3ra-411/22 — anularea actului administrativ, completarea pină la marimea legala a suprafetelor cotelor de teren

3ra-411/22 — anularea actului administrativ, completarea pină la marimea legala a suprafetelor cotelor de teren (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-411/22

2-18112592-01-3ra-14042022

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul central (jud. I. Talmaci)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Vasile Grosu și Maria Grosu,

reprezentați de avocatul Vasile Pruteanu,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Ion Platon, Vasile Nicolaescu, Ion Chilianu, Vasile Botnaru, Gheorghe

Botnaru, Vasile Botnaru, Liuba Vasilica, Constantin Spînu, Vasile Grosu, Viorel

Danaila, Viorel Oprea împotriva Primăriei comunei Lozova și Consiliului comunal

Lozova, terț Întreprinderea Individuală „Mamulat Victor” cu privire la anularea

actului administrativ, completarea până la mărimea legală a suprafețelor cotelor de

teren, prin anularea rezultatelor licitațiilor, restituirea terenurilor și eliberarea

titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren,

împotriva deciziei din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Vasile Grosu și Maria Grosu, reprezentați de avocatul

Vasile Pruteanu împotriva hotărârii din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei Strășeni,

sediul central,

c o n s t a t ă :

La data de 23 mai 2018 Ion Platon, Vasile Nicolaescu, Ion Chilianu, Vasile

Botnaru, Gheorghe Botnaru, Vasile Botnaru, Liuba Vasilica, Constantin Spînu,

Vasile Grosu, Viorel Danaila, Viorel Oprea au depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei comunei Lozova și Consiliului comunal Lozova cu privire la

completarea până la mărimea legală a suprafețelor cotelor de teren, prin anularea

rezultatelor licitațiilor, restituirea terenurilor și eliberarea titlurilor de autentificare a

dreptului deținătorului de teren (f.d. 1-2 vol. I).

1

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au indicat că,

administrația publică locală le-a acordat cu drept de proprietate, cote de teren în

limitele prevăzute de legislație. Însă, deși pentru unele terenuri alocate le-au fost

eliberate titluri de autentificare a dreptului deținătorului de teren, pentru terenurile

alocate din rezerva Primăriei comunei Lozova în sectorul 120, cu numărul cadastral

xxxx, nu le-au fost eliberate actele respective, sub diferite pretexte, deși terenurile

în litigiu sunt prelucrate de reclamanți, care au achitat impozitul funciar.

Reclamanții au specificat că, la 24 octombrie 2017, în temeiul deciziei

Consiliului comunal Lozova nr. 4/9 din 25 august 2017, terenul în litigiu a fost

vândut la licitație ÎI „Mamulat Victor”, fără a anunța deținării de facto a terenului.

Astfel reclamanții consideră că, au fost deposedați ilegal de o parte din terenurile pe

care le dețineau și le prelucrau.

Reclamanții au menționat că diferența dintre suprafețele de teren alocate și

suprafețele de teren deținute constituie, după cum urmează: Ion Platon-0,30 ha,

Vasile Nicolaescu-0,12 ha, Ion Chilianu-0,12 ha, Vasile Botnaru-0,29 ha, Gheorghe

Botnaru – 0,06 ha, Vasile Botnaru-0,06 ha, Liuba Vasilica-0,12 ha, Constantin

Spînu-0,12 ha, Vasile Grosu-0,09 ha, Viorel Danaila-0,30 ha, Viorel Oprea -0,12

ha.

Reclamanții au specificat că, la 13 aprilie 2018 s-au adresat Primăriei comunei

Lozova și Consiliului comunal Lozova cu cerere prealabilă, prin care au solicitat

completarea până la mărimea legală, prin anularea rezultatelor licitației și a deciziei

Consiliului comunal Lozova nr. 4/9 din 25 august 2017, prin care terenurile de la

fermă, cu suprafața de 1,3281 ha au fost vândute la licitație ÎI „Mamulat Victor”.

Reclamanții au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, completarea

până la mărimea ilegală a suprafețelor cotelor de teren ale reclamanților, prin

anularea rezultatelor licitației și a deciziei Consiliului comunal Lozova nr. 4/9 din

25 august 2017, prin care terenurile de la fermă, cu suprafața de 1,3281 ha, au fost

vândute la licitație ÎI „Mamulat Victor”, restituirea terenurilor proprietarilor de fapt

a acestora și eliberarea pentru fiecare din reclamanți a titlurilor de autentificare a

dreptului deținătorului de teren pentru întreaga suprafață a cotelor de teren și

încasarea cheltuielilor de judecată.

