3ra-47/22 — recunoasterea ilegalitatii refuzului, obligarea recalcularii si achitarii pensiei

3ra-47/22 — recunoasterea ilegalitatii refuzului, obligarea recalcularii si achitarii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-47/22

2-20126527-01-3ra-13012022

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: G. Ciobanu)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale

a Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Lucia Danilișin împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova

cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea recalculării și achitării

pensiei,

împotriva deciziei din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova

și menținută hotărârea din 14 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 07 octombrie 2020, Lucia Danilișin a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea recalculării și achitării

pensiei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că activează în funcția de judecător din

data de 30 iulie 1990, iar în perioada anilor 2002 – 2010 a ocupat funcția de președinte

al Judecătoriei Dondușeni, precum și deține gradul II de calificare.

A susținut că la atingerea vârstei de 50 de ani, la 17 ianuarie 2009, în conformitate

cu Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în redacția legii în

vigoare la acel moment, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de

80% din salariul de funcție al președintelui judecătoriei, cu respectarea obligatorie a

principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al

judecătorului în exercițiu.

1

Astfel, din 17 ianuarie 2009 i-a fost stabilită pensie în mărime de 80% din salariul

lunar de președinte al Judecătoriei de nivelul unul, care a constituit XXXXX de lei.

Ulterior, prin Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 cu privire la salarizarea

judecătorilor și procurorilor (abrogată din 01 decembrie 2018 prin Legea nr.270 din 23

noiembrie 2018) salariul de judecător a fost majorat, iar pensia sa a fost recalculată în

baza noilor prevederi legale, care începând cu 01 ianuarie 2014, a constituit suma de

XXXXX de lei, pe care o primește până în prezent.

A precizat că reieșind din prevederile art.32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului, pensia judecătorilor se recalculează, ținându-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorilor în exercițiu, fără limitări și fără ca legislatorul

să facă diferența între judecătorii aflați în funcție și cei demisionați.

Potrivit art.4 alin.(1) și (2) lit.c) din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 cu privire

la salarizarea judecătorilor și procurorilor (abrogată din 01 decembrie 2018 prin Legea

nr.270 din 23 noiembrie 2018), salariul de funcție al judecătorului se stabilește în

funcție de nivelul instanței judecătorești la care acesta își desfășoară activitatea și de

vechimea în muncă în funcția de judecător. Salariul de funcție al judecătorului din

cadrul instanție judecătorești se stabilește în cuantum de 3,5 salarii medii pe economie

pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcția de judecător de peste 12 ani.

Reclamanta consideră că aceste condiții au fost întrunite de către ea, întrucât la 17

ianuarie 2009 a împlinit vârsta de 50 de ani, având o vechime de aproape 19 ani.

Totodată, a reținut că potrivit art.4 alin.(3) lit.b) din aceeași Lege, salariul de

funcție al judecătorului din cadrul curții de apel se stabilește în cuantum de 4,3 salarii

medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcția de

judecător de peste 15 ani.

Conform art.5 alin.(1) lit.c) din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013, pentru

exercitarea funcției de președinte sau de vicepreședinte al instanție judecătorești,

judecătorul beneficiază de un spor calculat în raport procentual față de salariul de

funcție în cuantum de 10% – pentru exercitarea funcției de președinte al judecătoriei.

Din dispozițiile art.10 din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013, prevederile art.4

din prezenta lege se pun în aplicare după cum urmează: a) de la 1 ianuarie 2014,

salariile de funcție ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 80% din salariile de

funcție prevăzute la articolul 4; b) de la 1 aprilie 2015, salariile de funcție ale

judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 90% din salariile de funcție prevăzute la

articolul 4; c) de la 1 aprilie 2016, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi plătite în

cuantum deplin conform articolului 4.

Așadar, salariul de funcție al președintelui instanței de nivelul I a fost calculat

conform prevederilor legale sus-menționate, cu toate acestea pensia sa până în prezent

constituie constant suma de XXXXX de lei, fără ai fi recalculată, ceea ce nu reflectă

nicidecum 80% din salariul de funcție al președintelui primei instanțe.

