3ra-369/22 — contestarea actului administrativ

3ra-369/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-369/22

2-21061974-01-3ra-11042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I.Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V.Negru, G.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Dikmen Bayram, reprezentat

de avocatul Cojocaru Dorin,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Dikmen Bayram, reprezentat de avocatul Cojocaru Dorin

împotriva Biroului Migrație și Azil cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul depus de Biroul Migrație și Azil, casată hotărârea din 14 iulie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o nouă hotărâre de

respingere integrală a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La data de 26 aprilie 2021, avocatul Cojocaru Dorin în interesele lui Dikmen

Bayram a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Migrație și Azil,

prin care a solicitat anularea actului administrativ individual defavorabil – Decizia

de returnare de pe teritoriul RM nr. 47-C din 20.04.2021, ca ilegală și succesibilă

să genereze vătămarea drepturilor reclamantului.

În susținerea acțiunii înaintate, reprezentantul reclamantului a invocat că

Dikmen Bayram activează în cadrul companiei „Ozlen Grup” SRL, ce are ca gen

de activitate comerțul cu amănuntul.

În acest sens, la data de 03 septembrie 2020, reclamantului i-a fost eliberat de

către Biroul Migrație și Azil, permisul de ședere provizoriu, valabil până la 03

august 2021.

La data de 20 aprilie 2021, Dikmen Bayram se afla în incinta spațiului

comercial din XXXXX, unde purta negocieri în vederea unei viitoare procurări a

acelui spațiu comercial.

A susținut că tot atunci, s-au apropiat 2 angajați ai Biroului Migrație și Azil,

invocându-i faptul că dețin informație precum că Dikmen Bayram activează deja

acolo. În acest sens în privința lui Dikmen Bayram s-au întocmit două procese

contravenționale și Decizia de returnare de pe teritoriul RM, acordându-i 5 zile

1

pentru a părăsi teritoriul RM; (actul prezent contestat) și Decizia nr. XXXXX cu

privire la revocare dreptului de ședere provizorie în scop de muncă.

Nefiind de acord cu aceste sancțiuni arbitrare dar și a actelor cu caracter

individual defavorabil, respectând procedura, Dikmen Bayram le-a contestat

separat.

Cu privire la cadrul juridic și temeiul legal, a relatat reprezentantul

reclamantului că, potrivit art. 54 Cod Administrativ, decizia de returnare poate fi

atacată în instanța de judecată în a cărei rază de competență se află subdiviziunea

teritorială a autorității competente pentru străini care a emis decizia de returnare, în

termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării. Instanța de judecată este

obligată să soluționeze cererea în termen de 30 de zile calendaristice de la data

primirii. Iar, alin.(2) prevede că, exercitarea căii de atac prevăzute la alin.(1) are

efect suspensiv de executare a deciziei de returnare, cu excepția cazului în care

decizia de returnare este emisă la solicitarea străinului.

Din conținutul decizie nr. 47-C, a comunicat reprezentantul reclamantului că

acest act defavorabil a fost luat pe motiv că nu s-ar fi respectat art. 431 al Legii

privind regimul străinilor, o poziție a pîrîtului destul de vagă. Prin urmare, în

opinia acestuia nu este clară care prevedere expres se referă la speța dată.

Respectiv, a invocat Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 13.11.2020, prin

care a declarat neconstituționale mai multe norme din Legea privind regimul

străinilor. Astfel a reiterat că, în pofida faptului că Hotărârea Curții Constituționale

s-a referit la norma privind declararea străinului persoană indezirabilă, din conținut

ei în sinteză desprinde - rolul primordial ca străinului să-i fie adus clar la

cunoștință motivele care stau la baza returnării de pe teritoriul RM, astfel evitându-

se orice interpretare sau vag legislativ.

Or, art. 1 din Constituție prevede că Republica Moldova este un stat de drept,

democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare

a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și

sunt garantate. Iar, prevederile art. 19 expres menționează: Cetățenii străini și

apatrizii au aceleași drepturi și îndatoriri ca și cetățenii Republicii Moldova, cu

excepțiile stabilite de lege.

A solicitat reprezentantul reclamantului admiterea acțiunii în modul în care a

fost formulată.

Prin hotărârea din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani)

acțiunea a fost admisă. S-a anulat Decizia de returnare de pe teritoriul Republicii

Moldova nr. 47-C din 20.04.2021, emisă de către Biroul Migrație și Azil, în

privința cetățeanului Turciei- Dikmen Bayram.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 19 iulie 2021, Biroul de

Migrație și Azil a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 14 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani). Hotărîrea motivată a fost comunicată părții

apelante la data de 22 august 2021, iar motivarea apelului a fost depusă la 01

septembrie 2021, prin urmare instanța de apel a comunicat că au fost respectate

prevederile art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

Prin decizia din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul depus de Biroul Migrație și Azil, s-a casat hotărârea din 14 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă hotărâre de respingere

integrală a acțiunii.

