2ra-329/22 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilegale ale OUP, procuraturii in instantelor judecatoresti

2ra-329/22 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilegale ale OUP, procuraturii in instantelor judecatoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-329/22

2-20090220-01-2ra-04042022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – S. Vasilache

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Pruteanu, I. Secrieru, A. Panov

ÎNCHEIERE

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Veaceslav Balteanco împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Procuratura Generală a Republicii Moldova și Agenția Națională Transport Auto,

cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, s-a

admis apelul declarat de Veaceslav Balteanco și s-a modificat hotărârea din 23

iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în sensul majorării sumei

încasate cu titlu de reparare a prejudiciului moral,

constată:

La 29 iulie 2020, Veaceslav Balteanco și reprezentantul acestuia, avocatul

Lilian Osoian, au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova și Agenția

Națională Transport Auto (în continuare ANTA), cu privire la repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii au invocat că, Veaceslav Balteanco, a fost învinuit de

către organul de urmărire penală de comiterea infracțiunilor de corupere pasivă și

abuz de serviciu din interes material.

Conform învinuirilor aduse, Veaceslav Balteanco, deținând funcția de șef-

adjunct al Direcției Control Rutier, Autogări și Protecția Consumatorului din

cadrul ANTA, fiind persoană publică, având în virtutea acestei funcții permanent

drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor publice, iar în conformitate cu

1

Legea integrității nr. 82 din 25 mai 2017, acceptând benevol restricțiile impuse de

actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la folosirea situației

de serviciu și a autorității sale, în interese personale, de grup și în alte interese

decât cele de serviciu, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția

deținută, ignorând prevederile Legii cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008 și Codului de conduită a

funcționarului public, conform cărora era obligat de prevenirea și curmarea

delictelor și a altor infracțiuni în sfera deservită de care era responsabil, a comis

corupere pasivă și abuz de serviciu din interes material, în scopul realizării altor

interese personale și în interesul unei terțe persoane.

La 27 iulie 2018, procurorul delegat în Procuratura Anticorupție, Cristina

Gladcov, a înaintat un demers cu privire la aplicarea măsurii preventive arestarea

preventivă în privința învinuitului Veaceslav Balteanco, pe un termen de 30 zile.

Prin încheierea judecătorului de instrucție din 28 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, lui Veaceslav Balteanco i-a fost aplicată măsura

preventivă XXX, care ulterior a fost prelungit prin încheierile din 22 august 2018

și 20 septembrie 2018 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Astfel, Veaceslav Balteanco a fost XXX în perioada 26 iulie 2018 (în baza

procesului-verbal de reținere din 26 iulie 2018) – 17 octombrie 2018, iar prin

decizia din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în dosarul nr. 1rs-34/18

i-a fost aplicată măsura preventivă XXX pe un termen de 60 de zile, până la 17

decembrie 2018.

Reclamantul a notat că, la demersul Procuraturii Anticorupție nr. 7596 din

06 august 2018, ANTA a emis ordinul nr. 133 din 17 octombrie 2018 prin care a

fost suspendat din funcția de șef-adjunct Direcția control rutier, autogări și

protecția consumatorului, în temeiul art. 76 lit. j) din Codul muncii.

De asemenea, prin Ordonanța procurorului din 15 august 2018 și încheierea

judecătorului de instrucție din 15 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, în dosarul nr. 12-25120/18, a fost pus sechestru asupra bunurilor care

aparțin învinuitului Veaceslav Balteanco, și anume:

- autoturismul marca și model XXX, cu numărul de înmatriculare XXX, anul

fabricării 2013, dobândit la 14 iunie 2018, cu prețul mediu de vânzare de 380 713

lei (însă, mijlocul respectiv nu-i aparține învinuitului Veaceslav Balteanco, nici

de facto, nici de jure, conform procesului-verbal de punere sub sechestru din 23

august 2018), stabilit prin avizul consultativ al specialistului nr. 43 din 07 august

2018;

- cota-parte de ½ din proprietatea în devălmășie asupra autoturismului marca

și model XXX, cu numărul de înmatriculare XXX, anul fabricării 2008, dobândit

la 24 octombrie 2017, cu prețul mediu de vânzare de 56 285 de lei, (cota-parte de

½ constituind 28 142,50 de lei);

- cota-parte de ½ din proprietatea în devălmășie asupra autoturismului marca

și model XXX, cu numărul de înmatriculare XXX, anul fabricării 2006, dobândit

la 13 octombrie 2016, cu prețul mediu de vânzare de 74 511 lei (cota-parte de ½

constituind 37 255,50 de lei);

- cota-parte de ½ din proprietatea în devălmășie asupra bunului imobil

(apartament), cu nr. cadastral XXX, situat pe str. XXX, mun. Chișinău, cu

suprafața de XXX m.p., dobândit în proprietate conform contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1262 din 07 martie 2018, valoarea estimată a bunului imobil fiind

2

de 557 039 de lei (cota-parte de ½ constituind 278 519,50 de lei, bunul imobil

procurat prin credit ipotecar de la XXX, în baza contractului nr. XXX).

