3ra-432/22 — obligarea recalcularii si achitarii pensiei

3ra-432/22 — obligarea recalcularii si achitarii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3ra-432/22

2-19206103-01-3ra-15042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, Gr. Mîra, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

11 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și

recursul depus de avocatul Arina Țurcan-Donțu, în interesele Mariei Arabadji,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Maria Arabadji împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

privire la obligarea recalculării și achitării pensiei,

împotriva deciziei din 26 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost casată hotărârea suplimentară din 14 septembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și menținută hotărârea din 24 mai 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 28 decembrie 2019, Maria Arabadji s-a adresat în instanța de judecată

cu acțiune împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând:

- anularea deciziei nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017 privind

respingerea cererii prealabile depuse la 20 septembrie 2017 și refuzul în

recalcularea pensiei de procuror, ținându-se cont de creșterea mărimii

salariului procurorului în exercițiu;

- anularea deciziei nr.A-2558/19 din 28 noiembrie 2019 privind

respingerea cererii prealabile depuse la 22 noiembrie 2019 și refuzul în

recalcularea pensiei de procuror, ținându-se cont de creșterea mărimii

salariului procurorului în exercițiu;

- emiterea unei decizii/act administrativ cu privire la recalcularea pensiei

de procuror, ținându-se cont de creșterea mărimii salariului procurorului în

exercițiu.

1

La 10 februarie 2020, Maria Arabadji s-a adresat în instanța de judecată

cu o altă acțiune împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând:

- anularea deciziei nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017 privind

respingerea cererii prealabile depuse la 20 septembrie 2017 și refuzul în

recalcularea pensiei de procuror, ținându-se cont de creșterea mărimii

salariului procurorilor în exercițiu;

- anularea deciziei nr.A-2891/19 din 10 ianuarie 2020 privind

respingerea cererii prealabile depuse la 31 decembrie 2019 și refuzul în

recalcularea pensiei de procuror, ținându-se cont de creșterea mărimii

salariului procurorilor în exercițiu;

- emiterea unei decizii/act administrativ cu privire la recalcularea pensiei

de procuror, ținându-se cont de creșterea mărimii salariului procurorilor în

exercițiu.

Prin încheierea din 05 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, cauzele menționate au fost conexate într-o singură procedură (f.d.79

verso, vol.I).

În motivarea acțiunilor a relatat că a activat fără întrerupere în organele

Procuraturii, în perioada 21 octombrie 1991 - 30 noiembrie 2009, fiind

eliberată din funcția de procuror în Procuratura raionului Ungheni. Iar la

atingerea vârstei de 50 ani, i-a fost stabilită vechimea în muncă și calculată

pensia procurorului.

Totodată, a indicat că potrivit Legii nr.37 din 07 martie 2013 pentru

modificarea și completarea Legii nr.355 din 23 decembrie 2003 cu privire la

sistemul de salarizare în sistemul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu

35%. Modificarea a intervenit începând cu 01 ianuarie 2013. Iar conform

cap.XXIX din Legea nr.152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, începând cu 01 august 2016 salariul de

funcție al procurorului s-a stabilit în raport cu salariul judecătorului conform

Legii nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor și Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură,

ținându-se cont de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de

vechimea în muncă în funcția de procuror.

Astfel, conform art.5/1 alin.(2) lit.c) și art.5/2 lit.d) din Legea nr.328 din

23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de

funcție al procurorului din procuratura teritorială (...) se stabilește în cuantum

de: 3,15 salarii medii pe economie pentru procurorul care are o vechime în

muncă în funcția de procuror de peste 12 ani, iar pentru exercitarea funcției de

conducere de procuror-șef al secției din cadrul Procuraturii Generale sau de

procuror-șef al procuraturii teritoriale i se atribuie un spor calculat în raport

procentual față de salariul de funcție în mărime de 9%, condițiile valabile și

pentru Maria Arabadji.

Reieșind din cadrul normativ, considerând că organele asigurării sociale

i-au încălcat grav dreptul de proprietate (pensie), dobândit anterior în mod

legal prin aplicarea obligatorie pentru procurorii pensionați a principiului

2

recalculării pensiei la majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în

exercițiu, în scopul restabilirii acestui drept și în legătură cu majorarea

salariului procurorului în funcție, la data de 15 august 2017, reclamanta s-a

adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cererea prealabilă înregistrată

cu nr.1378, la care nu a primit răspuns. Ulterior, la data de 02 decembrie

2019, prin intermediul serviciului poștal, a recepționat răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.A-2558/19, în care se menționează că prin

scrisoarea Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-1745/17 din 05

octombrie 2017, cererea prealabilă depusă anterior a fost respinsă ca

neîntemeiată. Mai mult ca atât, în răspunsul nominalizat s-a indicat că decizia

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017, a

fost adusă la cunoștință Mariei Arabadji, prin scrisoarea recomandată nr.DS

2009028517AS.

Contrar celor indicate de Casa Națională de Asigurări Sociale,

reclamanta a afirmat că nu a recepționat scrisoarea nr.A-1745/17 din 05

octombrie 2017, iar semnătura indicată în avizul de recepție nu îi aparține și a

aflat despre refuzul specificat mai sus la 02 decembrie 2019. Iar faptul că

semnătura de pe avizul de recepție a scrisorii recomandate nr.DS

2009028517AS nu aparține petiționarei, în opinia sa, se poate constata prin

compararea semnăturilor din actele de identitate și cea de pe avizul de

recepție sau se poate confirma prin efectuarea unei expertize

grafoscopice/grafologice.

Prin urmare, reclamanta consideră răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale, ca fiind ilegal, abuziv, or, la examinarea cererii indicate

supra Casa Națională de Asigurări Sociale nu a determinat corect raportul

juridic, iar circumstanțele importante pentru soluționarea legală a cererii nu au

fost luate în calcul.

La data de 20 mai 2021, Maria Arabadji a înregistrat o cerere privind

completarea acțiunii înaintate în judecată prin care a solicitat:

- anularea deciziei nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017 privind

respingerea cererii prealabile depuse la 20 septembrie 2017 și refuzul în

recalcularea pensiei de procuror, ținându-se cont de creșterea mărimii

salariului procurorului în exercițiu;

- anularea deciziei nr.A-2558/19 din 28 noiembrie 2019 privind

respingerea cererii prealabile depuse la 22 noiembrie 2019 și refuzul în

recalcularea pensiei de procuror, ținându-se cont de creșterea mărimii

salariului procurorului în exercițiu;

- anularea deciziei nr.A-2891/19 din 10 ianuarie 2020 privind

respingerea cererii prealabile depuse la 31 decembrie 2019 și refuzul în

recalcularea pensiei de procuror, ținându-se cont de creșterea mărimii

salariului procurorilor în exercițiu;

- emiterea unei decizii/act administrativ cu privire la recalcularea pensiei

de procuror, ținându-se cont de creșterea mărimii salariului procurorului în

exercițiu (f.d.156-160, vol.I).

3

Prin hotărârea din 24 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea a fost admisă, anulându-se în tot, actul administrativ individual

defavorabil emis de Casa Națională de Asigurări Sociale exprimat prin

răspunsul nr.A-2558/19 din 28 noiembrie 2019, precum și refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale, exprimat prin răspunsul nr.A-2891/19 din 10

ianuarie 2020, adoptat în procedura prealabilă. A fost repusă Maria Arabadji

în dreptul lezat de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă în

dependență de majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu,

ținându-se cont de funcția deținută și data ieșirii la pensie. A fost obligată

Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite Mariei

Arabadji pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediul lunar

achitat procurorului în exercițiu, cu recalcularea acesteia în cazul majorării

generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția

deținută la data ieșirii la pensie, recalcularea urmând a fi efectuată începând

cu 05 aprilie 2013, după creșterea salariului cu 35% și continuând cu 01

august 2016, după creșterea salariului și pe toată perioada de pensionare.

Prin hotărârea suplimentară din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, s-a anulat în tot și actul administrativ individual

defavorabil emis de Casa Națională de Asigurări Sociale exprimat prin

răspunsul nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017 privind respingerea cererii

prealabile depuse de Maria Arabadji la data de 20 septembrie 2017.

La 10 iunie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel

nemotivat, iar la 06 septembrie 2021, apel motivat împotriva hotărârii din 24

mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii

cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie declarată inadmisibilă,

fie respinsă integral ca neîntemeiată.

