2ra-323/22 — încasarea pensiei de întretinere a copilului minor

2ra-323/22 — încasarea pensiei de întretinere a copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-323/22

(2-21007589-01-2ra-25032022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Sanduța)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

D E C I Z I E

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către reprezentantul recurentei Maria Doroș,

avocatul Sergiu Russ,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Maria Doroș

împotriva lui Radu Patic cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului

minor,

împotriva deciziei din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de către apelantul Radu Patic, a fost casată

hotărârea din 13 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost emisă o nouă

decizie de admitere parțială a acțiunii depuse de Maria Doroș privind dispunerea

încasării lunare din contul lui Radu Patic în beneficiul Mariei Doroș a pensiei de

întreținere a copilului minor, în mărime fixă de 1100 lei, începând cu data de 19

ianuarie 2021 și până la atingerea majoratului copilului minor, încasării de la Radu

Patic a taxei de stat în mărime de 396 lei,

c o n s t a t ă :

La data de 19 ianuarie 2021, Maria Doroș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Radu Patic cu privire la încasarea pensiei de întreținere pentru copilul

minor XXXXX (născut la XXXXX), în mărime de ¼ din toate veniturile realizate

lunar.

În motivarea acțiunii, reclamanta, Maria Doroș, a indicat că s-a aflat în relații

de căsătorie cu pârâtul Radu Patic din 14 februarie 2014, în timpul căsătoriei la

XXXXX s-a născut copilul lor comun XXXXX.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău,

nr. XXXXX, s-a stabilit domiciliul copilului minor XXXXX, cu reclamanta.

A comunicat reclamanta că, la desfacerea căsătoriei aceasta a convenit cu

pârâtul că copilul va rămîne în continuare în grija mamei - Maria Doroș, iar el se

obligă să participe regulat și în mod corespunzător la întreținerea copilului comun.

Astfel, întrucât pârâtul nu își exercită conștiincios obligația sa de întreținere a

copilului minor, necontribuind cu nimic, reclamanta a considerat rezonabil să solicite

încasarea pensiei de întreținere.

A solicitat reclamanta încasarea pensiei de întreținere a copilului minor în

1

mărime de ¼ din veniturile lunare ale pârâtului.

Prin hotărârea din 13 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

a fost admisă.

Prin decizia din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de către apelantul Radu Patic, a fost casată hotărârea din 13

mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost emisă o nouă decizie de

admitere parțială a acțiunii depuse de Maria Doroș privind dispunerea încasării lunare

din contul lui Radu Patic în beneficiul Mariei Doroș a pensiei de întreținere a copilului

minor, în mărime fixă de 1100 lei, începând cu data de 19 ianuarie 2021 și până la

atingerea majoratului copilului minor, încasării de la Radu Patic a taxei de stat în

mărime de 396 lei.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima

instanță este în contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța nu a constatat corect

toate circumstanțele, concluziile fiind neîntemeiate și contradictorii cu materialele

cauzei.

Din materialele cauzei rezultă că, la 19 ianuarie 2021, Maria Doroș a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Radu Patic cu privire la încasarea pensiei

de întreținere pentru copilul minor XXXXX (născut la XXXXX), în mărime de ¼ din

toate veniturile realizate lunar.

Astfel, reclamanta, Maria Doroș, s-a aflat în relații de căsătorie cu pârâtul Radu

Patic din 14 februarie 2014, în timpul căsătoriei la XXXXX s-a născut copilul lor

comun XXXXX.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău,

nr. XXXXX, s-a stabilit domiciliul copilului minor XXXXX, cu reclamanta Maria

Doroș.

A solicitat reclamanta, Maria Doroș, încasarea pensiei de întreținere a copilului

minor în mărime de ¼ din veniturile lunare ale pârâtului.

Totodată, instanța de apel a considerat că, prima instanță la stabilirea

cuantumului pensiei alimentare nu a ținut cont de faptul că Radu Patic nu are un

salariu sau alte venituri permanente, motiv pentru care în vederea protejării intereselor

copilului și în temeiul art.76 Codul familiei, instanța de apel a considerat oportun de

a încasa pensia de întreținere în mărime fixă.

