3ra-1045/21 — contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral

3ra-1045/21 — contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr.3ra-1045/21

2-18140456-01-3ra-08102021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

04 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice” și a recursului depus de Iuri Sorochin,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Iuri Sorochin împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, Stelian

Gorincioi, Tatiana Nanii cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea

emiterii actului administrativ, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Iuri Sorochin și casată parțial hotărârea din 23 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 04 iulie 2017, Iuri Sorochin a depus cerere de chemare în judecată în

contencios administrativ împotriva ÎS CRIS „Registru”, ulterior reorganizată în

Agenția Servicii Publice, Stelian Gorincioi, Tatiana Nanii solicitând recunoașterea

netemeiniciei și ilegalității refuzului ÎS CRIS „Registru” de a perfecta și elibera lui Iuri

Sorochin pașaportul biometric, obligarea ÎS CRIS „Registru” de a perfecta și elibera

lui Iuri Sorochin pașaportul biometric la data achitării și depunerii cererii în acest sens,

încasarea de la ÎS CRIS „Registru” în beneficiul lui Iuri Sorochin a sumei de 1 000

000 lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea din contul lui Stelian Gorincioi și

Tatiana Nanii în beneficiul lui Iuri Sorochin a câte 1 000 000 lei, încasarea de la ÎS

CRIS „Registru”, Stelian Gorincioi și Tatiana Nanii în beneficiul lui Iuri Sorochin a

sumei de 125 lei pentru obținerea cazierului judiciar și 10 lei pentru efectuarea copiei

legalizate.

În motivarea acțiunii reclamantul Iuri Sorochin a indicat că, la 18 mai 2017 s-a

adresat cu cerere în adresa Departamentului Registrelor Informaționale de Stat al ÎS

CRIS „Registru” privind perfectarea și eliberarea pașaportului cu date biometrice. La

05 iunie 2017 a primit înștiințarea privind refuzul perfectării și eliberării pașaportului,

în temeiul art.8 lit.a-f) din Legea nr.269/1994 cu privire la ieșirea și intrarea în

Republica Moldova. Temei al refuzului a servit informația furnizată de Serviciul

1

Tehnologii Informaționale a Ministerului Afacerilor Interne.

Menționează că, în privința sa este intentată o cauză penală și în prezent este în

examinare în instanța de judecată, dar acest fapt nu interzice potrivit legislației

naționale, eliberarea pașaportului. Mai mult, nu are nici un fel de restricții impuse de

organul de urmărire penală, procuratură sau instanța de judecată. Reprezentantul

Secției Evidență și Documentare a Populației a explicat că instituția nu eliberează

pașapoarte persoanelor în privința cărora sunt intentate cauze penale, dar de fapt nici

una din ipotezele prevăzute la art.4 alin.(15)-(16) din Legea cu privire la ieșirea și

intrarea în Republica Moldova, nu este aplicabilă în speță, mai mult restricția a fost

aplicată de Ministerul Afacerilor Interne.

Mai susține reclamantul că, urmare a refuzului la perfectarea și eliberarea

pașaportului, a fost lipsit de posibilitatea plecării la sanatoriu pe litoralul mării, fapt

care i-a provocat un impediment la menținerea stării de sănătate, disconfort și suferințe

psihologice, încălcându-se dreptul la libera circulație, iar autoritatea publică pârâtă s-a

substituit competenței organelor abilitate cu acest drept.

Indica că nu este condamnat, nu este atras la răspundere penală, în privința sa nu

este aplicată măsura preventivă de către organele abilitate din Republica Moldova, fapt

care dovedește ilegalitatea refuzului în eliberarea pașaportului biometric.

Inter alia, invocă în suportul pretențiilor sale dispozițiile art.8 lit.c), art.10 din

Legea cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, art.1, art.25 din Legea

contenciosului administrativ, art.50 din Codul penal, art.8 din Codul de procedură

penală, precum și raționamentele Curții Constituționale, redate în hotărârea nr.15 din

30 septembrie 2008 privind controlul constituționalității art.8 lit.a), b), c), d), e) din

Legea cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova și explicațiile Plenului

Curții Supreme de Justiție reliefate în avizul consultativ nr.4ac-7/15 din 18 mai 2015

privind modul de aplicare a art.8 lit.c) din Legea cu privire la ieșirea și intrarea în

Republica Moldova, prin prisma hotărârii Curții Constituționale enunțate.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 07 iulie 2017, prezenta

acțiune a fost restituită pe motivul nerespectării procedurii prealabile. În motivarea

soluției enunțate prima instanță a constatat că, înscrisurile anexate la acțiune atestă o

corespondență între eventualii litiganți despre condițiile eliberării pașapoartelor unor

categorii de cetățeni, dar nu despre refuzul eliberării pașaportului biometric (f.d.4,

vol.I).

