3ra-323/22 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, încasarea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată

3ra-323/22 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, încasarea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-323/22

2-19140380-01-3ra-06042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

1 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Inspectoratul General al

Poliției,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Cristina Lupașco împotriva Inspectoratului General al Poliției și Ministerului

Afacerilor Interne, terț Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 29 august 2019, Cristina Lupașco a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției și

Ministerului Afacerilor Interne, terț Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil, încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că este angajată în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne din 1 august 2008, în temeiul ordinului nr. 337ef. Actualmente

deține funcția de ofițer (psiholog) al Secției resurse umane a Inspectoratului de Poliție

Orhei.

Reclamanta a menționat că, la xxxxx a înregistrat căsătoria cu Victor Lupașco la

Oficiul Stării Civile Orhei, eveniment trecut în Registrul Actelor de Stare civilă sub nr.

Lupașco. În temeiul art. 124 din Codul muncii, art. 40 din Legea privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, începând cu data de

4 mai 2018 i-a fost acordat concediu de maternitate în număr de 126 zile, iar ulterior

concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului. În aceste condiții, începând cu data

de 7 septembrie 2018, în temeiul ordinului nr. 55ef din 3 septembrie 2018, se află în

concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului Nichita Lupașco.

A notat că în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (6)-(7) din Legea privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (până la

1

modificările operate prin LP184 din 26.07.18, MO336-346/07.09.18 art.567; în vigoare

1 ianuarie 2019), art. 5 alin. (1), lit. d) și f) și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 289/2004

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale, are o bănuială rezonabilă că calculul și respectiv achitarea

indemnizației de maternitate și a indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului în

vârstă de până la trei ani, nu a fost făcut corect, în strictă conformitate cu legislația în

vigoare, motiv pentru care a solicitat de la Casa Națională de Asigurări Sociale un

extras din cont pe numele său pentru a revedea veniturile lunare pe ultimele 12 luni

premergătoare lunii nașterii copilului și premergătoare lunii producerii riscului

asigurat.

A afirmat că, în urma calculului efectuat de ea, a depistat că într-adevăr

indemnizația de maternitate și indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului în vârstă

de până la trei ani, nu a fost calculată corect de către angajator, baza de calcul a acestor

două indemnizații fiind salariul de bază dar nu venitul mediu realizat, în consecință

fiindu-i calculată și achitată o indemnizație în cuantum mai mic, astfel fiindu-i

încălcate drepturile sale ca persoană asigurată și aduse grave atingeri intereselor

superioare ale copilului minor. Cu referire la art. 40 alin. (8) din Legea 288 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (până la

modificările operate prin LP184 din 26.07.18, MO336-346/07.09.18 art.567; în vigoare

1 ianuarie 2019) și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 1894 din 26 iulie 2018 pentru

modificarea unor acte legislative, menționa reclamanta că sursa de finanțare a acestor

indemnizații este prevăzută în bugetul de stat prin intermediul locului de muncă a

reclamantei.

A susținut că întru recalcularea și achitarea diferenței de calcul la indemnizația de

maternitate și indemnizația lunară pentru creșterea copilului, a adresat o cerere către

Inspectoratul General al Poliției și Ministerul Afacerilor Interne, care însă, prin

răspunsul din 19 iunie 2019 a fost respinsă. Ulterior, la data de 23 iulie 2019 a expediat

în adresa Inspectoratul General al Poliției cerere prealabilă în care a solicitat

soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară, în consecință cererea prealabilă fiind

respinsă atât de Inspectoratul General al Poliției, cât și de organul superior Ministerul

Afacerilor Interne.