Ulterior, la 08 octombrie 2021, a înaintat cerere de apel suplimentară

împotriva hotărârii suplimentare din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi

decizii privind declararea ca fiind inadmisibilă pretenția soluționată prin

hotărârea suplimentară.

Prin decizia din 26 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea suplimentară din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani privind anularea răspunsului nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017 și

în această parte s-a emis o decizie nouă cu privire la declararea pretenției

inadmisibile. În rest hotărârea din 24 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani a fost menținută.

La 02 februarie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus

recurs împotriva deciziei din 26 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău. La

18 aprilie 2022 a fost prezentată motivarea recursului.

În motivarea recursului, a reiterat argumentele de fapt și de drept expuse

la examinarea cauzei în instanța de fond și apel.

Recurenta apreciază ca fiind neîntemeiată soluția instanței de apel în

partea în care s-a concluzionat asupra menținerii hotărârii din 24 mai 2021.

4

În primul rând a remarcat că instanța de apel întemeiat a stabilit că

pretenția intimatei privind anularea actului administrativ nr.A-1745/17 din 05

octombrie 2017, este inadmisibilă pe motivul omiterii termenului de

prescripție pentru contestarea acestuia în instanța contenciosului

administrativ.

Însă, a catalogat ca fiind ilegală soluția apelului prin care s-a considerat

ca fiind admisibile celelalte capete de pretenții din acțiune privind anularea

răspunsurilor nr.A-2558/19 din 28 noiembrie 2019 și nr.A-2891/19 din 10

ianuarie 2020. Or, odată ce s-a constatat inadmisibilitatea pretenției în

contestarea actului administrativ primar prin care s-a soluționat fondul

problemei cererii prealabile, respectiv o soluție identică urma a fi pronunțată

și pe marginea pretenției ce ține de anularea răspunsurilor secundare ale Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.A-2558/19 din 28 noiembrie 2019 și nr.A-

2891/19 din 10 ianuarie 2020, în care autoritatea nu a examinat fondul

pretențiilor, invocându-se excepțiile de la art.140 și art.170 Cod administrativ,

adică prevederile legale ce permit și impun autorității publice să nu

examineze repetat aceleași pretenții pe seama cărora există un act

administrativ în vigoare. Or, răspunsurile secundare menționate se referă la

aceeași procedură administrativă pe seama dreptului pretins de intimată.

Consideră că instanța de apel a dat o interpretare eronată stării de fapt,

aplicând greșit normele Codului Administrativ ce reglementează

admisibilitatea acțiunii în contenciosul administrativ.

Referitor la soluția instanței de apel emisă pe fondul cauzei, de asemenea

a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.

A explicat că potrivit art.67 alin.(3) al Legii cu privire la Procuratură

nr.294/2008 (abrogată la 01 august 2016), procurorul care se află în demisie

are dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat

sau la o indemnizație lunară viageră în condițiile prezentei legi, iar în

conformitate cu art.46 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat

nr.156/1998 (abrogat prin Legea nr.290 din 16 decembrie 2016, în vigoare de

la 01 ianuarie 2018), era prevăzut că asiguratul care a atins vârsta menționată

la alin.(2) și confirmă stagiul de cotizare prevăzut la alin.(3), din care cel

puțin 15 ani în funcția de procuror, are dreptul la pensie în proporție de 75%

din suma tuturor plăților lunare asigurate ale procurorului în exercițiu în

ultima funcție deținută.

Astfel, intimata încadrându-se în prevederile legale citate, la data de 11

ianuarie 2012, a depus cerere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Ungheni privind stabilirea pensiei de procuror conform art.46 al Legii

nr.156/1998 și prin Decizia nr.25/2012/207 emisă la 26 ianuarie 2012,

intimatei i s-a stabilit pensia solicitată.

Având în vedere faptul că intimata și-a realizat dreptul la pensionare în

conformitate cu Legea nr.156/1998 privind pensiile de asigurări sociale de

stat, consideră că pretențiile acesteia precum că are dreptul la recalcularea

pensiei de procuror ținând cont de majorarea salariului procurorului în

5

exercițiu, nu pot fi reținute. Or, la momentul realizării dreptului la pensiei –

11 ianuarie 2012, o astfel de prevedere legală nu exista.

Recurenta a accentuat că instanța de fond, la admiterea acțiunii, a preluat

întru totul argumentele intimatei, concluzionând eronat precum că aceasta

face parte din categoria procurorilor pensionați până la 01 iulie 2011, care

anterior s-au aflat în litigiu cu Casa Națională privind recalcularea pensiilor în

dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiul funcției.

Complementar celor descrise, recurenta remarcă că decizia atacată

contravine inclusiv constatărilor din deciziile irevocabile ale Curții Supreme

de Justiție pe cauze privind dreptul la recalcularea pensiei procurorilor.

Solicită admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 26 ianuarie 2022

a Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea unei noi decizii privind declararea

ca fiind integral inadmisibilă acțiunea intimatei sau respingerea acesteia ca

fiind neîntemeiată.

La 25 februarie 2022, avocatul Arina Țurcan-Donțu, în interesele Mariei

Arabadji, a contestat cu recurs decizia din 26 ianuarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău. Recursul motivat a fost depus la 20 aprilie 2022.

Cu decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2022, nu este de acord doar în partea

casării hotărârii suplimentare din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani.

Recurenta a repus în discuție argumentele de fapt și de drept expuse la

examinarea cauzei în instanța de fond și apel.

Consideră că raționamentele instanței de apel cu privire casarea în parte

a hotărârii suplimentare sunt eronate și sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei, fiind apreciate incorect probele/înscrisurile prezentate. Or, constatările

instanței de apel precum că actul administrativ contestat a fost adus la

cunoștință Mariei Arabadji la data de 10 octombrie 2017 nu sunt probate.

Reieșind din prevederile art.128 alin.(1) Cod administrativ comunicarea

se consideră că a avut loc dacă actul administrativ individual a ajuns la

persoana căreia urma să-i fie comunicat, iar potrivit art.129 alin.(3) din Cod,

în caz de îndoială, autoritatea publică este cea care probează ajungerea actului

administrativ individual la destinatar, precum și data/ora ajungerii lui.

În speță, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a putut proba faptul că

intimata Maria Arabadji a făcut cunoștință cu actul administrativ contestat la

o altă dată decât 02 decembrie 2019.

A apreciat ca fiind relevante speței și constatările Curții Europene a

Drepturilor Omului pe marginea art.1 Protocolul 1, dar și cele ale Curții

Constituționale a Republicii Moldova care corelate cu speța dedusă judecății,

garantează dreptul intimatei Maria Arabadji, la pensie și chestiunilor aferente

ce derivă din acesta (recalcularea, indexarea etc), ca fiind imprescriptibil și

protejat de lege, indiferent de spațiul temporar în cadrul căreia este solicitată

ocrotirea lui.

6

Recurenta solicită admiterea recursului, casarea în parte/parțială a

deciziei 26 ianuarie 2022, în partea casării hotărârii suplimentare din 14

septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani privind anularea

răspunsului nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017 și emiterii în această parte a

unei decizii noi prin care să se anuleze în tot actul administrativ individual

defavorabil emis de Casa Națională de Asigurări Sociale exprimat prin

răspunsul nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017 privind respingerea cererii

prealabile depuse de Maria Arabadji la data de 20 septembrie 2017.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 ianuarie

2022, în ședință publică.

Dispozitivul deciziei a fost expediat părților prin intermediul poștei

electronice la 05 februarie 2022 (f.d.30, vol.III).

La 02 februarie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus

recurs nemotivat împotriva deciziei din 26 ianuarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 28-29, vol.III).

La 25 februarie 2022, recurs nemotivat a depus și avocatul Arina

Țurcan-Donțu, în interesele Mariei Arabadji (f.d.31-33, vol.III).

Decizia motivată din 26 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

recepționată de recurenți la 05 aprilie 2022 (f.d.46,47, vol.III).

Ulterior, la 18 aprilie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a

prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 26 ianuarie 2022 a

Curții de Apel Chișinău (f.d.50-57, vol.III).

Avocatul Arina Țurcan-Donțu, în interesele Mariei Arabadji, a prezentat

recursul motivat la 20 aprilie 2022 (f.d.60-66, vol.III).

În condițiile enunțate, recursurile au fost depuse în termenul legal

prevăzut la art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ.

