2ra-1367/21 — constatarea faptului incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral s.a.

2ra-1367/21 — constatarea faptului incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1367/21

2-20132716-01-2ra-12082021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: G. Grozavu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

D E C I Z I E

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând recursul declarat de Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian

(Barbos) și Diana Chirica (Barbos), reprezentați de avocatul Igor Coban,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Barbos,

Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos) împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins

apelul declarat de Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana

Chirica (Barbos), reprezentanți de avocatul Igor Coban și s-a menținut hotărârea din 23

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 23 octombrie 2020, Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și

Diana Chirica (Barbos) au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că dețin cu drept de proprietate privată

apartamentul nr.XXXXX situat în XXXXX, str. XXXXX.

La 21 februarie 2005 Elizaveta Munteanu a procurat apartamentul nr. XXXX, cu

suprafața totală de XXXXX m.p., situat în XXXXX.

În anul 2009 Elizaveta Munteanu a demolat apartamentul sus-menționat și în locul

acestuia a edificat neautorizat o altă construcție cu un nivel, mansardă și soclu.

1

Nefiind de acord cu acțiunile vecinii, s-au adresat Inspecției de Stat în Construcție cu

plângere în rezultatul căreia la 23 august 2012 a fost emisă prescripție în privința

Elizavetei Munteanu de stopare a executării lucrărilor de construcție a casei de locuit și a

gardului, care a demarat construcția ilegală, fără autorizație de construcție, fără certificat

de urbanism, cu acapararea abuzivă a terenului proprietate municipală, precum și în lipsa

acordului vecinilor, însă contrar prescripției ultima continua executarea ilegală a lucrărilor

de construcție.

Reclamanții au susținut că la 22 ianuarie 2013 s-au adresat cu acțiune în judecată

împotriva Elizavetei Munteanu cu privire la demolarea casei de locuit și a gardului

construite ilegal.

Cererea de chemare în judecată a fost acceptată spre examinare în procedura

judecătorului Ștefan Niță.

Dat fiind faptul că judecătorul Ștefan Niță a fost promovat la Curtea de Apel

Chișinău la 14 decembrie 2015, cererea lor de chemare în judecată a fost redistribuită în

mod aleatoriu judecătorului Svetlana Vîșcu, care la 23 decembrie 2015 a acceptat-o spre

examinare.

Din motiv că judecătorului Svetlana Vîșcu i s-a acordat concediu pentru îngrijirea

copilului, cererea lor de chemare în judecată la 03 februarie 2016 a fost redistribuită în

mod repetat unui alt judecător și anume, lui Victor Sandu, care la 16 februarie 2016 a

acceptat-o spre examinare.

Prin hotărârea din 10 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă integral acțiunea lor, a fost obligată Elizaveta Munteanu să demoleze pe cont

propriu construcțiile edificate neautorizat și anume: gardul și casa de locuit de pe adresa

XXXXX, precum și s-a încasat din contul ultimei în beneficiul lor cheltuielile de judecată

în sumă de 6822,60 de lei cheltuieli de asistență juridică și 4800 de lei cheltuieli pentru

efectuarea expertizei judiciare.

Prin decizia din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Ina Mititelu, (care prin încheierea protocolară din 13 februarie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost substituită în drepturi cu apelanta Elizaveta Munteanu), s-a casat

integral hotărârea din 10 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu restituirea

cauzei spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea din 02 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, acțiunea

depusă de către dânșii împotriva Inei Mititelu și Elizavetei Munteanu, intervenienți

accesorii Consiliul mun.Chișinău, Primăria mun.Chișinău, Agenția Servicii Publice,

Agenția Proprietății Publice și notarul Elena Mocanu cu privire la obligarea demolării

gardului și a casei de locuit construite neautorizat prin acapararea abuzivă a terenului

proprietate municipală, a fost respinsă ca tardivă, iar în partea pretențiilor cu privire la

declararea nulității actului juridic, dispunerea radierii din Registrul bunurilor imobile a

înscrierilor referitoare la bunul imobil și compensarea cheltuielilor de judecată, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată. S-a încasat în mod solidar din contul dânșilor în beneficiul

Inei Mititelu și Elizavetei Munteanu suma de 12000 de lei cheltuieli de judecată.

Au notat că actul judecătoresc enunțat a fost contestat cu apel, aflându-se pe rolul

Curții de Apel Chișinău.

2

Consideră Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana

Chirica (Barbos) că de la depunerea cererii de chemare în judecată nominalizate supra

până în prezent au trecut mai bine de 07 ani și 08 luni, ceea ce prin prisma art.6§1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

se atestă încălcarea drepturilor lor la un proces echitabil garantat de norma dată de drept

sub aspectul încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei sale.

În conformitate cu art.2 alin.(1), (3) și (6), art.3 alin.(2), art.4 alin.(1) și (4) și art.5

alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, dânșii urmează să fie despăgubiți

de către stat prin intermediul Ministerului Justiției pentru încălcarea de către autoritățile

naționale de judecată a dreptului lor la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile sus

enunțate.

De asemenea, reclamanții au reținut că potrivit practicii CEDO, caracterul rezonabil

al duratei unei proceduri în temeiul art.6§1 CțEDO trebuie apreciat în fiecare caz concret

în funcție de circumstanțele cauzei care pot impune o evaluare globală. Caracterul

rezonabil al duratei procedurii se apreciază cu ajutorul criteriilor consacrate de

jurisprudența Curții, și anume: complexitatea cauzei; comportamentul reclamantului, al

autorităților competente și miza litigiului pentru partea interesată. Complexitatea cauzei

ține de aspectele de fapt, cât și de cele de drept.

Așadar, complexitatea cauzei ține de pluralitatea părților, necesitatea obținerii

anumitor probe, necesitatea audierii martorilor, necesitatea efectuării expertizelor etc.

Cauza civilă nominalizată supra nu este una complexă, obiectul principal de

examinarea constituind acțiunea negatorie privind demolarea construcțiilor și a gardului

construite neautorizat, soluționarea căreia nu a fost îngreunată de necesitatea administrării

unor probe, care nu ar fi putut fi prezentate din vina reclamanților. Cu atât că, în cauza

respectivă a fost efectuată o singură expertiză tehnică.

Referitor la pluralitatea de părți, au comunicat că dânșii în calitate de reclamanți în

număr de patru persoane au fost reprezentanți în judecată de un singur avocat. Respectiv,

numărul reclamanților nu are legătură cauzală cu încălcarea termenului rezonabil.

Cât privește pluralitatea pârâților, aceștia la fel au fost reprezentați de un singur

avocat. Deci, nici pluralitatea pârâților, fiind în număr de două persoane, nu are legătură cu

încălcarea termenului rezonabil.

De asemenea, pluralitatea intervenientelor accesorii, nu are legătură cauzală cu

încălcarea termenului rezonabil, având în vedere că aceștia au fost introduși în proces după

trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță, care pe parcursul examinării cauzei,

fiind legal citați, nu s-au prezentat la ședințele de judecată, iar instanța de judecată de

fiecare dată constata posibilitatea examinării cauzei în lipsa acestora.

