3ra-278/22 — cu privire la anularea actului administrativ, obligarea de a examina cererea si de a adopta decizia

3ra-278/22 — cu privire la anularea actului administrativ, obligarea de a examina cererea si de a adopta decizia (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-278/22

2-20137230-01-3ra-04042022

Prima instanță: Judecătoria Comrat sediul central (jud. V. Hrapacov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, A. Curdov, Ș. Starciuc)

ÎNCHEIERE

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Direcția Generală de

Dezvoltare Economică și Turism a UTA Găgăuzia

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui

Piotr Postu împotriva Direcției Generale de Dezvoltare Economică și Turism a UTA

Găgăuzia cu privire la anularea actului administrativ, obligarea de a examina cererea

și de a adopta decizia

împotriva deciziei din 2 decembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, prin care a

fost respins apelul depus de Direcția Generală de Dezvoltare Economică și Turism

a UTA Găgăuzia împotriva hotărârii din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Comrat sediul

central

constată:

La 3 noiembrie 2020, Piotr Postu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției Generale de Dezvoltare Economică și Turism a UTA Găgăuzia

cu privire la anularea actului administrativ, obligarea de a examina cererea și de a

adopta decizia.

În motivarea acțiunii a invocat că în anul 1986, familiei Postu în componența

Victor Postu, Maria Postu și Piotr Postu i-a fost acordat pentru trai apartamentul

nr. X în blocul locativ din mun. XXXXX str. XXXXX, cu eliberarea documentelor

pentru stabilire și locuire, care se referă la categoria spațiilor locative destinate

privatizării.

A comunicat că, în prezent, în legătură cu decesul părinților Victor Postu și

Maria Postu, dânsul este unicul membru al familiei, care locuiește în apartamentul

menționat.

Având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) Legea privatizării fondului de

locuințe, a relatat că la 1 octombrie 2020 în adresa organului împuternicit cu dreptul

1

de a efectua privatizarea fondului de locuințe pe teritoriul Găgăuziei - Direcția

Generală de Dezvoltare Economică și Turism a UTA Găgăuzia, a depus cererea cu

privire la adoptarea deciziei privind permiterea privatizării spațiului locativ indicat,

în ordinea și în termenele stabilite de legislație, cu anexarea documentelor prevăzute

de legislație.

Ca urmare, la 31 octombrie 2020, a primit răspunsul Direcției Generale de

Dezvoltare Economică și Turism a UTA Găgăuzia cu un conținut neclar și incert,

din care rezultă că cererea depusă de el cu privire la adoptarea deciziei privind

privatizarea nu a fost examinată în fond – decizia Comisiei de privatizare a fondului

de locuințe nr. 04 din 21 octombrie 2020.

Argumentul principal de neexaminare în modul stabilit a cererii cu privire la

privatizare și neadoptare a deciziei privind permiterea privatizării apartamentului

locativ, se referă la inexistența ordinului/deciziei privind alocarea spațiului locativ

și acea circumstanță că dânsul are viza de reședința pe o altă adresă.

A considerat reclamantul că argumentele indicate sunt nefondate și se combat

prin următoarele circumstanțe de fapt și de drept.

Astfel, a reiterat că cetățenilor Republicii Moldova pot fi vândute sau

transmise cu titlu gratuit în proprietate privată în special locuințele în care aceștia

trăiesc și care aparțin fondului de stat și celui public.

Legislația în vigoare cu privire la privatizarea fondului de locuințe nu

stabilește astfel de cerințe pentru efectuarea privatizării, ca existența

ordinului/deciziei privind alocarea spațiului locativ.

Totodată, a indicat că la depunerea cererii cu privire la permiterea privatizării,

a prezentat copia de pe dispoziția primarului mun. Comrat nr. 17 din 10 ianuarie

2011, în conformitate cu care a fost adoptată decizia privind alocarea Mariei Postu

(actualmente decedată) și dânsului a ordinului la apartamentul locativ menționat.

A remarcat că decizia organului executiv al administrației publice locale este

un temei de drept suficient, care confirmă faptul acordării familiei lor a

apartamentului în modul stabilit pentru trai și totodată legalitatea ocupării acestei

locuințe.

De asemenea, pentru confirmarea temeiniciei și legalității locuirii în spațiul

locativ, organului de privatizare i-a fost prezentată copia de pe cartea de imobil, care

confirmă viza de reședință a membrilor familiei lui în apartamentul locativ

nominalizat.

Referitor la argumentul invocat cu privire la inexistența în prezent a vizei de

reședințe în apartament, a afirmat reclamantul că legislația privatizării fondului de

locuințe de asemenea nu prevede o astfel de condiție pentru permiterea privatizării

ca o necesitate a înregistrării la locul de aflare a locuinței, în privința căreia se

revendică privatizarea.