Prin decizia din 03 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul

declarat de Iuri Sorochin, s-a casat încheierea din 07 iulie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și s-a restituit cauza spre examinare în fond, în aceeași instanță

și același complet de judecată. În motivarea soluției sale, Curtea de Apel Chișinău a

consemnat că, cererea din 18 mai 2017 depusă de Iuri Sorochin confirmă adresarea

prealabilă către ÎS CRIS „Registru” cu solicitarea perfectării și eliberării pașaportului

de călătorie cu date biometrice, cerere care a fost respinsă prin răspunsul din 30 mai

2017, recepționat la 05 iunie 2017 de reclamant (f.d.11-15, vol.I).

Prin hotărârea din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani acțiunea

în contencios administrativ înaintată de Iuri Sorochin împotriva Agenției Servicii

Publice, Stelian Gorincioi, Tatiana Nanii cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea emiterii actului administrativ, repararea prejudiciului moral a

fost admisă parțial (f.d.136, 140-151, vol.I).

S-a anulat răspunsul Agenției Servicii Publice (CRIS „Registru”) nr.02/3-S-219

2

din 30 mai 2017 pe marginea cererii depuse de Iuri Sorochin, înregistrată la 18 mai

2017 sub nr.S-219.

S-a obligat Agenția Servicii Publice să perfecteze și să elibereze beneficiarului

Iuri Sorochin pașaportul cetățeanului Republicii Moldova.

S-a recunoscut încălcarea dreptului și satisfacerea dezideratului privind eliberarea

pașaportului cetățeanului Republicii Moldova beneficiarului Iuri Sorochin, care

constituie prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat.

În rest, cererea de chemare în judecată în contencios administrativ depusă de Iuri

Sorochin a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La 21 august 2020, Iuri Sorochin a contestat cu apel hotărârea din 23 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea parțială a hotărârii din 23

iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în partea respingerii pretențiilor de

reparare a prejudiciului moral și material, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care să

fie admisă integral cererea de chemare în judecată (f.d.153, 168-173, vol.I).

La 29 octombrie 2020, IP „Agenția Servicii Publice” a declarat apel incident

împotriva hotărârii din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând

casarea parțială a hotărârii instanței de fond și anume în partea în care acțiunea

reclamantului a fost admisă, cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii,

ca fiind neîntemeiată (f.d.162-164).

Prin încheierea din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost declarat

inadmisibil apelul incident depus de IP „Agenția Servicii Publice” împotriva hotărârii

din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.174-175, vol.I).

Prin decizia din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă cererea de

apel depusă de Iuri Sorochin împotriva hotărârii din 23 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani (f.d.216-223, vol.I).

S-a casat parțial hotărârea din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, în partea respingerii pretenției de reparare a prejudiciului moral, cu emiterea

în partea casată a unei alte decizii, prin care:

S-a încasat din contul Agenției Servicii Publice în beneficiul reclamantului Iuri

Sorochin suma în mărime de 500 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, hotărârea din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

menținut fără modificări.

Referitor la fondul cauzei, completul specializat în examinarea acțiunilor de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții de Apel Chișinău a apreciat că, prima instanța a ajuns la concluzie greșită că,

cererea reclamantului de compensare a prejudiciului moral urmează a fi respinsă,

întrucât recunoașterea încălcării dreptului și satisfacerea dezideratului privind

eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova beneficiarului Iuri Sorochin,

constituie prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat.

Colegiul instanței de apel a reiterat că, prin hotărârea primei instanțe s-a anulat

răspunsul CRIS „Registru” (Agenția Servicii Publice) pe marginea cererii depuse de

Iuri Sorochin, înregistrată la 18 mai 2017, sub nr.S-219 și s-a obligat Agenția Servicii

Publice să perfecteze și să elibereze beneficiarului Iuri Sorochin pașaportul

cetățeanului Republicii Moldova. Totodată, instanța de apel a mai stabilit că, hotărârea

din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani în partea respectivă, a rămas

irevocabilă prin necontestare.

