Chertok împotriva Ungariei

A cincea secțiune CAUZA CERTOK v. HUNGARY (Cererea nr. 53130/20) HOTĂRÂREA Strasburg 5 martie 2026 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Chertok v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), în calitate de comitet compus din: María Elósegui, Președintele, Gilberto Felici, Diana Sârcu , judecători și Sophie Piquet, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere: cererea (nu.

53130/20) împotriva Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 9 noiembrie 2020 de către un național rus, dl Dmitriy Vladimirovich Chertok („reclamantul”), care s-a născut în 1972 și locuiește la Moscova și care a fost reprezentat de dna E. Frank, un avocat care practică în Budapesta; decizia de a anunţa plângerile referitoare la art. 5 § 1 şi art. 5 § 4 din Convenție către Guvernul maghiar (“ Guvernul”), reprezentat de agentul lor, dl Z. Tallódi, din Ministerul Justiției și să declare inadmisibil restul cererii; observațiile părților; având deliberat în particular la 12 februarie 2026, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI 1. Cererea se referă la detenția prelungită a reclamantului și la nerespectarea legalității detenției sale la intervale rezonabile.

La 8 iulie 2019, reclamantul, un cetățean rus, a fost arestat la granița română-hongară, în cadrul unui mandat de arestare internațional eliberat de autoritățile ruseşti pentru acuzații de fraudă. La 10 iulie 2019, el a fost deținut în detenție provizorie de către Curtea Înaltă de la Budapesta. Ministerul Ungar al Justiției a primit o cerere de extrădare din partea Rusiei la 14 august 2019. 5 . În cursul procedurii ulterioare de extrădare, Curtea Înaltă de la Budapesta a cerut în mod repetat autorităților ruse să ofere diferite garanții și să furnizeze informații suplimentare cu privire la acuzațiile și procedurile penale în curs împotriva reclamantului în Rusia și la modul în care acesta va fi tratat în caz de extradare.

Prima anchetă a fost trimisă autorităților ruse la 10 iulie 2019, dar răspunsul lor a fost incomplet. Curtea Înaltă de la Budapesta a trimis anchete suplimentare la 9 septembrie 2019, 28 octombrie 2019 și 18 noiembrie 2019, la care autoritățile ruse au răspuns la 17 decembrie 2019. În urma unei audieri din 28 ianuarie 2020, Curtea Înaltă de la Budapesta a formulat o nouă cerere de informații autorităților ruse. În lipsa unui răspuns, Curtea Înaltă de la Budapesta a repetat întrebările sale la 26 martie 2020 și 11 iunie 2020. Autoritățile ruse au răspuns la 12 iunie 2020 și, în urma audierii în Curtea Înaltă de la Budapesta la 28 iunie 2020. 6 . La 7 iulie 2020, Curtea Supremă Budapesta a constatat că condițiile pentru extrădarea reclamantului au fost îndeplinite și a ordonat detenția sa în extrădare.

Acesta a constatat că, pe baza informațiilor furnizate de autoritățile ruse, nu s-a putut stabili că reclamantul a fost urmărit pentru opiniile sale politice, ceea ce ar fi împiedicat extrădarea sa. În conformitate cu art. 22 alineatul (3) din Legea nr. XXXVIII din 1996 privind asistența juridică reciprocă internațională în materie penală, detenția reclamantului a început la 14 august 2019, când ministrul ungar al Justiției a primit un mandat de arestare din partea autorităților ruse. În conformitate cu art. 22 alineatul (1) din aceeași lege, detenția în extrădare poate dura șase luni și poate fi prelungită pentru încă șase luni. În timp ce au trecut deja şase luni din 14 august 2019, Curtea Înaltă de la Budapesta a prelungit detenţia reclamantului pentru încă şase luni, până la 14 august 2020. La 7 august 2020, hotărârea Curții Hight din Budapesta a fost susținută de Curtea de Apel din Budapesta.

