2ra-287/22 — modificarea ordinului privind premierea lunara, achitarea restantei, incasarea premiului trimestrial

2ra-287/22 — modificarea ordinului privind premierea lunara, achitarea restantei, incasarea premiului trimestrial (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-287/2022

2-20154523-01-2ra-02032022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Russu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

27 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Inga Minin și Societatea

cu Răspundere Limitată „Chișinău-gaz”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Inga Minin

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Chișinău-gaz” cu privire la

modificarea ordinului cu privire la premierea lunară pentru realizarea sarcinilor de

producție, obligarea achitării restanței de 50% a coeficientului de participare în

muncă, încasarea premiului trimestrial și a coeficientului de participare în muncă

pentru luna septembrie până la 14.09.2020 și repararea prejudiciului moral și,

acțiunea reconvențională intentată la cererea Societății cu Răspundere

Limitată „Chișinău-gaz” împotriva Ingăi Minin cu privire la încasarea sumei

de 2 579,46 de lei cu titlu de indemnizație pentru concediul de odihnă anual

acordat în avans,

împotriva deciziei din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 08 decembrie 2020, Inga Minin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Chișinău-gaz” cu privire la modificarea ordinului cu privire la

premierea lunară pentru realizarea sarcinilor de producție, obligarea achitării

restanței de 50% a coeficientului de participare în muncă, încasarea premiului

trimestrial și a coeficientului de participare în muncă pentru luna septembrie până

la 14.09.2020, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, a activat în cadrul întreprinderii SRL

„Chișinău-gaz” în funcție de jurisconsult din ianuarie 2012, fiindu-i stabilit un

salariu tarifar și lunar, în calitate de plăți de stimulare fiindu-i achitate un

coeficient pentru participare în muncă, conform procedurii interne stabilite de către

angajator și anume în baza regulamentului nr. 314 din 08.08.2011 cu privire la

stabilirea fondului de premiere a salariaților SRL „Chișinău-gaz” pentru realizarea

sarcinilor de producție pentru activitatea reglementata și ordinul nr. 53 din

1

31.01.2018 „Cu privire la punerea în aplicare a condițiilor speciale de premiere

pentru realizarea sarcinilor de producție”.

A notat că, pe toată perioada de activitate plățile stimulatorii se efectuau strict

în conformitate cu actele de procedură internă.

Odată cu angajarea temporară în cadrul Direcției Management Personal și

Asistență Juridică a Anei Vitiu, s-au început acțiuni de derogare de la nomele și

procedurile stabilite de către angajator, în special, la modul de calculare și achitare

a plăților salariale. Pentru luna iulie 2020, absolut ilegal și nejustificat de către

Vitiu Ana, contrar ordinului nr. 53 din 31.01.2018 „Cu privire la punerea în

aplicare a condițiilor speciale de premiere pentru realizarea sarcinilor de

producție”, i-a fost redus coeficientul participării în muncă, care se achită lunar

tuturor angajaților pentru realizarea sarcinilor de producție stabilite de către șeful

de secție.

Conform prevederilor pct. 1.8 al ordinului nominalizat, coeficientul

participării în muncă pentru determinarea primei este stabilit de către conducătorul

subdiviziunii pentru fiecare salariat în parte.

Conform procesului-verbal de stabilire a coeficientului participării, acesta a

fost stabilit de către Vitiu Ana, care deține funcția de șef al Direcției Management

Personal și Asistență Juridică.

A menționat că, conducătorul Secției Asistență Juridică este Corneliu Cernei,

care potrivit ordinului nr. 53 din 31.01.2018 „Cu privire la punerea în aplicare a

condițiilor speciale de premiere pentru realizarea sarcinilor de producție” urma să

determine coeficientul participării în muncă. Informează că, acesta stabilește

fiecărui angajat al subdiviziunii sarcinile ce se impun spre executare, respectiv la

sfârșitul lunii stabilește coeficientul a tuturor angajaților din secția juridică.

A subliniat că, Corneliu Cernei, în temeiul ordinului nr. 53 din 31.01.2018, în

calitate de șef al Serviciului Asistență Juridică, pentru luna iulie 2020, a stabilit că

tot personalul secției din gestiune au executat corespunzător atribuțiile de serviciu,

stabilind astfel prima lună în cuantum deplin, adică coeficientul de 1,0 (100%).

