3ra-957/22 — anularea actului administrativ, obligarea recalcularii pensiei

3ra-957/22 — anularea actului administrativ, obligarea recalcularii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-957/22

2-20029303-01-3ra-19092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Ionel Iurie, reprezentat de avocații

Corpaci Olga și Cojocari Constantin,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Ionel Iurie împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu

privire la recunoașterea ilegală a refuzului în recalcularea și achitarea pensiei după

acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie și obligarea recalculării și

achitării pensiei după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Ionel Iurie, reprezentat de avocatul Cojocari Constantin, și

menținută hotărârea din 06 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

c o n s t a t ă:

La 02 martie 2020, Ionel Iurie a depus cerere de chemare în judecată, în procedura

contenciosului administrativ, împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

recunoașterea ilegală a refuzului în recalcularea și achitarea pensiei după acumularea

vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie și obligarea recalculării și achitării pensiei

după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie și încasarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul nr.P-15, nr.226ef din 02

decembrie 2019 al Ministrului Justiției, începând cu 03 decembrie 2019, a demisionat în

rezervă la împlinirea vechimii în serviciu ce acordă funcționarilor publici cu statut special

dreptul la pensie pentru aflarea în serviciu în sistemul penitenciar, stabilit la art.82

alin.(2) al din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administrației

penitenciare.

Prin cererea nr.92/2019/3618 din 30 decembrie 2019, în temeiul art.61 alin.(2) din

Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din

1

trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23 iunie 1993, s-a adresat Casei Naționale

de Asigurării Sociale, solicitând recalcularea pensiei stabilite anterior la 12 decembrie

2009 în conformitate cu prevederile art.2 din Legea nr.1544/1993, conform calculului

întocmit de Departamentul Instituțiilor Penitenciare din 24 decembrie 2019 la eliberarea

din serviciu, potrivit căruia în perioada: 10 august 1989 – 25 mai 1991 a îndeplinit

serviciul militar în termen în Forțele Armate; 19 septembrie 1991 - până la 11 decembrie

2009 a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne; 15 februarie 2016 – 03

decembrie 2019, Departamentul Instituțiilor Penitenciare. De asemenea, dispune de

perioade de serviciu care urmează a fi luate în calculul vechimii în muncă cu înlesniri

pentru stabilirea pensiei, două luni vechime pentru o lună de serviciu pentru perioada

efectuării serviciului în cadrul sistemului penitenciar de la 15 februarie 2016 – 03

decembrie 2019, supraveghetor al serviciului regim și supraveghere al Penitenciarului

nr.15-Cricova al Departamentului Instituțiilor Penitenciare (ord. P.15 nr.17ef din

12.02.2016), șofer al serviciului logistică al Penitenciarului nr.15-Cricova (ord. P.15, nr.

43ef din 30.03.2016), șofer al secției logistică și administrare a Penitenciarului nr.15-

Cricova al Administrației Naționale a Penitenciarelor (ord. P-15 nr. 1ef din 16.05.2018 și

nr. 120ef. din 21.03.2019).

Prin decizia nr.92/2020/269 din 10 ianuarie 2020, Casa Teritorială de Asigurări

Sociale i-a refuzat în recalcularea pensiei în temeiul pct.8 lit.d) din Hotărârea Guvernului

nr.78 din 21.02.1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilirea și

plata pensiilor și indemnizației militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor centrului național anticorupție și

sistemul penitenciar.

În decizia nr.92/2020/269 din 10.01.2020, nu se conține informația cu privire la

exercitarea căilor de atac.

La 14 februarie 2020, s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cererea

prealabilă înregistrată cu nr.I-394/20, solicitând anularea deciziei nr.92/2020/269 din 10

ianuarie 2020, cu recalcularea și achitarea pensiei lui pentru vechimea în muncă conform

calculului din 24 decembrie 2019 eliberat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare,

potrivit căruia la situația din 03 decembrie 2020, stagiul vechimii în muncă a constituit

27 ani, 07 luni și 15 zile, începând cu 03 decembrie 2020, data eliberării din serviciu

după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, cu toate acestea contrar

prevederilor art.167 alin.(3) din Codul administrativ, cererea prealabilă nu a fost

soluționată.

