2rh-3/22 — încasarea indemnizatiilor de concediu neplătite si a penalitătii de întârziere si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2rh-3/22

2-19118516-01-2rh-27122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Vlah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, P. Pruteanu, I. Țurcan)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud. S. Filincova, A. Cobăneanu,

G. Stratulat, Iu. Bejenaru, M. Pitic)

ÎNCHEIERE

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând cererea de revizuire depusă de către Ana Șalaru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ana

Șalaru împotriva Întreprinderii mixte „Cristal Clean” societate cu răspundere

limitată cu privire la încasarea indemnizațiilor de concediu neplătite și a

penalității de întârziere și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție, prin

care a fost respins recursul declarat de către Ana Șalaru, a fost admis apelul

declarat de către Întreprinderea mixtă „Cristal Clean” societate cu răspundere

limitată, au fost casate integral decizia din 13 aprilie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârea din 18 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și a fost pronunțată o nouă hotărâre cu privire la respingerea acțiunii,

constată:

La 11 iulie 2019 Ana Șalaru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎM „Cristal Clean” SRL cu privire la încasarea indemnizațiilor de

concediu neplătite și a penalității de întârziere și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin contractul nr. 13/12 din

01 iunie 2012 a fost a angajată în funcția de maistru în cadrul ÎM „Cristal Clean”

SRL, activând în această funcție până la data de 10 martie 2017, lună în care

pârâtul a decis să nu mai activeze, eliberându-i carnetul de muncă fără indicarea

motivelor referitoare la demisie, fără achitarea plăților de eliberare și a plăților

pentru concediile nefolosite.

1

A menționat că, la 27 decembrie 2018, la domiciliul său, s-a prezentat din

partea pârâtului, Ion Rusu, care a obligat-o să semneze cererea de eliberare din

funcție, după care i-a înmânat carnetul de muncă, în care era indicată data

eliberării din funcție - 10 martie 2017, iar data la care s-a efectuat înscrierea în

carnet se poate confirma prin expertiză grafoscopică.

A afirmat că, începând cu anul angajării, anul 2012 și până în anul 2017 -

anul eliberării, nu a beneficiat de concediile anuale, angajatorul motiva prin

faptul că, nu are cine lucra, iar la data eliberării din funcție nu a beneficiat de

aceste plăți prevăzute de lege.

A notat că, de mai multe ori pârâtul a fost somat ca să-i achite plățile

cuvenite, dar i se răspundea că nu sunt bani, deși în contract era indicat un salariu,

dar, de fapt, ea și ceilalți angajați primeau alt salariu. Astfel, înțelegând că toate

plățile erau calculate în baza contractului, era de acord, numai să-i fie plătită ca

să nu plece cu nimic după atâția ani de muncă continuă.

A invocat reclamanta că, conform extrasului din contul personal eliberat

de către Casa Națională de Asigurări Sociale, potrivit clasificatorului nr.101

„persoana care activează conform CIM”, codul nr. 153 „concediul de boală” și

codul nr. 160 „concediul anual”, ea nu a beneficiat de concediu anual de la

angajare până la eliberare, beneficiind doar de câteva concedii de boală.

A declarat că, la 12 martie 2019 a expediat pârâtului o cerere, iar la 04

aprilie 2019 a primit răspuns, prin care i-a fost comunicat că, toate plățile i-au

fost achitate și nu sunt restanțe.

A specificat că, la 17 aprilie 2019 a expediat în adresa pârâtului o cerere

prealabilă, solicitând achitarea compensației pentru concediile nefolosite pentru

anii 2012-2017 și a indemnizația de concediere, dar nu a primit nici un răspuns.

A susținut că, prin acțiunile ilegale ale angajatorului i-a fost cauzat un

prejudiciu moral, pe care-l estimează la suma de 50 000 de lei.

A solicitat încasarea din contul pârâtului a compensației unice în caz de

încetare a contractului individual de muncă, a indemnizațiilor de concediu pentru

anii 2012-2017 în sumă de 18697,67 de lei, a penalității pentru neachitarea în

termen de indemnizațiilor de concediere, a sumei de 50 000 de lei, cu titlu de

prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei Ana Șalaru și-a modificat și concretizat

pretențiile de mai multe ori, solicitând într-un final, încasarea din contul ÎM

„Cristal Clean” SRL a indemnizațiilor de concediu pentru anii 2012-2017 în sumă

de 18697,67 de lei, a penalității pentru neachitarea în termen a indemnizațiilor de

concediere în sumă de 15949,13 lei, a sumei de 50000 de lei, cu titlu de prejudiciu

moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, acțiunea depusă de către Ana Șalaru a fost admisă parțial și au fost

încasate de la ÎM „Cristal Clean” SRL în beneficiul Anei Șalaru suma de

18697,67 de lei, cu titlu de indemnizații de concediu anual neplătite pentru anii

2012-2017, suma de 15949,13 lei, cu titlu de penalitate de întârziere, suma de

3000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 2000 de lei, cu titlu de cheltuieli

2

de asistență juridică, iar în total suma de 39646,80 de lei. În rest acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată. A fost încasată din contul ÎM „Cristal Clean” SRL în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1139,40 de lei.

La 20 noiembrie 2020 ÎM „Cristal Clean” SRL a declarat apel nemotivat,

iar la 18 ianuarie 2021 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei

noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 13 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către ÎM „Cristal Clean” SRL, a fost casată hotărârea primei

instanțe în partea pretențiilor cu privire la încasarea penalității de întârziere și

repararea prejudiciului moral și a fost emisă în această parte o nouă hotărâre, prin

care a fost încasată de la ÎM „Cristal Clean” SRL în beneficiul Anei Șalaru suma

de 3365,58 de lei, cu titlu de penalitate de întârziere. A fost respinsă integral

pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral. În rest hotărârea primei

instanțe a fost menținută.