2

Pentru a decide astfel instanța de apel a invocat că potrivit art. 3 al Legii

privind regimul străinilor în Republica Moldova, nr. 200 din 16.07.2010, în sensul

prezentei legi, următoarele noțiuni principale semnifică: străin – persoană care nu

deține cetățenia Republicii Moldova sau care este apatrid; drept de ședere – drept

de a-și stabili reședința sau domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova, acordat

străinului, în condițiile prezentei legi, de către autoritatea competentă pentru

străini; ședere ilegală – prezență pe teritoriul Republicii Moldova a unui străin care

nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile privind intrarea, aflarea sau

șederea în Republica Moldova; beneficiar solicitant – întreprindere, instituție sau

organizație cu statut de persoană juridică, indiferent de tipul de proprietate și de

forma juridică de organizare, inclusiv reprezentanță a subiecților străini sau

persoană fizică, care angajează străini sau beneficiază de munca străinilor.

Potrivit art. 431 alin. (3) al Legii privind regimul străinilor în Republica

Moldova, nr. 200 din 16.07.2010, pe teritoriul Republicii Moldova străinii pot

desfășura activități de muncă în baza dreptului de aflare sau a dreptului de ședere

provizorie în scop de muncă și a permisului de ședere provizorie în scop de muncă,

eliberat de autoritatea competentă pentru străini la cererea beneficiarului solicitant.

Conform art. 49 lit. a) al Legii privind regimul străinilor în Republica

Moldova, nr. 200 din 16.07.2010, Autoritatea competentă pentru străini poate

revoca, prin decizie motivată, dreptul de ședere provizorie în Republica Moldova

dacă: în urma verificărilor efectuate de structura specializată a autorității

competente pentru străini sau a sesizărilor primite de la alte autorități abilitate,

potrivit legii, se constată că străinul nu mai întrunește condițiile de prelungire a

dreptului de ședere ori nu mai respectă scopul pentru care i s-a acordat acest drept.

Conform art. 67 al Legii privind regimul străinilor în Republica Moldova, nr.

200 din 16.07.2010, (1) Tolerarea rămînerii pe teritoriul Republicii Moldova,

denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea, acordată de autoritatea

competentă pentru străini, de a rămîne pe teritoriul țării străinilor care nu au drept

de ședere și care, din motive obiective, nu pot părăsi teritoriul Republicii Moldova.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei legi, se înțeleg împrejurările

independente de voința străinului, imprevizibile, care nu pot fi înlăturate și din a

căror cauză străinul nu poate părăsi teritoriul Republicii Moldova.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 68 al Legii privind regimul străinilor

în Republica Moldova, nr. 200 din 16.07.2010, (1) De acordarea tolerării pot

beneficia: a) străinii împotriva cărora s-a dispus măsura luării în custodie publică și

care nu au putut fi returnați în termen de 6 luni; b) străinii care se află în situațiile

menționate la art.12 alin.(1) și care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta

lege pentru acordarea unui drept de ședere; c) străinii cărora li s-a respins prin

hotărîre judecătorească irevocabilă cererea de acordare a unei forme de protecție,

în conformitate cu prevederile legale, și care, din motive obiective, nu au părăsit

teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit de lege; d) străinii a căror

prezență temporară pe teritoriul Republicii Moldova este cerută de interese

publice; e) străinii care sînt sau care au fost victime ale traficului de ființe umane,

pe perioada de reflecție; f) străinii în privința cărora s-a dispus suspendarea

executării măsurii de îndepărtare de pe teritoriul Republicii Moldova. (2) Tolerarea

nu se acordă străinilor declarați indezirabili sau împotriva cărora s-a dispus măsura

expulzării.

3

Conform art. 841 al Legii privind regimul străinilor în Republica Moldova, nr.

200 din 16.07.2010, (1) Străinii aflați în Republica Moldova se bucură de aceleași

drepturi și libertăți ca și cetățenii Republicii Moldova, garantate de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi, precum și de drepturile prevăzute în tratatele

internaționale la care Republica Moldova este parte, cu excepțiile stabilite de

legislația în vigoare. (2) Străinii aflați pe teritoriul Republicii Moldova sînt obligați

să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de intrare și, după caz, dreptul

de ședere pe teritoriul țării, de asemenea să părăsească teritoriul Republicii

Moldova la expirarea termenului de ședere acordat.

Conform art. 842 al Legii privind regimul străinilor în Republica Moldova,

nr. 200 din 16.07.2010, (1) Străinii cu drept de ședere în Republica Moldova au

dreptul la muncă și la protecția muncii în conformitate cu legislația în vigoare și cu

permisiunea organelor abilitate din domeniul ocupării forței de muncă. (2) Străinii

sînt supuși la impozite, taxe și alte plăți pe baze generale ca și cetățenii Republicii

Moldova, dacă tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte nu

stabilesc altfel. (3) Angajatorul este partea responsabilă de integrarea lucrătorului

imigrant în măsura obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă.

Acesta poate achita cursurile de studiere a limbii de stat pentru străini sau

desfășura alte măsuri de integrare, ținând cont de necesitățile și interesul

organizației în cauză.