Pe lângă acestea, Elizaveta Munteanu a recunoscut faptul că a demolat casa de locuit,

iar în locul acesteia a edificat o altă construcție și un gard neautorizat, fără a avea actele

permisive necesare și acordul vecinilor.

Din cele menționate supra, denotă faptul că cauza civilă în care se pretinde încălcarea

termenului de judecare rezonabilă a cauzei nu este una complexă.

3

La fel, nici comportamentul justițiabililor nu a adus la tergiversarea procesului. Toate

amânările ședințelor de judecată ce au avut loc din cauza părților la proces au fost bazate

pe motive justificative și de fiecare dată însoțite de acte confirmative.

Cât privește comportamentul instanței de judecată, Victor Barbos, Parascovia Barbos,

Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos) au remarcat că numai întârzierile

imputabile statului pot conduce la concluzia nerespectării unui „termen rezonabil”. Statul

este responsabil pentru toate serviciile sale. Al autorităților judiciare, dar și, de asemenea,

al oricărei instituții publice.

Consideră că anume comportamentul instanțelor de judecată, care au examinat până

în prezent cauza civilă menționată, a dus în mod inevitabil la încălcarea termenului de

judecare rezonabilă a cauzei.

Din cele menționate, rezultă că una din cauzele tergiversării procesului constituie

stabilirea unui termen nejustificat de mare între ședințele de judecată.

Durata medie dintre ședințele de judecată fiind de 2 luni, cu toate că au fost situații că

durata dintre ședințe să fie chiar de 4 luni și mai mult.

Instanța de judecată justifică stabilirea ședințelor de judecată la un așa interval de

mare de timp pe motivul supraîncărcării volumului de lucru a instanței. Deși reieșind din

jurisprudența CEDO supraîncărcarea cronică nu poate justifica durata excesivă a

procedurii.

O altă cauză a încălcării termenului rezonabil, imputat instanței de judecată,

constituind modificările repetate a completului de judecată. Or, la prima examinare în fond

a cauzei, au fost substituite 3 complete e judecată.

Cu atât mai mult, Curtea Europeană în jurisprudența sa a statuat că schimbarea

repetată a judecătorilor într-un proces, nu exonerează statul de obligația de a respecta

termenul rezonabil, pentru că acesta este sarcina statului să asigure buna organizare a

administrației justiției.

De asemenea, transmiterea cauzei spre rejudecare constituie un motiv de încălcare a

termenului rezonabil.

În viziunea reclamanților din vina instanțelor de judecată au dus la încălcarea

termenului rezonabil de judecare a cauzei nr.2-18194430-02-2a-15072020, aflată la

moment pe rolul Curții de Apel Chișinău.

Distinct, reclamanții au notat că au avut și au în continuare un interes major la

examinarea cauzei civile nominalizate supra într-un termen rezonabil, or, miza cauzei

reprezintă dreptul lor de proprietate și înlăturarea pericolului pentru viața și sănătatea lor.

În contextul enunțat, și în conformitate cu art.4, 5 și 192 din Codul de procedură

civilă, art. 2-4 din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau

a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, precum și art.6§1

CțEDO, Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica

(Barbos) au solicitat admiterea acțiunii în sensul formulat, constatarea încălcării dreptului

lor la judecarea în termen rezonabil a cauzei timp de 7 luni și 8 luni, încasarea din bugetul

de stat în beneficiul lor sumei de 90000 de lei cu titlu de prejudiciu moral suportat ca

urmare a încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei civile nr.2-18194430-02-

4

2a-15072020, aflată în prezent pe rolul Curții de Apel Chișinău și compensarea

cheltuielilor de judecată.

La 18 decembrie 2020 Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și

Diana Chirica (Barbos), reprezentanți de avocatul Igor Coban, au depus cerere de

concretizare a acțiunii în partea compensării cheltuielilor de judecată, solicitând încasarea

din bugetul de stat în beneficiul lor sumei de 5500 de lei cheltuieli de asistență juridică și a

comisionului bancar în sumă de 55 de lei, în total 5555 de lei (f.d. 126).

În acest sens reclamanții au reținut că existe permise de admitere a cerinței de

compensare a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5555 de lei, mai ales că, acestea

au fost reale, rezonabile și necesare, reieșind din faptul că reprezentantul, avocatul Igor

Coban a efectuat mai multe acțiuni procedurale și anume: studierea materialelor dosarului

– 800 de lei; consultarea clienților – 500 de lei; întocmirea cererii de chemare în judecată –

1500 de lei; efectuarea copiilor și certificarea acestora la actele anexate la cererea de

chemare în judecată – 500 de lei; depunerea cererii de chemare în judecată – 200 de lei;

întocmirea obiecțiilor la referință și la raportul prezentat de pârât – 1000 de lei; întocmirea

cererii privind compensarea cheltuielilor de judecată – 500 de lei; participarea la ședințele

de judecată – 500 de lei. Totodată, la achitarea onorariului la contul bancar al Cabinetului

Avocatului „Igor Coban”, dânșii au achitat comisionul bancar în mărime de 55 de lei, fapt

ce se confirmă prin ordinul de încasarea a numerarului nr.XXXXX din 09 decembrie 2020

(f.d. 127).

Prin hotărârea din 23 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

depusă de Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica

(Barbos) a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 31 decembrie 2020, Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și

Diana Chirica (Barbos), reprezentați de avocatul Igor Coban, au depus apel nemotivat

împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 15 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal,

a fost prezentat apelul motivat, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 23

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de

admitere integrală a acțiunii în sensul formulat.

Prin decizia din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat

de Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos),

reprezentați de avocatul Igor Coban, și s-a menținut hotărârea din 23 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 05 august 2021 Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și

Diana Chirica (Barbos), reprezentați de avocatul Igor Coban, au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 12 mai 2021 a

Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 23 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și

Diana Chirica (Barbos), reprezentați de avocatul Igor Coban, au invocat ilegalitatea și

netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat

superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu încălcarea și

interpretarea eronată a normelor de drept material și procedural.

5

Recurenții au invocat că instanța de apel la judecarea cauzei a ignorat normele de

drept procedural ce vizează etapele de desfășurare a procesului civil la examinarea cauzei

în ordine de apel și întocmirea procesului-verbal al ședinței de judecată.

Au notat că instanța de apel, contrar art.383 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

după ce a ascultat explicațiile părților, a trecut direct la pledoarii, ignorând etapa cercetării

probelor administrate în dosar, care este una decisivă, or, probele sunt elementele de fapt

pe care instanța își întemeiază soluția pe caz și numai o apreciere obiectivă a acestora duce

la soluționarea justă a cauzei. Acest fapt nu a fost realizat de către instanța de apel și

probele prezentate au fost apreciate în mod arbitrar.

Deși în procesul-verbal instanța de apel a consemnat faptul că a probele din dosar au

fost supuse verificării, totuși instanța de apel a inclus acțiuni pe care nu le-a săvârșit.

Consideră recurenții că potrivit art.274 alin.(5) din Codul de procedură civilă, în

cazul divergenților între conținutul procesului-verbal și înregistrarea audio, prevalează

înregistrarea audio.