La 07 iunie 2021 ÎM „Cristal Clean” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

La 01 iulie 2021 Ana Șalaru a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe, cu încasarea de la intimat a tuturor

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 03 noiembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respins recursul declarat de către Ana Șalaru, a fost admis apelul declarat de către

ÎM „Cristal Clean” SRL, au fost casate integral decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe și a fost pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost

respinsă acțiunea depusă de către Ana Șalaru.

La 27 decembrie 2021 Ana Șalaru a depus cerere de revizuire împotriva

deciziei instanței de recurs, solicitând admiterea acesteia și casarea deciziei

instanței de recurs.

În motivarea cererii de revizuire a indicat drept temei al declarării revizuirii

art. 449 lit. b) CPC.

A menționat că, instanța de recurs, respingându-i acțiunea, a luat în

considerare procesul-verbal de control întocmit de către Inspectoratul de Stat al

Muncii la 14 septembrie 2020.

A susținut că, la cererea sa, Inspectoratul de Stat al Muncii i-a eliberat copia

procesului-verbal de control nr. PV-ISM-2020-00656 din 14 septembrie 2020,

precum și toate actele, care au stat la baza întocmirii acestui proces-verbal și,

anume, copia contractului individual de muncă nr. 13/12 din 01 iunie 2012,

semnat de ea personal, copia acordului adițional nr. 01/04-2016 din 01 aprilie

2016, semnat de ea personal, copia ordinului nr. 03D din 09 martie 2017 cu privire

la demisie din câmpul muncii, semnat de ea personal, copia cererii sale de

eliberare din 25 februarie 2017, semnată de către ea personal, copia ordinului

nr.04C din 01 septembrie 2015 cu privire la acordarea concediului anual,

3

nesemnat de ea personal, copia cererii sale din 20 august 2015 de acordare a

concediului anual de odihnă în perioada 01 septembrie 2015-28 septembrie 2015,

nesemnată de ea personal, copia calculului indemnizației pentru concediul din 01

septembrie 2015, copia listei de plată nr. 5 din noiembrie 2015, cu indicarea sumei

de 8545,47 de lei, semnată ca fiind primită, dar nu a fost primită și nu a fost

semnată de ea personal, copia calculului indemnizației pentru concediul din 10

martie 2017 și copia listei de plată nr. 4 din aprilie 2017, cu indicarea sumei de

11652,74 de lei, semnată ca fiind primită, dar nu a fost primită și nu a fost semnată

de ea personal.

A afirmat că, la materialele dosarului nu au fost prezentate documentele

enunțate, ceea ce, de fapt, au confirmat toate instanțele judecătorești precum că,

într-adevăr careva probe confirmative, ce ar justifica că, ÎM „Cristal Clean” SRL

i-a achitat indemnizațiile de concediu neplătite pentru anii 2012-2017 nu au fost

prezentate.

A declarat că, instanța de recurs a pus la baza deciziei sale singurul act –

procesul-verbal de control întocmit de către Inspectoratul de Stat al Muncii la 14

septembrie 2020, care este ilegal, deoarece a fost întocmit în baza actelor

falsificate, nefiind semnate de ea personal.

Prin referința depusă la 19 ianuarie 2022 ÎM „Cristal Clean” SRL,

reprezentată de către avocatul Cristian Iustin, a solicitat respingerea cererii de

revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 452 alin. (11) CPC, dacă examinarea cererii de

revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel,

ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după

ce examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a

cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în

scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu

temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Din dispozițiile legale sus-arătate urmează că, revizuirea este o cale de atac

de retractare și nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obține anularea

unei hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce

la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, care înseamnă că soluția

definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea,

legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

Astfel, în conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul

în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care

nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a

4

întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a cauzei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că, circumstanțele invocate de către revizuentă nu pot

servi drept temei pentru admiterea cererii de revizuire, deoarece acestea nu se

încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC.

Or, în sensul art. 449 lit. b) CPC este de înțeles că, circumstanțele sau

faptele prezentate ca temei de revizuire să fi existat obiectiv pînă la pronunțarea

hotărârii, iar revizuentul să probeze că nu a știut anterior pronunțării hotărârii a

cărei revizuire se cere despre aceste circumstanțe sau fapte și a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a cauzei, precum și circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de

revizuire să influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu

orice circumstanțe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt

determinante pentru judecarea justă a cauzei.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă că, copia ordinului nr. 04C din

01 septembrie 2015 cu privire la acordarea concediului anual și copia cererii din

20 august 2015 de acordare a concediului anual de odihnă în perioada 01

septembrie 2015-28 septembrie 2015, la care revizuenta face trimitere în cererea

de revizuire, au fost prezentate în primă instanță și au fost anexate la dosar, iar

revizuenta sau reprezentantul acesteia nu a invocat și nu a confirmat faptul că,

aceste înscrisuri nu au fost semnate de către ea (f. d. 126, 127, vol. I).

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că, admiterea cererii de revizuire, în

asemenea împrejurări, ar contravine și principiului securității raporturilor juridice,

care presupune respectul față de principiul lucrului judecat și ar constitui o violare

a art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina

Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat

că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității

lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea

unei hotărâri definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi

soluții în cauză. Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie

exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a

efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat.

O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este

determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că,

temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 449 lit.b) și c) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

5

În conformitate cu art. 270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ana

Șalaru, împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții Supreme de Justiției, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ana Șalaru

împotriva Întreprinderii mixte „Cristal Clean” societate cu răspundere limitată cu

privire la încasarea indemnizațiilor de concediu neplătite și a penalității de

întârziere și repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Victor Burduh

Mariana Pitic

6