În viziunea Luciei Danilișin pensia sa urmează să fie recalculată reieșind din

prevederile legii în vigoare pe perioada 01 aprilie 2015 – 2020 și în continuare în

dependență de salariul mediu al președintelui instanței de nivelul I pe fiecare an, după

cum urmează:

2

- de la 01 aprilie 2015 – până la 01 aprilie 2016 salariul de funcție a președintelui

judecătoriei instanței de nivelul I, a constituit suma de XXXXX de lei × 80% =

XXXXX de lei (pensia care ura să fie calculată) – XXXXX de lei – XXXXX de lei =

XXXXX de lei × 12 luni = XXXXX de lei;

- de la 01 aprilie 2016 – până la 01 aprilie 2017 salariu de funcție a președintelui

judecătoriei era de XXXXX de lei × 80% = XXXXX de lei (pensia care urma să fie

calculată) – XXXXX de lei – XXXXX de lei = XXXXX × 12 luni = XXXXX de lei,

- de la 01 aprilie 2017 – până la 01 aprilie 2018 salariu de funcție a președintelui

judecătoriei era de XXXXX de lei × 80% = XXXXX de lei (pensia care urma să fie

calculată) – XXXXX – XXXXX = XXXXX de lei × 12 luni =XXXXX de lei:

- de la 01 aprilie 2018 – până la 01 decembrie 201 salariul de funcția al

președintelui judecătoriei era de XXXXX de lei × 80% =XXXXX de lei (pensia care

urma să fie calculată și achitată) XXXXX de lei – XXXXX de lei = XXXXX de lei × 8

luni =XXXXX de lei;

- din 01 decembrie 2018 – până la 01 august 2020 salariul de funcție al

președintelui instanței de nivelul I a constituit lunar XXXXX de lei × 80% = XXXXX

de lei × 20 de luni = XXXXX de lei – XXXXX de lei (pensia primită pe 20 de luni în

cuantum lunar de XXXXX de lei) = XXXXX de lei ce constituie diferența neachitată;

- de la 01 august 2020 – până la 24 august 2020 suma salariului de funcție al

președintelui instanței a constituit suma de XXXXX de lei (pentru 24 de zile) × 80% =

XXXXX lei – XXXXX lei =XXXXX lei.

Astfel, suma totală a pensiei neachitate în perioada 01 aprilie 2015 – până la 24

august 2020 a constituit suma de XXXXX + XXXXX + XXXXX + XXXXX +

XXXXX+ XXXXX lei = XXXXX de lei.

Reclamanta a subliniat că sumele nominalizate reflectă doar salariul de funcție fără

sporul pentru grad (având în vedere că deține gradul II de calificare) sau alte plăți.

În opinia sa, Casa Națională de Asigurări Sociale urmează să aplice în privința sa

dispozițiile art.32 din Legea cu privire la statutul judecătorului în redacția de până la 16

mai 2014, care prevedeau dreptul la recalcularea pensiei în dependență de majorarea

salariului judecătorului în exercițiu, la caz, a președintelui instanței de nivelul I, și au

efect retroactiv. Or, o eventuală respingere a pretențiilor ar încălca dreptul său de a avea

„un bun” în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și la o „așteptare legitimă”

că plățile legate de pensia pentru vechime în muncă vor fi achitate.

La 20 august 2020, reclamanta s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

cerere prealabilă, solicitând recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă, calculată

începând cu 01 aprilie 2015 în baza art.32 din Legea nr.344 din 20 iulie 1995 cu privire

la statutul judecătorului, și să fie achitată diferența de pensie pentru vechimea în muncă

neplătită, în perioada 01 aprilie 2015 – până la 24 august 2020 în sumă de XXXXX de

lei, iar în continuare începând cu 24 august 2020 să fie achitată pensia pentru vechime

în muncă în mărime de 80% din salariul lunar de funcție al președintelui instanței de

judecată de nivelul I, cu includerea în salariul de funcție al președintelui instanței de

3

nivelul I (care la moment constituie suma de XXXXX de lei) și a sumei de XXXXX de

lei, sporul pentru gradul II de calificare.