Potrivit jurisprudenței naționale și internaționale, atentarea inadmisibilă a

autorităților la dreptul persoanei la pensie în lipsa unor temeiuri justificative axate pe

Lege, constituie o ingerință în dreptul său de proprietate, concluzie expusă și de CEDO

în jurisprudența sa constantă (cauzele Buchen vs Cehia 2006, Gaygusuz vs Austria

1996), în care aceasta a constatat că pensia constituie un drept patrimonial în sensul

art. 1 din primul Protocol din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, limitarea cărei este atentând la dreptul de proprietate atunci

când lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului

reclamantului.

În drept, și-a întemeiat acțiunea în baza dispozițiilor art. 166-167 din Codul de

procedură civilă, art. 17, 20, 209 din Codul administrativ, Legea privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Legea nr. 289/2004

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale.

Reclamanta a solicitat recunoașterea ilegalității refuzul nr. 34/2-L-57/19 din 19

iunie 2019; obligarea Inspectoratului General al Poliției și Ministerului Afacerilor

Interne de a restabili, a recalcula cuantumul indemnizației de maternitate și

indemnizației lunare pentru creșterea copilului, cu achitarea acestora în beneficiul său;

2

încasarea din contul pârâților Inspectoratul General al Poliției și Ministerul Afacerilor

Interne în beneficiul său a sumei în mărime de 4 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral;

precum și compensarea din contul acestora a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 17 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de către Cristina Lupașco. S-a recunoscut ca fiind ilegal

răspunsul Inspectoratului General al Poliției al MAI nr.34/2-L-57/19 din 19 iunie 2019.

S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne să recalculeze și să achite Cristinei Lupașco

indemnizația de maternitate și indemnizația lunară pentru creșterea copilului minor

Nichita Lupașco, născut la xxxxx, reieșind din venitul mediul lunar asigurat în temeiul

art.7 al Legii nr.289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitatea

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale. S-a încasat de la Ministerul

Afacerilor Interne al RM în beneficiul Cristinei Lupașco suma de 4 000 de lei cu titlul

de reparare a prejudiciului moral. S-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în

beneficiul Cristinei Lupașco cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 3 500 de

lei.

Prin hotărârea suplimentară din 17 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani a fost respinsă pretenția cu privire la încasarea din contul Inspectoratului

General al Poliției în beneficiul Cristinei Lupașco a sumei de 4 000 de lei cu titlu de

reparare a prejudiciului moral. Totodată, s-a respins și pretenția cu privire la încasarea

din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul Cristinei Lupașco a

cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 3 500 de lei.

La data de 21 mai 2020 Ministerul Afacerilor Interne a contestat cu apel hotărârea

din 17 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, solicitând casarea

integrală a hotărârii primei instanțe. Totodată, prin cererea de apel s-a solicitat

repunerea în termenul de declarare a apelului.

Prin încheierea din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

cererea depusă de Ministerul Afacerilor Interne și s-a repus în termen cererea de apel

depusă de Ministerul Afacerilor Interne împotriva hotărârii instanței de fond.

La 3 februarie 2021 Cristina Lupașco a depus cerere de apel împotriva hotărârii

suplimentare a instanței de fond din 17 decembrie 2020, solicitând casarea integrală a

acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a pretențiilor, în sensul

formulat. Totodată, prin cererea de apel s-a solicitat repunerea apelului în termen.

Prin încheierea protocolară din 4 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost repus

în termen apelul depus de către Cristina Lupașco împotriva hotărârii suplimentare a

primei instanțe.

Prin decizia din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău au fost admise

apelurile depuse de către Ministerul Afacerilor Interne și Cristina Lupașco, s-a casat

integral hotărârea din 17 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și

hotărârea suplimentară din 17 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

și s-a adoptat o nouă deciziei de admitere parțială a acțiunii depusă de către Cristina

Lupașco. S-a anulat refuzul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/2-L-57/19 din 19

iunie 2019. S-a obligat Inspectoratul General al Poliției să recalculeze și să achite