Însă, Vitiu Ana, la contrasemnarea procesului verbal, unde șeful subdiviziunii a

indicat coeficientul angajaților SAJ conform sarcinilor executate, a considerat că

primele lunare pentru întreaga secție juridică urmează a fi diminuate, fără a fi

făcute din partea ei careva justificări în acest sens.

A evidențiat că, pe parcursul lunii iulie 2020, în special în privința sa, dna

Vitiu Ana nu a formulat nici o obiecție cu privire la activitate, executând la timp și

sârguincios toate sarcinile puse, chiar și dacă unele nu erau specifice funcției

deținute. Întru clarificarea situației a cerut explicații referitor la motivul pentru care

Vitiu Ana a apreciat activitatea sa ca fiind satisfăcătoare și ca consecință a fost

redusă prima lunară.

În opinia reclamantei, și-a îndeplinit toate sarcinile de muncă, a indicat că la

întreprindere nu sunt suficienți angajați, sarcinile acestora fiind repartizate tuturor,

la fel, în secție activează persoane noi angajate ce nu cunosc specificul activității în

domeniu și cărora le este acordată asistența întru executarea sarcinilor puse.

Mai indică că, tot pe numele directorului a fost scrisă nota de serviciu cu

anexarea tuturor probelor despre sarcinile executate în luna iulie 2020, însă aceasta

a rămas fără o examinare.

La stabilirea și achitarea primei pentru participare în muncă au fost admise

mai multe încălcări procedurale și anume prin faptul că, ordinul cu privire la

2

premierea salariaților nu i-a fost adus la cunoștință, iar despre cuantumul premiilor

a aflat doar la data primirii salariului.

Consideră că, prin neaducerea la cunoștința salariatului a ordinului de stabilire

a plății de stimulare, angajatorul a încălcat principiile de bază ale reglementării

raporturilor de muncă și a altor raporturi legate nemijlocit de acestea și consfințite

în art. 5 lit. (f) și lit. (m) din Codului muncii.

La fel indică că, a fost admisă calcularea arbitrată și contrară procedurilor

stabilite a plăților de stimulare prin ordinul nr. 53 din 31.01.2018 „Cu privire la

punerea în aplicare a condițiilor speciale de premiere pentru realizarea sarcinilor de

producție”.

Mai indică că, în toată perioada de activitate, angajatorul nu a formulat careva

pretenții cu privire la îndeplinirea de către salariat a obligațiunilor sale de serviciu.

La fel, salariatul nu a fost supus sancțiunilor disciplinare. Totodată indică că, în

ordinul de eliberare nr. 76 din 15.10.2020 în pct. 2) este stabilit că Direcția

economico-financiară este obligata să efectueze achitările la zi pentru munca

depusa până la data de 16.10.2020 inclusiv și să-i achite plățile trimestrialele,

stabilite de către angajator prin ordinul intern, pentru luna iulie 2020, luna august

2020 și pentru luna septembrie 2020 până la 14.09.2020, cât și coeficientul pentru

participare în muncă pe luna septembrie până la data de 14.09.2020, fapt care nu a

avut loc.

De asemenea, a specificat că, pârâtul în mod abuziv pretinde de a reține

plățile pentru concediul de odihnă anual achitate pentru 6 zile. Or, contractul

individual de muncă nu stabilește careva obligații de restituire a plăților efectuate

în folosul salariatului.

Consideră că, prin acțiunile angajatorului i s-a cauzat un prejudiciu material

prin neachitarea plăților cuvenite pentru munca prestată în mărime de 1 100 lei.

Cu referire la compensarea prejudiciului moral, indică că potrivit prevederilor

art. 5 lit. k) din Codul muncii, printre principiile de bază ale reglementării

raporturilor de muncă și a altor raporturi legate nemijlocit de acestea include și

principiul „obligativitatea reparării integrale de către angajator a prejudiciului

material și a celui moral cauzate salariatului în legătură cu îndeplinirea obligațiilor

de muncă”. La fel, principiul respectiv este regăsit în prevederile art. 9 lit. n) și

art. 10 lit. p) din Codul muncii.

La fel, indică că, potrivit art. 327 din Codul muncii, partea contractului

individual de muncă (angajatorul sau salariatul) care a cauzat, în legătură cu

exercitarea obligațiilor sale de muncă, un prejudiciu material și/sau moral celeilalte

părți repară acest prejudiciu conform prevederilor codului muncii și altor acte

normative.