Prin răspunsul nr.D-1878/20 din 14 septembrie 2020 a Casei Naționale de

Asigurări Sociale, a primit refuz în recalcularea pensiei pentru vechime în muncă

conform cerințelor formulate, lipsind-o în așa mod de dreptul dobândit licit în anul 2015

privind recalcularea pensiei.

Reclamanta a conchis că pârâta la examinarea cererii prealabile a încălcat

prevederile art.21, art.22 alin.(1), art.23, art. 31 și art.32 din Codul administrativ și nu a

luat în considerare dispozițiile art.10 alin.(1), art.11 alin.(1) lit.b) și alin.(3), art.119 și

art. 162 alin.(3) lit.b) din Codul administrativ.

A remarcat că potrivit art.94 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, înainte de

emiterea unui act administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte

de respingerea unui act administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să fie

audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi

emis. Audierea poate fi făcută verbal sau în scris.

Dispozițiile art.85 și art.87 alin.(1) din Codul administrativ reglementează

clarificarea stării de fapt și obținerea probelor, ceea ce nu a fost respectat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale.

Consideră că diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum și restricțiile la

plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut de lege, contravin art.6, 43, 47,

54 și 116 din Constituție, tratatelor și convențiilor internaționale la care Republica

Moldova este parte.

În opinia reclamantei este greșită concluzia organului de asigurări sociale expus în

răspunsul contestat precum că potrivit art. III din Legea nr.60 din 04 aprilie 2014 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, judecătorii care beneficiază de plata

pensiei, dar continuă să activeze în funcție de judecător, vor primi pensie în mărimea

stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei legi, întrucât art.32 din Legea cu

privire la statutul judecătorului, care la fel a fost modificat prin Legea nr. 60 din

04.04.2014, cert stipulează că pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Prin urmare, dreptul de a beneficia de pensie pentru vechime în muncă, inclusiv cu

recalcularea acesteia, a fost dobândit de către ea anterior modificărilor din 04 aprilie

2014 (în vigoare din 16 mai 2014), operate la art.32 din Legea cu privire la statutul

judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995.

Mai mult, Curtea Constituțională în Hotărârea nr.27 din 20 decembrie 2011, la §§

77-80, la aprecierea corespunderii prevederilor legale cu garanțiile dreptului de

proprietate, statuate la art.46 din Constituție, ținând cont de dispozițiile art.4 din

Constituție, ale Convenției Europene și practicile CEDO, a reiterat că drepturile care

decurg din sistemele de protecție socială, deși nu sunt menționate expres în Convenția

Europeană, totuși intră în domeniul său de aplicare, și protecția socială, fiind precedată

în accepțiunea sa largă, cuprinzând asistența socială și cea medicală.

4

Curtea a concluzionat că un drept social poate fi obiectul protecției constituționale

garantate de art.46 din Constituție și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană

numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are valoare economică.

La caz, reclamanta remarcă că, dreptul social la dobândit licit odată cu acordare

pensiei pentru vechimea în muncă.

Pe lângă aceasta, Curtea Constituțională a mai remarcat că un drept patrimonial

dobândit ar însemna dreptul la pensie ce se află în plată, care deja are o valoare

economică, și, astfel, constituie un drept de proprietate al persoanei, susținând că

drepturile diminuate prin normele Legii nr.60 din 04 aprilie 2014 de fapt se referă la

viitorii judecători cu drept de pensionare.

Prin urmare, un asemenea drept social l-a dobândit la 17 ianuarie 2017 odată cu

acordarea pensiei pentru vechime in muncă, iar drepturile diminuate prin normele Legii

nr.60 din 04 aprilie 2014 privind modificarea și completarea unor acte legislative, ca

drepturi potențiale sau aleatorii, se referă la viitorii judecători cu drept de pensionare.

Reclamanta a concluzionat că dreptul său, cu aplicarea principiului recalculării

pensiei, la creșterea ordinară a salariului judecătorului în exercițiu, este menținut de

instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei legi

anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare, legea nouă

nefiind aplicabilă unei fapte trecute conform prevederilor art.6 din Codul civil (în

redacția legii din 2002), care stabilește că, legea civilă nu are caracter retroactiv.