Ținând cont că, decizia nr.92/2020/269 din 10 ianuarie 2020, a ajuns la oficiul

poștal mun. Chișinău, sec. Rîșcani, comuna Stăuceni, la 20 ianuarie 2020, iar cererea

prealabilă a fost adresată la 30 decembrie 2019, consideră reclamantul că acțiunea a fost

depusă în termenul legal.

Cât privește, fondul acțiunii, Ionel Iurie a indicat că, actele prezentate Casei

Naționale de Asigurări Sociale, inclusiv calculul din 24 decembrie 2019 eliberat de

Penitenciarul nr.15-Cricova, denotă că, dânsul la data de 03 decembrie 2019 avea stagiul

vechimii în muncă de 27 de ani, 07 luni, 15 zile, începând cu 03 decembrie 2019, data

2

eliberării din serviciu după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie,

iar Casa Națională de Asigurări Sociale eronat a interpretat prevederile legislației.

Totodată, a reținut că, în perioada 10 august 1989 - până la 25 mai 1991 (01 ani, 09

luni și 16 zile), a îndeplinit serviciul militar în termen (temei: livretul militar seria HO nr.

5646317 eliberat la 10.04.1989).

La 21 iunie 2004, prin ordinul de angajare al MAI DP nr. 60 ef. din 19.09.1991, a

fost angajat și a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne până la 11.12.2009, fiind

concediat prin ordinul MAI DGRU nr. 118ef. din 11.12.2009, în temeiul art. 21 alin. (14)

din Legea cu privire la poliție, cu dreptul de a primi pensie pe linia MAI.

Vechimea calendaristică în serviciul în cadrul Ministerului Afacerilor Interne și

Instituției Penitenciarelor la data concedierii 03.12.2019, constituind 27 de ani, 07 luni și

18 zile.

Suplimentar, a notat că, mai dispune de perioade de serviciu (15.02.2016 -

01.04.2016 și 01.04.2016 - 15.05.2018 și 16.05.2018 - 03.12.2019), care urmează a fi

luate în calculul vechimii în muncă cu înlesniri pentru stabilirea pensiei, două luni

vechime pentru o lună de serviciu de la 15.02.2016 - 01.04.2016 supraveghetor al

serviciului regim și supraveghere al Penitenciarului nr.15-Cricova a Departamentului

Instituțiilor Penitenciare (ord. P. 15 nr.17ef. din 12.02.2016); 01.04.2016 - 15.05.2018,

șofer al serviciului logistică al Penitenciarului nr.15-Cricova (ord. P. 15 nr. 43ef din

30.03.2016); 16.05.2018 - 03.12.2019 șofer al secției logistică și administrare a

Penitenciarului nr.15-Cricova al Administrației Naționale a Penitenciarelor (ord. P-15 nr.

1ef din 16.05.2018 și nr. 120ef. din 21.03.2019).

Respectiv, în conformitate cu prevederile Legii nr.1302 din 24.07.1997 și ordinului

MAI nr.148 din 06.07.1999 și nr.96 din 20.03.2018, perioada sus menționată, de la

15.02.2016 - 01.04.2016 și 01.04.2016 - 15.05.2018 și 16.05.2018 - 03.12.2019, urmează

a fi calculată reieșind din coeficientul (2:1), calculându-i două luni de vechime în muncă

pentru o lună de serviciu.

Astfel, vechimea sa totală în muncă, cu înlesniri, la data de 03.12.2019, a constituit

27 de ani, 07 luni și 15 zile.

În opinia reclamantului este neîntemeiat refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale bazat pe prevederile pct.8 lit.d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21.02.1994

cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilirea și plata pensiilor și

indemnizației militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, colaboratorilor centrului național anticorupție și sistemul penitenciar

nu îndeplinesc condițiile de asigurare cu pensii.

Respectiv, la data eliberării lui din serviciu, 24.12.2019, din cadrul Penitenciarului

nr. 15-Cricova, denotă faptul că dânsul la situația din 03 decembrie 2019 avea stagiul

vechimii în muncă de 27 de ani, 07 luni, 15 zile, începând cu 03 decembrie 2019, data

eliberării din serviciu după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie.