Menționează că, prejudiciul moral se referă la o lezare adusă drepturilor

extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusă

acelor valori sau atribuite ale individului care îi definesc personalitatea.

În continuare susține că, obligarea angajatorului la plata prejudiciilor morale

este reglementată expres în art. 329 alin. (1) din Codul muncii, care prevede că

„angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material și cel moral cauzat

salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă sau

ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau

alte acte normative nu prevăd altfel.

Accentuează că, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor

răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care

3

acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în legătură

cu îndeplinirea obligațiilor de muncă.

Cu referire la existența unui prejudiciu moral, real cauzat, în cazurile când

angajatorul încalcă drepturile salariatului, reține că, acesta, practic, este unul

prezumat, fapt influențat de caracterul social pronunțat al relațiilor de muncă.

Apreciază că, relațiile de muncă, fiind individuale, se exercită în cadrul unei

colectivități ce va cunoaște acțiunile angajatorului, fapt ce, la rândul său, va afecta

poziția salariatului în colectiv și va dicta, în mod normal, existența unei stări de

frustrare pentru acesta, cât și statutul social diferit al salariatului și angajatorului,

fapt unanim recunoscut existent pentru raporturile de muncă.

În acest sens mai indică că, conform art. 329 din Codul muncii, prejudiciul

moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială determinată de

părți, iar litigiile și conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral

se soluționează de instanța de judecată, indiferent de mărimea prejudiciului

material ce urmează a fi reparat.

A solicitat modificarea ordinului nr.433 din 09.09.2020 cu privire la

premierea lunară pentru realizarea sarcinilor de producție, emis de către SRL

„Chișinău-gaz” cu privire la premierea lunară pentru luna iulie 2020 cu stabilirea

în partea reclamantei Inga Minin a coeficientului de 100% de participare în muncă

și obligarea pârâtului la achitarea a restanței de 50% a coeficientului de participare

prin muncă pentru luna iulie 2020 în mărime de 1100 de lei, încasarea tuturor

plăților salariale la ziua încetării raportului pentru munca depusa până pe data de

16.10.2020 inclusiv, care constă din achitările trimestriale pentru luna iulie 2020,

august 2020 și luna septembrie 2020 până pe data de 14.09.2020 cât și achitarea

coeficientului de participare în muncă pentru luna septembrie până la data de

14.09.2020, încasarea prejudiciul moral în mărime de 50 000 de lei, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată.

La 17 februarie 2021, în cadrul ședinței de judecată, SRL „Chișinău-gaz” a

depus acțiune reconvențională.

În motivarea acțiunii reconvenționale a învederat că, la data de 02.01.2012,

Inga Minin a fost angajată în cadrul SRL „Chișinău-gaz”. A deținut această funcție

până la data de 16.10.2020, când în baza propriei dorințe a depus cerere de

demisie, fiind emis în acest sens, la data de 15.10.2020, ordinul nr. 76 cu privire Ia

demisie.

Conform ordinului nr. 76 cu privire la demisie, era prevăzut achitarea la zi a

salariului pentru munca depusă și reținerea indemnizației pentru concediul de

odihnă anual acordat în avans pentru 6 zile calendaristice.

Anterior depunerii a cererii de demisie, în privința pârâtei la data de

08.09.2020 a fost emis ordinul nr. 122 cu privire la acordarea concediului de

odihnă anual, cu o durată de 35 zile calendaristice, în perioada 14.09.2020 -

19.10.2020. În baza ordinului menționat, a fost calculată și transferată suma de

15046,85 de lei, proporțional celor 35 de zile de concediu prevăzute de legislația

muncii și a contractului colectiv de muncă, pentru perioada de muncă a anilor

2020-2021.

Din considerentele survenirii anticipate a cererii de demisie a pârâtei din

cadrul SRL „Chișinău-gaz”, iar perioada de referință 02.01.2020- 02.01.2021, în

baza căreia s-a acordat concediu de odihnă anual, urma să se încheie la 02.01.2021,

care este timpul efectiv lucrat până la 16.10.2020 proporțional zilelor de odihnă a

fost calculat în număr de 29 zile.

4

Mai relevă că, în conformitate cu ordinul nr. 122 din 08.09.2020 emis de SRL

„Chișinău-gaz”, raportând suma acordată de 15046,85 de lei la cele 35 de zile de

concediu acordate, s-a stabilit că venitul mediu zilnic încasat de pârâtă a fost de

429,91 de lei, prin urmare proporțional celor 6 zile de concediu acordate și achitate

în avans și care nu au fost lucrate efectiv a fost calculată suma de 2579,46 de lei.