Cu atât mai mult, în Hotărârea nr.4 din 27 ianuarie 2000 privind controlul

constituționalității unor prevederi din legile care reglementează asigurarea cu pensii a

judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și funcționarilor publici, Curtea

Constituțională a reținut că dreptul cetățeanului la asigurarea cu pensie se află în

dependență directă cu caracterul activității social-utile prestate. Pensiile pentru vechime

în muncă ale judecătorilor, procurorilor, au fost obținute prin munca prestată de aceștia.

În contextul enunțat, Lucia Danilișin a solicitat admiterea acțiunii, recunoașterea

ilegalității refuzului expus în răspunsul nr.D-1878/20 din 14 septembrie 2020 emis de

Casa Națională de Asigurări Sociale, obligarea pârâtei să-i recalculeze și să-i achite

pensia în cuantum de 80% în dependență de mărimea salariului lunar al președintelui

instanței de nivelul I, începând cu 01 aprilie 2015 – până la 24 august 2020, în

conformitate cu calculul nominalizat supra, cu achitarea diferenței de pensie restante în

mărime de XXXXX de lei, obligarea pârâtei să-i recalculeze și să-i achite pensia pe

viitor conform prevederilor art.32 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire

la statutul judecătorului, adică 80% din mărimea salariului lunar al președintelui primei

instanțe în exercițiu inclusiv începând cu 24 august 2020 – în proporție de 80% din

salariul actual al președintelui primei instanțe în mărime de XXXXX de lei, cu

includerea sporului pentru gradul II de calificare, în sumă de XXXXX de lei.

Prin hotărârea din 14 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

parțial admisă acțiunea depusă de Lucia Danilișin. A fost anulat răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.D-1878/20 din 14 septembrie 2020, prin care i s-a

refuzat Luciei Danilișin recalcularea și achitarea pensiei. A fost obligată Casa Națională

de Asigurări Sociale să emită un act administrativ individual favorabil, prin care să-i

5

recalculeze și să-i achite Luciei Danilișin pensia conform art.32 alin.(1) din Legea

nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, începând cu 01 aprilie 2015,

și pe viitor, în cuantum de 80% din salariul lunar al președintelui primei instanțe, cu

achitarea diferenței restante, începând cu data de 01 aprilie 2015. În rest, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

La 01 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări

Sociale a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 01 iulie 2021 a prezentat

motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 14 mai 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de respingere a

acțiunii depuse de Lucia Danilișin ca neîntemeiată.

Prin decizia din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 14 mai 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Fiind învestite cu judecarea cauzei, prima instanță și instanța de apel au motivat

soluțiile prin faptul că din înscrierile din carnetul de muncă se confirmă că, Danilișin

Lucia activează în cadrul Judecătoriei Dondușeni în calitate de judecător, începând cu

data de 30 iulie 1990, pe o perioadă nedeterminată.

Instanțele de judecată au stabilit că la 17 ianuarie 2009, Danilișin Lucia s-a adresat

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, oficiul Dondușeni, cu solicitarea de a-i fi

calculată și acordată pensia pentru vechimea în muncă.

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, oficiul Dondușeni nr. 10 din 30

ianuarie 2009 privind acordarea pensiei, Luciei Danilișin i-a fost stabilită pensia în

cuantum de XXXXX de lei, începând cu data de 17 ianuarie 2009.

Ulterior, având în vedere faptul că, prin Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 cu

privire la salarizarea judecătorilor și procurorilor (abrogată din 01 decembrie 2018 prin

Legea nr.270 din 23 noiembrie 2019), salariul de judecător a fost majorat, pensia

stabilită intimatei a fost recalculată.

Astfel, conform deciziei CTAS Dondușeni nr.07/2013/14498 din 17 octombrie

2013, Luciei Danilișin i-a fost stabilită pensia începând cu 01 ianuarie 2013, în sumă de

XXXXX de lei, iar prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, oficiul

Dondușeni, s-a stabilit pensia reclamantei, începând cu 01 ianuarie 2014, în sumă de

XXXXX lei.

