2ra-1023/21 — repararea prejudiciului moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si procuraturii

2ra-1023/21 — repararea prejudiciului moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1023/21

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central: (Jud. S. Slobodzean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău: (Jud. A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul

recurentului Procuratura Generală a Republicii Moldova, Alexandra Cotun,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Olga Ionașco și

Alexandru Ionașco împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la

repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală și procuraturii,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea

din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 31 mai 2018, Alexandru Ionașco și Olga Ionașco au depus o cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a RM, cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și procuraturii, și obligarea

procuraturii să ceară scuze oficiale pentru faptul că au fost supuși în mod ilicit la

urmărire penală.

În motivarea cererii de chemare în judecată au indicat că, la 08 iunie 2015,

de către organul de urmărire penală a fost pornită cauza penală nr. 2015330302,

în baza elementelor constitutive a infracțiunii prevăzute de art.186 alin. (2) lit. b),

c), d) din Codul penal.

Temei pentru pornirea urmăririi penale, a constituit plângerea cet.

1

Gheorghe Ionașco, prin care ultimul a invocat că în perioada 22 mai 2015 – 25

mai 2015, din odaia casei situate pe adresa: r-nul XXX, s. XXX, str. XXX, au

fost sustrase bunuri cu valoarea totală de 10 100 lei.

În rezultatul efectuării pe cazul dat a acțiunilor de urmărire penală, precum

și a acțiunilor investigativ-operative, la 15 iunie 2015, pe prezenta cauză penală

a fost emisă ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit în privința lui

Alexandru Ionașco și ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit în privința

Olgăi Ionașco.

Tot la 15 iunie 2015, ambii au fost audiați în privința circumstanțelor

cazului dat, dar nu au recunoscut vina, pledând nevinovați.

Pe parcursul urmăririi penale, reclamanții nu au putut dispune și folosi

după bunul său plac și bună credință, imobilul în care locuiesc, situat pe adresa:

r-nul XXX, s. XXX, str. XXX, deoarece le-a fost sigilată ușa de către Ofițerul de

urmărire penală.

În cadrul urmăririi penale, fiind efectuate un șir de acțiuni de urmărire

penală, probe directe și obiective care ar confirma cu certitudine faptul sustragerii

bunurilor ce îi aparțin părții vătămate, de către Alexandru Ionașco și Olga Ionașco

- nu au fost dobândite.

Ca urmare a acestui fapt, la 01 septembrie 2015, de către Procurorul în

Procuratura r-lui Strășeni, Vasile Golban, a fost adoptată ordonanța de scoatere

de sub urmărire penală în privința lui Alexandru Ionașco și Olga Ionașco, din

motiv că în acțiunile acestora nu se întrunesc elementele infracțiunii.

În acest sens, reclamanții au menționat că, în rezultatul acțiunilor organului

de urmărire penală li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și anumite drepturi

și libertăți constituționale și interese legitime.

Totodată le-au fost cauzate suferințe psihice, care pot fi compensate cu o

sumă de 10 000 lei, pentru fiecare.

Prin hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

acțiunea a admisă parțial. S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al RM, în beneficiul Olgăi Ionașco suma de 5000 lei cu titlu

de prejudiciu moral. S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Alexandru Ionașco suma de 5000

lei cu titlu de prejudiciu moral. S-a obligat Procurorul să aducă scuze oficiale în

numele statului Olgăi Ionașco și al lui Alexandru Ionașco. În rest, acțiunea a fost

respinsă.

La 28 iulie 2020, Procuratura Generală a RM a declarat apel împotriva

hotărârii din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, solicitând

casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri

privind respingerea acțiunii.

La 18 august 2020, prin intermediul poștei electronice, Ministerul Justiției

2

al RM, a declarat apel împotriva hotărârii din 30 iunie 2020 a Judecătoriei

Strășeni, sediul Central, solicitând repunerea în termenul de depunere a apelului,

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri privind respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea din 29 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a

admis cererea apelantului Ministerului Justiției al RM, cu repunerea în termenul

legal de declarare a apelului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2020, au fost

respinse cererile de apel declarate de Ministerul Justiției al RM și Procuratura

Generală a RM, și a fost menținută hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei

Strășeni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanța a

determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor

prezentate a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea

este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale

a participanților la proces.

Astfel, luând în considerație circumstanțele constatate din materialele

cauzei în raport cu normele legale aplicabile la caz, instanța de apel a remarcat

temeinicia soluției primei instanțe, prin prisma faptului că Alexandru Ionașco și

Olga Ionașco, sunt subiecți cu drept de sesizare a instanței de judecată prin prisma

dispoziției art.3 lit.a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, nr. 1545 din 25 februarie 1998, în condițiile în care

aceștia au fost puși sub învinuire, fiindu-le incriminată săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin. (2) lit. b), c), d) din Codul penal, ulterior fiind scoși de

sub urmărire penală din motivul lipsei în acțiunile acestora a elementelor

infracțiunii.

Suplimentar, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a relatat

că, ținând cont de natura drepturilor lezate, de caracterul și gravitatea suferințelor

suportate, de statutul social al persoanei și de faptul că reclamanților/intimați le-

au fost încălcate drepturile constituționale, ce au adus atingere demnității umane,

fiind supuși unor acțiuni ilicite din partea organelor de urmărire penală,

manifestate prin învinuirea ilegală și aplicarea măsurilor preventive menționate

mai sus, suma de 5000 lei pentru fiecare, constituie o recompensă echitabilă

pentru prejudiciul moral suportat, fiind suficientă pentru a aduce satisfacție

acestora.