Din considerentele menționate, Colegiul conchide că, deși circumstanțele

cauzei au fost constatate corect de către prima instanță, nefiind necesară verificarea

suplimentară de dovezi, normele de drept material au fost aplicate eronat, motiv din

care, instanța de apel a ajuns la concluzia admiterii cererii de apel declarată de către

Radu Patic, a casa hotărârea primei instanțe, emițând în această parte o nouă hotărâre

de admitere parțială a acțiunii depuse de Maria Doroș privind dispunerea încasării

lunare din contul lui Radu Patic în beneficiul Mariei Doroș a pensiei de întreținere a

copilului minor, în mărime fixă de 1100 lei, începând cu data de 19 ianuarie 2021 și

până la atingerea majoratului copilului minor, încasării de la Radu Patic a taxei de

stat în mărime de 396 lei.

La 14 martie 2022, reprezentantul recurentei Maria Doroș, avocatul Sergiu

Russ, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel din 01 iulie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

2

instanței de apel din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și menținerea

hotărârii primei instanțe din 13 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia recurată, calificând-o

ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art. 432 alin. (1),

(2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul recurentei a opinat că, instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, precum și a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 09 decembrie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 14 martie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea prin intermediul poștei electronice a copiei

deciziei integrale participanților la proces la 31 ianuarie 2022 și, ulterior la 01

februarie 2022, conform scrisorii de însoțire (f.d. 74, 75). Din materialele dosarului,

reiese că, reprezentantul recurentei Maria Doroș, avocatul Sergiu Russ, a confirmat

recepționarea deciziei nominalizate, la aceiași dată – 31 ianuarie 2022 (f.d. 83).

Astfel, cererea de recurs declarată este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 25 martie 2022,

instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 86).

Prin referința depusă la 18 aprilie 2022, reprezentantul intimatului Radu Patic,

avocatul Stela Lefter a solicitat de a considera recursul declarat de către

reprezentantul recurentei Maria Doroș, avocatul Sergiu Russ, ca fiind inadmisibil (f.d.

89, verso).

Prin încheierea din 18 mai 2022 a Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de către reprezentantul

recurentei Maria Doroș, avocatul Sergiu Russ, a fost considerat admisibil și a fost

fixat spre examinare într-un complet din 5 judecători, în vederea examinării fondului

recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând hotărârea contestată în raport cu argumentele invocate în recurs, în

3

limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat de reprezentantul recurentei Maria Doroș, avocatul Sergiu Russ,

întemeiat și care urmează a fi admis, casată decizia recurată cu menținerea hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) al Codului de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Pe parcursul judecării cauzei s-a stabilit că, Maria Doroș înaintând acțiune în

judecată împotriva lui Radu Patic a solicitat încasarea pensiei de întreținere pentru

copilul minor XXXXX (născut la XXXXX), în mărime de ¼ din toate veniturile

realizate lunar.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță prin hotărârea din 13

mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a admis acțiunea. S-a dispus

încasarea din contul lui Radu Patic în beneficiul Mariei Doroș a pensiei pentru

întreținerea copilului minor, XXXXX (născut la XXXXX) în mărime de ¼ din toate

veniturile realizate lunar, începând cu data de 19 ianuarie 2021 și până la atingerea

majoratului copilului.

Hotărârea primei instanțe din 13 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, a fost contestată cu apel la 20 mai 2021 și ulterior la 23 iulie 2021 de către

Radu Patic.

Prin decizia din 09 decembrie 2021, Curtea de Apel Chișinău, a admis cererea

de apel depusă de către apelantul Radu Patic, a casat hotărârea din 13 mai 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a emis o nouă decizie de admitere parțială a

acțiunii depuse de Maria Doroș privind dispunerea încasării lunare din contul lui

Radu Patic în beneficiul Mariei Doroș a pensiei de întreținere a copilului minor, în

mărime fixă de 1100 lei, începând cu data de 19 ianuarie 2021 și până la atingerea

majoratului copilului minor, încasării de la Radu Patic a taxei de stat în mărime de

396 lei.