În viziunea recurenților procesul-verbal al ședinței de judecată a fost întocmit contrar

prevederilor legale. Acest viciu echivalându-se cu lipsa procesului-verbal al ședinței de

judecată.

Având în vedere faptul că legiuitorul a exclus posibilitatea de a face obiecții la

procesul-verbal al ședinței de judecată, recurenții consideră că cauza urmează să fie

restituită spre rejudecare în instanța de apel.

Cele menționate supra denotă faptul că apelul lor a fost examinat superficial, cu

omiterea etapelor obligatorii a procesului civil, fiind lipsiți de a beneficia de acest grad de

jurisdicție în mod efectiv.

O altă încălcare admisă de prima instanță și instanța de apel este omisiunea motivării

argumentelor invocate de către ei, în special ce se referă la miza procesului pentru ei în

cauza în care se pretinde încălcarea termenului de judecare rezonabilă a cauzei, care este

pentru dânșii una enormă, deoarece au solicitat înlăturarea încălcării dreptului lor de

proprietate manifestată prin ridicarea de către vecinii săi a construcțiilor ilegale, care

prezintă pericol pentru proprietatea, sănătatea și viața lor.

Instanțele de judecată însă nu au indicat din care motiv „miza procesului în acțiunea

principală” pentru ei nu are importanță.

Omisiunea instanțelor de judecată ierarhic inferioare de a motiva acest argument

prezintă încălcarea art.6§1 din Convenția Europeană, prin prisma motivării hotărârii

judecătorești. Or, o decizie motivată permite părților să demonstreze că a fost audiată în

mod real cauza lor.

Deși prin jurisprudența CEDO instanța nu este obligată să furnizeze un răspuns

detaliat fiecărui argument detaliat, totuși când un motiv invocat de o parte este decisiv

pentru rezultatul procedurii, impune un răspuns specific și explicit.

Toate aceste încălcări au dus la soluționarea greșită a cauzei, instanțele de judecată

ierarhic inferioare apreciind arbitrar probele administrate, încălcând în așa mod drepturile

lor la un proces echitabil.

De asemenea, instanțele de judecată ierarhic inferioare au interpretat eronat

prevederile art.1 alin.(2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat

6

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, care stipulează

că aplicarea și interpretarea termenilor din prezenta lege se fac prin prisma legislației

naționale, a prevederilor Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Recurenții au notat că cauza în care se pretinde încălcarea termenului de judecare

rezonabilă a fost depusă la 22 ianuarie 2013 și s-a examinat până la 16 iunie 2021, adică

timp de 8 ani și 6 luni.

Din sistematizarea jurisprudenței CEDO rezultă că examinarea unei cauze civile timp

mai mult de 8 ani reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului la un proces echitabil.

Cauza în care se pretinde încălcarea dreptului lor la judecarea în termen rezonabil în

ansamblu este de complexitate medie după cum rezultă din Regulamentul privind

stabilirea gradelor de complexitate unice naționale a cauzelor judiciare civile, penale și

contravenționale, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.149/11

din 29 martie 2011, fapt recunoscut și de instanța de apel la pct.76 din decizia contestată.

Astfel, nu există niciun motiv care ar justifica examinarea cauzei civile în care se

pretinde încălcarea timp de 8 ani și 6 luni.

Recurenții consideră că instanțele de judecată ierarhic inferioare greșit au dat în

exclusivitate vina pe comportamentul părților de tergiversarea cauzei în care se pretinde

încălcarea, în special din cauza reclamanților.

Instanțele de judecată au menționat că avocatul Igor Coban a manifestat un

comportament activ în cadrul cauzei principale, exercitându-și în măsura deplină

drepturile procesuale, implicit prin solicitări de audiere a expertului, înaintând diferite

cereri și demersuri.

La fel, instanțele de judecată, la tergiversarea examinării cauzei în care se pretinde

încălcarea timp de 8 ani și 6 luni, au dat vina pe comportamentul lor și a reprezentantul

lor, abordare care contravine jurisprudenței CEDO. Or, în sensul art.6 din Convenție un

reclamant nu poate fi criticat pentru că s-a folosit pe deplin de posibilitățile oferite de

legislația națională pentru apărarea intereselor sale.

Mai mult, instanțele de judecată le-a imputat și comportamentul pârâților în cauza

civilă în care se pretinde încălcarea. Or, după cum rezultă din materialele dosarului în

litigiul principal audierea expertului a fost solicitată de partea pârâtă și nu de către ei ca

reclamanți. La fel, tergiversarea ce rezultă din solicitarea reprezentantului reclamanților de

acordare a termenului pentru a lua cunoștință cu materialele prezentate de pârâți le revine

acestora, deoarece respectivele înscrisuri au fost prezentate de către ultimii după termenul

acordat de instanța de judecată.

În opinia recurenților instanțele de judecată nu au făcut diferență dintre cauzele

tergiversării produse din vina pârâților, cele produse din vina expertului și cele produse din

vina reclamanților, acumulându-le la un singur loc, imputând cauza încălcării termenului

de judecare a cauzei doar conduitei reclamanților, fără a ține cont de faptul că art.192

alin.(1) din Codul de procedură civilă, cert statuează că, cauzele civile se judecă în primă

instanță în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt:

complexitatea cauzei, comportamentul participanților la proces, conduita instanței

7

judecătorești și a autorităților relevante, importanța procesului pentru cel interesat.

Respectarea termenului rezonabil de judecare a cauzei se asigură de către instanță.

Totodată, art.61 alin.(1) din Codul de procedură stipulează că, instanța judecătorească

pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea

procesului sau inducerea sa în eroare.

În conformitate cu art.434 alin.(1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 12 mai 2021.

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei motivate a instanței de apel a fost

expediată în adresa lui Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana

Chirica (Barbos) și avocatului Igor Coban la 11 iunie 2021, însă nu se atestă date de

recepționare a acesteia (f.d. 197).

Totodată, în cererea de recurs avocatul Igor Coban a menționat că a recepționat

decizia integrală a instanței de apel la 18 iunie 2021 (f.d. 148 verso, 152).

Astfel, recursul declarat la 05 august 2021 este în termen.

La 12 august 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Ministerului

Justiției copia recursului declarat de Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian

(Barbos) și Diana Chirica (Barbos), reprezentanți de avocatului Igor Coban, cu înștiințarea

despre necesitatea prezentării referinței, notificată la 25 august 2021, însă intimatul nu și-a

valorificat acest drept procedural și nu au depus referință (f.d. 156, 158).

În conformitate cu art.440 alin.(2) din Codul de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 26 ianuarie 2022 a considerat recursul declarat de Victor

Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos),

reprezentanți de avocatului Igor Coban admisibil și a dispus examinarea fondului de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art.444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere parțială a acțiunii.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.b), instanța, după ce judecă recursul, este în

drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, pronunțând o hotărâre nouă.

