3ra-236/22 — cu privire la recunoasterea ilegalitatii refuzului de a elibera buletin de identitate si obligarea de a elibera buletin de identitate

3ra-236/22 — cu privire la recunoasterea ilegalitatii refuzului de a elibera buletin de identitate si obligarea de a elibera buletin de identitate (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-236/22

2-19078244-01-3ra-01032022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

4 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Valentina Agheeva,

reprezentată de avocatul Petru Coșleț

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a

Valentinei Agheeva, reprezentată de avocatul Petru Coșleț împotriva Agenției

Servicii Publice cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului de a elibera buletin

de identitate și obligarea de a elibera buletin de identitate

împotriva deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Valentina Agheeva, reprezentată de avocatul Petru

Coșleț împotriva hotărârii din 9 august 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

constată:

La 5 februarie 2019, Valentina Agheeva, reprezentată de avocatul Petru Coșleț

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Servicii Publice cu privire

la recunoașterea ilegalității refuzului de a elibera buletin de identitate și obligarea de

a elibera buletin de identitate.

În motivarea acțiunii a invocat că este născută la XXXXX și este cetățean al

Republicii Moldova.

A menționat că a activat în câmpul muncii începând cu 21 septembrie 1955 și

până la 29 iulie 1963 în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, iar începând cu

26 septembrie 1963 și până la 25 aprilie 1992 a activat în diferite instituții ale

Republicii Moldova, când a demisionat în legătură cu atingerea vârstei de

pensionare.

A beneficiat de pensie pentru limită de vârstă de la 25 aprilie 1992 până la

1 decembrie 2002, când a plecat la loc permanent de trai în XXXXX.

A comunicat că la plecarea sa la locul permanent de trai în XXXXX, i-a fost

sistat dreptul la pensie și i s-a retras buletinul de identitate.

1

La 28 iulie 2014, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Rîșcani

mun. Chișinău, prin care a solicitat obligarea de a i se restabili și recalcula pensia

pentru limita de vârstă, începând cu data de 1 decembrie 2002.

Astfel, prin hotărârea din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Rîscani

mun. Chișinău, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea hotărârii,

instanța de fond a invocat prevederile art. 36 alin. (1) din Legea privind pensiile de

asigurări sociale nr. 156 din 14 octombrie 1998, potrivit cărora asiguratului care își

stabilește domiciliul în străinătate nu i se acordă drept la pensie conform prezentei

legi.

A relatat că hotărârea din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Rîscani

mun. Chișinău a fost contestată la Curtea de Apel Chișinău.

În cadrul examinării cauzei în instanța de apel, dânsa a depus o sesizare la

Curtea Constituțională, prin care a solicitat ridicarea excepției de

neconstituționalitate a art. 2 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Legea privind sistemul

public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Prin hotărârea nr. 10 din 8 mai 2018 a Curții Constituționale, a fost admisă

sesizarea depusă de ea și declarate neconstituționale textele „domiciliată în

Republica Moldova” din art. 2 alin. (1) și „asiguratului care își stabilește domiciliul

în străinătate nu i se acordă drept la pensie conform legii” din art. 36 alin. (1) din

Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

Prin decizia din 4 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de ea, casată hotărârea din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Rîscani

mun. Chișinău și adoptată o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial cererea de

chemare în judecată și obligată Casa Națională de Asigurări Sociale și Casa

Teritorială de Asigurări Sociale sec. Rîșcani mun. Chișinău de a-i restabili și

recalcula pensia pentru limita de vârstă începând cu 17 decembrie 2012 - momentul

când a depus cererea Casei Naționale de Asigurări Sociale. În rest, acțiunea a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 12 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, admis recursul declarat de

ea, casate hotărârea din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Rîscani mun. Chișinău și

decizia din 4 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău și pronunțată o nouă hotărâre, prin

care a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de ea și obligată

Casa Națională de Asigurări Sociale și Casa Teritorială de Asigurări Sociale

sec. Rîșcani mun. Chișinău de a-i restabili și recalcula pensia pentru limita de vârstă

începând cu data de 1 decembrie 2002.

