2r-59/21 — încasarea pensiei de întreținere

2r-59/21 — încasarea pensiei de întreținere (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2r-59/2021

prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Central (jud: V. Craveț)

instanța de revizuire: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, E. Grumeza, G. Liulca)

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Serghei Morari, reprezentat de avocatul

Andrei Berescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Violeta Morari

împotriva lui Serghei Morari cu privire la încasarea pensiei de întreținere a

copilului minor,

împotriva încheierii din 11 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 20 august 2019, Violeta Morari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Serghei Morari cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor

minori.

Prin hotărârea din 18 august 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul Central s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Violeta Morari împotriva lui

Serghei Morari cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor. S-a

încasat de la Serghei Morari în beneficiul Violetei Morari, pensie de întreținere a

copilului minor XXXXX în mărime de ¼ lunar din salariul și/ sau din alte venituri

ale pârâtului începând cu data de 20 august 2019, până la majoratul copiilor sau

modificării stării materiale a părților. S-a încasat de la Serghei Morari în beneficiul

Violetei Morari cheltuielile de judecată în sumă de 500,00 de lei. S-a încasat de la

Serghei Morari în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150,00 de lei.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 1 noiembrie 2020, Serghei

Morari, reprezentat de avocatul Andrei Berescu, a declarat apel preliminar,

solicitând repunerea în termen a apelului și casarea hotărârii.

Prin încheierea din 11 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a respins

cerința privind repunerea în termen a cererii de apel; s-a restituit lui Serghei

Morari, reprezentat de avocatul Andrei Berescu, cererea de apel declarată

împotriva hotărârii din 18 august 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul Central.

La 23 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice și prin intermediul

oficiului poștal, Serghei Morari, reprezentat de avocatul Andrei Berescu, a declarat

1

recurs, prin care a solicitat casarea integrală a încheierii instanței cu soluționarea

prin decizie a problemei și repunerea cererii de apel în termen.

În motivarea recursului a indicat că încheierea este neîntemeiată, deoarece

apelantul nu a avut posibilitate de a depune în termenul stabilit cererea de apel,

urmare a faptului că nu se afla pe teritoriul țării, iar instanța de apel nu a ținut cont

la adoptarea soluției de argumentele și probele prezentate de apelant.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat încheierea contestată la 11 decembrie 2020.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei

încheierii prin scrisoarea de însoțire din 16 decembrie 2020 (f.d. 91-92).

Astfel, recursul declarat la 23 decembrie 2020, este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427, lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Instanța de recurs reține că prin hotărârea din 18 august 2020 a Judecătoriei

Drochia, sediul Central s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Violeta

Morari împotriva lui Serghei Morari cu privire la încasarea pensiei de întreținere a

copilului minor. S-a încasat de la Serghei Morari în beneficiul Violetei Morari,

pensie de întreținere a copilului minor XXXXX în mărime de ¼ lunar din salariul

și/ sau din alte venituri ale pârâtului începând cu data de 20 august 2019, până la

majoratul copiilor sau modificării stării materiale a părților. S-a încasat de la

Serghei Morari în beneficiul Violetei Morari cheltuielile de judecată în sumă de

500,00 de lei. S-a încasat de la Serghei Morari în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 150,00 de lei.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 1 noiembrie 2020, Serghei

Morari, reprezentat de avocatul Andrei Berescu, a declarat apel preliminar,

solicitând repunerea în termen a apelului și casarea hotărârii.

Prin încheierea din 11 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a respins

cerința privind repunerea în termen a cererii de apel; s-a restituit lui Serghei

Morari, reprezentat de avocatul Andrei Berescu, cererea de apel declarată

împotriva hotărârii din 18 august 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul Central.

Recurentul a criticat încheierea instanței de apel, indicând că instanța de apel

a ajuns la o concluzie incorectă la respingerea cererii de repunere a apelului în

termen.

În conformitate cu prevederile art. 362, alin. (1) din Codul de procedură

civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Aliniatul (3) al aceluiași articol prevede că repunerea în termen de apel se

face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.