În acest context, Colegiul instanței de apel a notat că, potrivit prevederilor art.25

3

alin.(3), (4) din Legea contenciosului administrativ, în cazul admiterii acțiunii, instanța

de contencios administrativ se pronunță, la cerere, și asupra reparării prejudiciului

material și moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea în

termenul legal a cererii prealabile.

Mărimea prejudiciului moral se stabilește de instanța de contencios administrativ,

independent de prejudiciul material, în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăție a pârâtului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, luându-se în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

La examinarea cerinței privind compensarea prejudiciului moral, instanța de apel

a reținut că, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral

este criteriul echității, iar compensația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire.

În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, acest

criteriu se realizează prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Respectiv, fiecare persoană care pretinde că

a suferit, este în drept să-și estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată

este împuternicită de lege să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se

de noțiunea reparării rezonabile, de circumstanțele cazului concret, de personalitatea

părților.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și

nici venituri nejustificative pentru victime.

La caz, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată parțial pretenția cu privire la

repararea prejudiciului moral cauzat prin refuzul în perfectarea și eliberarea

pașaportului.

Prin urmare, instanța de apel ținând cont de circumstanțele și complexitatea

cauzei, comportamentul părților, conduita autorității publice și de importanța

procesului pentru reclamant, a considerat că, suma de 500 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, este una echitabilă suferințelor morale suportate de către Iuri Sorochin, nefiind

excesivă pentru intimat, dar care concomitent nu poate constitui un venit nejustificat.

Totodată, instanța ierarhic inferioară a mai reținut că, suma solicitată de

apelantul-reclamant cu titlu de prejudiciu moral în mărime de 1 000 000 de lei din

contul autorității publice și din contul funcționarilor publici, este una exagerată și

nejustificată.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, concluzia instanței

inferioare precum că, recunoașterea încălcării dreptului și satisfacerea dezideratului

privind eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova beneficiarului Iuri

Sorochin, constituie prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat,

este eronată, deoarece această constatare nu este de natură să restabilească echitatea

socială și suferințele cauzate prin neperfectarea și neeliberarea în termenul prevăzut de

lege a pașaportului cetățeanului Republicii Moldova. Iar, suma de 500 de lei ar putea

acoperi suferințele suportate de apelant.

În consolidarea soluției, instanța ierarhic inferioară a notat că, dreptul de a obține

pașaportul cetățeanului Republicii Moldova constituie un drept al persoanei, garantat

atât de legislația națională (cu condiția că nu sunt aplicate careva restricții de organele

abilitate), instanța de fond stabilind ilegalitatea acțiunilor autorității publice pârâte. Iar,

4

încălcarea corespunzătoare a lezat dreptul lui Iuri Sorochin, atribuit și de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului la categoria componentelor prejudiciului moral,

respectiv, a suferințelor psihice (cauzele Sommerfeld vs. Germania, McFarlane vs.

Irlanda), astfel, instanța de apel a concluzionat că, prejudiciul moral stabilit în mărime

de 500 de lei, este o sumă echitabilă în raport cu suferințele morale suportate de

reclamant.

Totodată, instanța ierarhic inferioară a considerat că, suma respectivă urmează a

fi încasată din contul autorității publice în cadrul căreia activează/activau funcționarii

publici, care au calitate de pârât în prezenta cauză, dar nu și din contul persoanelor

fizice. Or, actul administrativ individual defavorabil al CRIS „Registru” cu nr.02/3-S-

219 din 30 mai 2017, anulat prin hotărârea din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, este semnat de directorul instituției, dar nu de funcționarii publici

Stelian Gorincioi și Tatiana Nanii.

Cu referire la pretenția reclamantului cu privire la compensarea cheltuielilor de

judecată/prejudiciului material în mărime de 135 lei (125 lei pentru cazierul juridic și

10 lei pentru copia legalizată), Colegiul instanței de apel a concluzionat că, prima

instanța corect a apreciat-o ca neîntemeiată, dispunând respingerea acesteia.

Or, în virtutea art.167 din Codul de procedură civilă, reclamantul avea dreptul să

certifice nemijlocit înscrisul prezentat instanței fără concursul notarului, totodată,

cazierul judiciar a fost prezentat sub forma unei copii de pe copia legalizată de notar.