Din materialele cauzei rezultă că la 22 ianuarie 2013 Victor Barbos, Parascovia

Barbos, Elena Barbos (Luchian) și Diana Chirica au depus la Judecătoria mun.Chișinău,

sect. Centru cerere de chemare în judecată împotriva Elizavetei Munteanu și Inei Mititelu,

intervenienți accesorii Consiliul mun.Chișinău, Primăriei mun.Chișinău, Agenției Servicii

Publice, Agenției Proprietății Publice, notarului Elena Mocanu, solicitând demolarea

gardului și a casei de locuit construite ilegal pe terenul acaparat abuziv din XXXXX din

contul pârâtei Elizaveta Munteanu și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 10).

8

Prin hotărârea din 10 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă integral acțiunea depusă de Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Barbos

(Luchian) și Diana Chirica. S-a obligat Elizaveta Munteanu să demoleze din cont propriu

construcțiile edificate neautorizat și anume: gardul și casa de locuit din XXXXX. S-a

încasat din contul Elizavetei Munteanu în beneficiul lui Victor Barbos, Parascovia Barbos,

Elena Barbos (Luchian) și Diana Chirica suma de 6822,60 de lei cheltuieli de asistență

juridică și 4800 de lei cheltuieli pentru efectuarea expertizei judiciare, în total 11622,60 de

lei (f.d.15-27).

La 07 aprilie 2017 Elizaveta Munteanu a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe.

Prin încheierea protocolară din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost

substituită apelanta Elizaveta Munteanu cu Ina Mititelu.

Prin decizia din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Ina Mititelu, casată integral hotărârea din 10 martie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță, în alt

complet de judecată (f.d.19-27).

Pe parcursul examinării cauzei, și anume la 05 aprilie 2019, reclamanții Victor

Barbos, Parascovia Barbos, Elena Barbos (Luchian) și Diana Chirica și-au concretizat

pretențiile din acțiune, solicitând dispunerea demolării gardului și a casei de locuit

construite ilegal din str. XXXXX, din contul pârâților, declararea nulității contractului de

donație cu abitație viageră nr.XXXXX din 12 iulie 2017, dispunerea radierii din Registrul

bunurilor imobile a înscrierilor efectuate în baza contractului de donație cu abitație viageră

nr.XXXXX din 12 iulie 2017, compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 02 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost respinsă

ca fiind tardivă acțiunea depusă Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Barbos

(Luchian) și Diana Chirica împotriva Elizavetei Munteanu și Inei Mititelu, intervenienți

accesorii Consiliul mun.Chișinău, Primăriei mun.Chișinău, Agenției Servicii Publice,

Agenției Proprietății Publice, notarului Elena Mocanu cu privire la demolarea gardului și a

casei de locuit construite ilegal prin acapararea abuzivă a terenului proprietate municipală,

iar acțiunea pe capetele de cerere cu privire la declararea nulității actului juridic,

dispunerea radierii din Registrul bunurilor a înscrierilor referitoare la bunul imobil și

compensarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.28-47).

La 03 iunie 2020 Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Barbos (Luchian) și Diana

Chirica au declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.

La 23 octombrie 2020, Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și

Diana Chirica (Barbos) s-au adresat în judecată cu prezenta acțiune, solicitând constatarea

încălcării dreptului lor la judecarea în termen rezonabil a cauzei, încasarea din bugetul de

stat în beneficiul lor sumei de 90 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral suportat ca urmare

a încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei civile nr.2-18194430-02-2a-

15072020, la acțiunea lui Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și

Diana Chirica (Barbos) împotriva Elizavetei Munteanu și Inei Mititelu, intervenienți

accesorii Consiliul mun.Chișinău, Primăriei mun.Chișinău, Agenției Servicii Publice,

Agenției Proprietății Publice, notarului Elena Mocanu cu privire la dispunerea demolării

9

gardului și a casei de locuit construite ilegal prin acapararea abuzivă a terenului proprietate

municipală, declararea nulității actului juridic, dispunerea radierii din Registrul bunurilor

imobile a înscrisurilor referitoare la bunul imobil și compensarea cheltuielilor de judecată,

aflată pe ruloul Curții de Apel Chișinău, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Între timp, prin decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău (emisă în

cauza civilă în care se pretinde încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei), a

fost admisă cererea de apel depusă de Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Barbos

(Luchian) și Diana Chirica, casată hotărârea din 02 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în partea respingerii pretențiilor privind demolarea gardului și a casei de

locuit construite ilegal prin acapararea abuzivă a terenului proprietate municipală și

pronunțată în această parte o hotărâre nouă prin care a fost admisă acțiunea depusă de

Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Barbos (Luchian) și Diana Chirica cu privire la

dispunerea demolării gardului și a casei de locuit construite ilegal prin acapararea abuzivă

a terenului proprietate municipală. Au fost obligate Ina Mititelu și Elizaveta Munteanu să

demoleze pe cont propriu construcțiile neautorizate și anume, gardul gardului și casa de

locuit din str. XXXXX construite ilegal prin acaparare abuzivă a terenului municipală. S-a

încasat din contul Inei Mititelu și Elizavetei Munteanu în beneficiul lui Victor Barbos,

Parascovia Barbos, Elena Barbos (Luchian) și Diana Chirica suma de 4800 de lei pentru

efectuarea expertizei judiciare și suma de 3286 de lei taxa de stat achitată la depunerea

cererii de apel. În rest, hotărârea din 02 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost menținută (f.d.95).

La 25 februarie 2021, Ina Mititelu și Elizaveta Munteanu au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, iar la 11 martie 2021 Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena

Barbos (Luchian) și Diana Chirica au declarat recurs împotriva deciziei din 17 noiembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău.

Iar, prin decizia irevocabilă din 16 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost

respins recursul declarat de Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Barbos (Luchian) și

Diana Chirica, admis recursul declarat de Ina Mititelu și Elizaveta Munteanu. A fost casată

parțial decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în partea prin care a fost

admisă acțiunea cu privire la dispunerea demolării gardului și a casei de locuit construite

ilegal prin acapararea abuzivă a terenului proprietate municipală și menținută în această

parte hotărârea din 02 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. În rest, decizia

din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a menținut (f.d. 161-174).

Fiind învestită cu examinarea prezentei cauze în prima instanță, prin hotărârea din 23

decembrie 2020 Judecătoria Chișinău, sediul Centru a respins acțiunea depusă de Victor

Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos) ca

neîntemeiată.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 12 mai

2021 a respins apelul declarat de Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian

(Barbos) și Diana Chirica (Barbos) și a menținut hotărârea din 23 decembrie 2020

Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile de respingere a acțiunii prin

faptul că reieșind din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și prevederile

10

Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei

urmează a fi stabilit prin următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul

părților care include aprecierea comportamentului reclamantului și a autorităților, cât și

miza (interesul) pentru reclamant.

În partea complexității cauzei, instanțele de judecată ierarhic inferioare au notat că

cauza civilă din speța principală în ansamblu este unul de complexitate medie după cum

rezultă din Regulamentul privind stabilirea gradelor de complexitate unice naționale a

cauzelor judiciare civile, penale și contravenționale, aprobat prin Hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr.149/11 din 29.03.2011.