La 18 aprilie 2022 și respectiv, la 22 aprilie 2022, Curtea Supremă de

Justiție a expediat în adresa Casei Națională de Asigurări Sociale și Mariei

Arabadji copiile recursurilor, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referințelor.

La 02 iunie 2022, avocatul Arina Țurcan-Donțu a depus referință prin

care a solicitat respingerea cererii de recurs depusă de Casa Națională de

Asigurări Sociale împotriva deciziei din 26 ianuarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău.

Prin încheierea din 21 septembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție,

recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și recursul depus de

avocatul Arina Țurcan-Donțu, în interesele Mariei Arabadji au fost numite

pentru examinare în complet de 5 judecători.

7

Conform articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

În speță, completul specializat nu a considerat oportun de a cita

participanții la proces și reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire

la problemele invocate în recurs, deoarece criticele recurenților au fost expuse

cu suficientă claritate.

Verificând argumentele invocate în recursuri pe baza materialelor din

dosar și cele menționate în referință, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a ajuns la

concluzia că instanțele inferioare, judecând cauza, au cercetat superficial

starea de fapt a speței, iar drept consecință au interpretat și aplicat în mod

eronat legea, circumstanțe ce au dus la aprecierea eronată a raporturilor

juridico-publice litigioase și emiterea unor soluții greșite și neîntemeiate.

În conformitate cu art.248 alin.(1) lit.b) din Codul administrativ,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele

decizii: casează parțial decizia instanței de apel și emite o altă decizie în

partea casată.

În corespundere cu art.21 alin.(1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în

conformitate cu legea și alte acte normative.

Prin prisma prevederilor art.194 alin. (2) din Codul administrativ, în

procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate

se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și

aplicării corecte a dreptului material.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art.244 alin.(2) coroborate cu art.231

alin.(2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se

aplică corespunzător prevederile cap.III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică

corespunzător prevederile cap.II din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva.

Recapitulând esența litigiului în scopul verificării aplicării corecte a

dreptului material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt

constatată de instanțe și confirmată de părți.

Astfel, probatoriul acumulat la materialele dosarului demonstrează că

Maria Arabadji a activat fără întrerupere în organele Procuraturii în perioada

21 octombrie 1991 – 30 noiembrie 2009, fiind eliberată din funcția de

procuror în Procuratura raionului Ungheni (f.d. administrativ 17-20).

Prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.25/2012/207 din 26

ianuarie 2012 (f.d. administrativ 16-16 verso) în temeiul cererii nr.25/2012/70

din 11 ianuarie 2012 (f.d. administrativ 15), în conformitate cu Legea cu

privire la Procuratură nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 și Legea nr.156 din

14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, Mariei

8

Arabadji i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în funcția de

procuror, începând cu 11 ianuarie 2012.

La 15 august 2017, Maria Arabadji s-a adresat autorității competente cu

cerere privind recalcularea pensiei de procuror. Prin răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017,

solicitarea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Motivul respingerii a fost explicat prin faptul că, începând cu 01 iulie

2011, drepturile de pensionare a procurorilor sunt reglementate de prevederile

art.462 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări

sociale de stat. Respectiv, la data de 11 ianuarie 2012, data obținerii dreptului

la pensie, reclamanta este beneficiară de pensie de procuror stabilită în

temeiul art.462 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de

asigurări sociale de stat. Iar astfel, conținutul art.462 din Legea nr.156 din 14

octombrie 1998, nu prevede faptul că pensiile procurorilor se recalculează în

cazul majorării generale a salariului procurorilor. Or, începând cu data de 01

iulie 2011 pensia procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual

la 1 aprilie conform art.13 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 (vol.I,

f.d.13).

Răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-1745/17 din 05

octombrie 2017, a fost recepționat de către Maria Arabadji, la 10 octombrie

2017, fapt ce se atestă prin semnătura aplicată pe avizul poștal anexat la

materialele cauzei (f.d.14, vol.I).

La 22 noiembrie 2019, Maria Arabadji a înregistrat la Casa Națională de

Asigurări Sociale cererea nr.A-2558/19, prin care a solicitat recalcularea

pensiei de procuror, ținându-se cont de creșterea mărimii salariului

procurorilor în exercițiu (f.d. administrativ 1-2).

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-2558/19 din 28

noiembrie 2019, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, din considerentele că,

prin scrisoarea nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017, cererea prealabilă

adresată de către Maria Arabadji a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar

actul administrativ menționat nu a fost contestat în instanța de judecată.

Astfel, refuzul menționat de recalculare a pensiei de procuror a obținut

puterea lucrului decis conform art.140 Cod administrativ, care statuează că,

un act administrativ individual obține puterea lucrului decis atunci când nu

mai poate fi contestat nici pe cale prealabilă, nici prin acțiune în instanța de

judecată competentă. Dacă un act administrativ individual are mai mulți

destinatari sau mai multe persoane sunt afectate de acesta, puterea lucrului

decis poate surveni în momente diferite pentru fiecare din aceste persoane.

Or, la cazul supus examinării, situația de fapt și de drept nu s-a modificat,

pretențiile din cererea prealabilă fiind similare celor invocate anterior în anul

2017, iar astfel, temei pentru reluarea procedurii în condițiile art.170 Cod

administrativ nu sunt (f.d. administrative 3-4).

Nefiind de acord cu refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale, la 31

decembrie 2019, Maria Arabadji a înregistrat la adresa Casei Naționale de

9

Asigurări Sociale cererea prealabilă nr.A-2891/19, prin care a solicitat

recalcularea pensiei de procuror (f.d. administrativ 7-10).

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-2891/19 din 10

ianuarie 2020, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, pe motiv că pretențiile

repetate din cererea prealabilă nu au temei de a fi examinate în fond, or, pe

seama acestor pretenții Casa Națională de Asigurări Sociale s-a expus deja.

Prin hotărârea din 24 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea a fost admisă, anulându-se în tot actul administrativ individual

defavorabil emis de Casa Națională de Asigurări Sociale exprimat prin

răspunsul nr.A-2558/19 din 28 noiembrie 2019, precum și refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale, exprimat prin răspunsul nr.A-2891/19 din 10

ianuarie 2020, adoptat în procedura prealabilă. A fost repusă Maria Arabadji

în dreptul lezat de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă în

dependență de majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu,

ținându-se cont de funcția deținută și data ieșirii la pensie. A fost obligată

Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite pensia pentru

vechime în muncă Mariei Arabadji, reieșind din salariul mediul lunar achitat

procurorului în exercițiu, cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a

salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data

ieșirii la pensie, recalcularea urmând a fi efectuată începând cu 05 aprilie

2013, după creșterea salariului cu 35% și continuând cu 01 august 2016, după

creșterea salariului și pe toată perioada de pensionare.

Prin hotărârea suplimentară din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, s-a anulat în tot actul administrativ individual

defavorabil emis de Casa Națională de Asigurări Sociale exprimat prin

răspunsul nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017 privind respingerea cererii

prealabile depuse de Maria Arabadji la data de 20 septembrie 2017.

În motivarea hotărârii suplimentare, instanța a reținut, făcând trimitere la

prevederile Legii nr.37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea

Legii nr.355-XVI din 23 decembrie 2005, că în calitate de pensionar, Maria

Arabadji trebuia să beneficieze de recalcularea pensiei obținute licit, ținându-

se cont de creșterea mărimii salariului procurorilor în exercițiu. În condițiile

enunțate, pârâta ilegal a lipsit reclamanta de dreptul la pensie pentru vechime

în muncă dobândit în anul 2011, cu aplicarea obligatorie a principiului

recalculării mărimii pensiei la creșterea periodică a salariului procurorilor.

Referitor la poziția pârâtei precum că acțiunea reclamantei în partea

cerinței cu privire la anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017, este înaintată cu omiterea termenului,

pentru care urmează a fi declarată inadmisibilă, instanța a reținut că din

probatoriul cauzei rezultă că reclamanta a aflat despre decizia organului de

asigurări sociale la 10 octombrie 2017.

Instanța a reconfirmat că în conformitate cu prevederile art.14 alin.(1) al

Legii contenciosului administrativ (în vigoare la data inițierii procedurii

administrative), persoana care se consideră vătămată într-un drept al său,

10

recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere

prealabilă, autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care

legea nu dispune altfel, dar a accentuat că la caz, urmează a se reține

prevederile Legii speciale – Legea privind sistemul public de pensii, în

conformitate cu care dreptul la pensie este imprescriptibil.