Prin ordinul ANTA nr. 28p din 04 iunie 2019, Veaceslav Balteanco a fost

eliberat din funcția de șef-adjunct Direcția control rutier, autogări și protecția

consumatorului, în temeiul art. 85 alin. (1) din Codul muncii, din inițiativă

proprie, începând cu 04 iunie 2019.

Prin Ordonanța Procuraturii Anticorupție din 19 martie 2020, Veaceslav

Balteanco a fost scos de sub urmărire penală.

Reclamantul a susținut că procesul penal de învinuire a sa a durat 2 ani și 15

zile (05 martie 2018 – 20 martie 2020), iar din acest motiv a fost privat de

posibilitatea de a munci în perioada 26 iulie 2018 – 04 iunie 2019 (10 luni și 7

zile, adică 207 zile).

Conform Certificatului ANTA nr.06 din 09 aprilie 2020, în perioada anului

2018 salariul net (venitul calculat pentru lunile ianuarie – iulie 2018 a constituit

118 083,67 de lei), în mediu, salariul net a constituit 16 869,10 lei (118 083,67 de

lei – 7 luni, 120 de zile lucrătoare, salariul mediu pe 1 zi – 984,03 lei).

Prin balanța timpului de muncă și odihnă, aprobat prin ordinul MSMPS

nr. 2016, publicat în Monitorul Oficial din 17 noiembrie 2017, pentru anul 2018

au fost stabilite inter alia următorul număr de zile lucrătoare: pentru luna iulie –

22 de zile lucrătoare, pentru luna august – 20 de zile lucrătoare, pentru luna

septembrie – 20 de zile lucrătoare, pentru luna octombrie – 23 de zile lucrătoare,

pentru luna noiembrie – 22 de zile lucrătoare, pentru luna decembrie – 18 zile

lucrătoare.

Prin balanța timpului de muncă și odihnă, aprobat prin ordinul MSMPS

nr. 1432 din 07 decembrie 2018, publicat în Monitorul Oficial din 12 decembrie

2018, pentru anul 2019 au fost stabilite inter alia următorul număr de zile

lucrătoare: pentru luna ianuarie – 20 de zile lucrătoare, pentru luna februarie – 20

de zile lucrătoare, pentru luna martie – 19 zile lucrătoare, pentru luna aprilie – 20

de zile lucrătoare, pentru luna mai – 19 zile lucrătoare, pentru luna iunie – 20 de

zile lucrătoare.

Astfel, Veaceslav Balteanco a fost lipsit salariul pentru perioada 28 iulie –

31 decembrie 2018, ce constituie 107 zile lucrătoare și pentru perioada 01

ianuarie – 04 iunie 2019, ce constituie 100 de zile lucrătoare. Respectiv, salariul

mediu neplătit și alte venituri provenite din muncă în această perioadă constituie

203 694,33 de lei (207 zile x 984,03 lei / salariul per zi), fără aplicarea

coeficientului de inflație în condițiile stabilite de art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 1545/1998.

Deopotrivă, reclamantul a notat că din cauza suspendării de la locul de

muncă și eliberarea condiționată din funcție a suferit unele stresuri, frustrări,

neplăceri și a întâmpinat greutăți financiare pentru întreținerea familiei, precum și

a pierdut speranței pentru viitor, iar aceste circumstanțe i-au cauzat un prejudiciu

moral.

Reclamantul Veaceslav Balteanco a solicitat prin cererea de chemare în

judecată încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova,

suma de 203 694,33 de lei, cu titlu de compensare a prejudiciului material sub

forma salariului și altor venituri provenite din muncă de care a fost privat în urma

3

acțiunilor ilicite, a sumei de 700 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 23 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Veaceslav Balteanco.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în beneficiul lui Veaceslav Balteanco prejudiciul material în

mărime de 203 694,33 de lei.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în beneficiul lui Veaceslav Balteanco suma de 50 000 de lei

cu titlu de reparare a prejudiciului moral (vol. II, f.d. 25, 34-41).