La 28 noiembrie 2018 Maria Grosu a depus cerere prin care a solicitat

admiterea în proces, în temeiul art. 65 din Codul de procedură civilă, în calitate de

intervenient principal cu pretenții proprii, solicitând completarea până la marimea

ilegală a suprafețelor cotelor de teren ale reclamanților, prin anularea rezultatelor

licitației și a deciziei Consiliului comunal Lozova nr. 4/9 din 25 august 2017, prin

care terenurile de la fermă, cu suprafața de 1,3281 ha, au fost vândute la licitație ÎI

„Mamulat Victor”, restituirea terenurilor proprietarilor de fapt a acestora și

eliberarea pentru fiecare din reclamanți a titlurilor de autentificare a dreptului

deținătorului de teren pentru întreaga suprafață a cotelor de teren și încasarea

cheltuielilor de judecată (f.d.218 vol. I).

Maria Grosu a menționat că, administrația publică locală a atribuit ei și soțului

acesteia Vasile Grosu, cu drept de proprietate, cote de teren în limitele prevăzute de

legislație, cu suprafața totală de 2,28 ha. Astfel, pentru o parte din terenurile alocate

acestora le-au fost eliberate titluri de autentificare a dreptului deținătorului de teren,

2

însă pentru terenurile, alocate din rezerva Primăriei comunei Lozova în sectorul 120,

cu numărul cadastral xxxx, sub diferite pretexte, nu le-au fost eliberate actele

respective.

La data de 28 iulie 2020 Ion Platon a depus cerere prin care a solicitat anularea

tuturor deciziilor ce țin de înstrăinarea terenului în litigiu, recunoașterea dreptului

său de proprietate asupra 0,30 ha, obligarea Primăriei Lozova să-i elibereze actele,

ce confirmă legalitatea deținerii acestui teren și încasarea din contul Primăriei

Lozova a prejudiciului material și moral (f.d.1-2 vol. III).

În motivarea cererii, suplimentar celor indicate în cererea de chemare în

judecată a menționat că, în anul 1993 i-a fost atribuit un lot pentru construcția casei,

grădină și livadă, cu suprafața de 0,65 ha. Ulterior, în anul 1994, a fost informat de

inginerul cadastral al administrației publice locale, că livada atribuită anterior, trece

în intravilanul localității și urmează a-i fi atribuit un alt teren, fiindu-i propus

schimbul terenurilor atribuite anterior, pe un teren dintr-un sector mai apropiat.

Reclamantul a susținut că, deși cedase terenurile atribuite anterior, nu i s-a

oferit un alt lot de teren, până în anul 1995, când a acceptat atribuirea unui lot de pe

terenul gunoieștei fermei satului, oferindu-i posibilitatea de a folosi aceeași

suprafață, care i-a fost atribuită inițial.

Reclamantul Ion Platon a menționat că terenul în litigiu, deși îi aparținea

reclamantului, a fost vândut ilegal ÎI „Mamulat Victor”, respectiv, decizia

Consiliului comunal Lozova de formare a bunului imobil și scoaterea la licitație sunt

ilegale și urmează a fi anulate.

Prin încheierea protocolară din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Strășeni,

sediul central ÎI „Mamulat Victor” a fost atras în calitate de intervenient accesoriu

(f.d.229 vol. I).

Prin hotărârea din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul central

s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de Ion Platon, Vasile Nicolaescu,

Ion Chilianu, Vasile Botnaru, Gheorghe Botnaru, Vasile Botnaru, Liuba Vasilica,

Constantin Spînu, Vasile Grosu, Viorel Danaila, Viorel Oprea împotriva Primăriei

comunei Lozova și Consiliului comunal Lozova privind anularea rezultatelor

licitației, a deciziei Consiliului comunal Lozova nr. 4/9 din 25 august 2017 și

eliberarea pentru fiecare din reclamanți a titlurilor de autentificare a dreptului

deținătorului de teren (f.d. 31 vol. III).

La data de 13 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, Vasile

Grosu și Maria Grosu, reprezentați de avocatul Vasile Pruteanu, au depus apel

împotriva hotărârii din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul central

(f.d.33-34 vol. III).