Totodată, potrivit informației gestionate de Departamentul Instituțiilor Penitenciare,

vechimea lui în muncă, potrivit art.13 lit.a) din Legea asigurării a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele Organelor Afacerilor Interne nr.1544

din 23 inie 1993, la data de 03.12.2019, a constituit 27 de ani, 07 luni, 15 zile.

3

Reieșind din prevederile art.13 lit.a) din Legea nr.1544/1993, militarii care au

satisfăcut serviciu prin contract, persoanele din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne care au o vechime în serviciu de cel puțin 20 de ani, care

până la data de 03 decembrie 2019, au o vechime în serviciu de cel puțin 24 de ani, 00

luni, 25 de zile.

Astfel, la situația din 03.12.2019, vechimea lui în muncă este de 27 de ani, 07 luni și

15 zile, în organele MAI, iar în cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare, 3 ani,

07 luni și 15 zile, peste vechimea stabilită.

De asemenea, din dispozițiile art.14 lit. a) din Legea nr. 1544-XII din 23.06.1993,

rezultă că, după reangajarea lui în organele afacerilor interne, după stabilirea pensiei

pentru vechime în muncă existentă de 20 ani, s-a acumulat o perioadă mai mare de 3 ani,

circumstanțe care implică necesitatea modificării drepturilor salariale pentru perioada

beneficierii de pensie și realizării activității de muncă, deoarece pentru fiecare an complet

de vechime în serviciu peste vechimea stabilită la art. 13 lit. a) din Legea menționată se

adaugă 3% din sumele respective ale soldei, iar în total 9%.

La caz, Departamentul Instituțiilor Penitenciare prin calculul din 24.12.2019 și

ordinul nr. P-15, nr. 132ef. din 02.12.2019 a confirmat vechimea sa în muncă, în care a

fost calculată inclusiv perioada cu înlesniri pentru stabilirea pensiei, 2 luni vechime în

muncă pentru o lună în serviciu, 27 de ani, 07 luni, 15 zile în organele MAI și Instituțiile

Penitenciare, informație, care a fost prezentată CNAS pentru emiterea și efectuarea

modificărilor privind acordarea dreptului la pensie cu calculul vechimii în muncă oferit,

cu regret calculul prezentat a fost ignorat.

Reclamantul consideră ca fiind eronat argumentul Casei Naționale de Asigurări

Sociale precum că, subdiviziunile de pază, escortare și deținere a persoanelor reținute și

arestate în izolatoarele de detenție provizorie nu cad sub incidența art.6 alin.(2) din Legea

nr.1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar (abrogată la 16.05.2018 prin

Legea R. Moldova nr. 300 din 21.12.2017) și pct.8 din Hotărârea Guvernului nr.78 din

21.02.1994, deoarece sunt contradictorii, or, aceste norme de drept prevăd calcularea

vechimii de muncă, cu înlesniri, două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu,

condiții pe care le întrunește.

Prin prisma art.61 alin.(2) din Legea nr.1544/1993, pensia sa urmează să fie

recalculată începând cu 03.12.2019, după trecerea lui în rezervă.

De asemenea, reclamantul consideră că pensia sa urmează să-i fie recalculată

începând cu 03.12.2019, și indexată cu 6,6% începând cu 01 aprilie 2018, în conformitate

cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.237 din 21.03.2018 cu privire la indexarea

prestațiilor de asigurări sociale.

În contextul enunțat, Ionel Iurie a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei

nr.4374 din 10 ianuarie 2019 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, recunoașterea

ilegalității refuzului privind anularea deciziei nr.4374 din 10.01.2019, cu obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite pensia după acumularea

vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie în mărime de 59% din media lunară

pentru stabilirea pensiei din ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii

conform calculului eliberat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare din 24 decembrie

4

2019, începând cu 03 decembrie 2019, conform pct.8 lit.d) din HG nr.78/1994, Legii

nr.1544/1993 și ordinului MAI nr.20 martie 2018 și încasarea din contul pârâtei în

beneficiul său cheltuielile de asistență juridică.

