3ra-309/22 — cu privire la anularea actelor administrative si obligarea emiterii actelor administrative favorabile

3ra-309/22 — cu privire la anularea actelor administrative si obligarea emiterii actelor administrative favorabile (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-309/22

2-20127608-01-3ra-05042022

Prima instanță: Judecătoria Soroca sediul central (jud. G. Tocaiciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. D. Stănilă, A. Ciobanu, D. Corolevschi)

ÎNCHEIERE

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Viorel Cepraga

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui

Valeriu Grigoraș împotriva Consiliului orășenesc Florești cu privire la anularea

actelor administrative și obligarea emiterii actelor administrative favorabile

împotriva deciziei din 28 decembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Viorel Cepraga și Consiliul orășenesc Florești

împotriva hotărârii din 2 aprilie 2021 a Judecătoriei Soroca

constată:

La 14 octombrie 2020, Valeriu Grigoraș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului orășenesc Florești cu privire la anularea actelor administrative

și obligarea emiterii actelor administrative favorabile.

În motivarea acțiunii a invocat că a fost desemnat câștigătorul licitației

organizate de executorul judecătoresc Marcel Mușet și a cumpărat, inter alia, și

construcția cu numărul cadastral XXXXX, cu suprafața de 51,5 m2, amplasată în or.

XXXXX str. XXXXX nr. X.

A menționat că procesul-verbal al licitației a fost confirmat de Judecătoria

Bălți sediul Sîngerei, prin încheierea nr. 25-24/20 din 4 februarie 2020, irevocabilă

la 4 mai 2020.

Potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, construcția nominalizată este

amplasată pe terenul cu numărul cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,0045 ha,

acesta fiind transmis în locațiune în baza contractului de locațiune nr. 7444 din

27 iulie 2009, termenul contractului fiind specificat pentru aceeași dată.

A evidențiat reclamantul că, în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea privind

administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 121 din 4 mai 2007, dispune de

dreptul exclusiv de a privatiza terenul aferent construcției ce-i aparține cu drept de

1

proprietate, fiind și beneficiarul folosinței și posesiei asupra acestui teren, drept pe

care fostul proprietar al imobilului, l-a pierdut odată cu înstrăinarea construcției

amplasate pe terenul respectiv.

Astfel, s-a adresat în adresa pârâtului cu cereri privind transmiterea terenului

cu numărul cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,0045 ha, amplasat în or. XXXXX

str. XXXXX nr. X, în locațiune cu posibilitatea privatizării ulterioare a terenului, iar

în cazul în care contractul actual de locațiune/arendă, nu a expirat/încetat, a solicitat

inițierea procedurii de rezoluțiune a acestuia în contextul caracterului prioritar al

dreptului său la folosirea terenului aferent construcției ce-i aparține cu drept de

proprietate privată, și în caz de imposibilitate, substituirea lui în contractul de

locațiune/arendă în calitate de locatar/arendaș, inițierea procedurii de privatizare de

către dânsul a terenului vizat, precum și abținerea de la emiterea vreunor acte

administrative și/sau de dispoziție în privința terenului nominalizat până la

finalizarea procedurii de privatizare a acestuia de către el, anexând actele

confirmative.

La 10 august 2020, a aflat că prin deciziile pârâtului nr. 06/11 și nr. 06/12 din

30 iulie 2020 solicitările sale au fost respinse, decizii pe care le-a apreciat ca fiind

ilegale în contextul dispozițiilor legale indicate infra, deoarece acestea îi afectează

drepturile, inclusiv dreptul de proprietate și „speranța legitimă” de a obține arenda

asupra terenului aferent construcției ce-i aparține.

Nefiind de acord cu deciziile nominalizate, la 26 august 2020, le-a contestat

cu cereri prealabile, însă până în prezent nu a obținut vreun răspuns la acestea, deși

termenul de examinare, instituit de art. 167 alin. (3) CPC, a expirat.

Având în vedere prevederile art. 509 alin. (1)-(4) Cod civil, art. 4 alin. (2), (4),

(5), 22 lit. f), 9 alin. (1) și (2) din Legea privind administrarea și deetatizarea

proprietății publice, a afirmat că este unicul îndreptățit să dobândească în proprietate

terenul aferent construcției ce-i aparține cu drept de proprietate privată, motiv pentru

care respingerea solicitărilor sale legale de către pârât sunt ilicite.