La 14 mai 2021, reprezentantul recurentului Procuratura Generală a RM,

Alexandra Cotun, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 13 octombrie

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, repunerea în

3

termenul de declarare a recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au interpretat

eronat normele de drept material, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei,

precum și probele prezentate, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Totodată, în susținerea recursului s-au indicat aceleași argumente și

circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în

instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând totodată

conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe,

încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de judecată a normelor legale

aplicabile speței.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 26 mai 2021 în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

declarat, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Astfel, la 28 iunie 2021, intimații Alexandru Ionașco și Olga Ionașco, au

depus referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilă a recursului.

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul constată că recursul depus

de către reprezentantul recurentului Procuratura Generală a RM, Alexandra

Cotun, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este un termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu

omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.

4

270 al Codului de procedură civilă, și nu conține nici o referire cu privire la fondul

recursului.

Din materialele dosarului rezultă că, la 13 octombrie 2020 a fost pronunțată

decizia Curții de Apel Chișinău.

Totodată, materialul probator atestă cu certitudine că, copia deciziei

instanței de apel din 13 octombrie 2020 a fost expediată prin intermediul oficiului

poștal în adresa participanților la proces, inclusiv, Procuraturii Generale a RM, la

13 noiembrie 2020, (f.d. 30, Vol. II), de asemenea, suplimentar, în aceeași zi, 13

noiembrie 2020, a fost expediată și prin poșta electronică, copia deciziei instanței

de apel, participanților la proces, inclusiv, Procuraturii Generale a RM (f.d. 31,

Vol. II).

Astfel, Colegiul învederează că recurentului, i-a fost comunicată decizia

recurată, or, cu toate acestea, demonstrând o neglijență a drepturilor procedurale,

a declarat recursul împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, abia la 14 mai 2021, în afara termenului legal prevăzut de art. 434 din

Codul de procedură civilă, ceea ce condiționează declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

Colegiul remarcă că exigențele cuprinse în art. 434 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, prevăd că omiterea intervalului sus-menționat chiar și cu o

singură zi nu poate constitui o excepție de la regula generală, specificând clar că

este un termen de decădere și nu poate fi restabilit.

În acest context, se va reitera că, indiferent de temeiurile invocate de către

părți sau participanții la proces, în cazul în care există dovada comunicării

hotărârii/ deciziei integrale, recursul declarat după expirarea termenului de două

luni se consideră inadmisibil, ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut la

art. 434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse

în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele

ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul

de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie

prezentate documentele respective etc.).

În acest context, instanța de recurs reiterează că, prin prisma prevederilor

legale citate supra rezultă că, termenul de declarare a recursului poate fi restabilit,

dacă persoanele îndreptățite solicită acest lucru și prezintă probe veridice, ce

confirmă imposibilitatea de a fi putut depune recursul în termen.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, recursul a fost declarat abia la

14 mai 2021, în afara termenului legal prevăzut, fără a indica vreun motiv

justificativ și fără anexarea probelor concludente și pertinente în vederea

5

argumentării omiterii termenului legal, or, motivele invocate în cererea de recurs

sunt declarative și nu au un suport probator.

Aici este de remarcat că, prin impunerea unor termene limită în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a

justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Mai mult decât atât, potrivit informației publice a Portalului Național al

Instanțelor de Judecată, decizia instanței de apel din 13 octombrie 2020 a fost

plasată pe pagina web a Curții de Apel Chișinău, la 12 noiembrie 2020, respectiv,

participanții la proces, reieșind din principiul bunei-credințe, urmau să manifeste

diligența necesară întru exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului, la

intervale de timp rezonabile, față de soarta dosarului vizat.

În acest context, circumstanțele constatate supra, denotă că nerespectarea

termenului de declarare a recursului se datorează în exclusivitate din vina

recurentului.

De asemenea, Colegiul menționează că, în conformitate cu art. 56 alin. (3)

din Codul de procedură civilă, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-

credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al

nerespectării obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de

legislația procedurală civilă.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Folosirea cu buna-

credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este obligată la interval

rezonabil de timp să manifeste diligență și să respecte termenele prevăzute de

lege.

Colegiul notează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile

necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (cauza Van Harn

vs. Germania din 11 septembrie 2007), în speță contestarea la timp a actului

judecătoresc.

Prin urmare, cererea de recurs împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău, depusă de către reprezentantul recurentului Procuratura

Generală a RM, Alexandra Cotun, la 14 mai 2021, nu se încadrează în termenul

de 2 luni prevăzut de lege, care este un termen de decădere și nu poate fi restabilit,

ceea ce constituie temei, în conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură

civilă, de a considera recursul inadmisibil.

Colegiul reține că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a

6

termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca

urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise și ar leza, în

acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul menționează hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov vs. Ucraina din 3 aprilie

2008, unde se notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor

juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că, recursul

împotriva deciziei instanței de apel a fost depus în afara termenului legal,

Colegiul ajunge la concluzia de a declara recursul declarat de către reprezentantul

recurentului Procuratura Generală a RM, Alexandra Cotun, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. b) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea reprezentantului recurentului Procuraturii Generale a

Republicii Moldova, Alexandra Cotun cu privire la repunerea în termen a

recursului.

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul

recurentului Procuratura Generală a Republicii Moldova, Alexandra Cotun,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7