Verificând legalitatea deciziei instanței de apel, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, sub acest

aspect, decizia instanței de apel este eronată, iar concluziile instanței sunt bazate pe

interpretarea eronată a normelor legale, precum și reies din aprecierea arbitrară a

probelor.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor

de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 5 alin. (1) Cod de procedură civilă, orice persoană

interesată este în drept să se adreseze în instanța judecătorească, în modul stabilit de

lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și interesele

legitime.

În temeiul art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

4

sale, iar conform art. 130 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească apreciază

probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța

judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

cauzei.

În baza art. 121 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească reține spre

examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la

îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

Așadar, Colegiul reține că, reclamanta Maria Doroș s-a aflat în relații de

căsătorie cu pârâtul Radu Patic din 14 februarie 2014, în timpul căsătoriei la XXXXX

s-a născut copilul lor comun, XXXXX.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău,

nr. XXXXX, s-a stabilit domiciliul copilului minor, XXXXX, cu reclamanta.

Conform art. 58 alin. (1) din Codul familiei, părinții au drepturi și obligații egale

față de copii, indiferent de faptul dacă copiii sunt născuți în căsătorie sau în afara ei,

dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat.

Conform art. 60 alin. (2) din Codul familiei, părinții poartă răspundere pentru

dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală a copiilor și au prioritate la educația lor

față de oricare alte persoane.

Tot aceste dispoziții se conțin și în art. 18, alin. (2) din Legea privind drepturile

copilului nr. 338-XIII din 15 decembrie 1994, care prevede că, ambii părinți, în egală

măsură, sau persoanele subrogatorii legale poartă răspundere principală pentru

dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a copilului, ținând cont în primul

rînd de interesele acestuia.

Conform art. 74 din Codul familiei, părinții sunt obligați să-și întrețină copiii

minori și copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin material. Modul de plată

a pensiei de întreținere se determină în baza unui contract încheiat între părinți sau

între părinți și copilul major inapt de muncă. Dacă lipsește un atare contract și părinții

nu participă la întreținerea copiilor, pensia de întreținere se încasează pe cale

judecătorească, la cererea unuia dintre părinți, a tutorelui copilului sau a autorității

tutelare teritoriale.

Art. 75 alin. (1) și (2) din Codul familiei prevede că, pensia de întreținere pentru

copilul minor se încasează din salariul și/sau din alte venituri ale părinților în mărime

de 1/4 - pentru un copil, 1/3 - pentru 2 copii și 1/2 - pentru 3 și mai mulți copii.

Cuantumul cotelor stabilite la alin. (1) poate fi micșorat sau majorat de instanța

judecătorească, ținându-se cont de starea materială și familială a părinților, de alte

circumstanțe importante.

În sensul art. 18 alin. (1) din Convenția cu privire la drepturile copilului, statele

părți vor depune eforturi pentru asigurarea recunoașterii principiului potrivit căruia

ambii părinți au responsabilități comune pentru creșterea și dezvoltarea copilului.

Părinții sau, după caz, reprezentanții săi legali sunt principalii responsabili de

creșterea și dezvoltarea copilului. Aceștia trebuie să acționeze, în primul rând, în

5

interesul suprem al copilului.

Situație similară este reglementată și la art. 27 alin. (1) și (2) din Convenție,

care statuează că, statele părți recunosc dreptul oricărui copil de a beneficia de un

nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și

socială. Părinților și oricărei alte persoane care au în grijă un copil le revine în primul

rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor lor

financiare, condițiile de viață necesare în vederea dezvoltării copilului.

Art. 18 alin. (1) și art. 27 alin. (2) din Convenția internațională cu privire la

drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 statuează că, statele părți vor depune

eforturi pentru asigurarea recunoașterii principiului potrivit căruia ambii părinți au o

răspundere comună pentru creșterea și dezvoltarea copilului. Răspunderea pentru

creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine în primul rând părinților sau,

după caz, reprezentanților săi legali. Aceștia trebuie să se conducă înainte de orice

după interesul superior al copilului. Părinților și oricăror altor persoane care au în

grijă un copil le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita

posibilităților și a mijloacelor lor financiare, condițiile de viață necesare dezvoltării

copilului.