A reiterat că dreptul său de a dobândi în proprietate terenul aferent construcției

ce-i aparține este prevăzut de lege și chiar existența contractului de arendă nu

constituie un impediment în realizarea acestui drept în condițiile în care Codul civil

reglementează expres o astfel de situație.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1)-(4) Cod

civil, art. 4 alin. (2), (4), (5), 22 lit. f), 9 alin. (1) și (2) din Legea privind

administrarea și deetatizarea proprietății publice.

A solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, anularea deciziei

Consiliului orășenesc Florești din 30 iulie 2020 nr. 06/11 cu privire la examinarea

cererii nr. 289 din 20 mai 2020 și a deciziei Consiliului orășenesc Florești nr. 06/12

cu privire la examinarea cererii nr. 309 din 26 mai 2020, cu obligarea pârâtului de a

emite actele administrative favorabile prin care să admită cererile lui din 20 mai

2020 și din 26 mai 2020, precum și compensarea din contul pârâtului a tuturor

cheltuielilor de judecată suportate în procesul dat.

2

Prin încheierea din 7 decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca sediul central, a

fost atras în proces în calitate de persoană terță Viorel Cepraga, administrator al

ÎI „Cepraga Viorel”.

Prin încheierea din 2 aprilie 2021 a Judecătoriei Soroca sediul central, a fost

respinsă cererea înaintată de Andrei Stîrcu privind atragerea sa în proces în calitate

de persoană terță.

Prin hotărârea din 2 aprilie 2021 a Judecătoriei Soroca sediul central, a fost

admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Valeriu Grigoraș.

A fost anulată decizia Consiliului orășenesc Florești nr. 06/11 din 30 iulie

2020 cu privire la examinarea cererii nr. 309 din 26 mai 2020.

A fost anulată decizia Consiliului orășenesc Florești nr. 06/12 din 30 iulie

2020 cu privire la examinarea cererii nr. 289 din 20 mai 2020.

A fost obligat Consiliul orășenesc Florești să emită actele administrative

favorabile prin care să admită cererile lui Valeriu Grigoraș din 20 mai 2020 și din

26 mai 2020.

Au fost încasate de la Consiliul orășenesc Florești în beneficiul lui Valeriu

Grigoraș cheltuielile de asistență juridică în sumă de 10 000 de lei.

La 19 aprilie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) Cod

administrativ, prin intermediul oficiului poștal, Viorel Cepraga a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 24 mai 2021, cu respectarea

termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, prin intermediul oficiului

poștal, a fost prezentată motivarea apelului.

La 28 aprilie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) Cod

administrativ, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul orășenesc Florești a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 21 mai 2021, cu respectarea

termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, prin intermediul oficiului

poștal, a fost prezentată motivarea apelului.

Prin decizia din 28 decembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, au fost respinse

apelurile declarate de Viorel Cepraga și Consiliul orășenesc Florești împotriva

hotărârii din 2 aprilie 2021 a Judecătoriei Soroca.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

stabilit că Valeriu Grigoraș este proprietarul bunului imobil construcție cu numărul

cadastral XXXXX, cu suprafața de 51,5 m2, amplasată în or. XXXXX str. XXXXX

nr. X, în baza procesului-verbal al licitației din 20 ianuarie 2020. Construcția

nominalizată este amplasată pe terenul cu numărul cadastral XXXXX, cu suprafața

de 0,0045 ha, ce aparține cu drept de proprietate administrației publice locale, terenul

dat fiind transmis în locațiune ÎI ,,Cepraga Viorel” în baza contractului de locațiune

nr. 7444 din 27 iulie 2009.

Cu referire la prevederile art. 4 alin. (2), (4), (5), 22 lit. f), 9 alin. (1) și (2) din

Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, prima instanță și

instanța de apel au apreciat dreptul reclamantului/intimat Valeriu Grigoraș în calitate

de proprietar al construcției cu numărul cadastral XXXXX la procurarea terenului

cu numărul cadastral XXXXX aferent acestei construcții.