Reclamantul a contestat fără succes deciziile din Curtea Constituțională. Curtea Constituțională a considerat inadmisibilă plângerea sa deoarece nu are competența de a revizui deciziile. La 10 august 2020, reclamantul a solicitat azil, susținând că autoritățile ruse căutau extrădarea sa din motive politice, din cauza activităților sale în calitate de jurnalist și consilier pentru societățile de investiții străine. 10. La 12 august 2020, Curtea Înaltă de la Budapesta a constatat că detenția reclamantului a fost extinsă pentru ca procesul de azil, dar că nu a putut depăși 24 de luni și, prin urmare, nu a putut continua peste 8 iulie 2021. 11 . Prelucrarea cererii de azil ale reclamantului a început la 13 august 2020. Reclamantul a fost intervievat în aceeași zi.

Între octombrie 2020 și 19 ianuarie 2021 autoritatea de azil a colectat informații de la Ministerul Justiției cu privire la procedurile de extrădare, de la Oficiul de Protecție a Constituției cu privire la riscul de securitate națională reprezentat de solicitant, precum și informațiile de țară de la Centrul său de Documentare. 12 . La 3 februarie 2021, autoritatea de azil a respins cererea de azil a reclamantului.

Acesta a remarcat faptul că termenul general de 60 de zile pentru examinarea cererii reclamantului ar trebui să fi expirat la 12 octombrie 2020: cu toate acestea, deoarece termenul de prelucrare nu include timpul luat de autoritățile pentru a obține avize de experți și pentru a traduce cererea și alte documente, termenul expirat în schimb la 15 februarie 2021. 13. Reclamantul a contestat această decizie în Curtea Înaltă de la Budapesta, care și-a respins provocarea la 27 aprilie 2021. El a depus o cerere de reexaminare la Kúria . 14. Potrivit Guvernului, la 10 iunie 2021 Kúria a informat Ministerul Justiției că a respins cererea de reexaminare judiciară ca fiind inadmisibilă. De asemenea, Guvernul a susținut că, la 2 iulie 2021, reclamantul a depus o nouă cerere de azil, respinsă de autoritatea de azil la 7 iulie 2021. 15. La 8 iulie 2021, reclamantul a fost extraditat în Rusia.

16. În temeiul articolului 5 §§ §§ §§ §§ 4 din Convenție, reclamantul se plânge de nerespectarea corectă a procesului său depus de Rusia a avut un motiv politic ulterior și de a preveni o posibilă încălcare a drepturilor omului a fost extrădată în Rusia; de lungimea excesivă a detenției sale de extrădare; și de lipsa oricărei posibilități de revizuire a licității detenției sale continue la intervale rezonabile. EVALUAREA TRIBUNALULUI ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 5 § 1 AL CONVENŢIEI 17. Principiile generale privind legalitatea detenției în aşteptarea extradiţiei au fost rezumate în Shiksaitov v. Slovacia , nos. 56751/16 și 33762/17, §§ 53-56, 10 decembrie 2020. 18. Reclamantul a susținut că instanța internă nu a evaluat în mod corespunzător dacă urmărirea sa a fost motivată din punct de vedere politic sau dacă drepturile sale omului ar fi respectate dacă ar fi extraditat în Rusia.

Curtea remarcă că nu există nici o indicație că procedurile instanțelor interne nu s-au conformat cu normele de fond și procedural ale dreptului național, sau că procesul a fost în nici un fel arbitrar. Curtea Înaltă de la Budapesta și Curtea de Apel au evaluat în mod corespunzător dacă există vreo obstacolă juridică în ceea ce privește extrădarea reclamantului, inclusiv excepția infracțiunii politice (a se vedea punctul 6 de mai sus), și au constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru extrădarea reclamantului. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că nu pare să fi existat încălcarea articolului 5 § 1 litera (f) din convenție prin tratament de către instanțele interne a cererii de extrădare a reclamantului.

19. În ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la durata deținerii sale de extrădare, Curtea constată că reclamantul a fost arestat la 8 iulie 2019 și extradat în Rusia la 8 iulie 2021. Prin urmare, procedura de extrădare a durat doi ani, care reprezintă limita legală pentru durata generală a detenției în aşteptarea extrădarii în temeiul legislației interne. 20. Curtea nu constată că durata generală a procedurii de extrădare și perioada de detenție a reclamantului au fost excesivă, în ciuda lungimii sale considerabile. În special, între 10 iulie 2019 și 7 august 2020, două instanțe au luat decizii privind extrădarea reclamantului.