Instanța de apel a menționat că nu poate reține ca probă în vederea menținerii

hotărîrii Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 14 iulie 2021, faptul că, prin

hotărîrea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 09 noiembrie 2021, prin care

s-a admis contestația apărătorului Dorin Cojocaru, care acționează în apărarea

drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale făptuitorului Dikmen Bayram,

împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție seriaXXXXX din

20.04.2021, întocmit de către Biroul Migrație și Azil din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, în baza art. 334 alin. (2) din Codul contravențional și a deciziei

de aplicare a sancțiunii contravenționale și s-a încetat procesul contravențional

pornit în privința făptuitorului Dikmen Bayram, pentru săvârșirea faptei

contravenționale prevăzute de art. 334 alin. (2) din Codul contravențional, și care

prin decizia Biroului Migrație și Azil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne din

MAI din 20 aprilie 2021 a fost supus sancțiunii contravenționale sub formă de

amendă în mărime de 60 (șaizeci) unități convenționale, ceea ce constituie 3000

(trei mii) lei, pe motiv că nu există faptul contravenției. Or, potrivit art. 123 alin.

(3) CPC, sentința pronunțată de instanța judecătorească într-o cauză penală, rămasă

irevocabilă, este obligatorie pentru instanța chemată să se pronunțe asupra efectelor

juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunțat sentința numai

dacă aceste acte au avut loc și numai în măsura în care au fost săvîrșite de persoana

în cauză.

Instanța de apel a notat că la caz, la momentul examinării prezentei cauze, nu

există confirmarea că hotărîrea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 09

noiembrie 2021 a devenit irevocabilă.

Instanța de apel a conchis că Decizia de returnare de pe teritoriul RM nr.

XXXX din 20 aprilie 2021, este legală și întemeiată, iar acțiunea reclamantului

prin care solicită anularea acesteia este una neîntemeiată și lipsită de suport legal,

considerent din care apelul declarat de Biroul de Migrație și Azil urmează a fi

admis.

4

La data de 14 decembrie 2021, Dikmen Bayram, reprezentat de avocatul

Cojocaru Dorin a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 23 noiembrie 2021

a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii de admitere

integrală a acțiunii (f.d.138).

Ulterior, la data de 11 aprilie 2022 Dikmen Bayram, reprezentat de avocatul

Cojocaru Dorin a prezentat motivarea recursului prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii

primei instanțe (f.d. 141-145).

În susținerea recursului a invocat că instanța de apel în contradicție cu

prevederile art.116 din Constituția Republicii Moldova, art. 26 Cod de procedură

civilă nu și-a păstrat imparțialitatea și obiectivitatea luând ca bază exclusiv poziția

părții oponente fără a ține cont de poziția recurentului în acest proces și de probele

anexate și existente la dosar.

Mai mult ca atât, instanța de apel nu a examinat multiaspectual, complet si

obiectiv toate circumstanțele de fapt si de drept cât și autenticitatea inclusiv

veridicitatea înscrisurilor din dosar în ansamblu, dar și interconexiunea dintre

acestea

Înscrisurile probatorii prezentate de autoritatea competentă pentru străini, nu

sunt suficiente pentru a se constata că Dikmen Bayram, aflându-se pe teritoriul

Republicii Moldova, a desfășurat activitate de muncă în lipsa permisului de ședere

în scop de muncă eliberat în conformitate cu legislația în vigoare, or, acestea se

întemeiază pe poziția subiectivă a intimatului.

S-a invocat în recurs că autoritatea emitentă în motivarea în drept a actului

administrativ emis, s-a limitat doar la indicarea normei de drept și anume art. 431

al Legii nr.200 privind regimul străinilor, fără însă a indica expres care anume

alineat sau literă a acestei norme nu a fost respectată de către recurent or, cum

rezultă din norma de drept enunțată supra, conținutul actului administrativ trebuie

să fie suficient de cert, ceea ce la caz nu se constată.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 noiembrie 2022,

Dikmen Bayram, reprezentat de avocatul Cojocaru Dorin a depus recurs nemotivat

la 14 decembrie 2021. Copia dispozitivului a fost expediată participanților la

proces la 16 decembrie 2021 prin intermediul adresei electronice. Decizia motivată

din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată participanților la

proces la 14 martie 2022 și recepționată la 17 martie 2022 conform avizului de

recepție (f.d.140).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

depus recursul nemotivat la 14 decembrie 2021, iar recursul motivat la 11 aprilie

2022, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

5

La 06 mai 2022 Biroul Migrație și Azil a depus referință, prin care a solicitat

respingerea recursului depus de Dikmen Bayram, reprezentat de avocatul Cojocaru

Dorin ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Dikmen Bayram,

reprezentat de avocatul Cojocaru Dorin, în raport cu materialele cauzei, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

6

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Dikmen Bayram, reprezentat de avocatul

Cojocaru Dorin.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Dikmen Bayram, reprezentat de avocatul Cojocaru Dorin

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

7