Ținând cont de faptul că, obligațiile salariale au fost executate de către

angajator în sumă deplină la data de 10.09.2020, conform ordinului menționat,

suma de 2579, 46 de lei a rămas neacoperită.

A notat că, prin acțiunile pârâtei de a se eschiva de la restituirea sumei

acordate în avans de 2579,46 de lei, prin nerespectarea legislației muncii și ulterior

prin depunerea cererii de demisie, a adus prejudiciu substanțial în bugetul

întreprinderii.

A solicitat încasarea de la Inga Minin a sumei de 2579,46 de lei cu titlu de

indemnizație pentru concediul de odihnă anual acordat în avans și a sumei de 270

de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea din 30 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Inga Minin împotriva SRL

„Chișinău-gaz” cu privire la modificarea ordinului cu privire la premierea lunară

pentru realizarea sarcinilor de producție, obligarea achitării restanței de 50% a

coeficientului de participare în muncă, încasarea premiului trimestrial și a

coeficientului de participare în muncă pentru luna septembrie până la 14.09.2020,

încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

A fost respinsă acțiunea reconvențională intentată la cererea SRL „Chișinău-

gaz” împotriva Ingăi Minin cu privire la încasarea sumei de 2579,46 de lei cu titlu

de indemnizație pentru concediul de odihnă anual acordat în avans și a cheltuielilor

de judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de avocatul Jigău Radu în interesele Ingăi Minin și de către SRL

„Chișinău-gaz”, cu menținerea hotărârii din 30 aprilie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a relevat că, acordarea premiilor și a

altor plăți de stimulare și compensare este un drept ce aparține în exclusivitate

angajatorului, exercitat în dependență de rezultatele obținute în muncă și în cazul

existenței posibilităților financiare. Astfel, stabilirea de către instanța de judecată a

coeficientului de participare în muncă de 100 % salariatului Minin Inga ar constitui

o imixtiune în activitatea antreprenorială a SRL „Chișinău-gaz” sau o ingerință în

exercițiul dreptului garantat angajatorului de a da o apreciere rezultatelor activității

salariaților săi, la caz, Minin Inga.

Reclamanta a solicitat a obliga SRL „Chișinău-gaz” să-i achite restanța de 50

% a coeficientului de participare în muncă pentru luna iulie 2020, în mărime de

1100 de lei, însă, doar angajatorul poate aplica coeficientul pînă la 100 % în

muncă, în dependență de aprecierea de către angajator al rezultatelor muncii

prestate de Minin Inga, astfel, se reiterează, stabilirea cuantumului coeficientului

participării în muncă pentru determinarea primei de la 0,0 până la 1,0 este

prerogativa exclusivă a angajatorului.

A notat că, prima instanță just a concluzionat că, instanța de judecată poate

verifica legalitatea respectării de către angajator a procedurii privind retribuirea

muncii salariaților, stabilită de lege și la nivel de entitate în conformitate cu

Regulamentul intern, dar nu și aprecierea rezultatelor activității salariatului.

5

Referitor la pretenția de modificarea ordinului nr. 433 din 09.09.2020 cu

privire la premierea lunară pentru realizarea sarcinilor de producție, emis de către

pârât, cu privire la premierea lunară pentru luna iulie 2020 cu stabilirea în partea

reclamantei Minin Inga a coeficientului de 100 % de participare în muncă și

obligarea pârâtului la achitarea a restanței de 50 % a coeficientului de participare

prin muncă pentru luna iulie 2020 în mărime de 1100 de lei, Colegiul civil a

concluzionat că, încălcarea procedurii referitor la condițiile speciale de premiere

pentru realizarea sarcinilor de producție poate avea ca efect doar anularea ordinului

nr. 433 din 09 septembrie 2020 „Cu privire la premierea lunară pentru realizarea

sarcinilor de producție”, ca fiind emis cu încălcarea procedurii, însă, reclamanta

Minin Inga a solicitat modificarea ordinului nr. 433 din 09 septembrie 2020, cu

stabilirea în partea sa a coeficientului de participare în muncă de 100 % și

încasarea din contul pârâtei a restanței de 50 % a coeficientului de participare prin

muncă pentru luna iulie 2020 în mărime de 1100 de lei.