2

În conformitate cu prevederile art. 116 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură

civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a

unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de

repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii

actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în

termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua

în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Astfel, conform actelor cauzei la 20 august 2019, Violeta Morari s-a adresat

cu acțiune împotriva lui Serghei Morari cu privire la încasarea pensiei de

întreținere a copiilor minori.

Prin hotărârea din 18 august 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul Central

acțiunea civilă a fost admisă.

Tot actele cauzei denotă că copia dispozitivului hotărârii din 18 august 2020 a

fost expediată în adresa de domiciliu a lui Serghei Morari, în aceiași zi, 18 august

2020, fiind recepționată contra semnătură la domiciliul acestuia - r. Drochia, s.

Drochia la data de 24 august 2020 (f.d. 77, 78).

De altfel, se reține că la cererea de apel a fost anexată informația de la

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din care rezultă că în perioada 01

ianuarie 2019 – 10 octombrie 2020, prin punctele de trecere controlate de

autoritățile oficiale ale Republicii Moldova a fost înregistrată ieșirea lui Serghei

Morari, prin aeroport, la 26 mai 2019, nefiind înregistrată intrare în țară în perioada

respectivă.

La caz, urmează a menționa că apelantul a susținut că despre hotărâre a aflat

la 07 octombrie 2020 de la fratele său, care a recepționat corespondența.

În astfel, de circumstanțe, instanța de apel a reținut că Serghei Morari,

începând cu data de 26 mai 2019 era angajat în serviciu în Israel, în temeiul

contractului individual de muncă și la data pronunțării dispozitivului hotărârii nu

se afla în Republica Moldova.

Or, în conformitate cu art. 105 alin. (1), (6) Cod procedură civilă, citația și

înștiințarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin

persoana împuternicită de judecată. Data înmânării citației sau înștiințării se înscrie

pe citație sau înștiințare în partea care se înmânează destinatarului, precum și pe

cotor, care se restituie instanței. Dacă nu îl va găsi pe destinatar la domiciliu sau la

locul de muncă, persoana împuternicită să înmâneze citația sau înștiințarea o va

înmâna unuia dintre membrii adulți ai familiei care locuiește împreună cu

destinatarul și care și-a dat acordul să o primească, iar în lipsa acestora, o va remite

organizației de exploatare a locuințelor, primăriei satului (comunei) ori

administrației de la locul lui de muncă. Persoana care a primit citația sau

înștiințarea este obligată să indice pe cotor numele și raporturile sale de rudenie cu

destinatarul sau funcția sa. Totodată, ea este obligată să o înmâneze destinatarului

cât mai curând posibil.

Așadar, în cazul când un membru de familie adult al apelantului a recepționat

copia dispozitivului hotărârii din 18 august 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul

Central, corespondența se consideră comunicată destinatarului la data indicată în

avizul de recepție, iar acesta urma să-i comunice lui Serghei Morari cât mai curând

3

posibil despre conținutul acesteia, pentru a fi contestată, în caz de dezacord, în

termen legal.

În sensul art. 56 alin. (3) și art. 61 alin. (1) Codul de procedură civilă,

participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile

lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi

dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este

obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să se intereseze

despre dosarul care se află pe rolul instanței și să respecte termenele prevăzute de

lege.

Reieșind din cele relatate, instanța de apel corect a constatat că la caz

argumentele invocate în vederea repunerii în termenul de atac al apelului sunt

neîntemeiate, respingând cerința privind repunerea în termen în termen a apelului,

cu restituirea cererii de apel în temeiul dispozițiilor art. 369 alin. (1) lit. b)Cod de

procedură civilă.

După cum sugerează și jurisprudența CEDO (Popov versus Moldova (nr.2)

din 2 decembrie 2005; Melnic versus Moldova din 14 noiembrie 2006,

Ponomaryov versus Ucraina din 3 aprilie 2008, Van Harn versus Germany din 11

septembrie 2007), apelantul urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja

dreptul de acces la instanță și să-și exercite dreptul la acțiunea procesuală-

contestarea hotărârii primei instanțe, în termenul legal de 30 de zile de la

momentul pronunțării dispozitivului hotărârii.