Respectiv, a statuat că în speță nu sunt întrunite temeiurile legale pentru

a declara acțiunea inadmisibilă din motivul omiterii termenului de adresare în

instanța de judecată cu acțiune în contencios administrativ.

Prin urmare, instanța de fond a concluzionat că decizia Casei Naționale

de Asigurări Sociale nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017, de asemenea, este

pasibilă a fi anulată, având în vedere caracterul imprescriptibil al dreptului la

pensie.

Prin decizia din 26 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea suplimentară din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani cu privire la anularea răspunsului nr.A-1745/17 din 05 octombrie

2017 privind respingerea cererii prealabile depuse la 20 septembrie 2017 și în

această parte s-a emis o decizie nouă cu privire la declararea pretenției

inadmisibile. În rest, hotărârea din 24 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani a fost menținută.

În fortificarea soluției a reiterat prevederile art.67 alin.(3) din Legea cu

privire la Procuratură nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 (în vigoare la

momentul stabilirii pensiei), art.33, 46² alin.(1)–(3) din Legea privind

sistemul public de pensii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 (în redacția legii

la momentul stabilirii pensiei).

Totodată, a pus în discuție prevederile art.73 alin.(8) al Legii nr.294 din

25 decembrie 2008, în redacția până la 01 iulie 2011, și noua redacție a art.73

din Legea nr.294 din 25 decembrie 2008, în vigoare de la 01 iulie 2011

(abrogată prin Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură),

care prevedea că procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la

pensie conform Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de

asigurări sociale de stat.

Respectiv, prin trimitere la art.XXIX din Legea nr.152 din 01 iulie 2016

pentru modificarea și completarea unor acte legislative și art.51 al Legii

nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor,

completul judiciar a stabilit că Maria Arabadji, în perioada 21 octombrie 1991

- 30 noiembrie 2009, a activat în funcția de procuror în Procuratura r-lui

Ungheni, având o vechime în muncă ca procuror de 18 ani, iar la atingerea

vârstei de 50 ani și 06 luni, la 11 ianuarie 2012, i-a fost stabilită pensia pentru

vechime în muncă, în mărime de 75% din salariul mediu lunar potrivit

funcției deținute. A concluzionat că neîntemeiat, Casa Națională de Asigurări

Sociale i-a respins solicitarea de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea

pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie

a fiecărui an, aplicând eronat prevederile legii ce au intrat în vigoare după

11

data ieșirii la pensie a reclamantei, afectându-i în acest mod dreptul la pensie

în condițiile stabilite anterior (f.d.16, dosar administrativ).

Instanța de apel s-a aliniat concluziei fondului care a conchis anularea

actului administrativ individual defavorabil emis de Casa Națională de

Asigurări Sociale exprimat prin răspunsul nr.A-2558/19 din 28 noiembrie

2019, precum și a refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale, exprimat

prin răspunsul nr.A-2891/19 din 10 ianuarie 2020, adoptat în procedura

prealabilă, cu repunerea Mariei Arabadji în dreptul lezat de recalculare a

pensiei pentru vechime în muncă în dependență de majorarea generală a

salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută și data

ieșirii la pensie. Precum și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să

recalculeze și să achite pensia pentru vechime în muncă a Mariei Arabadji,

reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului în exercițiu, cu

recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului procurorului în

exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie,

recalcularea urmând a fi efectuată începând cu 05 aprilie 2013, după creșterea

salariului cu 35% și continuând cu 01 august 2016, după creșterea salariului și

pe toată perioada de pensionare. Or, conform Legii nr.37 din 07 martie 2013

pentru modificarea și completarea Legii nr.355 din 23 decembrie 2003,

salariul procurorului s-a majorat cu 35%, începând cu 01 ianuarie 2013,

modificări în vigoare de la 05 aprilie 2013.

La acest capitol, instanța de apel a mai reținut că dreptul social cu privire

la beneficierea pensiei pentru vechimea în muncă, inclusiv și recalcularea

acesteia, în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, a fost

dobândit de către Maria Arabadji la 11 ianuarie 2012, în temeiul Legii cu

privire la Procuratură nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 și are valoare

economică incontestabilă.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiat și declarativ argumentul

Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că la momentul actual, temei

legitim de a recalcula pensia pentru vechime în muncă în dependență de

majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu, nu există, ori Casa

Națională de Asigurări Sociale, la examinarea cererii prealabile nu a

determinat corect raportul juridic litigios, a interpretat eronat prevederile

legale, circumstanțe care, în esență au și generat aplicarea incorectă a

prevederilor legale ce reglementează raporturile juridice legate de stabilirea și

recalcularea pensiei reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorilor în

exercițiu, ținându-se cont de majorarea generală a salariului procurorului în

funcție, în așa fel, fiindu-i încălcat grav dreptul de proprietate (pensie) al

reclamantei, dobândit anterior licit, prin aplicarea obligatorie pentru procurori

a principiului recalculării pensiei pentru vechime în muncă în dependență de

majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu.

Totodată, a apreciat critic și argumentul apelantei precum că prin Legea

nr.56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, a fost modificat art.73 din Legea nr.294-XVI din 25 decembrie

12

2008 cu privire la Procuratură și abrogate aliniatele (3)-(10) din art.73 și

astfel, începând cu 01 iulie 2011, procurorii pensionați nu mai beneficiază de

dreptul la recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului

procurorului în exercițiu, din considerentele că, noua redacție a art.73 din

Legea nr.294 din 25 decembrie 2008, în vigoare de la 01 iulie 2011 (abrogată

prin Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură), prevede că

procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform

Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de

stat, iar art.33 din Legea privind sistemul public de pensii nr.156-XIV din 14

octombrie 1998, indică cazurile privind reexaminarea drepturilor la pensie.

La acest capitol, instanța de apel a rezumat că, prin refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia Mariei Arabadji, se

încalcă un drept prevăzut de lege, drept dobândit la momentul stabilirii

pensiei care nu poate fi restrâns pe viitor. Or, un asemenea drept social, Maria

Arabadji l-a dobândit licit, odată cu stabilirea pensiei pentru vechime în

muncă, iar drepturile diminuate prin normele Legii nr.3 din 25 februarie 2016

cu privire la Procuratură, nu se referă la procurorii pensionați până la

adoptarea acestei legi. Iar astfel, se atestă că, Maria Arabadji dispune de

dreptul de a-i fi achitată și recalculată pensia pentru vechime în muncă,

reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului în exercițiu, ținându-se

cont de majorarea salariului procurorului în exercițiu în funcția din care

ultima a ieșit la pensie, începând cu data de 05 aprilie 2013 în baza Legii

nr.37 din 07 martie 2013, reieșind din salariul lunar achitat procurorului în

exercițiu în funcția deținută la data ieșirii la pensie, iar de la data de 01 august

2016, în baza Legii nr.3 din 25 februarie 2016 și Legii nr.152 din 01 iulie

2016.

Instanța de apel, la adoptarea soluției a ținut cont și de practica stabilită

de Curtea Constituțională, prin Hotărârea nr.4 din 27 ianuarie 2000 privind

controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii,

funcționarilor publici și Hotărârea nr.9 din 30 martie 2004 pentru controlul

constituționalității unor prevederi legale și Hotărârea nr.27 din 20 decembrie

2011.

În acest context, a reiterat că, drepturile care decurg din sistemele de

protecție socială, deși nu sunt menționate expres în Convenția Europeană,

intră totuși în domeniul său de aplicare, protecția socială fiind precedată în

accepțiunea sa largă, cuprinzând asistența socială și cea medicală,

concomitent, acceptând statuările CEDO de asimilare a dreptului la prestații

sociale unui drept de proprietate în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la

Convenția Europeană, s-a aliniat la jurisprudența CEDO, care pe parcurs a

evoluat, „nu fără ambiguități în ceea ce privește prestațiile non-contributive,

spre o protecție mai largă”.

Totodată, a menționat că dreptul subiectiv, constituit în baza unei legi

anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare.

13

Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile

contrare intrând în contradicție cu art.22 din Constituție.