Deși procedurile din instanța de primă instanță au durat aproape un an, acest lucru a fost din cauza faptului că instanța a luat măsuri active și adecvate, în interesul reclamantului, pentru a obține de la autoritățile ruse orice informații necesare pentru a ajunge la o decizie bine fundamentată cu privire la cererea de extrădare (a se vedea punctul 5 mai sus). Curtea de recurs a hotărât în termen de o lună. Cu toate acestea, ca urmare a cererii de azil ale reclamantului, detenția sa a fost prelungită pentru un an în urmă în care autoritatea de azil a evaluat și a respins cererea de azil (a se vedea punctele 11 și 12 de mai sus), Curtea de Apel din Budapesta a hotărât apelul său împotriva deciziei de respingere, Kúria a examinat cererea de reexaminare și autoritatea de azil a respins din nou cererea de azil.

21. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, chiar dacă procedura de extrădare ar fi putut fi tratată mai rapid, autoritățile interne nu au fost inactive și au existat motive bune pentru care procedura a fost atât de prolungată. Se pare că nu a existat încălcarea articolului 5 § 1 litera (f) din Convenție în acest caz (a se vedea Eid v. Italia (decizie), nr. 53490/99, 22 ianuarie 2002; și compara și contrast Gallardo Sanchez v. Italia, nr. 11620/07, §§ 43-51, CEDO 2015; și Quinn v. Franța , 22 martie 1995, §§ 48-49, Serie A nr. 311. 22. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată şi trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 şi 4 din Convenție. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 § 4 AL CONVENŢIEI 23. Curtea nu consideră că plângerea reclamantului cu privire la încălcarea articolului 5 § 4 din Convenție este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive.

Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 24. Principiile generale privind dreptul la supravegherea judiciară a detenției și dacă este legală au fost rezumate în Khlaifia și alții v. Italia [GC], nr. 16483/12, §§ 128-31, 15 decembrie 2016. 25. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că nu a putut obține o revizuire judiciară a legalității detenției sale de extrădare la intervale regulate. 26. Curtea remarcă că reclamantul ar fi putut obține o revizuire judiciară a detenției sale prin apel împotriva ordinelor din 10 iulie 2019 ale Curții Înalte de la Budapesta pentru detenția sa provizorie de extrădare, din 7 iulie 2020 pentru detenția sa de extrădare și din 12 august 2020 pentru prelungirea detenției sale de extrădare având în vedere cererea sa de azil.

În apelul său împotriva deciziei din 10 iulie 2019, reclamantul a solicitat să fie eliberat, cu sau fără condiții, dar apelul său nu a avut succes. Nu există nici un indiciu că a apelat împotriva celorlalte două hotărâri de judecată. 27. Cu toate acestea, indiferent de orice recurs, pentru o perioadă considerabilă de timp în care reclamantul a fost reținut în detenție în aşteptarea extrădirii fără a se examina legalitatea acestei detenții (a se vedea Ismoilov și alții c. Rusia, nr. 2947/06, § 146, 24 aprilie 2008). Detenția provizorie a reclamantului a fost ordonată la 10 iulie 2019. La 7 iulie 2020, aproape un an mai târziu, Curtea Înaltă de la Budapesta a hotărât din nou cu privire la detenția sa.

Apoi a ordonat detenția extradiției reclamantului și, în același timp, a prelungit această detenție, în principal retrospectiv, cu o perioadă suplimentară de șase luni, până la 14 august 2020. În mod similar, nu s-a efectuat nicio revizuire a detenției în extrădare a reclamantului în perioada 12 august 2020, atunci când Tribunalul înalt de la Budapesta a prelungit detenția reclamantului până la determinarea cererii sale de azil și 8 iulie 2021, când reclamantul a fost extradat în Rusia. Curtea remarcă că, cu efect de la 1 ianuarie 2022, dreptul intern pune detenția în aşteptarea extradiţiei sub rezerva unei examinări judiciare obligatorii la fiecare şase luni de la data începerii detenţiei sau a fost prelungită, în cazul în care detenţia a fost prelungită din cauza unei cereri de azil în curs (art. 14/B din Legea privind asistenţa juridică reciprocă internaţională în materie penală).