Cristinei Lupașco indemnizația de maternitate și indemnizația pentru creșterea

copilului minor Nichita Lupașco, născut la xxxxx, reieșind din venitul mediu lunar

asigurat, în temeiul art. 7 al Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale. S-a

declarat inadmisibilă acțiunea depusă de către Cristina Lupașco, în partea pretenției ce

ține de încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției și a Ministerului

Afacerilor Interne a prejudiciului moral în mărime de 4 000 de lei. S-a admis parțial

3

cerința Cristinei Lupașco de compensare a cheltuielilor de judecată și s-a încasat din

contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul reclamantei a cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 1 500 de lei. În rest, acțiunea depusă de către Cristina

Lupașco a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând materialele anexate la dosar, în

coraport cu legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a conchis că

soluția dată de către prima instanță, este una greșită.

Instanța ierarhic inferioară a notat că autoritatea publică pârâtă – Inspectoratul

General al Poliției, prin răspunsul nr. 34/2-L-57/19 din 19 iunie 2019 a ajuns la

concluzie greșită despre netemeinicia pretențiilor Cristinei Lupașco formulate prin

cererea de efectuare a recalculării și achitarea indemnizației. Or, baza de calcul a

indemnizației pentru concediul de maternitate și concediul parțial plătit pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, o constituie venitul mediu lunar asigurat

realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului, venit

din care au fost calculate contribuții individuale de asigurări sociale.

Fiind făcută o analiză a calculului și descifrărilor efectuate de Inspectoratul de

Poliție Orhei, instanța de apel a stabilit că Inspectoratul de Poliție Orhei a calculat

indemnizația de maternitate și de îngrijire a copilului până la vârsta de 3 ani, luând la

bază suma venitului pentru perioada mai 2017 – aprilie 2018, în sumă de 67 828,06 lei,

însă potrivit extrasului din cont a reclamantei, eliberat de Casa Națională de Asigurări

Sociale cu privire la veniturile reclamantei în perioada mai 2017 – aprilie 2018, rezultă

că veniturile reclamantei au constituit suma de 81 028,16 lei.

Instanța inferioară a constatat că Inspectoratul de Poliție Orhei la calcularea

venitului reclamantei, nu a luat în calcul și alte sume, din care la fel au fost calculate

contribuții individuale de asigurări sociale, ceea ce a generat achitarea unei

indemnizații în cuantum mai mic, contrar art. 7 alin. (1) și (2) al Legii nr. 289-XV din

22 iulie 2004.

Ce ține de pretenția reclamantei privind obligarea Inspectoratului General al

Poliției și Ministerului Afacerilor Interne de a restabili, a recalcula cuantumul

indemnizației de maternitate și indemnizației lunare pentru creșterea copilului, cu

achitarea acestora, instanța de apel a invocat prevederile art. 40 alin. (8) din Legea nr.

288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne (în redacția din 29 iunie 2018), conform cărora

indemnizațiile acordate pentru concediile prevăzute la alin.(5) și (6) se plătesc la locul

de muncă al funcționarului public cu statut special, din bugetul de stat. Iar, după cum

denotă probatoriul cauzei, Cristina Lupașco activează în cadrul Inspectoratului de

Poliție Orhei – subdiviziune teritorială a Poliției, subordonată Inspectoratului General

al Poliției. Astfel, anume Inspectoratului General al Poliției îi revine recalcularea

cuantumului indemnizației de maternitate și indemnizației lunare pentru creșterea

copilului, cu achitarea acestora în beneficiul Cristinei Lupașco, dar nicidecum

Ministerului Afacerilor Interne, după cum a invocat instanța de fond în hotărârea

contestată.