Astfel, instanța ierarhic inferioară a conchis că instanța de fond, prin

hotărârea emisă la 24 mai 2021, just a reținut că prin răspunsul nr.A-2558/19

din 28 noiembrie 2019, precum și refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale, exprimat prin răspunsul nr.A-2891/19 din 10 ianuarie 2020, adoptat

în procedura prealabilă, se încalcă Mariei Arabadji, un drept prevăzut de lege,

drept dobândit de către ultima la momentul stabilirii pensiei, care nu poate fi

restrâns pe viitor. Prima instanță a examinat cauza sub toate aspectele,

stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt,

caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul

juridic, creând participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru

exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în

asigurarea părților dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin

art.6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

Vis-a-vi de pretenția formulată de Maria Arabadji cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil emis de Casa Națională de

Asigurări Sociale exprimat prin răspunsul nr.A-1745/17 din 05 octombrie

2017 privind respingerea cererii prealabile depuse de Maria Arabadji la data

de 20 septembrie 2017, instanța de apel a apreciat că prima instanță

neîntemeiat a ajuns la concluzia privind admiterea pretenției date, omițând

verificarea întrunirii condițiilor pentru admisibilitatea pretenției în contestare.

Reieșind din cele menționate, completul judiciar a reținut că, în cazul dat

judecătorul primei instanțe urma să aplice prevederile art.207 alin.(1) și al.(2)

Cod administrativ. Or, prin derogare, în temeiul art.258 alin.(3) Cod

administrativ, examinarea admisibilității acțiunii se va face conform

prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod, iar

conform art.14 al.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10

februarie 2000 (în vigoare la momentul emiterii actului administrativ),

persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege,

printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității

publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune

altfel.

În această ordine de idei, completul instanței ierarhic inferioare a stabilit

că, prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.25/2012/207 din 26

ianuarie 2012 (f.d. administrativ 16-16 verso) în temeiul cererii nr.25/2012/70

din 11 ianuarie 2012 (f.d. administrativ 15), în conformitate cu Legea nr.294

din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, Mariei Arabadji, i-a fost

stabilită pensia pentru vechime în muncă în funcția de procuror, începând cu

11 ianuarie 2012. Maria Arabadji s-a adresat autorității competente cu cerere

privind recalcularea pensiei de procuror. Prin răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017, s-a respins ca

neîntemeiată cererea prealabilă. Răspunsul Casei Naționale de Asigurări

14

Sociale nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017 a fost recepționat de către Maria

Arabadji la 10 octombrie 2017, fapt ce se atestă prin semnătura aplicată pe

avizul poștal anexat la materialele cauzei (f.d.14).

Astfel, instanța de apel a stabilit cert faptul că, în cazul în care

intimata/reclamanta nu era de acord cu actul administrativ individual

defavorabil emis de Casa Națională de Asigurări Sociale exprimat prin

răspunsul nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017 privind respingerea cererii

prealabile, urma să întreprindă acțiuni întru contestarea actului administrativ

în termen, iar în cazul omiterii termenului din motive întemeiate să solicite

repunerea în termen, fapt ignorat de către reclamantă/intimată. Or,

reclamanta, s-a adresat în instanța de contencios administrativ, solicitând

anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-1745/17 din 05

octombrie 2017 privind respingerea cererii prealabile depuse la 20 septembrie

2017 și refuzul în recalcularea pensiei de procuror, abia la 28 decembrie 2019.

În acest context, instanța de apel a apreciat ca fiind declarativ

argumentul reclamantei/intimatei, precum că semnătura aplicată pe avizul

poștal nu aparține Mariei Arabadji. Întrucât, actul administrativ nominalizat a

fost comunicat ultimei la adresa de domiciliu indicată în cererile adresate

autorității pârâte, iar pe cotorul avizului poștal fiind indicat numele

destinatarului recepționării înscrisului ,,Arabadji”.

Instanța ierarhic inferioară a stabilit ca fiind inadmisibilă pretenția

reclamantei privind anularea actul administrativ individual defavorabil emis

de Casa Națională de Asigurări Sociale exprimat prin răspunsul nr.A-1745/17

din 05 octombrie 2017 privind respingerea cererii prealabile depuse de Maria

Arabadji la data de 20 septembrie 2017, pe motivul depășirii termenului de

prescripție.

Totodată, completul judiciar a dat o apreciere critică argumentului

apelantului privind inadmisibilitatea și pretențiilor privind contestarea

răspunsurilor nr.A-2558/19 din 28 noiembrie 2019, nr.A-2891/19 din 10

ianuarie 2020 din motivul omiterii termenului prevăzut de lege, făcând

referire la necontestarea răspunsului nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017

privind respingerea cererii prealabile depuse la 20 septembrie 2017, cu același

conținut, în instanța de judecată. Or, art.2 alin.(2) din Legea nr.156 din 14

octombrie 1998 (în redacția legii la momentul adresării), prevede că, dreptul

la pensie este imprescriptibil.

Luând în considerare cele menționate mai sus și având în vedere faptul

că, prima instanță nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru inițierea procedurii prealabile, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău a casat

hotărârea suplimentară din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani privind anularea răspunsului nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017

privind respingerea cererii prealabile depuse la 20 septembrie 2017 și în

această parte a emis o decizie nouă cu privire la declararea pretenției

15

inadmisibile, din motivul omiterea termenului de contestare. Cu menținerea în

rest a hotărârii din 24 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Instanța de recurs reține că procedura contenciosului administrativ a fost

inițiată sub imperiul Codului administrativ, însă unul din răspunsurile

contestate, și anume răspunsul nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017 a fost

emis sub egida Legii contenciosului administrativ.

Art.258 alin.(3) din Codul administrativ prevede că procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod

se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei

astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor

în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile

prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Reieșind din cele menționate, în cazul dat instanțele urmau să aplice

prevederile art.207 alin.(1) și alin.(2) din Codul administrativ.

Astfel, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră soluția instanței de apel prin care

a fost declarată drept inadmisibilă cererea de chemare în judecată în partea

anulării răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-1745/17 din 05

octombrie 2017, drept una întemeiată și în conformitate cu cadrul normativ

relevant speței.

În conformitate cu prevederile art.1 alin.(1) din Legea contenciosului

administrativ (în vigoare la data adoptării actului nr.A-1745/17 care se

contestă în speță), contenciosul administrativ ca instituție juridică avea drept

scop contracararea abuzurilor și exceselor de putere ale autorităților publice,

apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activității

autorităților publice, asigurarea ordinii de drept.

Articolul 2 din Legea contenciosului administrativ coroborat cu

Rezoluția (77) 31 cu privire la protecția individului față de actele autorităților

administrative, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 28

septembrie 1997, definesc actul administrativ ca manifestarea juridică

unilaterală de voință, cu caracter normativ sau individual, din partea unei

autorități publice în vederea organizării executării sau executării în concret a

legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii

luate în cadrul exercitării autorității publice, susceptibile de a afecta direct

drepturile, libertățile sau interesele persoanelor fizice sau juridice și care nu

este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcții judiciare.

Totodată, conform dispozițiilor art.16 alin.(1) din Legea contenciosului

administrativ (în vigoare la data adoptării actului care se contestă în speță),

persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege,

printr-un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea

prealabilă, sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este

16

în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru

anularea, în tot sau în parte a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Potrivit art.17 alin.(1), (4), (5) din Legea contenciosului administrativ

nr.793 din 10 februarie 2000 (în vigoare la momentul emiterii actului

administrativ), cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau

recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în

cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data primirii

răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de

lege pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluționare

a unei cereri prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins sau data

expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de cereri;

c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede

procedura prealabilă. (4) Termenul de 30 de zile specificat la alin. (1) este

termen de prescripție, iar termenul de 6 luni specificat la alin.(6) este termen

de decădere. (5) Persoana care, din motive temeinic justificate, a omis

termenul de prescripție poate fi repusă în termen în condițiile Codului de

procedură civilă.

Reieșind din cadrul legal, instanța de recurs relevă că, prin decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.25/2012/207 din 26 ianuarie 2012 (f.d.

administrativ 16-16 verso) în temeiul cererii nr.25/2012/70 din 11 ianuarie

2012 (f.d. administrativ 15), în conformitate cu Legea nr.294 din 25

decembrie 2008 cu privire la Procuratură, Mariei Arabadji i-a fost stabilită

pensia pentru vechime în muncă în funcția de procuror, începând cu 11

ianuarie 2012.

