2ra-296/22 — decaderea din drepturile parintesti

Dosarul nr. 2ra-296/22

2-21030394-01-2ra-30322022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: I. Dragulean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Garbuz, A. Ciobanu, Iu. Grosu)

ÎNCHEIERE

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele lui Sîrgoș Doina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Sîrgoș Doina

împotriva lui Sîrgoș Vasile, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecția Familiei Edineț cu privire la decăderea din drepturile părintești,

împotriva deciziei din 02 decembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Sîrgoș Doina, reprezentată de avocatul Odobescu

Ghenadie și a fost menținută hotărârea din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul

Central,

c o n s t a t ă:

La 01 martie 2021, Doina Sîrgoș, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Sîrgoș Vasile, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecția Familiei Edineț solicitând decăderea din drepturile părintești și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în rezultatul căsătoriei încheiate

între ea și Sîrgoș Vasile, la 24 decembrie 2015 s-a născut fiica Sîrgoș Mădălina, care

la moment se află la întreținerea sa, fapt confirmat prin certificatul privind

componența familiei eliberat de Primăria Rotunda, r-nul Edineț.

A menționat reclamanta că, tatăl minorei se manifestă cu o atitudine rezervată și

nepăsătoare față de creșterea, instruirea, îngrijirea și protejarea acesteia, manifestând

o neglijență gravă față de copil.

A afirmat reclamanta că, de întreținerea și educația copilului minor are grijă

doar dânsa, iar Sîrgoș Vasile se eschivează de la plata lunară a pensiei de întreținere a

copilului minor, prin urmare acest fapt este dovedit prin adeverința eliberată de

executorul judecătoresc Viorel Meica, potrivit căreia este confirmat că, restanța la

pensia de întreținere a copilului constituie 21500 lei.

A susținut că, de ani buni, Sîrgoș Vasile nu se interesează de soarta copilului, nu

participă la dezvoltarea capacităților copilului, nu are un grafic stabilit pentru

întrevedere cu copilul și nu s-a adresat organelor abilitate pentru a-i stabili un grafic,

considerând că, singurul motiv pentru care nu a făcut acest lucru este indiferența față

1

de copilul său, deci ultimul nici nu dorește să contribuie la creșterea și întreținerea

copilului minor, or, părinții sunt datori și responsabili să întrețină copiii până la vârsta

de 18 ani.

La fel a susținut că, un alt temei de decădere a pârâtului Sîrgoș Vasile din

drepturile părintești este faptul că, ultimul iniția deseori conflicte și avea un

comportament periculos pentru viața și sănătatea dânsei cât și pentru copilul minor.

A mai menționat reclamanta că, la data de 14 februarie 2018, aflându-se în

România, aproximativ la orele 18:00, soțul a lovit-o cu mâinile pe diferite regiuni ale

corpului, a strâns-o de gât. Abia la 17 martie 2018, după ce a revenit în țară, s-a

adresat medicului legist și în baza loviturilor pe care le avea a fost întocmit raportul

de expertiză judiciară nr. 201819P0113. Ca urmare, pe faptele date s-a adresat cu

cerere către Inspectoratul de Poliție Edineț, de unde a primit răspunsul că, urmează să

se adreseze cu cerere la locul unde a fost săvârșită infracțiunea.

A considerat reclamanta că, toate acțiunile menționate întrunesc motivele pentru

decăderea lui Vasile Sîrgoș din drepturile părintești.

Întemeindu-și acțiunea în baza prevederilor art. art. 58, 61, 67, 68 Codul familiei

reclamanta a solicitat decăderea lui Vasile Sîrgoș din drepturile părintești asupra

copilului minor Sîrgoș Mădălina, născută la 24 decembrie 2015, și încasarea din

contul pârâtului Vasile Sîrgoș în beneficiul său a cheltuielilor de judecată formate din

plata pentru asistența juridică în sumă de 6000 lei și 100 lei cu titlu de taxă de stat,

achitată de reclamantă la depunerea cererii de chemare în judecată.

