2ac-89/22 — incasarea datoriei

2ac-89/22 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ac-89/22

2-16163051-01-2ac-21042022

ÎNCHEIERE

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând cererea Societății cu Răspundere Limitată „Litarcom” privind

strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad cu Curtea de Apel Chișinău pentru

examinarea apelului depus împotriva hotărârii din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul central, emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Litarcom” și Societății pe Acțiuni „Moldasig”,

intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Ardan-Rut” și Societatea

cu Răspundere Limitată „Construm” cu privire la încasarea datoriei, garanției de bună

execuție, dobânzii de întârziere și penalității, repararea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională înaintată de

Societatea cu Răspundere Limitată „Litarcom” împotriva Întreprinderii de Stat

„Administrația de Stat a Drumurilor”, intervenienți accesorii Societatea cu

Răspundere Limitată „Ardan-Rut” și Societatea cu Răspundere Limitată „Construm”

cu privire la încasarea datoriei, penalității și compensarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La 04 aprilie 2016 ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SRL „Litarcom” și SA „Moldasig” cu privire la

încasarea datoriei, garanției de bună execuție, dobânzii de întârziere și penalității,

repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 10 octombrie 2016 SRL „Litarcom” a înaintat acțiune reconvențională

împotriva ÎS ”Administrația de Stat a Drumurilor” cu privire la încasarea datoriei,

penalității și compensarea cheltuielilor de judecată

Prin încheierea protocolară din 21 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

central au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii SRL „Ardan-Rut” și

SRL „Costrum”.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor” și a fost admisă acțiunea reconvențională înaintată de SRL „Litarcom”. A

fost încasată de la ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” în beneficiul SRL

„Litarcom” suma de 754 806, 07 lei cu titlu de datorie, suma de 205 638 de lei cu titlu

1

de penalitate de întârziere și suma 28 813, 40 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, a fost încasată de la ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” în beneficiul SA

”Moldasig” suma de 20 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Nefiind de acord cu hotărârea din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul central, la 19 decembrie 2018 ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” a

contestat-o cu apel.

Prin decizia din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor”, a fost casată integral hotărârea din

18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, a fost emisă o hotărâre nouă,

prin care a fost admisă parțial acțiunea depusă de ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor” și a fost respinsă acțiunea reconvențională înaintată de SRL „Litarcom”,

ca neîntemeiată. A fost încasată de la SRL „Litarcom” în beneficiul ÎS „Administrația

de Stat a Drumurilor” suma de 1 643 188, 88 de lei cu titlu de datorie și suma de

253 414,75 de lei cu titlu de prejudiciu material, în total 1 896 602 lei. A fost încasată

de la SA „Moldasig” în beneficiul ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” suma de

2 332 285 de lei, ce constituie garanția de bună execuție. Au fost încasate de la SRL

„Litarcom” și SA „Moldasig” în mod solidar în beneficiul ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor” cheltuielile aferente judecării cauzei, compuse din taxa de stat pentru

examinarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel în mărime totală de 87 500 de

lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 51 000 de lei, în total 138 500 de

lei. În rest, acțiunea inițială în partea încasării dobânzii de întârziere și penalității, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia suplimentară din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

partea motivată a deciziei din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, la fila 29,

după alineatul 4, a fost completat cu un nou alineat, cu următorul cuprins: „Cât privește

capătul de cerere, prin care ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” pretinde la

încasarea de la SRL „Litarcom” a dobânzii de întârziere în sumă de 619 189, 59 lde ei,

instanța de apel îl consideră nefondat, deoarece aceste cerințe sunt înaintate de

reclamant în temeiul art. 619 Cod civil (în redacția de până la modernizare) care, în

opinia Colegiului, nu este aplicabil la caz, deoarece alin. (1) al acestui articol prevede

expres că, „Obligațiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii”. În speță,

însă, potrivit contractului în baza căruia a apărut între părți raportul juridic litigios, SRL

„Litarcom” și-a asumat obligația să execute lucrările de reparație a drumurilor R18

Florești-Nicolaevca-Sângerei și L189 R18 Cașunca-Prodănești, km 6-10, astfel

obligația nefiind una pecuniară”.

SRL „Litarcom”, ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” și SA „Moldasig” au

contestat cu recurs decizia instanței de apel.