Prin încheierea din 31 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost declarat

inadmisibil apelul depus de Vasile Grosu și Maria Grosu, reprezentați de avocatul

Vasile Pruteanu (f.d.109-110 vol. III).

Prin decizia din 02 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost respins

recursul depus de Ion Platon, s-a admis recursul depus de Vasile Grosu și Maria

Grosu, reprezentați de avocatul Vasile Pruteanu, s-a anulat încheierea din 31 martie

2021 a Curții de Apel Chișinău și restituită cauza la Curtea de Apel Chișinău, pentru

rejudecare (f.d.179-184 vol. III).

3

La data de 06 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice, Vasile Grosu și

Maria Grosu, reprezentați de avocatul Vasile Pruteanu, au depus motivarea apelului

împotriva hotărârii din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul central (f.d.

189-192 vol. III)

Prin decizia din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Vasile Grosu și Maria Grosu, reprezentați de avocatul Vasile Pruteanu

împotriva hotărârii din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul central

(f.d.69-77 vol. IV).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, în baza deciziei

nr. 5/1 din 26 august 2016, Consiliul comunal Lozova a permis efectuarea

măsurărilor terenului din sectorul xxx, fosta gunoiște a fermei, cu suprafața de

2,5706 ha, pentru perfectarea planului geometric cu nr. cadastral xxx. Iar, în baza

deciziei Consiliului comunal Lozova nr. 6/6 din 18 noiembrie 2016, terenul cu nr.

cadastral xxx, cu suprafața de 2,5706 ha, cu destinație agricolă, a fost înregistrat cu

drept proprietate al UAT Lozova.

Totodată, instanța de apel a relevat că, la 24 martie 2017 Consiliul comunal

Lozova a adoptat decizia nr. 2 cu privire la formarea prin separare a bunurilor

imobile, prin care s-a permis formarea bunului imobil prin separare din terenul cu

nr. cadastral xxx, cu suprafața de 2,5706 ha, a 2 bunuri imobile: bun imobil cu

suprafața de 1,2425 ha și bun imobil cu suprafața de 1,3281 ha și înregistrarea

acestora. Iar, conform borderoului de calcul, prețul normativ al terenului constituia

14 847 de lei.

Instanța de apel a menționat că prin decizia Consiliul comunal Lozova nr. 4/9

din 25 august 2017 a fost scos la licitație publică cu strigare, cu dreptul de încheiere

a contractului de vânzare-cumpărare, terenul cu nr. cadastral xxxx, cu suprafața de

1,3281 ha, cu destinație agricolă, în vecinătate cu ÎI „Mamulat Victor”, fosta fermă,

la prețul de 35000 de lei. Iar, la data de 06 octombrie 2017, în Monitorul Oficial nr.

356-359 (6279-6282), a fost publicat anunțul Primăriei comunei Lozova despre

desfășurarea licitației cu strigare de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu pentru

data de 24 octombrie 2017, ora 16:00.

Instanța de apel a indicat că, potrivit procesului-verbal al Comisiei de licitație

nr. 2 din 24 octombrie 2017, la licitație a fost înstrăinat terenul cu nr. cadastral xxxx,

cu suprafața de 1,3281 ha, la prețul de 122500 de lei, cumpărătorul devenind ÎI

„Mamulat Victor”. Respectiv, la data de 21 noiembrie 2017 Unitatea Administrativ

Teritorială Lozova, în persoana primarului Lilian Botnaru, în calitate de vânzător și

ÎI „Mamulat Victor”, în calitate de cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-

cumpărare a bunului imobil în litigiu.

Instanța de apel a invocat că circumstanțele cauzei urmează a fi raportate la

normele de drept în vigoare la data desfășurării procedurii administrative, și anume

Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, în vigoare la data

emiterii actului administrativ contestat.

Cu referire la pretenția privind anularea deciziei Consiliului comunal Lozova

nr. 4/9 din 25 august 2017 cu privire la scoaterea la licitație publică cu strigare a

dreptului de vânzare-cumpărare, instanța de apel a conchis că, aceasta a fost emisă

cu respectarea procedurii stabilite pentru vânzarea terenurilor proprietate a unităților

4

administrativ-teritoriale, fiind aplicate corect normele legale, care reglementează

această procedură.