În acest sens, este evident că, contrar celor menționate, apelantul nu a dat

dovadă de promptitudine în vederea exercitării căii de atac în termen, astfel că,

depunerea cererii de apel înafara termenului legal, demonstrează o neglijență a

drepturilor sale procedurale prevăzute de lege.

Totodată, Colegiul învederează că în conformitate cu art. 110 Cod de

procedură civilă, termenul de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de

judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la

proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească

anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Așadar, respectarea de către părți a termenilor legali constituie o obligare

pozitivă a părților și are menirea asigurării bunei funcționări a justiției, iar

repunerea în termen poate fi admisă doar în cazurile expres prevăzute de Lege și

doar în cazul în care partea înaintează o cerință de repunere în termen, justificată

obiectiv și probată prin probe pertinente și admisibile în temeiul art. 116, 118, 121,

122 și 362 Cod de procedură civilă, prin care va dovedi că omiterea termenului a

fost cauzată de motive întemeiate, ceea ce la caz nu se regăsește.

În sensul art. 10 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care

survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de

activitatea acestora și în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului

4

procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a

actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu

nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii

judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Analizând materialele cauzei, prin prisma argumentelor expuse de recurent,

Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a considerat că cererea de apel

urma a fi restituită, în cazul în care apelul a fost declarat în afara termenului legal

și i-a fost refuzat în cerința de repunere în termen a apelului.

Astfel, Colegiul consideră neîntemeiat argumentul recurentului, precum că

apelul urmează a fi repus în termen, deoarece nu a participat la examinarea cauzei

în prima instanță iar hotărârea nu i-a fost comunicată, care vine în contradicție cu

actele cauzei.

Tot aici, Colegiul menționează că termenul de declarare a apelului nu se

calculează de la data aducerii la cunoștință a hotărârii, dar de la data pronunțării

hotărârii.

Pe cale de consecință, instanța de judecată consideră că recurentul a

demonstrat o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în legislația

națională. Or, ultimul trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja

drepturile de acces la instanță. Contrar celor menționate, apelantul nu au dat

dovadă de promptitudine în vederea exercitării căii de atac în termen.

În astfel de circumstanțe, instanța decelează că acțiunile recurentului privind

depunerea cererii de apel la data de 1 noiembrie 2020, împotriva hotărârii din 18

august 2020 nu constituie decât o ignorare a acesteia de a-și respecta drepturile și

obligațiile procedurale, în condițiile când art. 56 alin. (3) și art. 61 alin. (1) Cod de

procedură civilă, care obligă părțile de a se folosi cu bună-credință de drepturile

procedurale.

Aici se impune a evidenția că CtEDO, în jurisprudența sa promovează, cu

consecvență cu titlu de principiu obligația părților de a se interesa de soarta

procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea

acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn versus

Germany, nr. 7557/03 din 11.09.2007).

Articolul 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile.

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului.

În acest context, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un

tribunal nu se conciliază cu art. 6 § 1 al Convenției decât în cazul în care acestea

urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul vizat.

Conform practicii CtEDO restricția impusă accesului la o instanță

judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă

aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, spre exemplu, Tinnelly &

Sons Ltd and Others și McElduff and Others v. the United Kingdom, Reports

1998- IV, p. 1660, § 72; Malahov c. Moldovei, hotărârea din 07 iunie 2007).

5

Subsidiar, Colegiul precizează că recurentul era obligat să cunoască și să

înțeleagă consecințele inacțiunilor sale, având în vedere și faptul că cadrul legal la

acest compartiment este clar, simplu și lipsit de obscuritate.

Din considerentele menționate și având în vedere că Curtea de Apel Bălți,

corect a restituit cererea de apel, iar argumentele invocate în recurs poartă un

caracter declarativ, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul este neîntemeiat și

necesită a fi respins, cu menținerea încheierii recurate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Serghei Morari, reprezentat de avocatul

Andrei Berescu

Se menține încheierea din 11 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Violeta Morari împotriva lui

Serghei Morari cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

6