Cât privește comportamentului părților și a instanței de judecată, au subliniat că,

instanța de judecată a manifestat un comportament conform legislației în vigoare, stabilind

ședințele de judecată la intervale consecutiv reduse de timp. Mai mult, instanța de fond pe

parcursul examinării cauzei date a ținut cont și de principiul contradictorialității și

egalitatea părților în drepturile procedurale, fapt ce a creat condiții egale părților pentru

exercitarea drepturilor lor.

În alt aspect, instanțele de judecată au menționat că Barbos Victor, Barbos

Parascovia, Luchian (Barbos) Elena și Chirica (Barbos) Diana, reprezentați de avocatul

Coban Igor, în funcția acestora de reclamanți în speța principală au manifestat un

comportament activ în cadrul procesului nominalizat exercitându-și în măsură deplină

drepturile procesuale, implicit prin solicitări de audiere a expertului, cereri și demersuri,

implicit de amânare a examinării cauzei, cereri de acordare a termenului pentru luare de

cunoștință cu materialele cauzei, cât și altor înscrisuri prezentate pe parcurs, demersuri de

numire a expertizei tehnice în construcții.

Au stabilit că la caz, ședințele de judecată au fost amânate pe motive obiective,

motive care nu puteau fi înlăturate și care nu pot fi imputate instanței. Or, instanța, având

rolul său diriguitor într-un proces aflat pe rolul acesteia, este ținută să asigure exercitarea

în măsură deplină a drepturilor și obligațiilor procesuale ale tuturor participanților în

proces.

Totodată, au remarcat că cauza a trecut toate treptele de control judiciar.

În partea mizei reclamantului și importanței procesului pentru acesta în speță

principală, instanțele de judecată au reținut că aceasta nu poate fi apreciată ca primordială

și pasibilă exonerării de parcurgere procedurii stabilite cu asigurarea garanției unui proces

înscris în limitele procesuale, chiar și în formula apărării dreptului de proprietate, în

special a unei autorități publice.

În contextul enunțat, instanțele de judecată au conchis că prin prisma jurisprudenței

CEDO, faptul că examinarea cauzei date a durat în perioada indicată mai sus, nu constituie

o încălcare a prevederilor art.6§1 CEDO, de judecarea într-un termen rezonabil a cauzei.

Deși legea națională prevede un termen rezonabil de examinare a unei cauze civile,

totuși dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale Legi nr.87 din

21 aprilie 2011, garantează examinarea cauzei într-un termen rezonabil și nu într-un

termen stabilit de lege, în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că

durata rezonabilă a unei proceduri urmează a fi apreciată și în funcție de circumstanțele

cauzei.

11

Au precizat că potrivit prevederilor Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, nu se acordă

dreptul la prejudiciu în mod automat și în lipsa dovezilor că persoana a suferit un

prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege.

Sarcina probațiunii privind lipsa încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a

lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a

dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea

costurilor și cheltuielilor de judecată îi revine reclamantei, care nu a demonstrat încălcarea

dreptului acesteia.

Pe final, instanțele de judecată au concluzionat că la caz nu se atestă nicio

circumstanță în măsură să determine ireversibilitatea procedurii și reparării dreptului

încălcat prin trecerea timpului, din care motive acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, or,

în speță nu se întrunesc temeiuri pentru constatarea încălcării drepturilor reclamanților, iar

cerințele formulate fiind nejustificate legal în condițiile în care cauzele s-au judecat în

termen rezonabil.

Cu referire la celelalte cerințe invocate, în lipsa dreptului încălcat, fiind subsecvente,

la fel a fost respinse ca neîntemeiate, or, acestea sunt subsecvente cerinței principale.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, analizând materialele dosarului, în raport cu legislația în vigoare ce guvernează

raportul juridic litigios, constată că instanțele de judecată ierarhic inferioare au apreciat

greșit circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, cu interpretarea eronată

a normelor de drept material, din următoarele motive.

În conformitate cu art.4 din Codul de procedură civilă, sarcinile procedurii civile

constau în judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor de apărare a drepturilor

încălcate sau contestate, a libertăților și a intereselor legitime ale persoanelor fizice și

juridice și asociațiilor lor, ale autorităților publice și ale altor persoane care sunt subiecte

ale raporturilor juridice civile, familiale, de muncă și ale altor raporturi juridice, precum și

în apărarea intereselor statului și ale societății, în consolidarea legalități și a ordinii de

drept, în prevenirea cazurilor de încălcare a legii.

Din prevederile art.192 alin.(1) din Codul de procedură civilă, cauzele civile se

judecă în primă instanță în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului

rezonabil sunt: complexitatea cauzei, comportamentul participanților la proces, conduita

instanței judecătorești și a autorităților relevante, importanța procesului pentru cel

interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a cauzei se asigură de către

instanță.

Se reține că, în speța dedusă judecății, regimul juridic și modul de apărare a dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei și a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești este reglementată de Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești.

Conform art.2 alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau

juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei

12

sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în

instanță de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de

încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de

prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

Potrivit art.4 alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, sarcina probațiunii lipsei de

încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi

revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material

cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor și cheltuielilor de judecată îi revine

reclamantului.

Subsecvent, Colegiul lărgit remarcă că potrivit jurisprudenței de referință degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie

evaluată în lumina circumstanțelor cauzei, ținând cont de următoarele criterii:

complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților relevante și

importanța cauzei pentru reclamant (cauza Frydlender contra Franței; hotărârea Marei

Camere din 27 iunie 2000).

Astfel, după complexitatea cauzei se apreciază după caz și individual, care pot

constitui complexitatea obiectului acțiunii civile sau substanța acuzațiilor penale,

necesitatea unui volum probatoriu, expertize, numărul de martori sau părți în proces, ori

elemente de extraneitate, existența altor proceduri paralele etc.

Comportamentul părților, care include aprecierea comportamentului reclamantului și

autorităților. Se va aprecia bona/mala fides a tuturor părților implicate în proces, inclusiv

existența unor întârzieri inexplicabile, amânări neîntemeiate, consecutivitatea ședințelor,

planificarea unei ordini a ședințelor cu pauze îndelungate etc.

Miza (interesul) pentru reclamant, relevă importanța sau scopul pentru persoana care

pretinde violarea dreptului său la un termen nerezonabil.

În cazul procedurii civile, data începerii curgerii termenului se apreciază la ziua

adresării cererii de chemare în judecată. Procedurile anterioare (în cazul procedurilor

disciplinare și a celor în contencios administrativ), în fața altor organe sau autorități a

administrației publice, decât cele judiciare, nu se iau în considerație la aprecierea

termenului nerezonabil.

Data expirării termenului în cazul procedurilor civile se finalizează cu adoptarea unei

hotărâri judecătorești asupra fondului pretențiilor și care a devenit definitivă. Lipsa unei

soluții judiciare asupra fondului pretențiilor nu împiedică reclamantul să pretindă

încălcarea dreptului la examinarea într-un termen rezonabil. Cu alte cuvine, procedurile

pendinte se iau în considerație.