Referitor la pretenția privind completarea până la mărimea legală a suprafețelor

cotelor de teren, prin anularea rezultatelor licitației din data de 24 octombrie 2017,

prin care terenul cu suprafața de 1,3281 ha a fost vândut la licitație ÎI „Mamulat

Victor”, instanța de apel a stabilit că, nu există încălcări din partea autorității publice

pârâte în cadrul organizării și desfășurării licitației, care ar duce la nulitatea

procedurii sau anularea rezultatelor licitației și a procesului-verbal nr. 2 din data de

24 octombrie 2017.

Instanța de apel a reținut că, până a scoate la licitație terenul în litigiu,

autoritatea publică pârâtă a acordat temporar terenul respectiv în folosință

reclamanților, însă acest fapt nu echivalează cu înregistrarea dreptului de proprietate

asupra acestui teren, pe numele reclamanților. Deși, la materialele dosarului sunt

anexate cererile reclamanților, datate cu anii 2016-2017, prin care aceștia au solicitat

trecerea în proprietate a terenului în litigiu, până la completarea cotelor valorice,

procedura respectivă nu a fost finalizată.

Cu referire la pretenția reclamanților privind restituirea terenurilor

proprietarilor și eliberarea pentru fiecare din reclamanți a titlurilor de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, pentru întreaga suprafață a cotelor de teren, instanța

de apel a menționat că, contractul de vânzare-cumpărare a terenului cu nr. cadastral

xxxx, încheiat între Primarul comunei Lozova și ÎI „Mamulat Victor”, a fost

înregistrat la Serviciul cadastral Strășeni al Agenției Servicii Publice la 21 noiembrie

teren persoanelor, care anterior au deținut temporar acest teren cu dreptul de

folosință, or, proprietarul terenului la moment este ÎI „Mamulat Vitor”, care a

dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren cu respectarea legislației în

vigoare.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelanților Vasile Grosu

și Maria Grosu, reprezentați de avocatul Vasile Pruteanu precum că, terenul în litigiu

a fost vândut ÎI „Mamulat Victor” fără știrea deținătorilor de facto a terenurilor. Or,

după cum s-a menționat mai sus, la data de 06 octombrie 2017, în Monitorul Oficial

nr. 356-359 (6279-6282), a fost publicat anunțul Primăriei comunei Lozova despre

desfășurarea licitației cu strigare de vânzare-cumpărare a terenului cu nr. cadastral

xxxx, cu suprafață 1,3281 ha, pentru data de 24 octombrie 2017, ora 16:00. Astfel,

autoritatea publică a respectat prevederile pct. 11 din Regulamentul privind licitațiile

cu strigare și cu reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 136 din 10 februarie

2009.

La data de 31 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Vasile

Grosu și Maria Grosu, reprezentați de avocatul Vasile Pruteanu au depus recurs

împotriva deciziei din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi

decizii de admitere a cererii de chemare în judecată depuse de Vasile Grosu și Maria

Grosu, (f.d. 79-81, 97-98 vol. IV).

În motivarea recursului, suplimentar celor indicate în cererea de chemare în

judecată, recurenții au menționat că, instanțele ierarhic inferioare au încălcat și

5

aplicat eronat normele de drept material, precum si au apreciat arbitrar probele

prezentate de parți.

Recurenții au specificat că, în fapt, administrația publică locală le-a atribuit cu

drept de proprietate cote de teren echivalente, cu suprafață totală de 2,28 ha și

anume, câte 0,76 ha lui Vasile Grosu, Mariei Grosu și Verei Grosu, ultima fiind

moștenită de Vasile Grosu, fapt confirmat prin fișa de evidență a plătitorului de

impozite Vasile Grosu pentru anii 2018, 2019, eliberată de Primăria comunei

Lozova, în care este indicat faptul că, Vasile Grosu dispune de terenuri cu destinație

agricolă, cu suprafața de 1,52 ha, iar Maria Grosu de terenuri cu destinație agricolă,

cu suprafața de 0,76 ha.