La 18 martie 2020, Ionel Iurie a depus cerere prin care și-a concretizat pretențiile

din acțiune, solicitând recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale privind examinarea cererii prealabile nr.I-394/20 din 14 februarie 2020 prin care

a solicitat anularea deciziei nr.92/2022/269 din 10 ianuarie 2020 a Casei Naționale de

Asigurări Sociale; anularea deciziei nr.92/20220/269 din 10 ianuarie 2020 a Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Râșcani mun.Chișinău prin care s-a refuzat recalcularea

și achitarea pensiei lui, pensionat, după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul

la pensie în conformitate cu at.13 lit.a) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne

nr.1544/1993; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i

achite pensia, pensionat, după acumularea vechimii în muncă ce-i permite dreptul la

pensie în mărime de 59% din media lunară pentru stabilirea pensiei din ultimele 12 luni

calendaristice precedente concedierii conform calculului nr.9 din 16 decembrie 2019

eliberat de Penitenciarul nr.15-Cricova care la data de 03 decembrie 2019 stagiul

vechimii sale în muncă a constituit 27 de ani, 07 luni și 15 zile, începând cu 03

decembrie 2019 în conformitate cu pct.8 lit.d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21

februarie 1994 și Legea nr.1544/1993, precum și încasarea din contul pârâtei în

beneficiul său cheltuielile de asistență juridică (f.d.53, vol.I).

Prin hotărârea din 06 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Ionel Iurie.

La 06 august 2021, prin intermediul poștei electronice, Ionel Iurie, reprezentat de

avocatul Cojocari Constantin, a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 17

octombrie 2021 a prezentat motivarea apelului (având în vedere că la 06 octombrie 2021

ultimului i-a fost notificată hotărârea integrală a primei instanțe), solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a hotărârii din 06 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii (f.d.189, 215-227, vol.I ).

Prin decizia din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost a fost respins apelul

depus de Ionel Iurie, reprezentat de avocatul Cojocari Constantin, și menținută hotărârii

din 06 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Fiind învestite cu judecarea cauzei, prima instanță și instanța de apel au motivat

soluția de respingere a acțiunii prin faptul că, pensiile militarilor în termen, ale militarilor

care au îndeplinit serviciul prin contract, ale persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, ale ofițerilor de protecție și

colaboratorilor organelor securității statului, Centrului Național Anticorupție și ale

membrilor familiilor acestora se stabilesc de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

în modul stabilit de Guvern.

Cu trimitere la prevederile art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr.1544/1993, instanțele

de judecată au menționat că, legislatorul a stipulat concret momentul apariției dreptului

5

pentru stabilirea și primirea pensiei militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne.

Instanțele de judecată au constatat că, din data de 12 decembrie 2009 Ionel Iurie

beneficiază de dreptul la pensie pentru vechime în muncă, în temeiul art.2 alin.(1) din

Legea nr.1544/1993.

Cu toate că, reclamantul la 12 februarie 2016 s-a reangajat în cadrul

Departamentului Instituțiilor Penitenciare, unde a activat până la 02 decembrie 2019,

aceste circumstanțe nu pot constitui drept temei pentru stabilirea/recalcularea unei pensii

noi pentru vechime în muncă, prin includerea la stabilirea acesteia a vechimii de muncă

obținute după data realizării dreptului la pensie pentru vechime în muncă – 12.12.2009.

Or, dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o singură dată, și anume, după

eliberarea din serviciu, însă cu dreptul de recalculare, dar în condițiile legii.

Instanțele de judecată au reținut că, din sensul logico-juridic al art.61 din Legea nr.

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr.1544

din 23 iunie 1993 rezultă trei situații în care pensia pentru vechimea în serviciu stabilită

anterior urmează a fi recalculată, și anume:

1) existența documentelor aflate la organele de pensionare la momentul recalculării

pensiei;

2) prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la

majorarea pensiei până la stabilirea pensiei, iar recalcularea pensiei se va efectua pentru

perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare

și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi;

3) recalcularea pensiei se efectuează în cazul în care persoanelor din corpul de

ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne

precum și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare li

s-a prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare în serviciul prin contract.