Aceeași informația se conține în scrisoarea și certificatul nr.I-01-1698 din 12

august 2020, eliberate intimatei de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale, oficiul

Dondușeni, prin care se confirmă faptul că Lucia Danilișin se află la evidență Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Dondușeni și beneficiază de pensie pentru vechime în

muncă pentru judecător de la 17 ianuarie 2009.

Din certificatul nr.18326 din 22 septembrie 2020 adresat Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale, oficiul Dondușeni, eliberat de șeful secretariatului Judecătoriei

Edineț, rezultă că salariu de funcție al președintelui instanței de nivelul I pentru perioada

de la 01 aprilie 2015 - până la 01 aprilie 2016 a constituit suma de XXXXX de lei;

pentru perioada de la 01 aprilie 2016 - până la 01 aprilie 2017 a constituit suma de

XXXXX de lei; de la 01 aprilie 2017 - până la 01 aprilie 2018 a constituit suma de

6

XXXXX de lei; de la 01 aprilie 2018 - până la 01 decembrie 2018 a constituit suma de

XXXXX de lei și din 01 decembrie 2018 - până la 01 august 2020 salariul de funcție al

președintelui instanței de nivelul I a constituit lunar suma de XXXXX de lei (f.d. 14,

vol.I).

Instanțele au constatat că la 25 august 2020, Lucia Danilișin s-a adresat cu cerere

prealabilă Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând recalcularea și achitarea

pensiei pentru vechime în muncă, invocând prevederile art.32 din Legea nr. 544 din 20

iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, cu dispunerea achitării diferențiai de

pensie pentru vechimea în muncă neplătită, pentru perioada 01 aprilie 2015 - până la 24

august 2020 în sumă totală de XXXXX de lei, iar în continuare, începând cu 24 august

2020 să-i fie achitată pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariul

lunar de funcție al președintelui instanței de judecată de nivelul I, cu includerea în

salariul de funcție al președintelui instanței de nivelul I (care la moment constituie suma

de XXXXX de lei) și a sumei de XXXXX de lei ce constituie sporul pentru gradul II de

calificare.

Prin răspunsul nr.D-1878/20 din 14 septembrie 2020, Casa Națională de Asigurări

Sociale a respins cererea prealabilă din 25 august 2020 depusă de Lucia Danilișin.

Distinct, instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că la 04 aprilie 2014 a

fost adoptată Legea nr. 60 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (în

vigoare de la 16 mai 2014), prin care a fost modificată și completată Legea nr.544 din

20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Urmare a modificărilor operate, textul art.32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului a fost modificat în felul următor: „(1) Judecătorul care

a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre care

cel puțin 12 ani și 6 luni a activat în funcția de judecător, are dreptul la pensie pentru

vechime în muncă în proporție de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an

complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – de 3%, dar în total nu mai mult de

80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu. (2) Prevederile alin. (1) se

aplică și judecătorilor care au activat în instanțele internaționale, luându-se în calcul

salariul mediu lunar al judecătorului Curții Supreme de Justiție. (3) Pensia pentru

vechime în muncă stabilită în condițiile alin. (1) se calculează și se plătește doar

judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea

plafonului de vârstă. (4) În cazul în care judecătorii demisionați sunt numiți iarăși în

funcția de judecător, plata pensiei se suspendă”.

Totodată, s-a reținut că art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 stabilește că,

judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de

judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a

prezentei legi.

Potrivit modificărilor, judecătorii, care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să

activeze în funcția de judecător, nu mai beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei,

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

7

Totodată, instanțele de judecată au remarcat că în Hotărârea nr. 9 din 30 martie

2004 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. I pct. 22 și art. II-V din

Legea nr. 358 din 31 iulie 2003 „Pentru modificarea și completarea unor acte

legislative”, Curtea Constituțională a menționat că, dreptul subiectiv, constituit în baza

unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare.

Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile contrare intrând

în contradicție cu art. 22 din Constituție.

Potrivit regulilor generale, legea nouă poate modifica regimul juridic al dreptului

anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate

desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele

lui.

La fel, Hotărârea Curții Constituționale nr.4 din 27 ianuarie 2000 prevede că, la

adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecția

juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu privire la statutul judecătorului.