A menționat că art. 5 alin. (2) din Legea privatizării fondului de locuințe,

stabilește cazurile imposibilității privatizării a unui șir de obiecte din fondul de

locuințe, la care apartamentul în care locuiește nu se referă.

2

Alte temeiuri de drept pentru adoptarea hotărârii de respingere a privatizării

locuinței de către Comisia de privatizare a fondului de locuințe, legislația în vigoare

cu privire la privatizarea fondului de locuințe nu prevede.

Respectiv, neexaminarea în modul stabilit a cererii depuse cu privire la

privatizarea și neadoptarea deciziei privind permiterea privatizării apartamentului

locativ este vădit neîntemeiată și contravine legislației.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 64, 189, 191, 196, 208-

209, 211-212 Cod administrativ, art. 1, 5, 11 din Legea privatizării fondului de

locuințe.

A solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, anularea deciziei

Comisiei de privatizare a fondului de locuințe nr. 04 din 21 octombrie 2020,

obligarea Direcției Generale de Dezvoltare Economică și Turism a UTA Găgăuzia,

prin Comisia de privatizare a fondului de locuințe, să examineze cererea din

1 octombrie 2020 cu privire la adoptarea deciziei privind permiterea privatizării

spațiului locativ și să emită decizia privind permiterea privatizării spațiului locativ -

apartamentul nr. X din blocul locativ din mun. XXXXX str. XXXXX.

Prin încheierea protocolară din 26 aprilie 2021 a Judecătoriei Comrat sediul

central, au fost atrași în proces în calitate de terți Primăria mun. Comrat și Consiliul

mun. Comrat.

Prin hotărârea din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Comrat sediul central, a fost

admisă cererea de chemare în judecată depusă de Piotr Postu.

A fost anulată decizia Comisiei de privatizare a fondului de locuințe nr. 04 din

21 octombrie 2020 privind respingerea cererii lui Piotr Postu cu privire la adoptarea

deciziei privind permiterea privatizării spațiului locativ - apartamentul nr. X în

blocul locativ din mun. XXXXX str. XXXXX.

A fost obligată Direcția Generală de Dezvoltare Economică și Turism a UTA

Găgăuzia, prin Comisia de privatizare a fondului de locuințe, să emită în baza cererii

lui Piotr Postu din 1 octombrie 2020, actul administrativ individual favorabil cu

privire la permiterea lui Piotr Postu a privatizării spațiului locativ - apartamentul

nr. X din blocul locativ din mun. XXXX str. XXXXX.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 4 august 2021, Direcția

Generală de Dezvoltare Economică și Turism a UTA Găgăuzia a contestat-o cu apel.

Prin decizia din 2 decembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, a fost respins

apelul depus de Direcția Generală de Dezvoltare Economică și Turism a UTA

Găgăuzia împotriva hotărârii din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Comrat sediul central.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

constatat că Piotr Postu, din anul 1986 până în prezent, locuiește în apartamentul

nr. X din blocul locativ din mun. XXXXX str. XXXXX, fapt ce se confirmă prin

documentele prezentate și cercetate în cadrul examinării cauzei, inclusiv și prin

certificatul eliberat de Primăria mun. Comrat din 2 octombrie 2020.

Prima instanță și instanța de apel au stabilit că după decesul chiriașului

principal Victor Postu, prin dispoziția nr. 17 din 10 ianuarie 2011 a primarului

mun. Comrat, care nu a fost anulată și este în vigoare, respectiv, produce efectele

juridice prevăzute de legislație, a fost eliberat Mariei Postu un nou ordin pentru

3

apartamentul nr. X din blocul locativ din mun. XXXXX str. XXXXX, care conține

două odăi cu suprafața locativă de 24 m2, cu componența familiei din 2 persoane:

Maria Postu – arendaș și Piotr Postu – fiul.

Prin urmare, dispoziția indicată a organului executiv al administrației publice

locale a fost un temei de drept suficient, care confirmă faptul acordării familiei Postu

a apartamentului menționat în modul stabilit pentru locuire și totodată legalitatea

ocupării acestei locuințe.

De asemenea, în confirmarea temeiniciei și legalității locuirii în spațiul

locativ, organului de privatizare i-a fost prezentată copia de pe cartea de imobil, care

confirmă viza de reședință, adică informația cu privire la înregistrarea membrilor

familiei Postu în apartamentul nr. X din blocul locativ din mun. XXXXX

str. XXXXX.

Așadar, instanțele de judecată ierarhic inferioare au conchis că atât la data

depunerii prezentei cereri de chemare în judecată de către Piotr Postu, cât și la

momentul actual, spațiul locativ menționat legal continuă să fie locuit de Piotr Postu,

care este membrul familiei lui Victor Postu, decedat la XXXXX și a Mariei Postu,

decedată la XXXXX.