La acest capitol, instanțele de judecată au remarcat că, Curtea Constituțională în

decizia de inadmisibilitate din 07 decembrie 2021 a statuat că, Legea nr.1544 din 23 iunie

1993 prevede că pensia pentru vechime în muncă se stabilește ținând cont de vechimea în

serviciu și de mărimea soldei achitate în ultimul an de muncă, având relevanță în acest

sens și faptul dacă, persoana a atins vârstă limită de aflare în serviciu sau nu (articolele 2,

13 și 14 din Lege). Alineatul (2) al aceluiași articol din Lege prevede o singură excepții

de la această regulă, pentru (i) persoanele din corpul de ofițeri și din corpul de comandă

(cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului

General de Carabinieri (ii) cărora li s-a prelungit, peste limita de vârstă stabilită de

legislație, termenul de aflare în serviciu militar prin contract sau în serviciu în organele

afacerilor interne și (iii) care au dreptul la pensie în conformitate cu art. 13 lit. a) din

Lege (iv) cărora li se acordă, de la data emiterii ordinului privind prelungirea termenului

de aflare în serviciu, pensie în mărime de 50 procente din suma pensiei cuvenite. Doar în

cazul în care condițiile menționate sunt întrunite cumulativ, este acordată pensia pentru

vechime în muncă, fără eliberarea persoanei din serviciu.

6

Pensionarea în baza Legii nr.1544 din 23 iunie 1993 este posibilă fie la atingerea

vârstei limită de aflare în serviciu stabilită de lege, fie înainte de această vârstă limită - în

acest din urmă caz pensionarea este posibilă doar dacă persoana acumulează vechimea în

muncă, care-i conferă dreptul la pensie.

Spre deosebire de limita de vârstă, care face imposibilă reangajarea într-o funcție

militară sau publică cu statut special, dată fiind împlinirea vârstei limită de aflare în

serviciu (articolul 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016), vechimea

în muncă nu reprezintă un impediment pentru reangajarea persoanei.

În acest caz, persoana obține, după reangajare, atât pensia, cât și salariul în baza

raporturilor de muncă, din care se calculează și se achită contribuțiile sociale de stat.

Astfel, pensionarea în baza vechimii în muncă și reangajarea persoanei într-o funcție

militară sau publică cu statut special au determinat, în practică, mai multe litigii privind

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de Stat la recalcularea pensiei. Fiind

sesizată cu solicitarea de recalculare a pensiei, autoritatea a refuzat, precizând că

recalcularea pensiei este posibilă doar dacă raporturile de serviciu continuă după

pensionare.

Instanțele de judecată au subliniat că, începând cu 12 decembrie 2009 Ionel Iurie

este beneficiar de pensie în conformitate cu Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri.

După stabilirea pensiei, Ionel Iurie, începând cu data de 12.02.2016, s-a reangajat în

cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare, unde a activat până la data de 02

decembrie 2019.

Analizând cele trei temeiuri/condiții de recalculare a pensiei menționate supra în

coraport cu situația apelantului, instanțele de judecată au conchis că, Ionel Iurie nu se

încadrează în niciuna din aceste temeiuri/condiții. Or, art.61 din Legea asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr.1544 din 23

iunie 1993, nu prevede în niciun fel faptul, că militarii, persoanele din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne au dreptul la recalcularea pensiei în cazul, în

care au fost reîncadrați în funcție și au activat în continuare în funcția deținută anterior,

prin ce li s-a mărit perioada de vechime în muncă.

Totodată instanțele au remarcat că, Curtea Constituțională în decizia de

inadmisibilitate din 07 decembrie 2021 expres a indicat că, dreptul la pensie nu se

stabilește în mod automat, dar pe baza cererii titularului. Exercițiul dreptului la pensie

ține de titular, care decide când și în ce condiții să obțină pensia. De vreme ce titularii

sunt cei care decid cu privire la condițiile de pensionare, Curtea a relevat că aceștia

trebuie să-și asume consecințele acestor decizii.

De altfel, persoanele pot să prevadă efectele acestor decizii, inclusiv anumite

inconveniente financiare legate de cuantumul pensiei calculate. Mai mult, imposibilitatea

recalculării pensiei speciale poate fi prevăzută de subiectele legii, la nevoie, cu ajutorul

unor profesioniști ai dreptului.

7

Curtea nu a luat în considerare argumentele din sesizări privind existența unei

ingerințe în articolul 16 din Constituție. Criteriul continuării neîntrerupte a raporturilor de

serviciu după atingerea plafonului de vârstă face ca categoriile în discuție să nu se afle în

situații comparabile.