În legătură cu intervenirea unor modificări legislative în materie de

remunerare a muncii prestate în calitate de procuror, Maria Arabadji s-a

adresat autorității competente cu cerere privind recalcularea pensiei de

procuror.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-1745/17 din 05

octombrie 2017, s-a respins ca neîntemeiată cererea prealabilă. Răspunsul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017, a

fost recepționat de către Maria Arabadji, la 10 octombrie 2017, fapt ce se

atestă prin semnătura aplicată pe avizul poștal anexat la materialele cauzei

(f.d.14).

Astfel, instanța de apel corect a stabilit că, în cazul în care Maria

Arabadji nu era de acord cu actul administrativ individual defavorabil emis de

Casa Națională de Asigurări Sociale exprimat prin decizia nr.A-1745/17 din

05 octombrie 2017 privind respingerea cererii prealabile depuse, urma să

întreprindă acțiuni întru contestarea actului administrativ în termen, iar în

cazul omiterii termenului din motive întemeiate să solicite repunerea în

termen, fapt ignorat de către recurenta-intimată.

Or, Maria Arabadji s-a adresat în instanța de contencios administrativ,

solicitând anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-

1745/17 din 05 octombrie 2017 privind respingerea cererii prealabile depuse

17

la 20 septembrie 2017 și refuzul în recalcularea pensiei de procuror, abia la 28

decembrie 2019, adică peste termenul de 30 de zile stabilit de legiuitor în

art.17 din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 (în

vigoare la momentul emiterii actului administrativ).

Referitor la argumentul recurentei că semnătura de pe avizul de recepție

nu i-ar aparține, instanța de recurs denotă lipsa probelor ce ar confirma aceste

alegații.

Per a contrario, este indubitabil că actul administrativ nominalizat a fost

comunicat petiționarei la adresa de domiciliu indicată în cererile adresate

autorității pârâte, iar pe cotorul avizului poștal fiind indicat numele

destinatarului recepționării înscrisului ,,Arabadji”.

Un alt aspect reținut de instanța de recurs rezidă în faptul că art.17

alin.(1) lit.a) din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie

2000 (în vigoare la momentul emiterii actului administrativ), reglementează și

situația în care, în termenul legal nu a fost recepționat un răspuns la cererea

prealabilă depusă. În acest caz termenul de 30 de zile de înaintare a acțiunii

curge din momentul expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea

acesteia.

Acest termen, la fel a fost depășit de către recurenta Maria Arabadji.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție reiterează că respectarea de către părți a

termenilor legali constituie o obligație pozitivă a părților și este chemat să

asigure buna funcționare a justiției, iar repunerea în termen poate fi admisă

doar în cazurile expres prevăzute de lege și doar în cazul în care partea

înaintează o cerință de repunere în termen, justificată pe deplin obiectiv și

probată prin probe pertinente și admisibile.

Reieșind din prevederile art.207 alin.(2) din Codul Administrativ,

acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când: d)

acțiunea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.209, adică a

termenului de înaintare a acțiunii în contencios administrativ, la caz cel

prevăzut de art.17 alin.(1) lit.a) din Legea contenciosului administrativ nr.793

din 10 februarie 2000.

În acest context, instanța de recurs apreciază ca instanța de apel

întemeiat a stabilit ca fiind inadmisibilă pretenția reclamantei cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil emis de Casa Națională

de Asigurări Sociale exprimat prin răspunsul nr.A-1745/17 din 05 octombrie

2017 privind respingerea cererii prealabile depuse de Maria Arabadji la data

de 20 septembrie 2017, pe motivul depășirii termenului de depunere a

acțiunii.

Din considerentele menționate și având în vedere că decizia instanței de

apel în partea casării hotărârii suplimentare din 14 septembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani cu privire la anularea răspunsului nr.A-

1745/17 din 05 octombrie 2017 și declararea pretenției inadmisibile este

18

întemeiată și legală, iar criticele formulate în recursul depus de avocatul Arina

Țurcan-Donțu, în interesele Mariei Arabadji, sunt nejustificate, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul respectiv.

Principiile care rezultă din articolul 1 din Protocolul nr.1 sunt aplicabile

și în cazul pensiilor (Stummer v. Austria [MC], hotărârea din 7 iulie 2011, §

82), totuși, dispozițiile acestuia nu garantează, ca atare, vreun drept la

primirea unei pensii într-un anumit cuantum (Maggio și alții v. Italia,

hotărârea din 31 mai 2011, § 55).

Astfel, dreptul la pensie este imprescriptibil anume reieșind din

considerentul că poate fi solicitat oricând din momentul apariției acestuia și

nu se stinge în aspect temporal.

La caz însă, în discuție este pusă problema respectării termenelor

procedurale, care își au sorgintea în protecția oferită de art.6 CEDO prin care

părților li se garantează dreptul la un proces echitabil.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat în mod repetat în

practica sa că articolul 6 § 1 garantează oricărei persoane dreptul la judecarea

oricărei pretenții cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil de

către o instanță judecătorească sau tribunal. Cu toate acestea, „Dreptul la o

instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa, supus limitărilor,

deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea statului.

Garantând părților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să

hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 §

1 acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în

acest scop; (a se vedea Golder și Z and Others, citate mai sus, ibidem, și,

mutatis mutandis, Airey v. Ireland, hotărâre din 9 octombrie 1979, Seria A nr.

32, p. 14-16, § 26).

Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

apreciat în jurisprudența sa că reglementarea referitoare la formalitățile și

termenele ce trebuie respectate, urmărește să asigure o bună administrare a

justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice

și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli

să fie aplicate. Or, aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și

anume să garanteze securitatea juridică fixând un termen pentru acțiuni, să

pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu care ar

fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea

produce dacă tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu

evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la elemente de probă

cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete din cauza

timpului scurs (cauza Brumărescu v. România, cauza Marckx v. Belgia).

În contextul dat, impunerea respectării anumitor termene de către

reclamantă nu intră în coliziune cu garanțiile oferite de Convenție.

19

În partea menținerii hotărârii din 24 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani prin care a fost admisă acțiunea formulată de Maria Arabadji

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ, obligarea recalculării și achitării pensiei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție apreciază soluția instanței de apel în această parte una

eronată, fiind rezultată din aplicarea și interpretarea eronată a normelor de

drept material, motiv din care nu poate fi menținută din următoarele

considerente.

Conform art.3 Cod administrativ, legislația administrativă are drept scop

reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a

controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării

drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice,

ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

Art.5 Cod administrativ, prevede că, activitatea administrativă reprezintă

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative

realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se

organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.

Conform art.10 alin. (1) Cod administrativ, actul administrativ individual

este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea

publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului

public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,

modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

Conform art.17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin

activitate administrativă.

Art.20 Cod administrativ, prevede că, dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege,

acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu

privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea

procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.

Conform art.189 alin.(1) Cod administrativ, orice persoană, care

revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei

autorități publice, poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Referitor la pretenția din acțiune cu privire la anularea deciziei nr.A-

2558/19 din 28 noiembrie 2019 și refuzul în recalcularea pensiei de procuror,

ținându-se cont de creșterea mărimii salariului procurorului în exercițiu,

colegiul lărgit al instanței de recurs reține că la 22 noiembrie 2019, în adresa

Casei Naționale de Asigurări Sociale a parvenit cererea formulată de Maria

Arabadji cu privire la recalcularea pensiei în legătură cu majorarea salariului

procurorului în funcție cu 35%, precum și achitarea diferenței din mărimea

pensiei achitate pentru anii 11 ianuarie 2012 și până în prezent (f.d.10, vol.I).

20

Prin scrisoarea nr.A-2558/19 din 28 noiembrie 2019, Casa Națională de

Asigurări Sociale a comunicat intimatei că cererea prealabilă nu a fost supusă

examinării în fond, fiind catalogată ca inadmisibilă prin prisma art.140 și

art.170 al Codului administrativ, invocându-se în acest context răspunsul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017.

Nefiind de acord cu refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale, la 31

decembrie 2019, Maria Arabadji a înregistrat la adresa Casei Naționale de

Asigurări Sociale cererea prealabilă nr.A-2891/19, prin care a solicitat

recalcularea pensiei de procuror (f.d. administrativ 7-10).

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-2891/19 din 10

ianuarie 2020, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, pe motiv că pretențiile

repetate din cererea prealabilă nu au temei de a fi examinate în fond, or, pe

seama acestor pretenții Casa Națională de Asigurări Sociale s-a expus deja.