Astfel, este cert că atât normele de drept naționale, cât și cele internaționale,

stabilesc că răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării lui le

revine ambilor părinți, care, indiferent de situațiile de conflict apărute între ei trebuie

să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului, iar, părinților care

au în grijă un copil le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita

posibilităților și a mijloacelor financiare, condițiile de viață necesare dezvoltării

copilului.

Din dispozițiile legale citate supra, rezultă cert că ambii părinți, în egală

măsură, au obligația de a compensa cheltuielile pentru întreținerea copilului său

minor.

Conform art. 76 alin. (1) și (2) din Codul familiei, în cazurile când părintele

care datorează întreținere copilului său are un salariu și/sau alte venituri neregulate

sau fluctuabile ori primește salariu și/sau alte venituri, total sau parțial, în natură, ori

nu are un salariu și/sau alte venituri, precum și în alte cazuri când, din anumite motive,

încasarea pensiei de întreținere, sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri,

este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanța

judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă

bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă și sub forma

unei cote din salariu și/sau alte venituri conform art.75. Cuantumul sumei bănești fixe

încasate în conformitate cu alin.(1) se determină de instanța judecătorească, ținându-

se cont de starea materială și familială a părților, de alte circumstanțe importante și

păstrându-se, dacă este posibil, nivelul anterior de asigurare materială a copilului.

De altfel, conform art. 110 din Codul familiei, în cazul în care starea materială

sau familială a uneia dintre părți s-a schimbat, instanța judecătorească, luând în

considerare și alte circumstanțe importante ale părților, este în drept, la cererea

oricăreia dintre ele, să modifice cuantumul pensiei de întreținere sau să-l scutească pe

debitorul întreținerii de plata acesteia.

Se reține că starea materială reprezintă situația social-economică a persoanei

(părinte), determinantă pentru întreținerea unei vieți decente pasibile stabilirii în

6

rezultatul identificării tuturor bunurilor imobile și mobile deținute în proprietate, a

veniturilor obținute din activități generatoare de profit, precum și a factorilor ce

influențează nemijlocit aspectul economic al persoanei (ex. capacitatea de muncă,

studiile etc).

Starea familială definește conjunctura și relațiile persoanei (părintelui) în

interiorul comunității umane în care coabitează, întemeiate prin căsătorie sau izvorâtă

din rudenie, cum ar fi numărul copiilor și persoanelor aflate la întreținere.

Sintagma „alte circumstanțe importante” extinde sfera de aplicare a art. 75 din

Codul familiei pentru ipotezele nereglementate de lege, însă, care, se pot ivi în cadrul

examinării unor litigii de acest gen, lăsând o marjă de apreciere instanței de judecată

din perspectiva unor factori care nu se încadrează în condițiile reliefate supra (ex.

chestiuni de ordin medical).

De dreptul de a solicita modificarea cuantumului pensiei de întreținere pot

beneficia în egală măsură ambii părinți în dependență de starea materială și familială

a acestora, dânșii fiind responsabili în mod solidar de dezvoltarea fizică, intelectuală,

spirituală și socială a copilului în unison cu principiile fundamentatele consfințite în

legislația națională și cea internațională.

Pentru valorificarea dreptului de a solicita modificarea cuantumului pensiei de

întreținere, părintele nu urmează să probeze în mod cumulativ atât schimbarea stării

materiale, cât și a celei familiale, fiind suficientă în acest sens întrunirea a cel puțin

uneia din aceste ipoteze, însă schimbarea situațiilor specificate nu trebuie să fie

formală, ci esențială, sarcina respectivă aparținând în exclusivitate instanței

competente să o examineze.

Astfel, întru respectarea dezideratelor descrise mai sus, urmează să se țină cont

de principiul interesului superior al copilului consacrat la art. 9 din Convenția cu

privire la drepturile copilului la care Republica Moldova este parte, de menținerea

echilibrului drepturilor copiilor al ambilor părinți care nu se află în relații de căsătorie

precum și de proporționalitatea cuantumului pensiei de întreținere pentru fiecare copil

în parte.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că la data emiterii hotărârii din 13 mai 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru s-a dispus încasarea pensiei de întreținere a copilului minor

în mărime de ¼ din toate veniturile realizate, lunar, până la atingerea majoratului

acestuia.