Se remarcă că, procedurile extrajudiciare (recursuri, revizuiri) de obicei nu se includ

în calculul duratei procedurilor, decât dacă prin ele s-a examinat fondul cauzei și hotărârea

definitivă a fost casată.

Ține de notat că, în cazul în care speța implică o complexitate semnificativă, trebuie

menținut „justul echilibru” între exigențele celerității procedurilor judecătorești și

principiul general al bunei administrări ai justiției (cauza Boddaert contra Belgiei, decizi

cu privire la admisibilitate din 12 octombrie 1992).

13

După cum s-a constatat supra, cauza civilă, la acțiunea lui Victor Barbos, Parascovia

Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos) împotriva Elizavetei Munteanu

și Inei Mititelu, intervenienți accesorii Consiliul mun.Chișinău, Primăriei mun.Chișinău,

Agenției Servicii Publice, Agenției Proprietății Publice, notarului Elena Mocanu cu privire

la dispunerea demolării gardului și a casei de locuit construite ilegal prin acapararea

abuzivă a terenului proprietate municipală, declararea nulității actului juridic, dispunerea

radierii din Registrul bunurilor imobile a înscrisurilor referitoare la bunul imobil și

compensarea cheltuielilor de judecată, în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei, a fost depusă la 22 ianuarie 2013 și s-a finalizat odată cu

emiterea de către Curtea Supremă de Justiție la data de 16 iunie 2021 a deciziei

irevocabile, prin care a fost casată parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie

2020, în partea în care a fost casată hotărârea primei instanțe și pronunțată în această parte

o hotărâre nouă de admitere a acțiunii lui Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena

Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos) împotriva Elizavetei Munteanu și Inei

Mititelu, intervenienți accesorii Consiliul mun.Chișinău, Primăriei mun.Chișinău, Agenției

Servicii Publice, Agenției Proprietății Publice, notarului Elena Mocanu cu privire la

dispunerea demolării gardului și a casei de locuit construite ilegal prin acapararea abuzivă

a terenului proprietate municipală, cu menținerea în această parte a hotărârii din 02 iunie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. În rest, decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții

de Apel Chișinău și hotărârea din 02 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, au

fost menținute.

Aici se remarcă că, la depunerea prezentei cereri de chemare în judecată Victor

Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos) au solicitat

constatarea încălcării dreptului lor la judecarea în termen rezonabil a cauzei în care se

pretinde încălcarea pentru 7 ani și 8 luni, cu încasarea prejudiciului moral în mărime de

90000 de lei pentru această perioadă de timp.

Din punct de vedere al complexității, cauza civilă în care se pretinde încălcarea

termenului de judecare a cauzei este de complexitate medie după cum rezultă din

Regulamentul privind stabilirea gradelor de complexitate unice naționale a cauzelor

judiciare civile, penale și contravenționale, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr.149/11 din 29 martie 2011, obiectul acestei cauze fiind acțiunea negatorie

privind demolarea casei de locuit și a gardului construit ilegal. Examinarea acestei cauze

nu a fost îngreunată de necesitatea administrării unor probe, care nu ar fi putut fi

prezentate din vina reclamanților.

În ceea ce privește pluralitatea de părți, de menționat faptul că Victor Barbos,

Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos), erau reprezentați de

către un singur avocat, Coban Igor. La fel, și pârâtele Elizaveta Munteanu și Ina Mititelu,

erau reprezentate de avocata Lilia Gherman.

Astfel, pluralitatea de reclamanți și pârâți nu are legătură cauzală cu încălcarea

termenului rezonabil.

Cât privește, pluralitatea intervenienților accesorii în proces, aceștia au fost atrași în

proces abia după trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond, care ulterior fiind

14

citați în proces nu s-au prezentat la ședințele de judecată. Instanța de judecată de fiecare

dată constatată posibilitatea examinării cauzei în absența acestora.

Comportamentul justițiabililor într-o măsură redusă a dus la tergiversarea procesului.

Amânările ședințelor de judecată din cauza părților la proces au avut loc pe motive

justificative și fiind acceptate de instanța de judecată care potrivit art.9 alin.(1) din Codul

de procedură civilă, îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului,

fapt ce rezultă și din Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil (f.d. 83).

Cât privește conduita instanțelor de judecată, se reține că întârzierile imputabile

statului pot conduce la concluzia nerespectării unui „termen rezonabil”. Statul este

responsabil pentru toate serviciile sale, al autorităților judiciare, dar și al oricărei instituții

publice.

Comportamentul instanțelor de judecată care au examinat timp de 7 ani și 8 luni

cauza civilă în care se pretinde încălcarea termenului rezonabil de judecare (inițial în

prima instanță de la 22 ianuarie 2013 – 10 martie 2017 (4 ani și 3 luni), apoi în instanța de

apel de la 07 aprilie 2017 – 11 septembrie 2018 (1 an și 5 luni), iarăși în prima instanță de

la 23 octombrie 2018 – 02 iunie 2020 (1 an și 8 luni), instanța de apel de la 03 iunie 2020

– 17 noiembrie 2020 (6 luni), iar ulterior depunerii cererii de chemare în judecată și în

instanța de recurs, finalizându-se cu emiterea deciziei irevocabile din 16 iunie 2021, prin

care a fost casată parțial decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

partea admiterii acțiunii, cu menținerea în această parte hotărârea din 02 iunie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. În rest, fiind menținute decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe).

Așadar, una din cauzele tergiversării procesului constituie stabilirea unui termen

nejustificat de mare între ședințele de judecată. Durata medie dintre ședințele de judecată

fiind de 2 luni, chiar și 4 luni și mai mult.

Instanța de judecată justificând stabilirea ședințelor de judecată la un așa interval de

mare de timp pe motiv de supraîncărcare a instanței. Însă, reieșind din jurisprudența

CEDO, supraîncărcarea cronică nu poate justifica durata excesivă a procedurii (cauza

Probstmeier c. Germaniei).

La acest capitol, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că nu poate fi pus pe seama justițiabililor faptul că

statul nu este în stare să asigure activitatea normală a instanțelor de judecată, acestea din

urmă având un volum mare de lucru.

O altă cauză a încălcării termenului rezonabil fiind schimbarea repetată a completului

de judecată. Astfel, chiar la prima examinare în fond a cauzei civile enunțate, au fost

substituite trei complete de judecată.

Or, schimbarea repetată a judecătorilor într-un proces, nu exonerează statul de

obligații de a respecta termenul rezonabil, pentru că este sarcina statului să asigure buna

organizare a administrării justiției (cauza Lechner și Hess c. Austriei).

La acest subiect, se reține că reclamanții la 22 ianuarie 2013 s-au adresat cu acțiune

în judecată în cauza în care se pretinde încălcarea.

Inițial, cererea de chemare în judecată al acestora a fost acceptată spre examinare în

procedura judecătorului Ștefan Niță. Ulterior, la 14 decembrie 2015 respectivul magistrat a

15

fost promovat la Curtea de Apel Chișinău, iar cauza a fost redistribuită în mod aleatoriu

unui altul judecător și anume, Svetlanei Vîșcu, care la 23 decembrie 2015 a acceptat-o spre

examinare.