Mai mult, prin hotărârea din 19 septembrie 2017 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău, menținută prin decizia din 20 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

Ministerul Afacerilor Interne a fost obligat să elibereze lui Iuri Sorochin certificat de

cazier judiciar. Prin urmare, Colegiul a apreciat ca declarative argumentele apelului că,

prin respingerea cerinței privind compensarea prejudiciului material/cheltuielilor de

judecată, instanța de fond l-a discriminat pe apelant comparativ cu partea adversă. Or,

soluția instanței de fond în partea pretenției respective este dictată de normele legale,

concluziile fiind corecte și întemeiate, care au fost reținute și de instanța de apel.

În această ordine de idei, instanța de apel a casat hotărârea din 23 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în partea respingerii pretenției privind

compensarea prejudiciului moral, și a emis în partea casată o decizie nouă, prin care a

admis parțial pretenția respectivă. În rest, hotărârea primei instanțe a fost lăsată fără

modificări.

La 22 septembrie 2021, Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” a depus

recurs motivat împotriva deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

hotărârii din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani fără modificări

(f.d.231-234, vol.I).

În motivarea recursului Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” a indicat că,

Curtea de apel a constatat greșit că, la data de 18 mai Iuri Sorochin a depus la ÎS CRIS

„Registru” o cerere înregistrată cu nr.S-219, în temeiul căreia a solicitat eliberarea

pașaportului cetățeanului Republicii Moldova, însă în textul cererii ultimul a solicitat

informația (prin traducere din limba rusă) - dacă poate obține pașaport, și daca nu - să i

se comunice informație referitoare la interdicțiile aplicate la eliberarea pașaportului

cetățeanului Republicii Moldova.

5

Mai indică că, cererea dată nu este una de modelul stabilit privind perfectarea

pașaportului cetățeanului Republicii Moldova, dar Iuri Sorochin a solicitat informație -

dacă are sau nu aplicate restricții la perfectarea pașaportului.

Agenția Servicii Publice a explicat atât în instanța de fond cât și în instanța de

apel că - în urma examinării petiției, răspunsul căreia se contestă, cetățeanul a fost

informat în conformitate cu Legea privind accesul la informație nr.982-XIV din 11 mai

2000.

În opinia recurentului, Iuri Sorochin nici nu a dorit perfectarea pașaportului,

deoarece potrivit informației din Registrul de stat a populației, cetățeanul Iuri Serghei

Sorochin, născut la 19 aprilie 1985, era titularul pașaportului cetățeanului Republicii

Moldova B0053016 eliberat la 01 aprilie 2009, cu termenul de valabilitate până la 01

aprilie 2019, adică avea pașaport valabil care îi acorda dreptul de a ieși și intra în țară.

Urmare a examinării cererii înregistrată cu nr.S-219 la data de 18 mai 2017, Iuri

Sorochin a fost informat că, la momentul adresării nu deține interdicții la eliberarea

pașaportului în conformitate cu art.4 alin.(16), lit.e) din Legea nr.273-XIII din 09

noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte.

Informația de acest gen se înregistrează în Sistemul informațional automatizat

„Oficiu Web”, subsistemul „Controlul restricțiilor”, modulul „Restricții la eliberarea

PA” în cadrul Departamentului înregistrare și evidență a populației, creat pentru

gestionarea restricțiilor și masivelor de verificare la eliberarea pașapoartelor în

conformitate cu legislația Republicii Moldova în vigoare (art.4 din Legea nr.273-XIII

din 09 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte,

în redacția Legii nr.118 din 02 iunie 2016 pentru modificarea și complectarea unor acte

legislative, în vigoare din 05 august 2016).

Suplimentar, i s-a comunicat cu titlu de informare că, existența altor restricții,

prevăzute de art.4 alin.(15)-(l6) din legea menționată, luând în considerație prevederile

Legii nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal și art.23,

alin.(1), lit.i) din Legea nr.216-XV din 29 mai 2003 cu privire la Sistemul

informațional integral automatizat de evidență a infracțiunilor, a cauzelor penale și a

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, care prevede că, informația conținută în banca

centrală de date se furnizează în cazul eliberării de către organele abilitate a actelor de

identitate, cetățeanului i-a fost recomandat să se adreseze personal la Direcția servicii

publice și guvernamentale a Serviciului tehnologii informaționale al MAI, care este

administratorul băncii centrale de date de evidență a infracțiunilor, a cauzelor penale și

a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.

În cumulul celor expuse supra, consideră decizia instanței de apel ilegală și

neîntemeiată, deoarece nu a fost nici un refuz din partea ÎS CRIS „Registru” în vederea

perfectării pașaportului și nici nu putea fi în lipsa unei cereri de modelul stabilit.