Nefiind de acord cu decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale, la 28

decembrie 2019 și la 10 februarie 2020, Maria Arabadji s-a adresat în instanța

de judecată cu acțiune împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,

solicitând anularea deciziei nr.A-2558/19 din 28 noiembrie 2019 privind

respingerea cererii prealabile depuse la 22 noiembrie 2019, anularea deciziei

nr.A-2891/19 din 10 ianuarie 2020 privind respingerea cererii prealabile

depuse la 31 decembrie 2019 și refuzul în recalcularea pensiei de procuror,

ținându-se cont de creșterea mărimii salariului procurorului în exercițiu;

emiterea unei decizii/act administrativ cu privire la recalcularea pensiei de

procuror, ținându-se cont de creșterea mărimii salariului procurorilor în

exercițiu.

Potrivit prevederilor art.208 alin.(1) și alin.(3) Cod administrativ, în

cazurile prevăzute de lege, până la înaintarea acțiunii în contencios

administrativ, se va respecta procedura prealabilă. Dacă procedura prealabilă

nu este prevăzută de lege, acțiunea în obligare se admite numai în cazul în

care reclamantul a depus anterior la autoritatea publică competentă o cerere

de emitere a actului administrativ individual.

Conform art.19 Cod Administrativ, cererea prealabilă este instituția care

oferă o cale de soluționare prejudiciară a litigiilor administrative.

Conform art.162 Cod administrativ, procedura prealabilă urmărește

scopul de a verifica legalitatea actelor administrative individuale. Dacă

autoritatea publică nu soluționează petiția în termenele prevăzute de prezentul

cod, persoana afectată este în drept să depună cerere prealabilă. Cererea

prealabilă poate fi îndreptată spre: a) anularea în tot sau în parte a unui act

administrativ individual ilegal sau nul; b) emiterea unui act administrativ

individual.

În corespundere cu art.164 alin.(1) Cod Administrativ, cererea prealabilă

se depune în scris la autoritatea publică emitentă.

Conform art.209 alin.(1) Cod administrativ, acțiunea în contestare și

acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu

prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la:

21

a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă

sau data expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea

acesteia;

b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă

legea nu prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare

la nesoluționarea în termen se aplică corespunzător.

Colegiul lărgit al instanței de recurs reține din cumulul probatoriu

administrat cauzei că reclamanta a inițiat, la 20 septembrie 2017 procedura

administrativă în vederea recalculării pensiei în legătură cu majorarea

salariului procurorului în funcție cu 35%, precum și achitarea diferenței din

mărimea pensiei achitate pentru anii 01 ianuarie 2013 și până în prezent,

reieșind din prevederile art.73 alin.(8) al Legii cu privire la Procuratură

nr.294/2008 (în redacția până la 30 iunie 2011). În vederea soluționării

procedurii administrative a fost emisă decizia nr.A-1745/17 din 05 octombrie

2017 privind respingerea cererii prealabile depuse la 20 septembrie 2017,

decizia respectivă a devenit valabilă pentru reclamantă la 10 octombrie 2017,

în momentul în care i-a fost comunicată acesteia.

Ulterior, la 22 noiembrie 2019, în adresa Casei Naționale de Asigurări

Sociale a parvenit cererea formulată de Maria Arabadji cu privire la

recalcularea pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție

cu 35%, precum și achitarea diferenței din mărimea pensiei achitate pentru

anii 11 ianuarie 2012 și până în prezent.

Colegiul lărgit al instanței de recurs constată că la 20 septembrie 2017, a

fost inițiată procedura administrativă în vederea recalculării pensiei în

legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție cu 35%, precum și

achitarea diferenței din mărimea pensiei achitate pentru anii 01 ianuarie 2013

și până în anul 2017, iar prin cererea din 22 noiembrie 2019 adresată Casei

Naționale de Asigurări Sociale Maria Arabadji a solicitat recalcularea pensiei

în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție cu 35%, precum și

achitarea diferenței din mărimea pensiei achitate pentru anii 11 ianuarie 2013

și până în anul 2019.

Astfel, reieșind din conținutul cererilor menționate, aparent identice,

Maria Arabadji solicită recalcularea pensiei în legătură cu majorarea salariului

procurorului în funcție cu 35%, precum și achitarea diferenței din mărimea

pensiei achitate, însă pe perioade diferite.

Ulterior, nefiind de acord cu răspunsul nr.A-2558/19 din 28 noiembrie

2019, la 31 decembrie 2019 Maria Arabadji a formulat cerere prealabilă, prin

care a solicitat anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-

1745/17 din 05 octombrie 2017, precum și emiterea unei decizii cu privire la

recalcularea pensiei de procuror, ținându-se cont de creșterea mărimii

salariului procurorilor în exercițiu.

În acest context, urmează a fi precizat că din conținutul cererii prealabile

menționate se reține dezacordul Mariei Arabadji față de răspunsul nr.A-

2558/19 din 28 noiembrie 2019 prin care i-au fost reiterate aceleași temeiuri

22

de refuz în recalcularea pensiei de procuror invocate prin decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.A-1745/17 din 05 octombrie 2017, totodată,

invocându-se și prevederile art.140, 170 din Codul administrativ.

În această ordine de idei colegiul lărgit al instanței de recurs opinează că

deși pretenția cu privire la anularea răspunsului nr.A-1745/17 din 05

octombrie 2017 privind respingerea cererii prealabile depuse la 20 septembrie

2017 a fost declarată inadmisibilă, fiind omis termenul de prescripție de

adresare în instanța de judecată, această sancțiune procedurală nu poate fi

aplicată și în privința pretenției cu privire la anularea deciziei Casei Naționale

de Asigurări Sociale nr.A-2558/19 din 28 noiembrie 2019, precum și anularea

deciziei nr.A-2891/19 din 10 ianuarie 2020 privind respingerea cererii depuse

de Maria Arabadji și refuzul în calcularea pensiei de procuror, ținându-se cont

de creșterea mărimii salariului procurorilor în exercițiu.

În lumina celor relatate, instanța de recurs constată că reclamanta Maria

Arabadji la înaintarea pretenției menționate în instanța de contencios

administrativ a respectat procedura prealabilă, precum și termenul de adresare

în judecată.

Referitor la pretenția formulată de Maria Arabadji cu privire la obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze pensia de procuror

ținându-se cont de creșterea mărimii salariului procurorului în exercițiu,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție apreciază, ca fiind neîntemeiată, decizia instanței de apel

în această parte, rezultată din aplicarea și interpretarea eronată a normelor de

drept material, motiv din care actul judecătoresc de dispoziție în această parte

nu poate fi menținut.

Colegiul lărgit al instanței de recurs reiterează că prin decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.25/2012/207 din 26 ianuarie 2012 (f.d.

administrativ 16-16 verso) în temeiul cererii nr.25/2012/70 din 11 ianuarie

2012 (f.d. administrativ 15), în conformitate cu Legea cu privire la

Procuratură nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 și Legea nr.156 din 14

octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, Mariei Arabadji i-

a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în funcția de procuror,

începând cu 11 ianuarie 2012.

Prin urmare se atestă că începând cu 11 ianuarie 2012, Maria Arabadji

este beneficiară de pensie de procuror stabilită în temeiul art.462 din Legea

nr.156 din 14 octombrie 1998 cu privire la pensiile de asigurări sociale de

stat.

În conformitate cu prevederile art.462 alin.(1)-(2) din Legea nr.156 din

14 octombrie 1998 cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat (în

vigoare la momentul obținerii dreptului la pensie al reclamantei), asiguratul

care a atins vârsta menționată la alin.(2) și confirmă stagiul de cotizare

prevăzut la alin.(3), din care cel puțin 15 ani în funcția de procuror, are

23

dreptul la pensie în proporție de 75% din suma tuturor plăților lunare

asigurate ale procurorului în exercițiu în ultima funcție deținută.

Începând cu 1 iulie 2011, pentru procurori se stabilește vârsta de

pensionare de 50 de ani și 6 luni, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. În

fiecare an ulterior, vârsta de pensionare se majorează conform tabelului nr.9,

până la atingerea vârstei de pensionare prevăzute la art.41 alin.(1).

Conform art.33 alin.(1), (3) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat, reexaminarea drepturilor la pensie

se efectuează în cazul: a) apariției unor circumstanțe noi referitoare la stagiul

de cotizare, venitul asigurat, ce au avut loc până la acordarea drepturilor la

pensie; b) transferării la altă categorie de pensie; c) persoanelor care continuă

să activeze după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

Reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în condițiile prezentei legi.