Însă, din motiv că judecătorului Svetlana Vîșcu i s-a acordat concediu pentru

îngrijirea copilului, cauza la 03 februarie 2016 a fost redistribuită repetat în mod aleatoriu

unui alt judecător și anume, lui Victor Sandu, care la 16 februarie 2016 a acceptat-o spre

examinare, iar la 10 martie 2017 acesta a pronunțat prima hotărâre judecătorească în cauza

enunțată.

O altă împrejurare de tergiversare a examinării cauzei, este transmiterea dosarului

spre rejudecare, care la fel constituie un motiv de încălcare a termenului rezonabil, întrucât

remiterea cauzelor spre reexaminare este de obicei dispusă ca urmare a erorilor comise de

către instanțele judecătorești inferioare, repetarea unor astfel de procedee în cadrul unui set

de proceduri dezvăluie o deficiență serioasă în sistemul judiciar.

Reieșind din cele menționate, nu poate fi reținută concluzia instanței de apel precum

că reclamanții au manifestat un comportament activ în cadrul procesului nominalizat,

exercitându-și în măsură deplină drepturile procesuale, implicit prin solicitări de audiere a

expertului, cereri și demersuri, implicit de amânare a examinării cauzei, cereri de acordare

a termenului pentru luare de cunoștință cu materialele cauzei, cât și altor înscrisuri

prezentate pe parcurs, demersuri de numire a expertizei tehnice în construcții, iar ședințele

de judecată au fost amânate pe motive obiective, motive care nu puteau fi înlăturate și care

nu pot fi imputate instanței, deoarece tergiversare examinării cauzei într-un termen

rezonabil s-a datorat nu doar comportamentul părților la proces, dar și a instanțelor

naționale de judecată care au avut obligația să asigure buna organizare a administrării

justiției, precum și ca urmare a erorilor comise de către instanțele judecătorești inferioare

(neatragerea unor persoane în proces etc.).

Cât privește miza pentru reclamanți, Colegiul lărgit conchide că cauza civilă în care

se pretinde încălcarea dreptului la examinare în termen rezonabil, este destul de importantă

pentru Victor Barbos și alți reclamanți, care în litigiul enunțat, au solicitat apărarea

dreptului de proprietate în instanță de acțiunile vecinei lor Elizaveta Munteanu care a

executat lucrări de construcție în lipsa acordului lor ca vecini și a documentației necesare

pe terenul comun ce constituie proprietate municipală, ce prezenta în viziunea lor pericol

atât pentru proprietatea dânșilor, cât și pentru viața și sănătatea lor, care în final după

depunerea prezentei cereri de chemare în judecată, s-a soldat cu respingerea acesteia.

În circumstanțele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că la cazul speței se atestă încălcarea dreptului

reclamanților Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica

(Barbos) la examinarea cauzei civile nominalizate supra la judecare în termen rezonabil,

or, durata de 7 ani și 8 luni (la momentul depunerii cererii de chemare în judecată și pentru

care se pretinde încălcarea), nu poate fi considerat drept termen rezonabil prin prisma

jurisprudenței CEDO de examinare a unei cauze de complexitate medie, în situația în care

pe final cauza a fost respinsă ca tardivă și neîntemeiată (după 8 ani și 6 luni).

16

Mai mult ca atât, în situația în care era evidentă tergiversarea intenționată a cauzei

sau inducerea eronată a mersului cauzei, instanțele de judecată naționale prin prisma art.61

alin.(1) din Codul de procedură civilă, puteau să pună capăt oricărui abuz de drepturi.

Deși legislația internă nu oferă o descifrare a noțiunii de „termen rezonabil”, totuși

ține de accentuat că prin obligarea respectării unui astfel de termen pentru înfăptuirea

actului justiției atât normele naționale, cât și cele internaționale invocă administrarea

justiției fără întârzieri neconforme de natură a-i compromite eficacitatea și

responsabilitatea, statul fiind responsabil pentru activitatea autorităților publice, inclusiv

ale instanțelor judecătorești.

Conform art.2 alin.(2)-(4), (6) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, repararea

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau

a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în

măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care

a depus cererea de reparare a prejudiciului (denumită în continuare reclamant). Prejudiciul

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară indiferent de vinovăția

instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de

executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de stat debitoare. Prejudiciul cauzat de

o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul i-a delegat atribuții de autoritate

publică prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară de către stat. Reparația

prejudiciului se face de la bugetul de stat. Mărimea reparației prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se stabilește de instanța de judecată în fiecare

caz în parte, în funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea,

precum și de pretențiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de

comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanței de

judecată și a autorităților relevante, de durata încălcării și de importanța procesului pentru

reclamant.

Din prevederile art.5 alin.(1) din aceeași Lege, rezultă că, în urma constatării faptului

că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de judecată decide asupra

acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului

moral, material, precum și a costurilor și a cheltuielilor de judecată.

Se reține că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral

este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire. Potrivit jurisprudenței CtEDO, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca

partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, astfel încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici

venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Dat fiind faptul, că s-a constatat încălcarea dreptului lui Victor Barbos, Parascovia

Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos) la judecarea în termen

17

rezonabil a cauzei civile la acțiunea acestora împotriva Elizavetei Munteanu și Inei

Mititelu, intervenienți accesorii Consiliul mun.Chișinău, Primăriei mun.Chișinău, Agenției

Servicii Publice, Agenției Proprietății Publice, notarului Elena Mocanu cu privire la

dispunerea demolării gardului și a casei de locuit construite ilegal prin acapararea abuzivă

a terenului proprietate municipală, declararea nulității actului juridic, dispunerea radierii

din Registrul bunurilor imobile a înscrisurilor referitoare la bunul imobil și compensarea

cheltuielilor de judecată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție că la cazul speței se atestă temeiurile prevăzute la art.2 alin.(2)-

(4) și alin.(6) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, de admitere a pretenției a reclamanților

privind încasarea prejudiciului moral pentru încălcarea dreptului lor la judecarea în termen

rezonabil a cauzei civile nominalizate supra.

Însă, prejudiciul moral solicitat de către reclamanți în sumă de 90000 de lei nu este

justificată ca cuantum, și nici concretizată, fără a se specifica se referă pentru fiecare

reclamant în parte sau constituie totalul acesteia. Or, unul din criteriile principale de

apreciere a mărimii prejudiciului moral este criteriul echității, potrivit căruia echivalentul

bănesc trebuie să prezinte o justă despăgubire care să nu constituie o sumă excesivă pentru

autorul daunei, nici venituri nejustificative pentru persoana lezată.

Astfel, ținând cont de principiul compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului

moral, precum și compensațiile acordate de CEDO pe categoria dată de litigii, instanța de

recurs consideră că suma de 20000 de lei pentru fiecare reclamant în parte, în total 80000

de lei, va constitui o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul cauzat recurenților/reclamanți

Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos), în

raport cu criteriile apreciate supra (miza pentru reclamanți, comportamentul părților, buna-

credință) și proporțională suferințelor suportate pentru durata excesivă de examinare a

cauzei civile în care se pretinde încălcarea.