Curtea Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului că, cuantumul pensiei,

stabilit printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi

suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior.

Instanțele au subliniat că conform art.28 alin.(l) din Legea nr.317 din 13 decembrie

1994 cu privire la Curtea Constituțională, actele Curții Constituționale sunt acte oficiale

și executorii, pe întreg teritoriul țării, pentru toate autoritățile publice și pentru toate

persoanele juridice și fizice

Iar, art.54 alin.(1) din Constituția RM prevede că, în Republica Moldova nu pot fi

adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile, libertățile fundamentale ale

omului și cetățeanului.

Din cele menționate, instanțele de judecată au concluzionat că, dreptul social, cu

privire la beneficierea de pensie pentru vechime în muncă, inclusiv și recalcularea

acesteia, a fost dobândit de Danilișin Lucia anterior modificărilor din 04 aprilie 2014 (în

vigoare din 16 mai 2014) operate la art.32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire

la statutul judecătorului.

Or, dreptul constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub

imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nu poate modifica regimul juridic al

dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea, prin care legea anterioară a instituit

dreptul respectiv și efectele lui.

La rândul său, Curtea Constituțională, prin Hotărârea nr. 4 din 27 ianuarie 2000

privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor procuraturii,

funcționarilor publici, stipulează că, la adoptarea unor legi noi și altor acte juridice este

inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în lege.

Stipulările legii privind stabilirea unor garanții materiale ale independenței procurorilor,

judecătorilor trebuie să corespundă înaltului statut de persoane cu demnitate publică.

Mai mult ca atât, dreptul cetățeanului la asigurarea cu pensie se află în dependență

directă de caracterul activității social-utile prestate. Pensiile pentru vechime în muncă

8

ale judecătorilor, procurorilor au fost obținute prin munca prestată de aceștia, prin

exercitarea unor funcții speciale, de importanță majora pentru societate.

În acest context, statutul juridic al unor categorii de persoane este determinat de

nivelul juridico-organizatoric al organelor în care aceștia activează, de caracterul și

complexitatea activității prestate, de responsabilitățile și exigențele de calificare pe care

această activitate le implică. Garanțiile sociale și retribuția acestor funcționari determină

faptul că statutul lor juridic să se distingă de statutul altor categorii de funcționari.

De aici și necesitatea instituirii unui nivel sporit de asigurare materială și socială.

Instituirea pensiei speciale (de funcție) pentru judecători, nu reprezintă un privilegiu,

aceasta fiind justificată în mod obiectiv ca o compensație parțială a inconvenientelor ce

rezultă din rigorile statutului special,

Mai mult, în hotărârea nr.25 din 27 iulie 2017 Curtea Constituțională a menționat

că, stabilirea unor garanții materiale ale independenței judecătorului rezidă, în primul

rând, în faptul că ele trebuie să reflecte înaltul statut al judecătorului. De aceea garanțiile

materiale ale independenței judecătorului, stabilite de stat, trebuie să fie asigurate și să

se respecte necondiționat. Este absolut inadmisibil de a diminua protecția juridică a

statutului judecătorului în procesul adoptării unor legi noi.

Totodată, Curtea Constituțională, în Hotărârea nr.27 din 20 decembrie 2011, la

aprecierea corespunderii prevederilor legale cu garanțiile dreptului de proprietate

statuate de art. 46 din Constituție, în paragrafele 77 - 80, a ținut cont de prevederile art.

4 din Constituție și conform practicii sale și de prevederile Convenției Europene și

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reiterând că, drepturile care decurg

din sistemele de protecție socială, deși nu sunt menționate expres în Convenția

Europeană, intra totuși în domeniul său de aplicare, protecția socială fiind precedată în

accepțiunea sa largă, cuprinzând asistența socială și cea medicală. În aceeași hotărâre,

acceptând statuările CEDO de asimilare a dreptului la prestații sociale unui drept de

proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană, s-a aliniat la

jurisprudența CEDO, care pe parcurs a evoluat, „nu fără ambiguități în ceea ce privește

prestațiile non contributive, spre o protecție mai largă, după cum sa mai menționat în

context. La fel, în hotărârea specificată, s-a remarcat Recomandarea CM/Rec(2010)12 a

Comitetului de Miniștri către statele membre cu privire la judecători: independența,

eficiența și responsabilitățile (adoptată la 17 noiembrie 2010, la cea de-a 1098-a

întâlnire a delegaților miniștri), conform căreia: “53. Regulile principale ale regimului

de remunerare pentru judecători profesioniști trebuie stabilite prin lege. 54.

Remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului și responsabilităților lor și să

aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni la orice presiune menită să influențeze

deciziile. Trebuie să existe garanții pentru menținerea unei remunerații rezonabile în caz

de boală, concediu de maternitate sau de paternitate, precum și pentru plata unei pensii

pentru limită de vârstă, care ar trebui să fie raportate în mod rezonabil la nivelul de

remunerare a judecătorilor în exercițiu. Trebuie introduse dispoziții legale specifice care

să instituie o măsură de protecție împotriva unei reduceri a remunerației care ar viza în

mod specific judecătorii”.

9

În paragraful 79 al Hotărârii enunțate supra, entitatea de jurisprudență

constituțională a concluzionat că, un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de art. 46 din Constituție și respectiv art. 1 din Protocolul nr. 1

la Convenția Europeană numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are

o valoare economică.

Sub aspectul celor constatate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

considerat întemeiată acțiunea depusă de Lucia Danilișin. Or, prin refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula și achita în beneficiul reclamantei pensia

conform prevederilor art.32 alin.(1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995, se încalcă un

drept prevăzut de lege, drept dobândit de intimată la momentul stabilirii pensiei, care nu

poate fi restrâns pe viitor.

Principiul de bază consfințit de Curtea Constituțională în hotărârile sale adoptate la

acest subiect este că diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum și restricțiile la

plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut de lege, contravin Constituției,

principiilor fundamentale despre independența organelor judiciare, prevăzute în

rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr.40 din 29.11.1985 și nr.146 din 13.12.1985,

precum și Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului, potrivit căreia cuantumul

pensiei judecătorului trebuie să fie, cât de apropiat posibil de nivelul ultimei sale

remunerări.

La acest capitol au fost reținute dispozițiile art.4 alin.(2) din Constituție, care

reglementează că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la

drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei

interne, prioritate au reglementările internaționale.

Ținând cont de prevederile normelor enunțate supra, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au învederat că, toate modificările operate ulterior în actele legislative, care

reglementează modul de calculare a pensiilor au efect doar pentru persoanele, care vor

beneficia de pensii după punerea în aplicare a modificărilor respective, aceste modificări

neavând efect retroactiv, potrivit regulilor generale de acțiune a legii în timp.

Nu au fost reținute alegațiile Casei Naționale de Asigurări precum că, dreptul la

recalcularea pensiei este rezervat doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați

din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă, în condițiile în care Lucia

Danilișin a dobândit dreptul la pensie anterior operării modificărilor și completărilor

vizate supra, iar o lege ulterioară, nu poate diminua conținutul unui drept dobândit

anterior. De altfel, o asemenea abordare promovată de partea apelantă ar conduce la o

discriminare nejustificată inadmisibilă.

La 19 octombrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, iar la 30 decembrie

2021 a prezentat motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 14 mai 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi de respingere a

acțiunii depuse de Lucia Danilișin ca neîntemeiată.

În susținerea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat ilegalitatea

și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a

10

examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, nu au fost

dovedite circumstanțele considerate de instanța de apel ca fiind stabilite, cu interpretarea

și aplicarea eronată a normelor de drept material.

Recurenta a susținut că conform art.32 alin.(1)-(4) din Legea nr. 544 din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului (în redacția Legii nr.60 din 04 aprilie 2014, în

vigoare din 16 mai 2014), judecătorul care a atins vârstă de 50 de ani și are o vechime în

muncă de cel Putin 20 de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni a activat în funcția de

judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55% din

salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de

ani – de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia

judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu. Prevederile alin.(1) se aplică și judecătorilor care au activat în

instanțele internaționale, luându-se în calcul salariul mediu lunar al judecătorului Curții

Supreme de Justiție. Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condițiile alin.(1) se

calculează și se plătește doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din

funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă. În cazul în care judecătorii

demisionați sunt numiți iarăși în funcția de judecător, plata pensiei se suspendă.