Instanța de apel a reținut că potrivit ordinii interne a SRL „Chișinău-gaz”,

regula generală este că premiile trimestriale se achită doar salariaților care își

îndeplinesc obligațiile de muncă în baza unui contract individual de muncă, la caz,

angajatorul nu a prevăzut careva excepții și nu a ordonat plata premiei trimestriale

în privința salariaților demisionați, prin urmare, în privința reclamantei Minin Inga

nu au fost aprobate careva premii, astfel precum este prevăzut de pct.11) din

Contractul individual de muncă. Astfel, Colegiul a respins ca fiind neîntemeiată și

cerința reclamantei privind încasarea premiilor trimestriale pentru luna iulie 2020,

august 2020 și luna septembrie 2020 până pe data de 14.09.2020. Din aceleași

considerente Colegiul a respins și pretenția privind achitarea coeficientului de

participare în muncă pentru luna septembrie până la data de 14.09.2020

Referitor la pretenția privind încasarea prejudiciului moral în mărime de

50000 de lei pretins a fi suportat de către reclamanta Minin Inga, având în vedere

că este o pretenție subsecventă celor principale care au fost respinse, urmează

soarta pretențiilor de bază.

Referitor la cererea de apel depusă de SRL „Chișinău-gaz” în partea ce

vizează acțiunea reconvențională prin care se solicită încasarea de la pârâta Minin

Inga a sumei de 2579,46 de lei cu titlu de indemnizație pentru concediul de odihnă

anual acordat în avans, Colegiul civil a conchis că, este justă poziția primei

instanțe. Or, SRL „Chișinău-gaz” nu a demonstrat cât din suma de 15046,85 de lei

reprezintă plata concediului și cât ajutorul material, astfel nefiind probat cuantumul

prejudiciului material suportat. Mai mult, SRL „Chișinău-gaz” nu a prezentat

niciun act care să descifreze suma de 15046,85 de lei. De altfel, reclamanta nu a

explicat și demonstrat dacă Minin Inga a folosit concediul de odihnă anual pentru

anul 2020, ținând cont de faptul că, potrivit ordinului nr. 122 din 08 septembrie

2020 „Cu privire la concediu de odihnă anual”, jurisconsultului Minin Inga s-a

acordat concediu nefolosit de odihnă anual pentru perioada de muncă 02.01.2019-

02.02.2020.

La 11 februarie 2022, Inga Minin a declarat recurs împotriva deciziei din 23

noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate în

partea în care a fost respinsă acțiunea înaintată (f.d. 1-3, vol. II).

În motivarea cererii a reiterat argumentele indicate în cererea de chemare în

judecată și cererea de apel.

În esență a indicat că, instanțele ierarhic inferioare au examinat superficial

cauza, bazându-se doar pe dreptul angajatorului de a acorda stimulări angajaților,

6

necătând la faptul că recurenta a fost nevoită să îndeplinească volumul care a fost

preconizat pentru 3 angajați.

La 01 aprilie 2022, SRL „Chișinău-gaz” a depus recurs împotriva deciziei din

23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate

în partea în care a fost respinsă acțiunea înaintată (f.d. 10-11, vol. II).

În motivarea cererii a reiterat argumentele indicate în cererea de chemare în

judecată și cererea de apel, invocând că instanța ierarhic inferioară a examinat

cauza superficial, fără a motiva soluția adoptată.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Decizia din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată

părților prin intermediul poștei electronice la 03 februarie 2022 (f.d. 239, vol. I).

Astfel recursul depus la 11 februarie 2022 de către Inga Minin, este în termen. De

asemenea, recursul depus la 01 aprilie 2022 de către SRL „Chișinău-gaz”, este în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 02 martie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului SRL

„Chișinău-gaz” recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în

termen de o lună de la data primirii scrisorii (f.d. 6, vol. II).

La 01 aprilie 2022, SRL „Chișinău-gaz” a depus referință pe marginea

recursului declarat de către Inga Minin, solicitând respingerea recursului (f.d. 15-

16, vol. II).

La 04 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatei Inga

Minin recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o

lună de la data primirii scrisorii (f.d. 14, vol. II). Însă, până în prezent Inga Minin

nu și-a valorificat dreptul de a prezenta referință.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

7

casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr.

212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursurile înaintate de

Inga Minin și Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău-gaz”, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă

și, drept urmare, este inadmisibil.

8

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Inga Minin și Societatea

cu Răspundere Limitată „Chișinău-gaz”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

9