3

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat că nu există

temeiuri legale care ar justifica refuzul în admiterea cererilor din 20 mai 2020 și din

26 mai 2020 depuse de Valeriu Grigoraș, de către Consiliul orășenesc Florești.

Prin urmare, având în vedere că reclamantul/intimat deține în proprietate

privată bunul imobil construcție cu numărul cadastral XXXXX, cu suprafața de 51,5

m2, amplasată în or. XXXXX str. XXXXX nr. X, situată pe terenul cu numărul

cadastral XXXXX ce aparține cu drept de proprietate administrației publice locale,

odată ce Valeriu Grigoraș a solicitat să-i fie vândut acest teren, iar legiuitorul a

prevăzut această posibilitate, în condițiile în care această solicitare a fost respinsă,

însă de către autoritate nu a fost demonstrată imposibilitatea satisfacerii cerințelor

proprietarului construcției, instanțele de judecată au conchis cu certitudine asupra

temeiniciei acțiunii și admiterii cererii de chemare în judecată înaintată de Valeriu

Grigoraș.

La fel, prima instanță și instanța de apel au reținut că potrivit deciziei

nr. 2/30.03.2012 a Uniunii Avocaților a Republicii Moldova, cuantumul minim al

onorariilor avocatului pentru întocmirea acțiunii este de 1 500 de lei, iar tariful

minim fix pentru studierea materialelor dosarului este de 750 de lei.

Așadar, au fost acordate cheltuieli de 3 000 de lei care acoperă atât întocmirea

acțiunii, cât și cheltuielile pentru studierea materialelor.

Totodată, onorariul recomandabil per oră lucrată conform deciziei

nr. 2/30.03.2012 a Uniunii Avocaților a Republicii Moldova este între 50-150 de

euro/oră, echivalent la 4 martie 2021 conform BNM între 1 059,50 – 3 178,50,50 de

lei.

Respectiv, cheltuielile suportate pentru asistență juridică în cuantum de

10 000 de lei achitate avocatului Andrian Condurari se încadrează în limita

onorariilor recomandate de Uniunea Avocaților a Republicii Moldova.

La 25 ianuarie 2022, Viorel Cepraga a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 28 decembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, iar la 1 aprilie 2022, prin

intermediul oficiului poștal, a fost prezentată motivarea recursului, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere integrală a cererii de

chemare în judecată ca nefondată.

În susținerea recursului a invocat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

au soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces

– în speță în lipsa lui Andrei Stîrcu, care a fost refuzat de către instanță în a fi atras

în proces, or deși această persoană a cerut a fi atrasă în proces în calitate de terț,

prima instanță, fără a emite o încheiere separată în acest sens și fără acordarea

termenului de contestare, a purces la examinarea în continuare a fondului, ceea ce

este contrar art. 205 alin. (2) Cod administrativ.

Ținând cont de faptul că instanțelor li s-a pus la dispoziție planul geometric a

sectorului de teren cu numărul cadastral XXXXX, amplasat în or. FloXXXXXrești

str. XXXXX nr. X, urmau să determine cine este proprietarul bunului imobil din str.

XXXXX nr. X, mai ales că însuși planul geometric atestă în partea de jos la semne

convenționale că numărul poștal al clădirii la numărul cadastral - 0154 este - X și

4

totodată la faptul că însuși planul geometric este eliberat pentru adresa bunului

imobil nr. X din str. XXXXX, fără o careva bară, în varianta imprimată fiind o bară/l

înscrisă cu pixul, urmând ca în scopul realizării sarcinii art. 219 Cod administrativ,

să determine cercul terților de la bunul imobil sub nr. X, care nu este altul decât

Andrei Stîrcu și să-l atragă în proces ca terț conform art. 205 Cod administrativ.

Așadar, refuzul primei instanțe de atragere ca terț în proces a lui Andrei Stîrcu,

l-a remarcat în contextul atacării hotărârii, însă instanța de apel nu a făcut nicio

referire în conținutul deciziei sale, lăsând fără examinare argumentul dat.

A menționat că analizând extrasul din Registrul bunurilor imobile, prezentat

la materialele cauzei din 24 iunie 2020, la această dată Valeriu Grigoraș nu avea un

drept de proprietate înregistrat în Registrul bunurilor imobile, acesta luând naștere

începând cu 22 mai 2020, astfel că cererea din 20 mai 2020 către autoritatea publică

locală a fost și este una prematură, împrejurare la care nu a atras atenția nici prima

instanță, nici instanța de apel. Iar cererea din 26 mai 2020, sub nr. 308, este

suplimentară de completare a cerințelor și nu este una nouă.