Respectiv, în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea privatizării

fondului de locuințe, Piotr Postu are dreptul să primească în proprietate privată

spațiul locativ menționat prin privatizarea acestuia în modul stabilit de lege.

La 30 decembrie 2021, Direcția Generală de Dezvoltare Economică și Turism

a UTA Găgăuzia a depus recurs împotriva deciziei din 2 decembrie 2021 a Curții de

Apel Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 2 decembrie 2021

a Curții de Apel Comrat, cu emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de

chemare în judecată.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată, deoarece instanța de apel a încălcat normele de drept

procedural și a aplicat eronat dreptul material.

Având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) din Legea privatizării fondului de

locuințe, art. 50 Codul cu privire la locuințe al RSS Moldovenești nr. 2718-X din

3 iunie 1983 și pct. 106 din Hotărârea Guvernului nr. 125 din 18 februarie 2013

pentru aprobarea Regulamentului privind eliberarea actelor de identitate și evidență

a locuitorilor Republicii Moldova, a menționat că Piotr Postu nu are nici ordinul de

repartiție a încăperii de locuit și niciun alt act ce atestă dreptul de folosință asupra

apartamentului nr. X din blocul locativ din mun. XXXXX str. XXXXX.

A considerat că dispoziția primarului mun. Comrat nr. 17 din 10 ianuarie 2011

este un act administrativ individual nul, care nu produce efecte juridice, deoarece

conține un viciu grav – nu este emis în temeiul hotărârii consiliului local, iar

executarea acestuia presupune săvârșirea unei fapte ilegale privind administrarea

bunurilor domeniului public din mun. XXXXX, fără permisiunea Consiliului local

mun. Comrat.

Așadar, nici prima instanță și nici instanța de apel nu au luat în considerație

faptul că Piotr Postu nu are o hotărâre a consiliului local privind atribuirea lui a

apartamentului nr. X din blocul locativ din mun. XXXXX str. XXXXX.

4

Totodată, a accentuat că, deși intimatul invocă că este unicul membru al

familie, nu a prezentat probe care să confirme moștenirea legală a vreunui drept

asupra apartamentului menționat.

A mai indicat că legislația prevede că drepturile de folosință și de locațiune

asupra bunurilor imobile, instituite pe un termen mai mare de 3 ani, sunt supuse

notării obligatorii, dar conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, anexat la

dosar, Piotr Postu nu a înregistrat în Registrul bunurilor imobile drepturile sale

asupra apartamentului nr. X din blocul locativ din mun. XXXXX str. XXXXX, iar

potrivit documentelor prezentate, ultimul este înregistrat în or. XXXXX

str. XXXXX apartamentul nr. X.

Contrar prevederilor art. 118 CPC, intimatul nu a prezentat nici în prima

instanță, nici în instanța de apel dovezi pentru privatizarea imobilului litigios.

Cu referire la prevederile art. 281 alin. (1), (2) lit. f), h), 282 alin. (1) CPC și

art. 526 alin. (1) Cod civil (în redacția din 6 iunie 2002), a remarcat că Piotr Postu

nu avea o altă posibilitate de a obține sau de a restabili documentele care ar certifica

faptul juridic al cărui constatare o solicită, doar prin instanța de judecată în procedura

specială.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la 2 decembrie 2021, în

ședință publică.

Astfel, recursul depus de Direcția Generală de Dezvoltare Economică și

Turism a UTA Găgăuzia împotriva deciziei din 2 decembrie 2021 a Curții de Apel

Comrat este în termen.

La 4 aprilie 2022, în adresa lui Piotr Postu, avocatului Nicolai Jecov, Primăriei

mun. Comrat și Consiliului mun. Comrat a fost expediată copia recursului depus de

Direcția Generală de Dezvoltare Economică și Turism a UTA Găgăuzia, cu

înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 161), fiind recepționată

de către destinatari la 15 aprilie 2022, ceea ce se atestă prin avizele de recepție

anexate la actele cauzei (f. d. 162-164).

La 19 aprilie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Piotr Postu, reprezentat

de avocatul Nicolai Jecov a depus referință la recursul depus de Direcția Generală

de Dezvoltare Economică și Turism a UTA Găgăuzia, solicitând declararea

recursului ca fiind inadmisibil.

5

Până la examinarea admisibilității recursului, Primăria mun. Comrat și

Consiliul mun. Comrat nu și-au valorificat acest drept procedural și nu au depus

referințe.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Direcția Generală de

Dezvoltare Economică și Turism a UTA Găgăuzia, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

6

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Direcția Generală de Dezvoltare Economică și Turism

a UTA Găgăuzia.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Direcția Generală de Dezvoltare Economică și Turism a

UTA Găgăuzia se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7