La 24 iunie 2021, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din Codul de

procedură civilă, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de

Vadim Bejan, a declarat apel împotriva hotărârii din 23 iunie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (vol. II, f.d. 28).

La 12 iulie 2021, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din Codul de

procedură civilă, Veaceslav Balteanco, reprezentat de avocatul Lilian Osoian, a

depus prin intermediul poștei electronice cerere de apel împotriva hotărârii din 23

iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. II, f.d. 30, 31-33).

Prin decizia din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

S-a admis apelul declarat de Veaceslav Balteanco, reprezentat de avocatul

Lilian Osoian.

S-a modificat hotărârea din 23 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, majorând mărimea prejudiciului moral de la 50 000 de lei până la suma

de 100 000 de lei (vol. II, f.d. 95, 96-108 recto-verso).

În consolidarea soluțiilor instanțele inferioare au reținut că au fost încălcate

drepturile fundamentale ale lui Veaceslav Balteanco, garantate de Constituția

Republicii Moldova, deoarece acesta neîntemeiat a fost urmărit penal, fiind xxx și

suspendat din funcția deținută, iar ulterior scos de sub urmărire penală pe motivul

lipsei elementelor infracțiunii în acțiunile sale.

Astfel, instanțele inferioare au conchis că, în speță, sunt aplicabile

prevederile art. 3, art. 6, art. 7, art. 10, art. 11 și art. 13 din Legea nr. 1545/1998 și

ale art. 2036 și art. 2037 din Codul civil.

Prin urmare, conform art.7 din Legea nr. 1545/1998, statul urmează să-i

compenseze lui Veaceslav Balteanco salariul și alte venituri provenite din muncă,

ce constituie sursa principală de existență, de care a fost privat în urma acțiunilor

ilicite, reieșind din câștigul mediu obținut de către acesta în anul 2018, de până la

intervenirea momentului reținerii acestuia.

Cu titlu subsecvent, Curtea de Apel Chișinău a considerat că, prin prisma

jurisprudenței CtEDO în materia acordării satisfacției morale la constatarea

violării drepturilor și libertăților fundamentale în spețe similare, suma de 100 000

de lei este echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat lui Veaceslav Balteanco,

fiind justificată de circumstanțele speței. La concluzia privind cuantumul

satisfacției echitabile, instanța de apel a ținut cont de faptul că Veaceslav

Balteanco a fost scos de sub urmărirea penală, apreciind împrejurările descrise în

plenitudinea lor, având în suport starea de stres provocată, în urma desfășurării

urmăririi penale, încălcarea dreptului la libera circulație, învinuirea în comiterea

unei infracțiuni, desfășurarea urmăririi penale și examinarea cauzei în instanțele

4

de judecată, o perioadă îndelungată de 2 ani și 15 zile, cât și faptul prezentării în

fața publicului ca fiind o persoană care a comis infracțiunea, defăimând imaginea

și reputația acestuia.

La 24 februarie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat

de Vadim Bejan, a declarat recurs împotriva deciziei din 16 noiembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii din 23

iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri

noi de respingere a acțiunii depuse de Veaceslav Balteanco (vol. II, f.d. 111-116).

În motivarea recursului, în esență, a invocat că instanța de apel a aplicat

eronat normele de drept material, a apreciat arbitrar poziția participanților la

proces și probele anexate la dosar.

În opinia Ministerului Justiției al Republicii Moldova, instanțele inferioare

eronat au ajuns la concluzia că Veaceslav Balteanco în sensul Legii

nr. 1545/1998 este în drept să solicite compensarea prejudiciului cauzat, deoarece

ilegal a fost supus acțiunilor de urmărire penală, or, conform art. 3 alin. (l) din

această lege, nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage

răspunderea statului.

Astfel, pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin

erori judiciare și de urmărire penală este necesar de a demonstra existența faptei

ilicite. La caz, însă, nu există niciun act procedural definitiv și irevocabil prin

care s-a stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală în raport cu

Veaceslav Balteanco.