Prin decizia din 29 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție au fost admise

recursurile declarate de ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor”, SRL „Litarcom” și

SA „Moldasig”. Au fost casate integral decizia din 17 octombrie 2019 și decizia

suplimentară din 12 decembrie 2019 ale Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

La 18 aprilie 2022 SRL „Litarcom” a depus cerere de strămutare a cauzei la o

altă instanță egală în grad cu Curtea de Apel Chișinău, menționând că pe parcursul

examinării cauzei la Curtea de Apel Chișinău, atât în cardul primului complet de

judecători, cât și al doilea complet, căruia i-a fost repartizat spre examinare apelul

după trimiterea cauzei spre rejudecare, au apărut bănuieli că nepărtinirea

judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei, fapt apărut pe motiv că

2

partea opusă este ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor”, adică este reprezentant al

statului, iar SRL „Litarcom” prin solicitările sale afectează bugetul statului.

În opinia apelantei, aceasta pune la îndoială nepărtinirea judecătorilor Curții de

Apel Chișinău și constituie conform art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură

civilă, temei de strămutare a cauzei la o altă instanță egală în grad.

Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge cererea

de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 43 alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă instanța

strămută cauza la o altă instanță dacă există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar

putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces.

Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că strămutarea cauzei în cazurile

prevăzute la alin. (2), lit. d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic

superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.

Curtea de Apel Chișinău a remis cauza la Curtea Supremă de Justiție pentru

examinarea posibilității strămutării pricinii la o altă instanță egală în grad cu Curtea

de Apel Chișinău.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu argumentele invocate în cererea

de strămutare și cadrul legal aplicabil speței, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că argumentele

invocate de către SRL „Litarcom”, ca temeiuri de strămutare a cauzei la o altă

instanță de judecată egală în grad, nu pot fi încadrate în temeiul prevăzut la art. 43

alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, fiind vădit neîntemeiate și declarative.

În condițiile speței aceste argumente nu și-au găsit confirmare, fără anexarea

probelor concludente și pertinente, ce justifică acest fapt.

Mai mult decât atât, Colegiul observă că, deși, SRL „Litarcom” a invocat în

cererea de strămutare presupuse temeiuri de bănuială de nepărtinire a judecătorilor

Curții de Apel Chișinău, nu a făcut uz de dreptul său procedural de a înainta cerere

de recuzare acestora în conformitate cu art. 50 și art. 52 din Codul de procedură

civilă.

La aspectul dat, urmează a fi notat că în vederea asigurării dreptului

participanților la proces la o instanță de judecată imparțială, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale,

legiuitorul a prevăzut la art. 50, art. 52 și art. 56 din Codul de procedură civilă

dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza temeiurilor

prevăzute la art. 50 din același cod. Numai în situația când din motivul recuzării

și/sau abținerii mai multor judecători ai Curții de Apel Chișinău, substituirea

judecătorilor ar deveni imposibilă, instanța ierarhic superioară ar avea dreptul să

strămute prezenta cauză la o altă instanță egală în grad, situație ce în prezent nu se

atestă.

În acest sens, Colegiul reține prevederile art. 2.5 din Principiile de la

Bangalore, care stipulează că judecătorul se va abține să soluționeze orice dosar pe

care constată că nu îl va putea judeca într-o manieră imparțială sau în care unui

observator rezonabil i s-ar putea părea că judecătorul nu este capabil să judece

imparțial. Printre astfel de cazuri, fără însă ca înșiruirea să fie completă, se numără

următoarele: cazul în care judecătorul are o predispoziție sau o prejudecată efectivă

cu privire la una dintre pârți sau în care judecătorul cunoaște personal fapte

3

relevante pentru proces; cazul în care, anterior, judecătorul a avut calitatea de

avocat sau a fost audiat ca martor în acel dosar; cazul în care judecătorul sau un

membru al familiei sale are un interes economic în rezultatul procesului.

În hotărârea pe cauza Kyprianou împotriva Cypru (73797/01, 15 decembrie

2005, § 121), Curtea a rezumat principiile care reies din jurisprudența sa cu privire

la imparțialitatea instanței judecătorești după cum urmează: „Curtea reiterează, în

primul rând, că într-o societate democratică este de o importanță fundamentală ca

instanțele judecătorești să inspire încredere populației și, în primul rând, acuzatului,

în cazul procedurilor penale. În acest sens, articolul 6 cere instanței, care cade sub

incidența sa, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod normal, denotă absența

prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată în diferite

moduri.

Astfel, Curtea în cauza Piersack împotriva Belgiei (1 octombrie 1982, § 427)

face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata

convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză, și o

abordare obiectivă, adică determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a

exclude orice îndoială legitimă în acest sens (a se vedea cauza Grieves împotriva

Marii Britanii, 16 decembrie 2003, 57067/00).