La 08 iulie 2022, Ionel Iurie, reprezentat de avocatul Corpaci Olga, a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, iar la 05 octombrie 2022 avocatul Cojocari

Constantin, în interesele lui Ionel Iurie, a prezentat motivarea recursului, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 06 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei

hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului Ionel Iurie, reprezentat de avocații Corpaci Olga și Cojocari

Constantin a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că

Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele

administrate, nu au fost dovedite circumstanțele considerate de instanța de apel ca fiind

stabilite, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, în special a

prevederilor art.61 din Legea nr.1554 din 23.06.1993.

Recurentul consideră ca fiind eronată concluzia instanțelor de judecată ierarhic

inferioare precum că, recalcularea pensiei se face doar în baza actelor ce au existat până

la data stabilirii pensiei, dar nu au fost prezentate ulterior, deoarece legea de pensionare

menționată nu admite doar astfel de situații juridice.

De asemenea, este greșită concluzia instanțelor de judecată ierarhic inferioare

precum că, cerințele sale nu cade sub incidența art.61 din Legea nr.1544/1993, care nu

reglementează expres recalcularea pensiei după eventuala reangajare, or, anume din

prevederile art.61 alin.(1) din Legea nr.1544/1993 rezultă că, dacă pensionarul va

prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei,

recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la

data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a

prezentei legi, respectiv cererea sa întrunește a doua situație menționată supra, ce îi

permite recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu stabilită anterior în cazul

reangajării.

Consideră declarativ și argumentul instanței de apel precum că, prevederile art.61

normei citate prevăd prezentarea ulterioară a actelor suplimentare, ce ar acorda persoanei

dreptul la majorarea pensiei până la stabilirea pensiei, iar recalcularea pensiei se va

efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii

actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi,

întrucât interpretarea prevederilor art. 61 din Legea 1544/1993 sub aspectul că nu poate fi

temei de recalculare a pensiei acele circumstanțe care nu sânt indicate expres în normă, în

contextul în care norma nu prevede exhaustiv nici o circumstanță, este una neîntemeiată,

din motivul că, la prezentarea ulterioară a actelor suplimentare, ce ar acorda persoanei

dreptul la majorarea pensiei legislatorul nu a indicat faptul că aceste acte trebuie să fi

existat până la data stabilirii pensiei și nici nu rezultă din lege acest fapt.

Consideră că este eronată concluzia instanței de apel precum că nu sunt aplicabile

speței prevederile art. 61 alin. (2) din Legea enunțată supra, motivând că această normă

8

reglementează situația de recalculare a pensiilor categoriei respective de pensionari ca

urmare a continuării activității peste limita de vârstă, situație juridică ce nu se regăsește

în speță, or, dânsul a solicitat recalcularea pensiei, prezentând în acest sens acte

suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei.

În acest context, este neîntemeiat și argumentul Casei Naționale de Asigurări

Sociale privind lipsa prevederilor legale, ce ar oferi dreptul de a beneficia de recalcularea

pensiei sale pentru vechime în muncă, or, lipsa unei reglementări exprese a situației date

nu poate fi apreciată ca fiind justificat refuzul de recalculare a pensiei prin prisma art.

195 Cod administrativ, art. 5 alin. (2) Cod de procedură civilă și jurisprudența CtEDO.

Este eronat și argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că el

pretinde de fapt la o stabilire camuflată repetată a pensiei, deoarece din conținutul cererii

depuse urmează că el a solicitat recalcularea pensiei și nicidecum stabilirea repetată a

pensiei, deci continuarea achitării unei pensii în cuantum mai mic, decât cel stabilit de

lege, va duce în mod inevitabil la încălcarea gravă a dreptului său de proprietate al asupra

părții de pensie neprimită, fapt ce ar încălca atât un drept constituțional, cât și ar

contraveni practicii judiciare naționale și principiilor CEDO.

De fapt, dânsul urmărește obținerea unei pensii mai bune, drept garantat de art.47

alin.(2) din Constituția RM, respectiv o interpretare abuzivă în defavoarea sa, ca

pensionar, a prevederilor legale ce stabilesc recalcularea pensiei, duce în mod inevitabil

la încălcarea nu doar a prevederilor legale naționale, dar și a tratatelor internaționale la

care Republica Moldova face parte.