Un alt argument este în contextul acțiunii legii în timp și luând în considerare

rigorile art.258 din Codul administrativ, menționează că, în conformitate cu art.l

alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, care și

era actul legislativ valabil la momentul inițierii procedurii de contencios administrativ,

abrogat la 01 aprilie 2019 în baza Codului administrativ), orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a obține

6

anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată.

În altă ordine de idei, potrivit art.4 alin.(l) al Legii nr.273 din 09.11.1994 privind

actele de identitate din sistemul național de pașapoarte, respingerea neîntemeiată a

cererii pentru eliberarea actului de identitate poate fi contestată în modul stabilit de

Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, fapt ce nu a fost

contestat de către intimatul Iuri Sorochin.

În această ordine de idei, notează că, Iuri Sorochin nu a depus o cerere prealabilă

prin care să-și fi exprimat dezacordul cu răspunsul ÎS CRIS „Registru”.

Astfel, concluzionează că, la data depunerii cererii de chemare în judecată, nu a

fost respectată procedura prealabilă de contestare a răspunsului ÎS CRIS „Registru”.

Totodată, recurentul mai notează că, ÎS CRIS „Registru” nu putea să-i perfecteze

pașaport intimatului, or perfectarea unui pașaport în lipsa cererii solicitantului,

efectuarea pozei respective este imposibilă fără prezentarea fizică a solicitantului la

unele din centrele multifuncționale din republică ale Agenției Servicii Publice și

taxelor ce urmau a fi achitate pentru serviciul prestat.

Despre acest lucru a fost menționat pe parcursul desfășurării ședințelor de

judecată fiind explicat cu lux de amănunte care este procedura de fapt legală de

perfectare a pașaportului, Iuri Sorochin și-a asumat angajamentul de a merge la

Agenția Servicii Publice teritoriale pentru a depune cerere întru perfectarea

pașaportului.

În astfel de circumstanțe, respectând cerințele legale de perfectare, Iuri Sorochin a

și primit pașaport.

Din raționamentele invocate supra, considerăm că Decizia instanței de apel

urmează a fi casată, deoarece în argumentarea sa, se face referire la prejudiciul moral

cauzat ca rezultat al refuzului la cererea pentru eliberarea pașaprtului, însă cererea

depusă de către intimat la ÎS CRIS „Registru” nu era de a perfecta pașaport, dar o

cerere privind accesul la informație.

Potrivit legislației, drepturile personale nepatrimoniale și alte valori nemateriale

sunt apărate în limita în care folosirea modalităților de apărare a drepturilor civile

reiese din caracterul consecințelor acestei încălcări. Astfel, Iuri Sorochin nu a arătat

consecințele negative și criteriile de apreciere a prejudiciului moral și la întrebarea

instanței referitoare la valoarea prejudiciului echivalentă în bani, intimatul nu a știut să

răspundă, făcând referire la prejudiciul material de 125 lei pentru cazier juridic și 10

lei pentru copia legalizată.

Recurentul consideră că, Iuri Sorochin nici nu a probat cauzarea de daune și

legătura de cauzalitate dintre acestea și faptele părții noastre, în cazul când la

examinarea chestiunilor privind încasarea prejudiciului este necesar de ținut cont de

prevederile art.118 CPC, fiind obligat să dovedească acele circumstanțe pe care le

invocă drept temei ale pretențiilor și obiecțiilor sale. Intimatul în nici un mod nu a

argumentat repararea prin echivalent bănesc a prejudiciului moral și nici nu aduce nici

un argument din ce considerente anume suma pretinsă este solicitată de către dânsul și

nu alta.

Neprezentarea probelor constatatoare întru confirmarea prejudiciului face caduce

solicitările atât materiale și morale. Astfel, obținerea unei compensații materiale în

această situație, ar fi o îmbogățire injustă pentru Iuri Sorochin.

7

Totodată, la 22 septembrie 2021, Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” a

depus cerere cu privire la suspendarea executării deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, până la pronunțarea unei decizii definitive și irevocabile (f.d.237-239,

vol.I).

Prin încheierea din 20 octombrie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

cererea Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la suspendarea

executării deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, până la pronunțarea

unei decizii definitive și irevocabile (f.d.12-16, vol.II).

