea în privința intimatului a principiului securității raporturilor

juridice, ci reprezintă o măsură necesară și admisibilă într-o societate democratică

pentru apărarea unui interes public și a echității justiției. Redeschiderea procesului în

pricina dată rezultă din circumstanțe și fapte noi, recent descoperite, care sunt de

natură să afecteze decizia contestată, precum și din necesitatea înlăturării unor

consecințe negative serioase, generate în urma încălcării flagrante a normelor

5

constituționale, care au lezat interese publice și care nu pot fi rectificate decât prin

reexaminarea cauzei.

În asemenea împrejurări și întru evitarea admiterii unei încălcări a dispozițiilor

statuate la art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa

încheierea instanței de recurs și decizia instanței de apel și de a transmite cauza spre

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se admite cererea de revizuire depusă de către Nicolae Uncuță.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 și încheierea

Curții Supreme de Justiție din 05 octombrie 2016, în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată a lui Nicolae Uncuță împotriva Cancelariei de stat cu privire la

contestarea ordinului de eliberare din funcție, restabilirea în funcție, radierea

înscrisurilor din carnetul de muncă, anularea ordinului de salarizare, încasarea

salariului ratat, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, restabilirea

drepturilor la concediu anual, repararea prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor de

judecată și anularea ordinului de numire în funcție, și se transmite cauza spre

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6