În conformitate cu prevederile art.73 alin.(8) din Legea nr.294-XVI din

25 decembrie 2008 cu privire la procuratură (în redacția în vigoare până la 01

iulie 2011), procurorii pensionați beneficiază de recalcularea pensiei pentru

vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul majorării generale a

salariului procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime în muncă se

efectuează ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Recalcularea se efectuează din data de întâi a lunii în care a fost efectuată

majorarea salariului procurorului în exercițiu, indiferent de faptul dacă

pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

Prin art.VIII din Legea nr.56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, alineatele (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9) și

(10) ale art.73 din Legea nr.294 din 25 decembrie 2008, au fost abrogate.

Astfel, noua redacție a art.73 din Legea nr.294 din 25 decembrie 2008, în

vigoare de la 01 iulie 2011, statuează că procurorii, cu excepția procurorilor

militari, au dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări

sociale de stat.

Colegiul lărgit al instanței de recurs punctează că începând cu 01 iulie

2011, drepturile de pensionare a procurorilor sunt reglementate de prevederile

art.462 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări

sociale de stat. Iar, începând cu 01 iulie 2011 pensia procurorilor nu se mai

recalculează, dar se indexează anual la 01 aprilie conform art.13 din Legea

nr.156 din 14 octombrie 1998.

Totodată, în conformitate cu prevederile art.140 din Constituția

Republicii Moldova, legile și alte acte normative sau unele părți ale acestora

devin nule, din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curții

Constituționale.

Potrivit dispozițiilor art.28 alin.(1) și alin.(2) din Legea cu privire la

Curte Constituțională nr.317-XIII din 13 decembrie 1994, actele Curții

Constituționale sunt acte oficiale și executorii, pe întreg teritoriul țării, pentru

toate autoritățile publice și pentru toate persoanele juridice și fizice. Actele

normative sau unele părți ale acestora declarate neconstituționale devin nule și

24

nu se aplică din momentul adoptării hotărârii respective a Curții

Constituționale.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție notează cu titlu imperios că Curtea

Constituțională prin hotărârea nr.27 din 20 decembrie 2011 privind controlul

constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii

și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, a declarat

neconstituționale art.II și pct.7 și 9 ale art.III din legea nr.56 din 09 iunie 2011

„Pentru modificarea și completarea unor acte legislative” în partea referitoare

la art.461 al Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 „Privind pensiile de asigurări

sociale de stat”. S-au recunoscut constituționale articolul I, punctele 2, 3, 4, 5,

6, 7 (în partea referitoare la art.462 al Legii nr.156-XIV din 14 octombrie

1998 „Privind pensiile de asigurări sociale de stat”) și ale articolului III și

articolul VIII din Legea nr.56 din 9 iunie 2011 „Pentru modificarea și

completarea unor acte legislative”.

Curtea Constituțională a punctat că un drept social poate fi obiectul

protecției constituționale garantate de art.46 din Constituție și respectiv de

art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană numai în cazul când dreptul

social respectiv este dobândit și are o valoare economică, susținând că

drepturile diminuate prin normele Legii nr.56 din 09 iunie 2011 ca drepturi

potențiale sau aleatorii se referă la viitorii procurori (după 09 iunie 2011) cu

drept de pensionare.

Un asemenea drept social Maria Arabadji l-a dobândit la 11 ianuarie

2012, prin urmare cazului din speță sunt aplicabile prevederile art.462 a Legea

nr.156 din 14 octombrie 1998 cu privire la pensiile de asigurări sociale de

stat, modificare intervenită prin Legea nr.56 din 09 iunie 2011, considerente

din care colegiul lărgit al instanței de recurs constată temeinicia refuzului

Casei Naționale de Asigurări Sociale în recalcularea și achitarea în beneficiul

Mariei Arabadji a pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din salariul

mediu lunar achitat procurorului în exercițiu, ținându-se cont de majorarea

salariului procurorului în exercițiu în funcția din care ultima a ieșit la pensie.

Or, Casa Națională de Asigurări Sociale just a stabilit că începând cu 01

iulie 2011 pensia procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual

la 01 aprilie conform art.13 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998, fiind

aplicabil și în cazul Mariei Arabadji, care a obținut dreptul social respectiv la

11 ianuarie 2012, ulterior modificărilor intervenite prin Legea nr.56 din 09

iunie 2011.

Mai mult, sub acest aspect, Curtea Constituțională a statuat că drepturile

diminuate prin normele Legii nr.56 din 09 iunie 2011 ca drepturi potențiale

sau aleatorii se referă la viitorii procurori (după 09 iunie 2011) cu drept de

pensionare.

În asemenea circumstanțe, colegiul lărgit al instanței de recurs apreciază

ca fiind eronată concluzia instanțelor ierarhic inferioare care au constatat

25

temeinicia pretenției formulată de Maria Arabadji cu privire la recalcularea

pensiei, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului în exercițiu,

ținându-se cont de majorarea salariului procurorului în exercițiu în funcția din

care ultima a ieșit la pensie, considerente din care a fost anulat răspunsul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-2558/19 din 28 noiembrie 2019,

precum și refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale exprimat prin

răspunsul nr. A-2891/19 din 10 ianuarie 2020.

Dezideratele menționate supra reliefează incertitudinea concluziei date

de instanțele inferioare, motiv din care se deduce că acestea au judecat formal

cauza, fapt ce constituie o violare a articolului 6 § 1 CEDO și a dreptului

litiganților la un proces echitabil, care prin prisma articolului 238 din Codul

administrativ, aveau o speranță că instanța de judecată se va pronunța asupra

tuturor motivelor invocate.

Drept rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată

să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe

și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.

Instanța nu se expune asupra fiecărui argument invocat de participanții la

proces, ținând cont de Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului

Europei, din care rezultă că, motivarea hotărârii nu trebuie înțeleasă ca

necesitând un răspuns la fiecare argument invocat.

Or, potrivit jurisprudenței Curții Europene, pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea trebuie să evidențieze că, judecătorul a

examinat chestiunile esențiale prezentate și nu trebuie interpretată ca

impunând un răspuns detaliat la fiecare argument (Van de Hurk vs Țările de

Jos, 19 aprilie 1994 , pct.61, seria A, nr.288).

Finalmente, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție învederează că soluția asupra

fondului cauzei, la care a ajuns instanța de recurs, este compatibilă cu

prevederile articolului 6 § 1 CEDO, fiind prevăzută de art.248 alin.(1) lit.b)

din Codul administrativ, potrivit căruia examinând recursul, Curtea Supremă

de Justiție adoptă o decizie, casează parțial decizia instanței de apel și emite o

altă decizie în partea casată. Din considerentele menționate și având în vedere

că atât instanța de apel, cât și prima instanță nu au dat o apreciere corectă în

ansamblu raportului juridic în litigiu, prin prisma cadrului legal aplicabil în

speță și circumstanțelor constatate, instanța de recurs ajunge la concluzia de a

respinge recursul depus de către avocatul Arina Țurcan-Donțu, în interesele

Mariei Arabadji, de a admite recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, de a casa decizia din 26 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în

partea menținerii hotărârii din 24 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani privind anularea răspunsului nr.A-2558/19 din 28 noiembrie 2019 și

a refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale, exprimat prin răspunsul

26

nr.A-2891/19 din 10 ianuarie 2020 cu privire la recalcularea pensiei și în

această parte se adoptă o nouă hotărâre prin care se respinge cererea de

chemare în judecată depusă de Maria Arabadji împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la obligarea recalculării și achitării pensiei.

Conform articolelor 258 alin. (3), 248 alin.(1) lit.b), 224 alin.(1) lit.f) din

Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de către avocatul Arina Țurcan-Donțu, în

interesele Mariei Arabadji.

Se admite recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se casează decizia din 26 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în

partea menținerii hotărârii din 24 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani privind anularea răspunsului nr.A-2558/19 din 28 noiembrie 2019 și

a refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale, exprimat prin răspunsul

nr.A-2891/19 din 10 ianuarie 2020 cu privire la recalcularea pensiei și în

această parte se adoptă o nouă hotărâre prin care se respinge cererea de

chemare în judecată depusă de Maria Arabadji împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la obligarea recalculării și achitării pensiei.

În rest, decizia instanței de apel se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Aliona Miron

27