După cum se menționează în memorandumul explicativ al modificării din 1 ianuarie 2022, reexaminarea obligatorie a fost introdusă din cauza duratei incerte a procedurilor de azil și, prin urmare, a oricărei detenții în aşteptarea extradiției care au fost prelungite din cauza unei cereri de azil. 28. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru ca Curtea să concluzioneze că a existat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție în ceea ce privește detenția reclamantului în vederea extradiției sale. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIUNII 29. Reclamantul a solicitat 10,039,41 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material, corespunzător costurilor suportate în legătură cu detenția sa, cererea sa de a fi plasată sub arest la domiciliu într-un apartament închiriat și costurile de călătorie și de cazare ale soției sale atunci când îl vizitează în Budapesta.

30. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 232.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale pentru condițiile presupuse inumane ale detenției sale, pentru deteriorarea presupusă a vederii sale în închisoare, pentru pierderea locului de muncă și a reputației afacerilor sale și pentru faptul că nu a avut posibilitatea de a utiliza proprietatea și activele sale în timpul detenției sale, pentru perturbarea vieții sale de familie și pentru lipsa supravegherii garanțiilor acordate de autoritățile ruse. 31. În sfârșit, reclamantul a solicitat, de asemenea, 107.980,75 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate la nivel intern, în fața Comisiei pentru controlul dosarelor INTERPOL și în fața Curții.

În sprijinul afirmațiilor sale, el a prezentat copii de contracte pentru serviciile juridice și de traducere. 32. Guvernul a susținut că afirmațiile reclamantului sunt excesive. 33. Curtea observă că singura bază pe care se poate acorda satisfacție echitabilă în acest caz se referă la neasigurarea unei revizuiri judiciare suficient de regulate a detenției reclamantului în aşteptarea extrădării sale către Rusia. Întrucât Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse, respinge această afirmație. 34. Acesta acordă reclamantului 3.900 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi taxabil pentru el.

35. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar, sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea și se referă la încălcarea constatată. În cazul în cauză, având în vedere documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului suma totală de 6.000 EUR, plus orice impozit care poate fi perceput, în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața autorităților interne și a Curții.

Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, declară plângerile referitoare la art. 5 § 4 din Convenție admisibile și la restul cererii inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat , la rata aplicabilă la data de decontare: (i) 3 900 EUR (3 mii nouă sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil, în ceea ce privește prejudiciu moral; (ii) 6000 EUR (six mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitant, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că, de la expirarea celor trei luni de mai sus, până la decontarea dobterii dobânzii simple se plătește la valoarea de mai sus egală a ratei de creditului marginală a Bă a Bănțului pe durata de trei puncte; Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 5 martie 2026, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Sophie Piquet María Elósegui Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

CASE OF CHERTOK v. HUNGARY (Application no. 53130/20) JUDGMENT STRASBOURG 5 March 2026 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Chertok v. Hungary, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: María Elósegui, President, Gilberto Felici, Diana Sârcu , judges , and Sophie Piquet, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 53130/20) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 9 November 2020 by a Russian national, Mr Dmitriy Vladimirovich Chertok (“the applicant”), who was born in 1972 and lives in Moscow and who was represented by Ms E. Frank, a lawyer practising in Budapest; the decision to give notice of the complaints concerning Article 5 § 1 and Article 5 § 4 of the Convention to the Hungarian Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, of the Ministry of Justice and to declare inadmissible the remainder of the application; the parties’ observations; Having deliberated in private on 12 February 2026, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The application concerns the applicant’s protracted extradition detention and the failure to review the lawfulness of his detention at reasonable intervals.

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 1 OF THE CONVENTION

17. The general principles concerning the lawfulness of detention pending extradition have been summarised in Shiksaitov v. Slovakia , nos. 56751/16 and 33762/17, §§ 53-56, 10 December 2020.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 4 OF THE CONVENTION

23. The Court does not find the applicant’s complaint of a violation of Article 5 § 4 of the Convention to be manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

29. The applicant claimed 10,039.41 euros (EUR) in respect of pecuniary damage, corresponding to the costs incurred in connection with his detention, his request to be placed under house arrest in a rented apartment and the travel and accommodation costs of his wife when visiting him in Budapest.