În ceea ce privește al doilea test, atunci când testul se aplică unui complet de

judecători, aceasta înseamnă că este necesar de a stabili dacă, pe lângă

comportamentul personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte

care pot fi stabilite și care pot trezi dubii în ceea ce privește imparțialitatea. În

această privință, chiar aparențele pot avea o anumită importanță (a se vedea cauza

Castillo Algar împotriva Spaniei și cauza Morel împotriva Franței). Atunci când se

hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că un complet

nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparțial

este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate

fi obiectiv justificată (a se vedea cauza Ferrantelli and Santangelo împotriva Italei și

cauza Wettstein împotriva Elveției).

În cauza Micallef împotriva Maltei, Curtea a constatat că imparțialitatea

trebuie evaluată potrivit unui demers subiectiv, ținându-se seama de convingerea

personală și comportamentul judecătorului, adică dacă acesta a demonstrat părtinire

sau prejudecăți personale în cauză și unui demers obiectiv, care constă în a stabili

dacă instanța a oferit, în special prin compunerea sa, suficiente garanții pentru a

exclude orice îndoială legitimă cu privire la imparțialitatea sa.

În acest sens, se reține că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut

întotdeauna că a aplicat demersul subiectiv potrivit căruia „un magistrat este

considerat imparțial până la proba contrariului” (cauza Le Compte, Van Leuven și

De Meyere împotriva Belgiei, § 58).

Raportând aserțiunile expuse supra condițiilor din speță și argumentelor

formulate în susținerea solicitării de a strămuta cauza, Colegiul constată din

lucrările dosarului că niciunul din judecătorii ce fac parte din membrii completului

Curții de Apel Chișinău, căruia i-a fost repartizată prezenta cauză spre examinare,

nu a demonstrat părtinire sau prejudecăți personale. Mai mult ca atât, aceștia au

oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială în privința imparțialității

lor.

Una din garanțiile de imparțialitate este publicitatea atât a procesului de

constituire a completelor de judecată, care este plasată pe pagina web a Curții de

4

Apel Chișinău, cât și a desfășurării procesului de judecată, cu respectarea

drepturilor unui proces echitabil, inter alia dreptul de a recuza judecătorii sau după

caz de a se abține de la judecată.

În speță, însă, participanții la proces nu au recuzat vreun judecător care

participă la examinarea prezentei cauze, precum și nu s-a admis vreo declarație de

abținere de la judecată.

Colegiul consideră că în speță SRL „Litarcom” nu a exemplificat împrejurările

de ordin obiectiv sau subiectiv concludente judecătorilor Curții de Apel Chișinău,

ce ar furniza concluzii cu privire la prezența prejudecății, având în vedere că, în

spiritul CEDO, orice bănuială de imparțialitate urmează să fie obiectiv justificată.

Suspiciunile declarative nu pot servi drept temei de strămutare a cauzei la o altă

instanță de judecată egală în grad pentru judecarea apelului. Respectiv, SRL

„Litarcom” nu a demonstrat că există fapte verificabile care pot pune la îndoială

imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Chișinău, care participă la examinarea

prezentei cauze.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea

SRL „Litarom” cu privire la strămutarea cauzei la altă instanță egală în grad cu

Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 43, alin. (2), lit. f) și alin. (4), art. 269-270

din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea Societății cu Răspundere Limitată „Litarcom” cu privire la

strămutarea cauzei civile la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Litarcom” și Societății pe Acțiuni „Moldasig”, intervenienți accesorii

Societatea cu Răspundere Limitată „Ardan-Rut” și Societatea cu Răspundere Limitată

„Construm” cu privire la încasarea datoriei, garanției de bună execuție, dobânzii de

întârziere și penalității, repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor

de judecată și cererea reconvențională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată

„Litarcom” împotriva Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor”,

intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Ardan-Rut” și Societatea

cu Răspundere Limitată „Construm” cu privire la încasarea datoriei, penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată, de la Curtea de Apel Chișinău la o altă

instanță egală în grad.

Cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat

„Administrația de Stat a Drumurilor” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Litarcom” și Societății pe Acțiuni „Moldasig”, intervenienți accesorii Societatea cu

Răspundere Limitată „Ardan-Rut” și Societatea cu Răspundere Limitată „Construm”

cu privire la încasarea datoriei, garanției de bună execuție, dobânzii de întârziere și

penalității, repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată și

cererea reconvențională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Litarcom”

împotriva Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor”, intervenienți

accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Ardan-Rut” și Societatea cu

5

Răspundere Limitată „Construm” cu privire la încasarea datoriei, penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată se restituie Curții de Apel Chișinău pentru

examinarea cererii de apel depusă de Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a

Drumurilor” împotriva hotărârii din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul central.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

6