A mai notat că la 28 decembrie 2018, dânsa a depus o cerere Casei Naționale

de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Rîșcani

mun. Chișinău, prin care a solicitat punerea în executare a deciziei din 12 decembrie

2018 a Curții Supreme de Justiție, restabilirea, recalcularea și achitarea pensiei

pentru limita de vârstă, începând cu 1 decembrie 2002.

Ca urmare, Casa Teritorială de Asigurări Sociale sec. Rîșcani mun. Chișinău

i-a comunicat că refuză în achitarea pensiei din motiv că nu dispune de buletin de

identitate.

2

Tot la 28 decembrie 2018, dânsa a depus o cerere prealabilă Agenției Servicii

Publice, prin care a solicitat eliberarea în termen de 24 de ore a unui nou buletin de

identitate, fără a trece procedura de repatriere. În motivarea cererii prealabile a

invocat că a depus o cerere privind achitarea pensiei în baza hotărârii judecătorești

irevocabile, însă i se refuză în achitarea pensiei din motiv că nu dispune de buletin

de identitate.

Prin scrisoarea Agenției Servicii Publice nr. 139 din 5 ianuarie 2019, i-a fost

refuzat în eliberarea buletinului de identitate, invocându-se prevederile Legii nr. 273

din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte

și Regulamentului privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor

Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 125 din 18 februarie

2013.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor Legii privind actele de

identitate din sistemul național de pașapoarte nr. 273 din 9 noiembrie 1994, Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 277-278 CPC.

A solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, recunoașterea ilegalității

refuzului Agenției Servicii Publice de a-i elibera buletin de identitate și obligarea

Agenției Servicii Publice de a-i elibera buletin de identitate.

Prin hotărârea din 9 august 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, în ordinea contenciosului

administrativ depusă de Valentina Agheeva.

La 30 august 2019, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) Cod

administrativ, Valentina Agheeva, reprezentată de avocatul Petru Coșleț a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 26 noiembrie 2019, cu

respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, prin

intermediul poștei electronice, a fost prezentată motivarea apelului.

Prin decizia nr. 115 din 6 octombrie 2020 a Curții Constituționale, a fost

declarată inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate de textului

„cu domiciliul în Republica Moldova” din art. 7 din Legea nr. 273 din 9 noiembrie

1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte, ridicată de

avocatul Petru Coșleț în interesele Valentinei Agheeva, în dosarul nr. 3a-1395/19,

pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 236

alin. (2) lit. c) Cod administrativ, a fost declarat inadmisibil apelul depus de avocatul

Petru Coșleț în interesele apelantei Valentina Agheeva împotriva hotărârii din

9 august 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, din motiv că apelul a fost

depus de o persoană neîmputernicită.

Prin decizia din 29 septembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul depus de Valentina Agheeva, reprezentată de avocatul Petru Coșleț și

anulată încheierea din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei

la Curtea de Apel Chișinău, pentru rejudecare.

Prin decizia din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Valentina Agheeva, reprezentată de avocatul Petru Coșleț împotriva

hotărârii din 9 august 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

3

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

reținut că prin cererea adresată Agenției Servicii Publice, Valentina Agheeva a

solicitat eliberarea actului de identitate, cu mențiunea expresă „fără repatriere”,

insistând asupra încălcării dreptului de a primi pensia prin neeliberarea actului de

identitate. Reclamanta/apelantă însă nu a ținut cont de faptul că răspunsul Agenției

Servicii Publice nu se referă la drepturile de pensie, dar la procedura eliberării actelor

de identitate pentru cetățenii Republicii Moldova stabiliți cu domiciliul în

străinătate.

Astfel, prima instanță și instanța de apel au menționat că situația de speță nu

se încadrează în pct. 21 din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și

evidența locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 125/2013.

Or, legislația în vigoare nu permite eliberarea buletinului de identitate, cu

mențiunea „fără repatriere”, pentru cetățenii Republicii Moldova stabiliți cu

domiciliul în străinătate.