La 28 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice a Curții Supreme de

Justiție, ulterior, la 29 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice a Curții de

Apel Chișinău, Iuri Sorochin a depus recurs motivat împotriva deciziei din 13 iulie

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel

și a hotărârii instanței de fond în partea mărimii prejudiciului acordat și în partea

eliberării pașaportului, cu admiterea integrală a acțiunii înaintată (f.d.249-250, vol.I, 2-

2 verso, vol.II).

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel greșit a considerat că,

funcționarii publici intimați nu pot purta răspundere din considerent că, refuzul a fost

semnat de directorul ÎS Registru, care figurează în calitate de intimat, și că la caz,

răspunde instituția și nu angajații acesteia, ori instituția poate acționa în ordine de

regres.

Mai indică că, deși, instanța de apel a considerat criticile recurentului parțial

întemeiate nu a atribuit o sumă eficientă în partea prejudiciul cauzat în urma acțiunilor

intimaților, la fel, nici la răspundere subsidiară nu i-a atras, iar referitor la justa și

integrala despăgubire, cu siguranță aceasta nu poate fi evaluată la suma de 500 lei.

Mai consideră recurentul că, fiecare persoană care pretinde că a suferit, este în

drept să-și estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este împuternicită

de lege să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se de noțiunea

reparării rezonabile, de circumstanțele cazului concret, de personalitatea părților.

În opinia recurentului, instanța nu a explicat cum ar fi evaluat acest prejudiciu și

cum a ajuns la suma de 500 lei și nu a indicat suma de 499,99 lei, cum a fost dedus

acest prejudiciu prin stabilirea acestei sume, or, speța prin care s-a stabilit încălcările și

prejudiciile aduse recurentului de la sine vorbesc despre o satisfacție echitabilă ce ar

depăși cu mult mai mult suma indicată.

În acest context menționează că, este prejudiciat în continuarea în partea soluției

adoptate.

În continuarea celor indicate, consideră că, instanța de apel s-a expus, ca un

apărător al intimaților, prin respingerea încasării cheltuielilor de judecată, motivând

într-un fel că, recurentul putea să certifice anumite documente fără necesitatea atragerii

unui specialist în domeniu.

Mai notează că, în decizia emisă au fost încălcate esențial și aplicate eronat

normele de drept material și procedural, or partea dispozitivă diferă de partea motivată,

ceea ce duce inevitabil la o soluție parțial neîntemeiată.

La 08 octombrie 2021, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de

recurs, într-un termen rezonabil, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului

poștal, a expediat în adresa lui Iuri Sorochin, Stelian Gorincioi, Tatiana Nanii copia

recursului motivat depus de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, totodată, în

adresa Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, Stelian Gorincioi, Tatiana Nanii a

8

fost expediat recursul motivat depus de Iuri Sorochin, creând astfel participanților la

proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a

acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în

drepturi, posibilitatea de depunere a referinței (f.d.4-5, vol.II).

La 03 noiembrie 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare

procesuală a Curții Supreme de Justiție, Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” a

expediat referința la cererea de recurs depusă de Iuri Sorochin împotriva deciziei din

13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând respingerea recursului depus de Iuri

Sorochin, admiterea recursului depus de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”,

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii din 23 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani fără modificări (f.d.23-24, vol.II).

La 08 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Iuri

Sorochin copia referinței formulată de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, la

cererea de recurs depusă de Iuri Sorochin împotriva deciziei din 13 iulie 2021 a Curții

de Apel Chișinău, pentru informare (f.d.26, vol.II).

Conform art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 iulie 2021 (f.d.216-

223, vol.I).

La materialele cauzei lipsesc înscrisuri, care ar confirma că, instanța de apel a

notificat Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” copia dispozitivului deciziei

contestate.

Materialele cauzei atestă că, la 14 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice

avocatmd@mail.ru, Curtea de Apel Chișinău a notificat recurentului Iuri Sorochin

copia dispozitivului deciziei recurate (f.d.225, vol.I).

La 17 septembrie 2021, Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” a recepționat

decizia motivată a instanței de apel, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție

nr.DS8003559103AS, anexat la materialele cauzei (f.d.230, vol.I).

La 17 septembrie 2021, recurentul Iuri Sorochin a recepționat decizia motivată a

instanței de apel, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție nr.DS8003556522AS,

anexat la materialele cauzei (f.d.227, vol.I).

La 22 septembrie 2021, Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” a depus

recurs motivat împotriva deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

hotărârii din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani fără modificări

(f.d.231-234, vol.I).