Articolul III din Legea nr.60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative stipulează că judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar

continuă să activeze în funcția de judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

Consideră recurenta că, conformându-se prevederilor legale, începând cu 16 mai

2014, nu mai efectuează recalculare pensiilor pentru vechime în muncă a judecătorilor

aflați în exercițiul funcției, or, aceste reglementări legale se aplică doar față de

judecătorii demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea

plafonului de vârstă.

În speță obiectul litigiului ține de recalcularea pensiei pentru vechime în muncă a

judecătorilor pensionați aflați în exercițiul funcției, respectiv, instanța de apel urma să

determine corect modalitatea de aplicare a normei menționate supra în raport cu obiectul

litigiului.

Recurenta apreciază ca fiind nemotivate soluțiile instanțelor de judecată ierarhic

inferioare prin care a obligat-o să recalculeze pensia Luciei Danilișin pentru perioada în

care a continuat să activeze în funcția de judecător, începând cu 01 aprilie 2015,

ținându-se cont de mărimea salariului judecătorului în exercițiu. Or, unica autoritate

care dispune de dreptul de a stabili condiții specifice pentru exercitarea drepturilor

sociale este organul legislativ, prin urmare, este greșită poziția instanțelor de judecată de

admitere a acțiunii Luciei Danilișin. Deopotrivă, specificarea concretă prin lege a unor

chestiuni, la caz, ce ține de drepturile de pensionare a judecătorilor, nu poate fi

interpretată altfel decât prevede legislația în vigoare.

Mai mult, Ministerul Justiției prin scrisoarea nr.03/3250 din 03 aprilie 2015

suficient de clar a explicat cum urmează să fie recalculate pensiile stabilite până la data

de 16 mai 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr.60 din 04 aprilie 2014) judecătorilor

demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de

11

vârstă. Iar, pensiile stabilite până la intrare în vigoare a Legii nr.6 din 04 aprilie 2014,

judecătorilor care activează în continuare în funcție de judecător nu se mai supun

recalculării în temeiul art.32 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului.

Odată ce au fost abrogate prevederile art.32 din Legea nr.544/1995 ce admiteau

recalcularea pensiei judecătorului ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii salariului odată cu numirea acestuia în

altă funcție superioară celei deținute, pensia judecătorilor care se află în exercițiul

funcției nu mai are fundamentare legală de a fi recalculată odată cu majorarea salariului.

Dreptul la recalcularea pensiei fiind rezervat doar judecătorilor demisionați și

judecătorilor eliberarăți din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă, precum

și indică art.32 alin.(3) din Legea nr.544/1995.

La fel, consideră recurenta că este eronată concluzia instanței de apel că art.III din

Legea nr.60 din 04 aprilie 2014 nu se atribuie la Legea nr.544/1995, or, la caz

legislatorul s-a referit concret anume la acest tip de funcționari de stat-judecători,

activitatea cărora este reglementată de Legea cu privire la statutul judecătorului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 septembrie 2021, în

ședință publică.

Actele cauzei nu atestă faptul când dispozitivul deciziei instanței de apel a fost

expediată participanților la proces.

Totodată, din materialele cauzei rezultă că la 16 decembrie 2021 Casei Naționale

de Asigurări Sociale i-a fost notificată decizia integrală a instanței de apel fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție poștală nr.DS8005988686AS (f.d. 225, vol.I).

În condițiile enunțate, recursul (nemotivat din 19 octombrie 2021 și cel motivat din

30 decembrie 2021) a fost depus de Casa Națională de Asigurări Sociale în conformitate

cu art.245 din Codul administrativ.

La 27 ianuarie 2022 Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal,

cu aviz recomandat, a expediat în adresa Luciei Danilișin copia recursului depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre necesitatea prezentării

referinței, însă corespondența destinată intimatei a fost restituită instanței de recurs cu

mențiunea „nereclamată” (f.d.12-14, vol.II).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

12

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

13

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

14