Referitor la solicitarea privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică, instanța de

recurs reține următoarele.

În conformitate art.82 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată se

compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.

Conform art.90 lit.i) din Codul de procedură civilă, din cheltuielile de judecare a

cauzei fac parte cheltuielile de asistență juridică.

Potrivit art.94 alin.(1) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se

compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului

– proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Din dispozițiile art.96 alin.(1) și (11) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig

de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale,

necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează părții care a avut

câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Se reține că Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana

Chirica (Barbos) în acțiunea lor pe lângă pretențiile principale, au solicitat suplimentar

18

compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5500 de lei plus comisionul

bancar în sumă de 55 de lei, în total 5555 de lei suportate în prima instanță, anexând

ordinul de încasare a numerarului nr.XXXXX din 09 decembrie 2020 și cererea în care a

fost indicată lista detaliată a actelor/acțiunilor efectuate în prezenta cauză civilă de către

avocatul Igor Coban în interesul ultimilor în baza mandatului seria MA nr.1464033 din 22

octombrie 2020 (f.d.9, 126-127).

Potrivit listei menționate, avocatul Igor Coban, în interesele clienților săi Victor

Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos), a efectuat

următoarele acțiuni în prima instanță: studierea materialelor dosarului – 800 de lei;

consultarea clienților – 500 de lei; întocmirea cererii de chemare în judecată – 1500 de lei;

efectuarea copiilor și certificarea acestora la actele anexate la cererea de chemare în

judecată – 500 de lei; depunerea cererii – 200 de lei; întocmirea obiecțiilor la referință și la

raportul prezentat de pârât, întocmirea cererii de compensare a cheltuielilor de judecată –

500 de lei; participarea la ședința de judecată – 500 de lei; comisionul bancar achitat la

bancă în mărime de 55 de lei.

Totodată, în cererea de apel Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian

(Barbos) și Diana Chirica (Barbos) au solicitat compensarea cheltuielilor de asistență

juridică suportate în instanța de apel în mărime de 5000 de lei plus 50 de lei, în total 5050

de lei, prezentând doar ordinul de încasarea a numerarului nr.XXXXX din 15 martie 2021,

fără a prezenta raportul de activitate al avocatului Igor Coban, deși potrivit practicii Curții

Europene pentru probarea cheltuielilor de asistență juridică partea care solicită să fie

compensate trebuie să prezinte dovada achitării onorariului avocatului, inclusiv Raportul

de activitate al avocatului, din care să rezulte lista detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de

către avocat în interesele clientului, timpul aferente și tariful (orar sau fix) aplicat

(f.d.164).

Se reține că în cererea de recurs recurenții nu au solicitat compensarea cheltuielilor de

judecată.

Astfel, reieșind din faptul că în prezenta speță acțiunea depusă de Victor Barbos,

Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos) a fost parțial

admisă, fiind constatată încălcarea dreptului ultimilor la judecarea în termen rezonabil a

cauzei civile în care se pretinde încălcarea, cu dispunerea încasării în beneficiul acestora a

prejudiciului moral estimat în sumă a câte 20000 de lei pentru fiecare reclamant în parte, și

pornind de la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia cheltuielile

pentru asistență juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca

mărime, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție conchide că suma de 5555 de lei pentru prima instanță și 2525 de lei pentru

instanța de apel cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, ca mărimi sunt echitabile și

rezonabile, care urmează a fi încasate din contul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos).

Pe cale de consecință, și, luând în considerație că prin probele pertinente și

concludente anexate la materialele cauzei cu certitudine s-a constatat faptul încălcării

dreptului recurenților Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana

Chirica (Barbos) la judecarea în termen rezonabil a cauzei în care se pretinde încălcarea,

19

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de către ultimii urmează a fi admis, casată integral decizia din

12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 23 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere parțială a acțiunii,

prin care se constată încălcarea dreptului Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian

(Barbos) și Diana Chirica (Barbos) la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile la

acțiunea acestora împotriva Elizavetei Munteanu și Inei Mititelu, intervenienți accesorii

Consiliul mun.Chișinău, Primăriei mun.Chișinău, Agenției Servicii Publice, Agenției

Proprietății Publice, notarului Elena Mocanu cu privire la dispunerea demolării gardului și

a casei de locuit construite ilegal prin acapararea abuzivă a terenului proprietate

municipală, declararea nulității actului juridic, dispunerea radierii din Registrul bunurilor

imobile a înscrisurilor referitoare la bunul imobil și compensarea cheltuielilor de judecată,

cu încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos) a

sumei de 20000 de lei pentru fiecare reclamant în parte cu titlu de prejudiciu moral cauzat

în rezultatul încălcării termenului de judecare a cauzei în care se pretinde încălcarea, în

total 80000 de lei, precum și suma de 8080 de lei cheltuieli de asistență juridică (5555 de

lei pentru prima instanță și 2525 de lei pentru instanța de apel), în rest, acțiunea depusă de

Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos) de

respins ca neîntemeiată.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanțele de judecată

ierarhic inferioare în mod neîntemeiat au respins integral prezenta acțiune, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul declarat de către Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena

Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos), reprezentanți de avocatul Igor Coban, de a

casa integral decizia din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 23

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi de

admitere parțială a acțiunii.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian

(Barbos) și Diana Chirica (Barbos), reprezentați de avocatul Igor Coban.

Se casează integral decizia din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

23 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos)

și Diana Chirica (Barbos) împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire

la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, repararea

20

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, și se pronunță o hotărâre

nouă prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Victor Barbos, Parascovia

Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana Chirica (Barbos) împotriva Ministerului Justiției

al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Se constată încălcarea dreptului lui Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian

(Barbos) și Diana Chirica (Barbos) la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, la

acțiunea depusă de Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și Diana

Chirica (Barbos) împotriva Elizavetei Munteanu și Inei Mititelu, intervenienți accesorii

Consiliul mun.Chișinău, Primăriei mun.Chișinău, Agenției Servicii Publice, Agenției

Proprietății Publice, notarului Elena Mocanu cu privire la dispunerea demolării gardului și

a casei de locuit construite ilegal prin acapararea abuzivă a terenului proprietate

municipală, declararea nulității actului juridic, dispunerea radierii din Registrul bunurilor

imobile a înscrisurilor referitoare la bunul imobil și compensarea cheltuielilor de judecată.

Se încasează din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova în beneficiul lui Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și

Diana Chirica (Barbos) suma de 20000 (douăzeci de mii) de lei MD pentru fiecare

reclamant în parte cu titlu de prejudiciu moral, în total 80000 (opt zeci de mii) de lei MD.

Se încasează din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova în beneficiul lui Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian (Barbos) și

Diana Chirica (Barbos) suma de 8080 (opt mii opt zeci) de lei MD cheltuieli de asistență

juridică.

În rest, acțiunea depusă de Victor Barbos, Parascovia Barbos, Elena Luchian

(Barbos) și Diana Chirica (Barbos), se respinge ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședințe,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Aliona Miron

21