La 28 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice a Curții Supreme de

Justiție, ulterior, la 29 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice a Curții de

Apel Chișinău, Iuri Sorochin a depus recurs motivat împotriva deciziei din 13 iulie

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel

9

și a hotărârii instanței de fond în partea mărimii prejudiciului acordat și în partea

eliberării pașaportului, cu admiterea integrală a acțiunii înaintată (f.d.249-250, vol.I, 2-

2 verso, vol.II).

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs constată că doar Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice” a depus recursul cu respectarea termenului prevăzut de

art.245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul depus de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și

recursul depus de Iuri Sorochin sunt inadmisibile, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Ab initio, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a-și expune poziția în privința

recursului depus de Iuri Sorochin.

Alineatul (2) al articolului 246 din Codul administrativ prevede la lit.d) că,

recursul se declară inadmisibil în special când a fost depus după expirarea

termenului stabilit la art.245 alin.(1).

La rândul său, art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ stipulează că,

recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de

apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul

judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul administrativ

potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului

de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se

efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

10

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul

de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că, termenele

procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de

ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor

juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se

subsumează și instituirea unor termen, după a căror expirare valorificarea respectivului

drept nu mai este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art.96–114.

În conformitate cu art.96 alin.(1) din Codul administrativ, notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă

de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Din dispozițiile art.97 alin.(1) și (3) din Codul administrativ, rezultă că,

notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma

stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de

notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă

cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Din actele cauzei rezultă cert că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia

contestată la 13 iulie 2021 (f.d.216-223, vol.I).

Materialele cauzei atestă că, la 14 iulie 2021, Curtea de Apel Chișinău a notificat

recurentului Iuri Sorochin copia dispozitivului deciziei recurate, prin intermediul

poștei electronice avocat.md@mail.ru (f.d.225, vol.I), prin intermediul căreia a fost

expediată și recepționată toată corespondența pe parcursul examinării cauzei în

instanțele ierarhic inferioare (f.d.203, 209, vol.I).

La 17 septembrie 2021, recurentul Iuri Sorochin a recepționat decizia motivată a

instanței de apel, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție nr.DS8003556522AS,

anexat la materialele cauzei (f.d.227, vol.I).

Distinct se reține că, decizia din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

publicată pe Portalul Național al Instanțelor: www.instante.justice.md.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

remarcă că, confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată

prin poșta electronică se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei

electronice.

În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a

expeditorului și a destinatarului, data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și

atașamentul cu actul judecătoresc.

11

Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta

electronică, extrasul menționat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități,

cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj conform căruia operatorul poștal va

explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă,

acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a

fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

În speță, mențiuni de eroare tehnică, odată cu expedierea actului judecătoresc la

adresa electronică a lui Iuri Sorochin, lipsesc.

Din cele menționate rezultă că, momentul recepționării documentului electronic

(dispozitivul deciziei instanței de apel) se va considera momentul intrării acestuia în

sistemul informațional - adresa electronică: avocat.md@mail.ru, indicat de destinatar

și prin intermediul căreia, la 13 iulie 2021, Iuri Sorochin a solicitat instanței de apel

expedierea dispozitivului deciziei recurate.

Cele menționate supra denotă faptul că, termenul de 30 de zile prevăzut la art.245

alin.(1) din Codul administrativ, pentru prezentarea recursului, a început să curgă din

data de 15 iulie 2021 (vineri), ziua imediat următoare de la data notificării

dispozitivului deciziei a instanței de apel, și care urma să expire la data de 13 august

2021, zi de vineri, inclusiv.

Cu toate acestea, la 28 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice a

Curții Supreme de Justiție, și la 29 septembrie 2021, prin intermediul poștei

electronice a Curții de Apel Chișinău, Iuri Sorochin a depus recurs motivat împotriva

deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea parțială a

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond în partea mărimii prejudiciului

acordat și în partea eliberării pașaportului, cu admiterea integrală a acțiunii înaintată

(f.d.249-250, vol.I, 2-2 verso, vol.II).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ține să menționeze, ca fiind relevant în cazul din speță că, în conținutul recursului

depus de Iuri Sorochin, la 28 septembrie 2021, sunt indicate motivele de fapt și de

drept invocate de ultimul în justificarea poziției, considerente din care acesta urmează

a fi apreciat, ca fiind recurs motivat.

Prin urmare, instanța de recurs constată că, recurentul Iuri Sorochin și-a

valorificat dreptul procedural de a depune recursul motivat împotriva deciziei instanței

de apel, conform art.245 alin.(2) din Codul administrativ, dar nu și conform rigorilor

art.245 alin.(1) din Codul administrativ.