A mai notat recurentul că, analizând data depunerii cererii prealabile după

cum însuși afirmă intimatul Valeriu Grigoraș, ultimul a aflat despre emiterea

deciziilor nr. 06/11 și nr. 06/12 din 30 iulie 2020, la data de 10 august 2020 și a

depus cerere preliminară la data de 26 august 2020, care urma prin prisma

prevederilor art. 167 alin. (3) Cod administrativ, să fie soluționată în termen de 15

zile calendaristice cu începere din data de 27 august 2020, ultima dată fiind

10 septembrie 2020 (zi de joi).

Prin urmare, cu începere din această dată - 10 septembrie 2020, Valeriu

Grigoraș urma să realizeze dreptul de a depune acțiune în termen de 30 de zile în

instanța de contencios administrativ, termenul urmând a curge din data de

11 septembrie 2020, iar ultima zi fiind data de 10 octombrie 2020 (zi de sâmbătă).

Având în vedere că data de 10 octombrie 2020 a fost zi de sâmbătă, ultima zi

de depunere a cererii de chemare în judecată se constată a fi data de 12 octombrie

2020 (zi de luni).

A evidențiat că în speță însă cererea a fost depusă la data de 14 octombrie

2020, sub nr. 9885, adică la expirarea a încă două zile de la termenul de depunere,

împrejurări care nu au fost supuse verificării de către instanța de fond și nici cea de

apel.

Dat fiind faptul legăturii strânse a art. 140 Cod administrativ, cu aspectul

procedural al termenului de depunere a acțiunii în justiție, în vederea cimentării

principiului lucrului decis al actului administrativ individual și al securității juridice,

a subliniat că tardivitatea a survenit anterior datei de 12 octombrie 2020, ca termen

cu exercitare a căii prealabile, care în speță era unul de prisos, întrucât atât instanța

de fond, cât și cea de apel nu au ținut cont de faptul că speței puse spre examinare

este un act administrativ individual în sens de obligare, emis de un consiliu local.

A accentuat că art. 163 Cod administrativ, în special lit. a), atestă că nu se

efectuează procedura de examinare a cererii prealabile dacă actul administrativ este

emis de un consiliu local, în speță – Consiliul orășenesc Florești, iar necunoașterea

acestor prevederi legale și apelarea la o cale prealabilă care nu era necesară, a atras

5

în mod inerent pierderea termenului de 30 de zile de la data notificării actului

administrativ individual, care cum atestă însuși Valeriu Grigoraș a avut loc la

10 august 2020 și pentru care ultimul nu s-a adresat direct în judecată, ci a purces la

o cale de prisos – calea prealabilă.

Astfel, fiind în cunoștință de cauză la data de 10 august 2020 cu conținutul

actelor administrative individuale nr. 06/11 și nr. 06/12 din 30 iulie 2020, Valeriu

Grigoraș urma să depună acțiune direct în instanța de judecată cu începere din data

de 11 august 2020 în interiorul termenului de 30 de zile, ultima zi fiind data de

9 septembrie 2020 (zi de miercuri). Aspect care din oficiu, contrar art. 207 alin. (2)

lit. d) Cod administrativ, nu a fost cercetat de către instanțele de judecată ierarhic

inferioare.

Totodată, instanțele de judecată emițând o hotărâre de admitere integrală a

acțiunii și obligare a emiterii actului administrativ individual favorabil, în special de

a obliga Consiliul orășenesc Florești să admită cererile lui Valeriu Grigoraș din

20 mai 2020, când ultimul încă nu era proprietar și din 26 mai 2020, nu s-au

pronunțat ce ar urma să facă Consiliul local – să transmită în locațiune către Valeriu

Grigoraș acest sector de teren cu posibilitatea privatizării, să inițieze o procedură de

rezoluțiune a contratului nr. 7444 sau conform cererii suplimentare să-l substituie cu

Valeriu Grigoraș în contractul de locațiune și să se abțină Consiliul local de la

emiterea a careva acte administrative de dispoziție până Valeriu Grigoraș nu va

finaliza procedura de privatizare sau, în fine, potrivit cererii nr. 309 din 26 mai 2020,

să dispună vânzarea a acestui sector de teren, or Valeriu Grigoraș în cadrul ședințelor

de judecată și în fond și în apel nu a concretizat ce dorește la concret din cele înscrise

în cererile depuse și neadmise de Consiliul orășenesc Florești.