Or, după cum rezultă din actele cauzei, în special conform informației Biroului

Național de Statistică, minimul de existență pentru anul 2020, pentru un copil minor

cu vârsta de 7-17 ani, a constituit suma în mărime de 2438 lei și 70 de bani.

Analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate supra,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrat lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră vădit neîntemeiată și greșită decizia instanței de apel din 09

decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a dispus încasarea pensiei de

întreținere a copilului minor în sumă bănească fixă de 1100 lei, achitată lunar.

La caz, se reține că, obiectul obligației de întreținere îl formează mijloacele

necesare traiului, adică alimente, locuință, îmbrăcăminte, medicamente, nevoi

spirituale, dar și mijloace necesare pentru creșterea, educarea, și pregătirea

profesională a copiilor. Întreținerea se acordă nu numai din câștigul din munca în

7

sensul comun, dar și din alte mijloace ale debitorului obligației de întreținere, tocmai

în virtutea principiului potrivit căruia întreținerea se datorează în dependență de

nevoile celui care o cere, dar și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

Instanța de recurs menționează că, informația Biroului Național de Statistică

privind minimul de existență pentru un copil, nu constituie o normă imperativă de la

care nu se permite derogare, ci urmează a fi apreciată cu titlu de circumstanță

importantă de raportare, ca cuantum/ nivel minim de la care instanța de judecată

pornește la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere.

Or, această sumă reflectă minimul de existență, cheltuielile reale de întreținere

a unui copil fiind mult mai mari.

Prin urmare, părinții vor fi obligați la asigurarea unui nivel de trai suficient

copiilor săi minori, pornind de la interesul primordial al copilului, iar acest cuantum

nu ar crea dificultăți la încasarea pensiei de întreținere și este în interesul major al

copilului, fiind în drept să fie asigurați din punct de vedere material în deplină măsură

și fără nicio restricție sau condiționare.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, părinții sunt

obligați să creeze copilului condiții adecvate pentru creșterea și dezvoltarea acestuia,

atât fizică cât și psihologică, astfel încât întreținerea nu urmează a fi acordată doar la

nivelul minimului de existență.

În atare circumstanțe, Colegiul conchide că, suma dispusă spre încasare de

către instanța de apel, în mărime de 1100 de lei lunar, nu poate fi acceptată, deoarece

necesitățile specifice vârstei copilului reclamă costuri ce depășesc simpla întreținere.

Iar conform art. 3.1 al Convenției internaționale cu privire la drepturile

copilului din 20 noiembrie 1989, în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt

luate de instituții publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități

administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să

fie luate în considerare cu prioritate.

Mai mult decât atât, interesul superior al copilului, principiu consacrat în art. 9

din Convenția cu privire la drepturile copilului, este unica premisă de bază de la care

pornește instanța judecătorească la soluționarea litigiilor ce vizează interesele

acestuia, precum și menținerea echilibrului drepturilor copiilor și proporționalitatea

cuantumului pensiei de întreținere pentru fiecare copil în parte.

Convenția nu se limitează doar la afirmarea dreptului copilului la viață, dar

include și conceptul supraviețuirii și dezvoltării lui.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că, prima instanță just și întemeiat a dispus

încasarea pensiei de întreținere în mărime de 1/4 din salariul și/sau din alte venituri,

dar nu mai puțin de jumătate din minimul de existență, acest cuantum fiind unul

rezonabil.

Întru consolidarea soluției adoptate, Colegiul reiterează că aspectele menționate

supra, conduc la concluzia că procedura desfășurată în instanța de apel nu corespunde

exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar modalitatea în

care a fost examinată cauza în ordine de apel nu poate echivala cu soluționare efectivă

a cauzei, astfel, fiind impusă casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe.

8

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că, concluzia primei instanțe este justă, având la

bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o apreciere juridică

cuvenită.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și de a menține hotărârea primei instanțe din 13 mai 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către reprezentantul recurentei Maria Doroș,

avocatul Sergiu Russ.

Se casează decizia din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 13 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Maria Doroș împotriva lui

Radu Patic cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Victor Burduh

Galina Stratulat

9