Or, materialele cauzei atestă că, recurentul Iuri Sorochin n-a prezentat recursul

nemotivat împotriva deciziei instanței de apel, de la data notificării dispozitivului

deciziei.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată cu certitudine că, deși, Iuri Sorochin a depus recursul

motivat împotriva deciziei instanței de apel cu respectarea prevederilor art.245 alin.(2)

din Codul administrativ, ultimul a omis să inițieze procedura de recurs, neprezentând

recursul conform prevederilor art.245 alin.(1) din Codul administrativ, care urma să fie

depus la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea

dispozitivului deciziei instanței de apel.

12

Reieșind din circumstanțele relatate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că, recurentul Iuri Sorochin,

începând cu data de 15 iulie 2021 – până la 13 august 2021 inclusiv, a dispus de

suficient timp de a-și valorifica dreptul de a prezenta recursul în interiorul termenului

legal prevăzut la art.245 alin.(1) din Codul administrativ.

Subsecvent, instanța de recurs învederează că hotărârile instanțelor judecătorești,

pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat

de Gestionare a Dosarelor pe portalul național al instanțelor de judecată, în regim real

(pct.7-8 și 17 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești

pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.658/30 din 10

octombrie 2017).

Potrivit acestor prevederi, scopul existenței portalului național al instanțelor de

judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru

cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare,

hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante

pentru justițiabili.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

remarcă că, rolul instanței de judecată este de a aduce la cunoștință persoanei despre

emiterea hotărârii judecătorești, iar Iuri Sorochin, fiind cel interesat de soluționarea

cauzei în ordine de recurs, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja

dreptul de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin

efectuarea actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz

prin depunerea recursului și prezentării motivării acestuia în conformitate cu art.245

din Codul administrativ. Drept consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale

prevăzută la art.246 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ de declarare a recursului

inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de

lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.245 din Codul administrativ, este considerat

un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca

și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de

atac.

La rândul său, art.65 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, statuează că, dacă o

persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal,

atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau

împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în

termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care

confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile

omise.

13

Din materialele cauzei, precum și din conținutul recursului depus de Iuri

Sorochin, instanța de recurs reține că, ultimul n-a făcut uz de prevederile art.65 alin.(1)

și (2) din Codul administrativ și nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a

recursului.

În conformitate cu art.36 alin.(2) din Codul administrativ, instanțele de judecată

competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea în considerare a

jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene, participanții procesului de judecată

urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență derularea procesului său și să

dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale.

Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului se datorează în

exclusivitate comportamentului pasiv și indiferent al recurentului, care trebuiau să dea

dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de

drepturile și obligațiile sale procedurale. Or, admiterea spre examinare a unui recurs

tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de

art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ amintește că art.6 §1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului îi

garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație

referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Instanța europeană a relatat

însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanță” nu este absolut. În această

privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată

ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea unui

termen de exercitare a căii de atac [cauza Bacev vs fosta Republică Yugoslavă a

Macedoniei; Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a

arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la

justiție.

Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în

jurisprudența sa că reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie

respectate pentru exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare

a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei

interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Or,

aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume să garanteze

securitatea juridică fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la

adăpost de plângeri introduse foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de combătut,

și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se

pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la

elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete din

cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v. România, cauza Marckx v. Belgia).

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs

Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac

în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un

interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

14

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În

acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare

privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, declararea recursului depus de Iuri Sorochin, ca fiind

inadmisibil este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că

prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul

securității raporturilor juridice. Or, certitudinea legală impusă regulilor de procedură

civilă și contencios administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces

echitabil, vizează atât drepturile recurenților, cât și ale intimaților, astfel încât instanța

de judecată nefiind în drept de a substitui voința legislatorului materializată în

conținutul normelor de procedură civilă în vederea exonerării recurentului de

sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către acesta a efectelor legale.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Iuri

Sorochin, ca inadmisibil.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice” completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține prevederile art.246 alin.(2) din Codul administrativ, care

stipulează că recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

15

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție conchide că recursul depus de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice” și recursul depus de Iuri Sorochin, sunt inadmisibile.

În conformitate cu prevederile art. art.230, 246 alin.(1) și (2) lit.d) din Codul

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și recursul depus

de Iuri Sorochin se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

16