La fel, a precizat că, expunând prevederile Legii nr. 121 din 4 mai 2007

privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, în special art. 4, 9, 22,

instanțele de judecată au făcut referire la aspecte generale ale art. 4 alin. (2),

remarcând la general și prevederile doar ale art. 9 alin. (2), cu reflectarea

prevederilor art. 22 alin. (1) lit. f) și anume că obiect al privatizării pot fi următoarele

bunuri proprietate publică – terenurile aferente bunurilor care se privatizează sau

bunurilor private, inclusiv terenurile pentru construcții, cu excepția celor

nominalizate la art. 53 alin. (5) din lege.

A menționat că în dispoziția art. 22 alin. (1) lit. f) din legea menționată este

prescris că aceste bunuri pot fi supuse privatizării și nicidecum că urmează a fi

supuse privatizării, ceea ce denotă criteriul discreționar al autorității publice în a

supune sau nu unul sau altul dintre bunuri către privatizare.

Reieșind din prevederile art. 9 alin. (3) din legea menționată, a specificat că

bunul în cauză nu a fost scos la vânzare, rămânând în continuare în domeniul

administrării administrației publice locale, deoarece nu este o decizie în sensul de

supunere vânzării – privatizării altfel spus, ceea ce denotă că prima instanță nu a

ținut cont de aceste prevederi legale și nu le-a aplicat.

Totodată, a accentuat că însuși extrasul din Registrul bunurilor imobile din

24 iunie 2020 atestă că modul de folosință, adică destinația este pentru construcții și

nu este catalogat ca aferent, respectiv nu are o schimbare a destinației astfel ca să fie

6

supus privatizării ca teren aferent prin prisma art. 53 din Legea nr. 121 din 4 mai

2007 și a Regulamentului cu privire la vânzarea-cumpărarea și locațiunea/arenda

terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie

2008, iar terenurile destinate construcțiilor sunt specificate la art. 46 Cod funciar, a

căror prevederi nu-și au reflectare în actele judecătorești contestate, ceea ce denotă

o inaplicare a acestor norme. Nefiind aplicate nici prevederile pct. 13 și 16 din

Hotărârea Guvernului nr. 1428/16.12.2008.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 28 decembrie 2021, în

ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că la 25 ianuarie 2022, Viorel Cepraga a

depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 28 decembrie 2021 a Curții de Apel

Bălți (f. d. 169).

Tot actele cauzei atestă că decizia motivată din 28 decembrie 2021 a Curții de

Apel Bălți a fost notificată reprezentantului recurentului Viorel Cepraga, avocatului

Lilia Prodan, prin intermediul oficiului poștal, la 9 martie 2022, iar recurentului

Viorel Cepraga, prin intermediul oficiului poștal, la 22 martie 2022, fapt ce se

confirmă prin avizele de recepție anexate la materialele dosarului (f. d. 173, 175).

Se mai constată că la 1 aprilie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Viorel

Cepraga a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 28 decembrie 2021

a Curții de Apel Bălți (f. d. 176-180, 190).

Astfel, recursul depus de Viorel Cepraga împotriva deciziei din 28 decembrie

2021 a Curții de Apel Bălți este în termen.

La 7 aprilie 2022, în adresa lui Valeriu Grigoraș și Consiliului orășenesc

Florești a fost expediată copia recursului depus de Viorel Cepraga, cu înștiințarea

despre necesitatea prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 193), fiind recepționată de către

destinatari la 14 aprilie 2022, ceea ce se atestă prin avizele de recepție anexate la

actele cauzei (f. d. 194-195).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Valeriu

Grigoraș și Consiliului orășenesc Florești nu și-au valorificat acest drept procedural

și nu au depus referințe.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Viorel Cepraga, în raport

cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

7

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

8

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Viorel Cepraga.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Viorel Cepraga se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

9