Recurenții au specificat că, potrivit extrasului din Registrul cadastral al

Primăriei, Vasile Grosu dispune de terenuri agricole cu suprafața de 0,38 ha și 0,38

ha, în total 0,76 ha, la fel ca și Maria Grosu. Iar, conform actului din 25 mai 2001,

Comisia funciară a Consiliului comunal Lozova a realizat inventarierea terenului,

aflat de facto în proprietatea și folosința lui Vasile Grosu și Mariei Grosu, constatând

ca deși recurenții trebuie să dețină în proprietate în total 2,28 ha, dar, de fapt au doar

2,25 ha.

Recurenții Vasile Grosu și Maria Grosu au menționat că, Primăria comunei

Lozova deși le-a alocat terenuri din rezervă, cu numărul cadastral 8022120405, sub

diferite pretexte, nu le-a eliberat titlurile deținătorilor de teren, deși terenurile sunt

folosite și prelucrate de recurenți.

La fel, recurenții au invocat că, la 24 octombrie 2017, în temeiul deciziei

Consiliului comunal Lozova nr. 4/9 din 25 august 2017, fără a anunța posesorii de

facto a terenului în litigiu, a fost vândut la licitație terenul cu suprafața de 1,3281 ha

ÎI „Mamulat Victor”. Respectiv, posesorii de facto au fost deposedați ilegal de o

parte din terenurile, pe care le dețineau și le prelucrau în acest sector.

Recurenții au invocat că, potrivit titlurilor de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, lui Vasile Grosu și Mariei Grosu li s-au alocat terenuri, cu

suprafața totală de 2,1631 ha. Însă, din informația nr. 291, prezentată de Primăria

comunei Lozova la 15 octombrie 2018, recurenții de facto dețin doar 2,1631 ha, deși

urmează să dispună de terenuri cu suprafața totală de 2,28 ha, suprafață pentru care

achită impozit funciar. Respectiv, urmează sa li se mai aloce în natură încă 0,1169

ha.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare pînă la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Respectiv, procedura

de contencios administrativ în prezenta speță în partea procedurală urmează a fi

examinată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ, aprobat prin Legea nr.

116 din 19 iulie 2018.

6

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 decembrie 2021,

iar dispozitivul deciziei instanței de apel a fost notificat avocatului Vasile Pruteanu,

la data de 30 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, fapt confirmat prin

extrasul din poșta electronică (f.d.78 vol. IV).

La data de 31 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice Vasile Grosu

și Maria Grosu, reprezentați de avocatul Vasile Pruteanu au depus recurs împotriva

deciziei din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.79-81 vol. IV).

Decizia motivată din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată avocatului Vasile Pruteanu, la data de 09 martie 2022, prin intermediul

poștei electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică (f.d. 82 vol. IV).

La data de 16 martie 2022, Vasile Grosu și Maria Grosu, reprezentați de

avocatul Vasile Pruteanu au depus motivarea recursului împotriva deciziei din data

de 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.97-98 vol. IV).

Astfel, recursul depus de către Vasile Grosu și Maria Grosu, reprezentați de

avocatul Vasile Pruteanu este în termen.

La data de 15 aprilie 2022, în adresa lui Ion Platon, Vasile Nicolaescu, Ion

Chilianu, Vasile Botnaru, Gheorghe Botnaru, Vasile Botnaru, Liuba Vasilica,

Constantin Spînu, Vasile Grosu, Viorel Danaila, Viorel Oprea, Primăriei comunei

Lozova și Consiliului comunal Lozova a fost expediată copia recursului depus de

Vasile Grosu și Maria Grosu, reprezentați de avocatul Vasile Pruteanu, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței. Însă, aceștia nu și-au valorificat

dreptul lor procedural și nu au depus referințe.

Totodată, la data de 03 mai 2022, Ion Platon a depus referință la recursul lui

Vasile Grosu și Maria Grosu, reprezentați de avocatul Vasile Pruteanu, menționând

că susține integral cererea de recurs depusă de Vasile Grosu și Maria Grosu,

reprezentați de avocatul Vasile Pruteanu și a solicitat casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea

depusă de Ion Platon să fie admisă (f.d. 39-48 vol. III).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Vasile Grosu și Maria

Grosu, reprezentați de avocatul Vasile Pruteanu, în raport cu actele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

7

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

8

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Vasile Grosu și Maria Grosu, reprezentați de avocatul

Vasile Pruteanu.

În conformitate cu art. 258 alin. (3), art. 230 și art. 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul depus de Vasile Grosu și Maria Grosu, reprezentați de avocatul Vasile

Pruteanu se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

9