Totodată, a fost stabilit că prin răspunsul Agenției Servicii Publice nr. 139 din

5 ianuarie 2018, a fost refuzat în eliberarea actului de identitate și explicate

modalitățile alternative de obținere a actului de identitate în baza căruia Valentina

Agheeva ar putea să beneficieze de pensia stabilită prin decizia judecătorească

irevocabilă, și anume: obținerea buletinului de identitate al cetățeanului Republicii

Moldova sau beneficierea de buletin de identitate provizoriu fără urmarea procedurii

de repatriere, cu termenul de valabilitate a documentului de 1 an și valoarea

serviciului de 70 de lei.

Prin urmare, acel fapt că niciuna din modalitățile propuse nu au fost acceptate

de Valentina Agheeva, nu poate fi impus autorității publice pârâte. Or, Agenția

Servicii Publice nu este în drept să elibereze un act de identitate care nu este prevăzut

de legislația în vigoare a Republicii Moldova.

Totodată, instanțele de judecată au evidențiat că refuzul Agenției Servicii

Publice în eliberarea actului de identitate cu mențiunea expresă „fără repatriere”, nu

lipsește reclamanta/apelantă de dreptul de a beneficia de dreptul la pensie stabilit

prin decizia din 12 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, or a fost explicat

Valentinei Agheeva în ce condiții poate fi eliberat actul de identitate pentru a primi

pensia.

Reieșind din prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 273 din 9 noiembrie 1994

privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte și pct. 81 alin. (3) din

Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor

Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 125/2013, prima

instanță și instanța de apel au conchis că emigrarea Valentinei Agheeva în XXXXX

a servit ca temei de ridicare a buletinului de identitate eliberat acesteia la vârsta de

45 de ani.

Respectiv, instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat temeinicia și

legalitatea răspunsului Agenției Serviciu Publice nr. 139 din 5 ianuarie 2019.

La 16 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice, Valentina Agheeva,

reprezentată de avocatul Petru Coșleț a depus recurs împotriva deciziei din

30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

4

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

adoptarea unei noi decizii de admitere a acțiunii integral.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerând că soluțiile adoptate contravin atât normelor de drept naționale, cât și

celor internaționale.

A remarcat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au făcut referire la

niște norme de drept material, care sunt vădit contrare Constituției, deoarece pe de

o parte art. 27 din Constituție îi garantează dreptul de a-și stabili domiciliu și

reședința în orice localitate din țară, inclusiv de a ieși, de a emigra și de a reveni în

țară, iar art. 47 din Constituție îi garantează dreptul la protecția socială, iar pe de altă

parte, intimatul și instanțele de judecată ierarhic inferioare condiționează aceste

drepturi prin repatriere, ca să-și poată obține inițial buletinul de identitate, iar mai

apoi să primească pensia pentru limita de vârstă, reglementată de art. 7 din Legea

nr. 273/1994.

A accentuat că dânsa a obținut odată buletin de identitate contra plată, la

atingerea vârstei de 45 de ani (sau odată cu schimbarea pașaportului de tip sovietic),

care ilegal i-a fost retras la momentul plecării la locul permanent de trai în XXXXX

în anul 2002.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 30 noiembrie 2021,

în ședință publică.

La materialele cauzei lipsesc date care ar confirma notificarea dispozitivului

deciziei instanței de apel participanților la proces.

Din materialele dosarului rezultă că decizia motivată din 30 noiembrie 2021

a Curții de Apel Chișinău a fost notificată reprezentantului recurentei Valentina

Agheeva, avocatului Petru Coșleț, prin intermediul poștei electronice, la 18 ianuarie

2022, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei

(f. d. 32 verso vol. II).

Se mai constată că la 16 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice,

Valentina Agheeva, reprezentată de avocatul Petru Coșleț a depus recurs împotriva

deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 35-38 vol. II).

Astfel, recursul depus de Valentina Agheeva, reprezentată de avocatul Petru

Coșleț împotriva deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău este în

termen.

La 28 martie 2022, Agenția Servicii Publice a depus referință, prin care a

solicitat respingerea recursului depus de Valentina Agheeva, reprezentată de

5

avocatul Petru Coșleț, menținerea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de

apel.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Valentina Agheeva,

reprezentată de avocatul Petru Coșleț, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

6

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Valentina Agheeva, reprezentată de avocatul Petru

Coșleț.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Valentina Agheeva, reprezentată de avocatul Petru Coșleț

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7