Referitor la cerințele reclamantei de compensare a prejudiciului moral, instanța

inferioară a desprins că, despăgubirea morală nu poate constitui la caz obiectul

examinării, întrucât prin prisma prevederilor art. 60 alin. (3) din Codul administrativ

în coroborare cu prevederile art. 167 alin. (4) din Codul administrativ, astfel de

pretenție poate fi formulată în prealabil doar din momentul soluționării definitive, deci

executorii, a unor pretenții de bază. Or, obligația constituțională de a repara prejudicii

revine statului, adică în primul rând autorității publice-pârâte, care încă nu a pierdut un

4

proces judiciar. Reclamanta nu a ținut cont de faptul că abia după anularea retroactivă

a unui act administrativ/recunoașterea ilegalității acțiunilor autorității publice de către

instanța de judecată, autoritatea publică trebuie să se conformeze hotărârii

judecătorești, inclusiv prin achitarea prejudiciilor cuvenite reclamantului. Dacă acest

lucru nu se întâmplă implicit, justițiabilul este în drept să ceară prejudicii, în ordine

prealabilă, apoi prin adresarea în instanță. În acest caz se operează cu o acțiune în

obligare (art. 206 (1) lit. b) din Codul administrativ), care va avea propria soarta

juridico-procesuală. Este adevărat că acest proces separat va depinde vital de primul

dosar care tot în contencios administrativ se examinează ori s-a examinat deja. În acest

caz, hotărârea judecătorească irevocabilă prin care reclamantul a luat câștig de cauză,

va constitui un reper sigur pentru a facilita examinarea acțiunii de reparare de prejudicii

materiale și/sau morale.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că, în speță, se întrunesc temeiurile instituite

de art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, pentru declararea inadmisibilității

pretenției reclamantei privind repararea prejudiciului moral. Or, pretenția nominalizată

fiind formulată după 1 aprilie 2019, se reglementează de prevederile Codului

administrativ, respectiv, prin prisma prevederilor art. 60 alin. (3) din Codul

administrativ, în coroborare cu prevederile art. 167 alin. (4) din Codul administrativ,

poate fi formulată în prealabil doar din momentul soluționării definitive, deci

executorii, a pretențiilor de bază.

Totodată, instanța ierarhic inferioară a menționat că întrucât în cadrul examinării

cauzei s-a constatat temeinicia parțială a acțiunii depuse de către Cristina Lupașco, și

cererea reclamantei privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică este

întemeiată, în condițiile în care interesele legale ale apelantei/reclamantei Cristina

Lupașco au fost reprezentate de către avocatul Diana Munteanu, fapt confirmat prin

mandatul avocațial seria MA nr. 1453885 din 23 august 2019, ceea ce denotă caracterul

necesar al suportării cheltuielilor respective, în raport cu dreptul constituțional al părții

la apărare în fața instanței.

La data de 31 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul

General al Poliției, a depus cerere de recurs nemotivat, iar la 21 martie 2022 motivarea

recursului împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei

noi decizii de respingere integrală a acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a indicat că cu decizia contestată nu este de acord, o consideră

neîntemeiată și neargumentată, deoarece instanța de apel la adoptarea acesteia nu a luat

în considerare argumentele tuturor participanților la proces, nu a examinat și elucidat

pe deplin toate aspectele, argumentele și probele prezentate, nu a studiat minuțios

actele normative în vigoare care reglementează obiectul litigiului.

Recurentul a menționat că instanțele ierarhic inferioare nu au apreciat poziția sa,

motiv din care se consideră că cauza a fost examinată unilateral, iar concluziile

instanței cu privire la cele constatate în partea admiterii acțiunii sunt contrare

materialelor dosarului, respectiv soluția prin prisma legislației în vigoare, este greșită.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

5

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 decembrie 2021,

dispozitivul deciziei fiind notificat recurentului la data de 30 decembrie 2021, fapt

confirmat prin extrasul de pe poșta electronică (f.d.39 verso, Vol. II).

Totodată, decizia motivată din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentului la data de 9 martie 2022 (f.d.45, Vol. II).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Inspectoratul General al Poliției, s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Inspectoratul General al

Poliției, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

6

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Inspectoratul General al Poliției.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Inspectoratul General al Poliției, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7