Prin hotărârea din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, acțiunea

depusă de Sîrgoș Doina a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost încasat din contul lui

Doina Sîrgoș în beneficiul lui Sîrgoș Vasile, suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică.

La data de 29 iulie 2021, avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele lui Sîrgoș

Doina, a declarat apel nemotivat, iar la data de 10 septembrie 2021 a depus cerere

de apel motivată împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central și emiterea

unei noi hotărâri, prin care să fie admisă acțiunea.

Prin decizia din 02 decembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele lui Sîrgoș Doina și a fost

menținută hotărârea din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a stabilit

circumstanțele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform art. 130 Cod de

procedură civilă și a adoptat o hotărâre legală și întemeiată, cu respectarea normelor

de drept material și procedural.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a constatat că în cadrul

examinării prezentei cauze nu a fost confirmat temeiul invocat de reclamantă pentru

decăderea din drepturile părintești a pârâtului Sîrgoș Vasile – eschivarea de la

exercitarea obligațiilor părintești, prevăzute de art. 67 lit. a) și h) Codul familiei. La

materialele cauzei lipsind probe convingătoare care ar justifica vreunul din temeiurile

prevăzute de legislație pentru decăderea părintelui Sîrgoș Vasile din drepturile

părintești în privința fiicei minore Sîrgoș Mădălina, decăderea din drepturile

părintești constituind o sancțiune foarte drastică care poate fi aplicată doar în cazul

constatării temeiurilor expres prevăzute de legislație față de părinții care din culpă

gravă nu-și îndeplinesc obligațiile față de copii, sau fac abuz de drepturile lor

părintești.

2

Or, constatările înscrise în raportul de expertiză extrajudiciară nr. 201819P0113

din 17 martie 2018, nu pot fi reținute ca o infracțiune premeditată contra vieții și

sănătății copiilor sau a soțului, precum se susține în cererea de chemare în judecată și

în cererea de apel, în susținerea motivului respectiv, nu au fost prezentate alte careva

probe are ar dovedi atragerea la răspundere a pârâtului Sîrgoș Vasile pentru acte de

violență manifestate față de pârâta Sîrgoș Doina sau față de copilul minor Sîrgoș

Mădălina.

La data de 23 decembrie 2021, avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele lui

Sîrgoș Doina a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei din 02 decembrie 2021 a Curții de Apel Bălți și

hotărârii din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la pronunțarea deciziei

contestate nu a luat în considerație toate circumstanțele importante, a aplicat eronat

analogia legii fără a fi analizate toate probele la caz. Instanța de judecată nu a luat în

considerație faptul că doar după înaintarea acțiunii în judecată, pârâtul a achitat

integral restanța la pensia de întreținere a copilului minor.

Recurenta a susținut că, recunoaște intenția intimatului de a-și îndeplini graficul

de întrevedere cu copilul minor, dar de fiecare dată copilul pleacă plângând la el și

revine de la el tot plângând, revine stresată, fiind nevoită să meargă de fiecare dată cu

ea la medic.

A menționat recurenta că, intimatul încalcă prevederile art. 67 lit. a) din Codul

familiei și urmează a fi decăzut din drepturile părintești.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

02 decembrie 2021, și a fost expediată participanților la proces (f.d. 162), iar recursul

a fost declarat de 23 decembrie 2021.

Astfel, recursul declarat, este în termen.

La 03 martie 2022 în adresa intimatului Sîrgoș Vasile a fost expediată copia

recursului declarat de Sîrgoș Doina, reprezentată de avocatul Odobescu Ghenadie cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 119).

Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință

în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

3

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către avocatul Odobescu

Ghenadie, în interesele lui Sîrgoș Doina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele lui Sîrgoș Doina,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

4

considera recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele lui Sîrgoș

Doina, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele lui Sîrgoș

Doina, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

5