Ministerul Justiției al Republicii Moldova a notat că la judecarea prezentei

cauzei, instanțele inferioare nu au ținut cont de practica judiciară uniformă în

spețe similare, și anume cauza SRL „Sorserv-Prim” împotriva Ministerului

Justiției și Ministerul Finanțelor (încheierea din 12 februarie 2014 a Curții

Supreme de Justiție în dosarul nr. 2rac-93/14); cauza SRL „Volaris-Grup”

împotriva Ministerului Justiției și Procuraturii Generale (decizia din 17

decembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău în dosarul nr. 2ac-3778/13); cauza

Cojocaru Rubin împotriva Ministerului Finanțelor (decizia din 14 mai 2014 a

Curții Supreme de Justiție); cauza Alexandru Dragomir împotriva Ministerului

Justiției (decizia din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău în dosarul

nr. 2a-4069/17), în care s-a reținut că sentința de achitare și/sau ordonanța de

clasare a dosarului penal nu confirmă caracterul ilicit al acțiunilor organului de

urmărire penală, care în scopul executării obligațiilor sale legale, au efectuat

urmărirea penală cu respectarea Codului de procedură penală. Respectiv, în

contextul în care acțiunile organelor de urmărire penală au fost întemeiate și

licite, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 1545/1998.

Recurentul a menționat că persoana care pretinde că a fost vătămată într-un

drept al său urmează a dovedi faptul că acțiunile organelor de stat au purtat un

caracter ilicit, or, însuși hotărârile privind pornirea urmăririi penale, ordonanța de

recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, învinuit sunt niște procedee legate

de desfășurare normală a urmăririi penale, care nu afectează drepturi sau libertăți

constituționale.

Așa, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a considerat că, în condițiile

speței, organul de urmărire penală nu a admis careva ingerințe ilegale în

drepturile intimatului Veaceslav Balteanco la respectarea vieții private și de

familie, nu a încălcat prevederile art. 6 CEDO, dar a realizat un mecanism

5

investigator efectiv într-o societate democratică, și anume de a investiga și

preveni acțiuni criminale comise de către persoanele fizice și juridice. Respectiv,

la caz, nu sunt întrunite condițiile necesare de aplicabilitate a prevederilor Legii

nr. 1545/1998, iar instanțele inferioare eronat au dispus în mod reparat repararea

din contul bugetului de stat a prejudiciul material și moral pretins de Veaceslav

Balteanco, ca fiind cauzat în urma acțiunilor ilegale ale organului de urmărire

penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

La 04 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces copia recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova împotriva deciziei din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, explicându-le dreptul de a depune referințe asupra acestora (vol. II,

f.d. 124).

Prin referința depusă electronic la 18 aprilie 2022, Veaceslav Balteanco,

reprezentat de avocatul Lilian Osoian, a solicitat declararea recursului

Ministerului Justiției al Republicii Moldova împotriva deciziei din 16 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău ca fiind inadmisibil.

Prin referința din 20 aprilie 2022, Procuratura Generală, reprezentată de Iuri

Lealin, a susținut recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova

împotriva deciziei din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și a solicitat

admiterea acestuia.

Deși, conform avizului de recepție a trimiterii poștale DS8006614300AS,

Agenția Națională Transport Auto a recepționat copia recursului declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva deciziei din 16 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, aceasta nu a făcut uz de dreptul său procedural și

nu a depus referință în care să-și expună poziția procesuală pe marginea criticilor

formulate în recurs.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile simt

inadmisibile, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

6

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 16 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în

articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 16

noiembrie 2021 (vol. I, f.d. 202). Potrivit extrasului din poșta electronică cu

adresa „cristian.adam@justice.md”, copia deciziei integrale din 16 noiembrie

7

2021 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces

pentru notificare la 02 februarie 2022 (vol. II, f.d. 109).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea

de recurs a fost depusă la 24 februarie 2022 (vol. II, f.d. 111)

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

8

In concreto motivelor inserate în cererile de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererea de recurs depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

reprezentat de Vadim Bejan, rezultă că acesta nu a evidențiat memoriul

ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu a

invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei

instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului,

deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului

recurentului cu soluția dată de instanța inferioară, precum și lipsa temeiurilor

legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, reprezentat de Vadim Bejan, procurorul în Procuratura

Anticorupție – Andrei Balan, Procuratura Generală a Republicii Moldova,

reprezentată de Iuri Lealin și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova nu s-au

bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, iar ca urmare nu corespund cerinței de a fi „efective”, fiind lipsite de

șanse de succes și nu sunt capabile să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

9

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce Ministerul Justiției al Republicii Moldova

a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel,

fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie

1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de

Vadim Bejan, împotriva deciziei din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, în baza articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, reprezentat de Vadim Bejan, împotriva deciziei din 16

noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

10