Prin urmare, angajarea sa la 12.02.2016 în cadrul Departamentului Instituțiilor

Penitenciare după stabilirea pensiei acestuia pentru vechime în muncă în anul 2010,

respectiv modificarea drepturilor salariale ale sale pe perioada beneficierii de pensie și

realizării activității de muncă, examinată în cumul cu faptul că la data depunerii cererii

intimatei, 30 decembrie 2019, dânsul a acumulat vechimea în muncă de 27 ani, 07 luni,

15 zile, care îi permite recalcularea pensiei ținând cont și de prevederile art.13 lit. a) și

art.14 lit.a) din Legea asigurări cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23.06.1993.

Consideră eronat argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că,

pensia se calculează din salariul obținut ultimele 12 luni calendaristice precedente

concedierii, dar nicidecum nu prevede că și în cazul aparițiilor temeiurilor de recalculare

a pensiei, aceasta urmează a fi efectuată după aceiași formulă, respectiv, concluzia

recurentei precum că, intimatul pretinde de fapt la o stabilire camuflată repetată a pensiei,

nu își găsește confirmarea. Or, recalcularea pensiei reieșind din media lunară pe ultimele

12 luni, precedente datei de concediere, nu poate fi interpretată ca fiind o stabilire

camuflată a pensiei, deoarece potrivit pct.4 lit.a) din Hotărârea Guvernului nr.78/1994,

pentru calcularea mediei lunare a recompenselor, plăților, sporurilor și suplimentelor se

stabilesc ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii (decedării) (de la data de

1 până la data de 1).

Astfel, având în vedere că perioada de activitate înregistrată după stabilirea pensiei

urmează a fi inclusă în vechimea în muncă nu pot fi luate drept bază veniturile realizare

9

anterior, ci urmează a fi luate în calcul veniturile realizare în ultimele 12 luni, precedente

datei de eliberare din serviciu.

Mai mult, calcularea vechimii în serviciu se confirmă prin actul menționat, fiind

emis de angajator, care a eliberat în acest sens confirmarea respectivă și care constituie

un act administrativ, iar în cazul în care organul, care stabilește pensia nu a contestat

acest act, nu mai poate respinge recalcularea vechimii, ca fiind un act obligatoriu pentru

acesta.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 08 iunie 2022, în ședință

publică.

Actele cauzei nu atestă faptul când copia dispozitivului deciziei instanței de apel a

fost notificată recurentului și reprezentanților săi (f.d.64, vol.II).

Din materialele cauzei rezultă că decizia integrală a instanței de apel a fost expediată

în adresa părților la proces la 12 septembrie 2022 (f.d.67, vol.II).

Totodată, din conținutul recursului rezultă că avocatul Cojocari Constantin a luat

cunoștință cu decizia integrală a instanței de apel la 05 octombrie 2022, accesând pagina

web a Portalului Național al Instanțelor.

Astfel, recursul inițial din 08 iulie 2022 și cel motivat din 05 octombrie 2022 au fost

depuse în termenul prevăzut la art.245 din Codul administrativ.

La 06 octombrie 2022, întru respectarea dreptului părților la un proces echitabil,

Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale

copia recursului depus de Ionel Iurie, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței (f.d.77, vol.II).

La 18 octombrie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus referință,

solicitând să fie declarat inadmisibil recursul depus de Ionel Iurie, invocând că recurentul

este deja beneficiar de pensie pentru vechime în muncă stabilită potrivit Legii

nr.1544/1993, respectiv temei pentru recalcularea pensiei din venitul realizat după

stabilirea inițială a pensiei nu există. Cu atât că, legislația în vigoare nu prevede dreptul la

recalcularea pensiei după o eventuală reangajare în serviciul și după eliberarea din

serviciu pensia acestuia să fie recalculată din veniturile obținute după stabilirea pensiei

după cum pretinde recurentul.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei și obiecțiile

din referința depusă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

10

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

11

pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Ionel Iurie, reprezentat de avocații Corpaci Olga și Cojocari Constantin.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Ionel Iurie, reprezentat de avocații Corpaci Olga și Cojocari

Constantin, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

12